Dinte pentru dinte- Capitolul 61

Ochii lui Gu Qingpei erau încețoșați; chinuit de dorință, EL era deja pe jumătate rupt de realitate.

Cei doi se odihniră mult timp înainte să-și revină; Gu Qing Pei era aproape adormit. Când se uită la ceas, realiză că era aproape ora două.

Îl bătu pe Yuan Yang pe umăr:
– De ce nu m-ai trezit?

Yuan Yang se sprijini în coate, cu brațul amorțit sub greutatea lui Gu Qing Pei și încruntă puțin fruntea:
– Păreai obosit. E cald în mașină, puteai să dormi.

– Dar tu? Nu ți-a fost incomod să dorm pe tine așa?

Yuan Yang spuse calm:
– Atâta timp cât ție ți-e bine.

– Bine pe naiba, nici picioarele nu pot să mi le întind.

Yuan Yang se ridică și începu să-l ajute să se îmbrace:
– Atunci îmbracă-te repede. Hai acasă să dormim.

Gu Qing Pei îl privi și îi reveni imediat în minte nebunia de mai devreme; îl trecu un fior rece.

Simțind privirea lui, Yuan Yang ridică ochii și îi întâlni. Zâmbi ștrengărește:
– Ce e? Nu te-am mulțumit? Vrei să continuăm acasă?

–  Prostii, am o grămadă de treabă mâine.

Yuan Yang spuse nemulțumit:
– Când poți să-ți iei și tu liber? Să găsim un loc frumos, apă limpede, munți verzi, și să nu facem altceva decât… să mă ocup de tine toată ziua.
Îi ciupi bărbia:
– Directorul Gu, mereu dezbrăcat… țsk, țsk, ar fi minunat.

Gu Qing Pei râse:
– Vedem noi cine cedează primul.

– Hai să încercăm.

– Hai să încercăm.
Gu Qing Pei îi prinse mâna și îl mușcă de deget.

Yuan Yang aproape că dădu din coadă de entuziasm:
– Când?

– Când voi avea timp.

– Când dracu’ ai timp? Nu te-am văzut liber niciodată.

– E greu de spus.

– După ce începe proiectul cu Wang Jin, ia-ți o săptămână liberă să ieșim undeva.

– O săptămână? E prea mult. Compania n-are oameni acum.

– Mie mi se pare prea puțin. Măcar o săptămână.

Cei doi negociară ca la piață până ajunseră în lift. Yuan Yang continuă să-l preseze să-și ia concediu. De fapt, chiar și Gu Qing Pei voia să plece câteva zile, dar când îl vedea atât de disperat, nu se putea abține să nu-l mai necăjească puțin.

Pe drum spre casă, amândoi observară că ușa lor de siguranță era întredeschisă!

Se priviră cu ochii mari și alergară amândoi spre ușă.

Yuan Yang îl apucă, îi acoperi gura, făcu semn să tacă, apoi îl trase în spate și îi luă geanta de laptop, ținând-o ca pe o armă.

Gu Qing Pei îl trase de mânecă și șopti:
– Să chemăm întâi poliția. Nu intra, e periculos.

– E în regulă, sigur au plecat. Altfel încuiau ușa. O să fiu atent. Tu rămâi aici, nu intra.

Yuan Yang se apropie încet de ușă și o împinse. Privind în jos, văzu că yala fusese forțată, iar ușa de lemn din interior era și ea întredeschisă. Se lipi de perete și împinse ușa brusc.

Înăuntru era liniște. Nicio reacție.

Yuan Yang aruncă un ochi: camera era complet întunecată, dar în lumina coridorului se vedea că fusese răvășită.

Era clar că fusese jefuită.

Deschise lumina și intră.

Livingul era vraiște, și îți puteai imagina ușor cum arătau celelalte camere. Totul indica un furt.

Fața lui Gu Qing Pei se întunecă. Ridică piciorul să intre, să vadă ce lipsea.

Yuan Yang îl trase:
– Sună întâi la poliție, nu atinge nimic. Așteptăm să vină.
Avea chipul înnegrit de furie, simțindu-se sfâșiat de acest hoț nenorocit.

Gu Qing Pei oftă:
– Am o mulțime de lucruri valoroase acasă. Sper că nu și-a dat seama.
Îi plăcea să colecționeze jad și obiecte decorative. Nu avea antichități, dar multe valorau zeci sau sute de mii. Nu păreau foarte scumpe, așa că spera că hoțul nu le recunoscuse valoarea.

Yuan Yang sună un fost camarad ajuns polițist, îi explică situația, iar acesta îi dădu câteva instrucțiuni și închise.

Apoi îl bătu pe umăr pe Gu Qing Pei:
– Poliția vine imediat. Ai asigurare?

– La unele da, la altele nu.
Gu Qing Pei își trecu mâna prin păr, agitat.

– Sunt camere de supraveghere în zonă. Sigur îl găsim. Nu-ți face griji. Dacă lipsește ceva, îți plătesc eu.

Gu Qing Pei, amuzat și exasperat:
– Mai taci puțin. Mai pune mâna și fă bani înainte să te lauzi.

– Ce contează? Nu te las oricum. O să fac bani să te întrețin.

Gu QingPpei nu avea chef de glume. Oricine ar fi fost devastat să-și vadă casa răvășită. Oftă din greu, privind în gol livingul.

Yuan Yang îl trase aproape și își frecă nasul de obrazul lui:
– Hai, nu fi supărat. Gândește pozitiv.

Gu Qing Pei spuse neajutorat:
– E tot ce am strâns cu greu. La naiba… îmi vine să-l omor pe hoț.

– O să-l găsim. Sigur. Și când îl găsim, îl rup în bătaie pentru tine.

Gu Qing Pei reuși un zâmbet forțat.

După vreo douăzeci de minute, sosi poliția, apoi și paza complexului — o adevărată desfășurare. Noroc că vecinul de palier nu locuia încă acolo, altfel nu se mai culca nimeni la ora aia.

– Ge, de când nu te-am mai văzut.
Un tânăr polițist veni vesel și îi bătu lui Yuan Yang pe umăr.

Yuan Yang râse și-l certă în glumă:
– De fiecare dată când apari e belea. Așa era și în armată.

– Eh, nu mai fi așa. Am venit în toiul nopții și așa mă primești?

După câteva replici, colegul începu să ia declarația lui Gu Qing Pei și să pregătească ancheta.

Gu Qing Pei abia se abținea; voia să între în casă să vadă ce lipsea, dar poliția nu-l lăsă. Trebuia să aștepte.

Fotografiară, luară amprente, cercetară peste o oră. Gu Qing Pei căsca deja, iar nervii i se mai liniștiseră.

Când poliția plecă, cei doi intrară în fugă în casă. Gu Qing Pei alergă direct în birou, iar Yuan Yang dupã el.

Gu Qing Pei răsuflă adânc ușurat: colecția lui de jad era intactă.

Yuan Yang cercetă biroul, apoi se schimbă brusc la față și o rupse spre dormitor, apoi în living, apoi prin toată casa. Se opri brusc, palid ca varul.

Gu Qing Pei se uită la el, simțind un nod în stomac:
– Ce e? Lipsește ceva important?

Yuan Yang încleștă pumnii, cu spatele ud de transpirație rece. Șopti:
– Calculatorul meu… calculatorul meu a dispărut.

Gu Qing Pei se încruntă:
– Aveai o grămadă de informații ale companiei acolo, la naiba… Bine că eu îmi țin mereu laptopul la mine; n-avea cum să ia desktopul. Altfel paguba era enormă. Planurile alea de proiect sunt scumpe de te sperii. Dacă se scurge ceva, nu pot plăti niciodată prejudiciul. Dar tu nu ai planul general, nu? Țin minte că era doar în laptopul meu.

Yuan Yang spuse cu voce tremurată:
– Nu.

Gu Qing Pei nici nu bănuia. El se gândea la documentele firmei.

Dar Yuan Yang se gândea la video-ul cu el și cu Gu Qing Pei.

Dacă acel video ajungea pe mâini străine…

Trebuiau să găsească hoțul. Neapărat.

Yuan Yang strânse pumnii cu disperare, copleșit de teamă.