Cuibul viperelor – Capitolul 5

Cuibul viperelor – Capitolul 5

GARRETT

 

 

Triada e în fața noastră, sau mai bine zis, unul dintre membrii Triadei. Niciodată nu-i gasești pe toți cei trei lideri în același loc deodată. O mișcare inteligentă. Ținându-mi pumnii la spate, fac pe bunul bodyguard, folosim tactica asta ca să-i speriem. Sunt…

…sunt un ticălos masiv, si mă folosesc de asta. Reputația mea de luptător mă precede, chiar dacă ei nu știu că sunt unul dintre Vipere.

 

Exact cum îmi place.

 

Vreau să zbor sub radar, asta mă duce în anumite locuri și îmi permite să aflu lucruri pe care altfel nu le-aș putea afla.

 

– Ești aici ca să predai totul? Ticălosul încrezut zâmbește, obrajii lui groși se ridică într-un mod bolnăvicios, trăgând de o cicatrice de pe față.

 

Ryder chicotește, părând confortabil în timp ce se lasă pe spate pe scaunul din față. Suntem singurii oameni din restaurant, un loc neutru de întâlnire. Nu se va vărsa sânge astăzi… mai ales că D este absent.

 

– Nu, sunt aici pentru a vă da șansa să ne dați înapoi transporturile și să mergem pe drumuri separate ca și cunoștințe. Spune el.

 

Bărbatul își pierde zâmbetul, iar eu îl simt pe Kenzo rânjind lângă mine. Are efectul ăsta asupra oamenilor.

 

 – Veți muri cu toții. Noi conducem acest oraș. Răcnește liderul Triadei.

 

Ryder își soarbe dezinvolt vinul înainte să se uite din nou la bărbatul din fața lui.

 

 – Deții un petic de pământ în afara orașului, ai fost cândva bogat și puternic. Acum nu mai ești. Te voi strivi ca pe un gândac. Dar atunci când vei fi  ars împreună cu oamenii tăi, adu-ți aminte de ramura de măslin pe care ți-am oferit-o. Oftează și se ridică în picioare, încheindu-și sacoul. Ca să aducă și mai multă umilință, aruncă banii pentru a acoperi nota de plată.

– E din partea mea. Știu că treci prin greutăți financiare, nu aș vrea să dai faliment înainte să te distrug.

 

Fără să mai spună ceva, Ryder se întoarce spre noi, cu ochii întunecați și triumfători. Aștept, în orice moment…

 

Bum.

 

Liderul triadei se ridică în picioare, cu un rânjet pe față.

 

– Sunteți niște copii! Nu știți nimic despre acest joc! Familia mea a condus acest oraș înainte să veniți voi! Răcnește el.

 

Ryder se uită la el peste umăr.

 

 – Ați condus, dar nu mai este cazul. Adaptați-vă la noile vremuri sau muriți.

 

Kenzo și cu mine ne dăm la o parte să-i facem loc. Eu merg ultimul, lăsându-l pe Kenzo să-i protejeze spatele lui Ryder. Bărbatul tresare, așa că îmi deschid jacheta de piele și îi arăt arma mea.

 

– Eu n-aș face-o! Îi spun și când sunt sigur că nu va trage, mă întorc cu spatele.

 

E un risc, ar putea să mă înjunghie sau să mă împuște, dar în felul ăsta îi arăt exact cât de speriați suntem de el. El înjură și aud zgomot de pahare sparte, ceea ce mă face să zâmbesc. Până la sfârșitul lunii, vor fi ai noștri. Nimic nu ne sta în cale, nu atunci când Ryder își pune ceva în cap.

 

Iar omul acela tocmai l-a insultat pe Ryder și familia noastră. Sunt oameni morți. Omul nu atacă, totuși, e constient. A aruncat mănușa, iar acum trebuie să suporte consecințele.

 

Ieșind din restaurant, îmi trag ochelarii de soare și mă balansez pe motocicletă în timp ce Kenzo închide portiera lui Ryder și se urcă pe scaunul șoferului. Dau din cap și îmi pun casca. A sosit timpul. Avem o datorie de recuperat.

 

Alergăm prin oraș înapoi spre zgârie-norii de la Viper Industries. Răzbătând pe străzi, nu țin cont de limita de viteză – acesta este singurul moment în care mă simt viu – și trag în garajul subteran înaintea lui Ryder și Kenzo. Îmi scanez mâna și ochii în panoul de securitate – niciodată nu poți fi prea precaut – apoi mă opresc în locul meu de parcare înainte de a coborî. Îmi las casca și mă hotărăsc să mă duc să-l iau pe D înainte ca ei să ajungă aici.

 

Mă îndrept spre lift, coborând cu el până la subsolul despre care majoritatea oamenilor nici măcar nu știu că există. Acolo il gasesc, știu asta.

 

Am avut dreptate. Îl găsesc pe Diesel în subsol, pe care el îl numește „peștera focului”. Serios, dacă tipul ăsta nu mi-ar fi fost ca un frate, aș fi fost îngrozit. Sunt…

…sunt destul de sigur că e nebun, dar mereu ne acoperă spatele și face parte din familie.

 

Aud țipetele din lift, mirosul de fum care ajunge până la mine. Într-o buna zi, o să dea foc la toată clădirea asta nenorocită. Străbătând coridorul, urmăresc sunetul muzicii heavy metal și pășesc în camera lui. Mă sprijin de perete, privindu-l cum se apleacă și își aprinde o țigară înainte de a se întoarce să ardă boașele omului pe care l-a spânzurat.

 

Zâmbind, opresc muzica, iar el se învârte cu privirea, dar când vede că sunt eu, se relaxează.

 

– Cum a decurs întâlnirea? Întreabă, ignorându-l pe bărbatul care se bălăngăne în spatele lui. Are urme de arsuri pe tot corpul și degete lipsă, deci e aici jos de ceva vreme.

 

– Bine, nu e nevoie să-i omorâm încă. Cine e ăsta? Întreb, dând din cap către tip.

 

Diesel ridică din umeri.

– Un nenorocit care ne-a vorbit de rău.

-Ei bine, nu va mai face asta din nou. Râd, iar Diesel zâmbește cu țigara in gură.

 

 – Termină, mergem s-o luăm pe fiica lui Rob.

 

Ochii lui se aprind și mai tare. Săraca fată, când va pune mâna pe ea, va fi distrusă.

-Sigur, o secundă.

Se întoarce spre tip și îi dă o palmă peste față ca să-l reducă la tăcere.

 – Îmi pare rău, iubire, timpul nostru a expirat. Aș vrea să pot rămâne, dar am o întâlnire, înțelegi?

 

Apucă cârpa de lângă el, mirosul de benzină îmi arde nasul în timp ce îi dă foc. Râzând, Diesel o zdrobește în gura tipului, spărgându-i dinții și îi acoperă gura cu mâna, obligându-l să o țină acolo.

– Frate…

Îl avertizez, fără să vreau să-l întrerup, deoarece asta tinde să ducă la certuri între noi. Avem o înțelegere. Când oamenii sunt aduși la el, poate face ce vrea, dar trebuie să ne punem în mișcare.

 

– Bine. Pufneste el și, apucând pistolul de la spate, îl împușcă pe om direct în cap înainte de a se întoarce spre mine. Pornește în direcția mea în timp ce eu dau din cap.

 

– Poate ar trebui să te cureți, nu vrem să o speriem de moarte… încă. Zâmbesc.

 

El râde, apucând o cârpă și ștergându-și sângele de pe față înainte de a trage un fum de țigară.

– Să mergem, murmură el cu un suspin, punându-mi un braț în jurul umerilor, pe care îl scutur.

 – Ai auzit ceva despre fată?

– Doar că Kenzo, și citez, s-a masturbat de patru ori noaptea trecută de când a văzut o poză cu ea.

 

Diesel fluieră, iar eu dau din cap. Ca să-l facă pe Kenzo să se agite atât de tare, trebuie să fie ceva la care să te uiți. Ryder este bărbatul doamnelor, în timp ce Kenzo preferă oricând un pariu bun sau o provocare în locul unei păsărici.

 – Mă întreb dacă mă vor lăsa să o am eu primul…

– Mă îndoiesc, ai omorî-o, așa că probabil vei fi ultimul, murmur eu, în timp ce ajungem la lift și urcăm în el până la locul unde ne așteaptă Ryder și Garett.

 

– La naiba, bine. Se înveselește atunci când își aruncă țigara pe podea. O sting cu talpa ca să nu dea foc la tot locul.

 – Pun pariu că încă o pot face să țipe.

-Nu mă îndoiesc, mai ales dacă te joci cu ea așa cum faci cu jucăriile tale, îi spun eu în timp ce ușa se deschide spre parcare.

 

Kenzo și Ryder sunt acolo, iar când mă zăresc cu D, zâmbesc.

-D, tu mergi cu Garrett, avem nevoie de loc pentru ea.

 

D își freacă mâinile, iar Ryder își îngustează ochii.

– Fără cascadorii nebunești, nu vreau să vă scot din nou dintr-o nenorocită de epavă de pe pod pentru că ați crezut că puteți sări de pe el.

 

D își dă ochii peste cap, chiar dacă eu râd.

– O să conduc eu.

 

– Pe naiba că o vei face! țipă D, înainte de a mă lovi direct în burtă.

 

Șuierând, reușesc să scot un pumn, lovindu-l direct în lateral.

 

Se izbește de perete, făcându-ne pe amândoi să râdem.

 

– Domnilor, veniți, ne așteaptă o doamnă. Ryder zâmbește, demonic. Are ceva în plan, asta e sigur.

 

Fata este în siguranță cu mine. Nu că n-aș ucide-o, pentru că o voi face. Urăsc să fac așa ceva femeilor, dar uneori trebuie s-o fac. Doar pentru că au o păsărică, nu înseamnă că nu vor încerca să te omoare. Dar nu va trebui să-și facă griji că o voi atinge. Nava aia a plecat cu ani în urmă, chiar și gândul că o femeie mă atinge mă înfurie.

 

Mă face să vreau să lovesc ceva.

 

De ceilalți ar trebui să-și facă griji, pentru că după privirea lui Ryder… și el o vrea. Și foarte mult. Tot ce vrea Ryder, obține. De aceea suntem atât de bogați și de temuți cum suntem acum. E clar că Kenzo o vrea, iar Diesel? Ei bine, trebuie să aibă o nouă jucărie.

 

Fata ar fi norocoasă dacă supraviețuiește după prima noapte.

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
0
+1
1
+1
0
+1
0
+1
2
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *