Dinte pentru dinte- Capitolul 69

Yuan Yang își strânse gulerul hainei, își trase șapca mai jos pe frunte și se îndreptă spre clădirea rezidențială discretă indicată de adresă.

Zilele de iarnă erau scurte și întunecate. Era puțin trecut de ora cinci, iar lumina se stingea deja. Totuși, fiind ora cinei, cartierul era animat. Oameni intrau și ieșeau, iar Yuan Yang, foarte înalt, atrăgea inevitabil priviri. Mulți se întorceau instinctiv după el.

Își ținea capul plecat pe cât posibil și îi revenea mereu în minte chipul lui Liu Qiang.

Ajuns la clădire, făcu mai întâi un tur în jurul ei, analizând fațada. Apoi își imagină posibilele rute de scăpare de la etajul patru. Abia după aceea își strânse pumnul și urcă încet scările.

Un minut mai târziu, stătea în fața unei uși metalice vechi și apăsă soneria.

Soneria sună prelung, până când din interior se auziră pași grăbiți și o voce masculină întrebă:

– Cine e?

– Administrația blocului, spuse Yuan Yang cu voce joasă.

Aplecase ușor capul; luminile de pe hol erau stricate de mult și era puțin probabil ca cineva să-l distingă clar prin vizor.

– Ce caută administrația aici?

– Vecinul de jos spune că aveți infiltrații la baie.

Urmă o clipă de ezitare. Ușa se deschise pe jumătate.

– Din ce apartament sunteți…
Vocea lui Liu Qiang se frânse brusc.

Țeava neagră a pistolului era îndreptată direct spre el.

Yuan Yang îl privi de sus.

– Deschide ușa.

Liu Qiang rânji batjocoritor.

– Puștiule, jucăria asta nu e pentru tine. Ai grijă să nu te frigi.

Yuan Yang trase siguranța armei cu un gest precis.

– Deschide ușa. Sau trag?

Transpirația rece îi apăru pe frunte lui Liu Qiang. Deschise ușa metalică și ridică mâinile, zâmbind strâmb.

– Ai venit singur. Să nu regreți.

Yuan Yang păși în living și, când zări o a doua siluetă în cameră, îl lovi pe Liu Qiang, trântindu-l la pământ. În același timp, întoarse arma și ținti spre pervaz.

Două țevi de pistol se îndreptară una spre cealaltă. Amândoi încremeniră când se recunoscură.

– Yuan Yang?

Yuan Yang încruntă sprâncenele.

– Unchiule Qin, ce cauți aici?

Celălalt bărbat era Qin Ze, fostul șef al bodyguarzilor bunicului său. Îl văzuse crescând, îl învățase să mânuiască armele. Relația lor fusese mereu apropiată.

Qin Ze coborî imediat arma. Yuan Yang făcu același lucru, apoi îl lovi din nou pe Liu Qiang, care încerca să se ridice, și îi apăsă pieptul cu piciorul. Îndreptă pistolul spre capul lui.

– Nu mai pierd vremea cu tine. Dosarul tău a fost închis. Dacă vrei să pleci pe picioarele tale, dă-mi videoclipurile și fotografiile.

Liu Qiang își șterse sângele de pe nas și rânji.

– Asta e sursa mea de trai. Cum să ți le dau?

Yuan Yang îl lovi cu patul armei, lăsându-l plin de sânge.

Qin Ze interveni imediat, trăgându-l pe Yuan Yang înapoi.

– Yuan Yang, calmează-te. Tocmai de asta sunt aici.

Yuan Yang se smulse din mâna lui.

– Unchiule Qin, chiar știi ce e asta? Tata ți-a spus deja?

Qin Ze ezită, vizibil stânjenit.

– Știu câte ceva, nu în detaliu. Oricum, mi-a spus să recuperez lucrurile.
Aruncă o privire spre Liu Qiang.
– Am adus tot ce ai cerut. Ce mai vrei? Dă-i-le.

Liu Qiang se ridică cu greu.

– Nu acum. Vorbim după ce părăsesc țara și ajung într-un loc sigur. Altfel, ce garanție am că nu mă omorâți după ce vi le dau? Credeți că sunt prost?

Yuan Yang scuipă nervos.

– Ești un prost, Unchiule Qin! Chiar negociezi cu el? Îl jupoi de viu chiar acum!

Îl apucă pe Liu Qiang de gât.

Fața lui Liu Qiang se înroși.

– Dacă ai curaj, omoară-mă! După aceea, filmulețele voastre vor fi peste tot, hahaha!

Qin Ze îi despărți cu forța.

– Calmează-te. Tatăl tău are motivele lui.

Yuan Yang își strânse pumnii, privind furios.

Nu era deloc de acord cu planul tatălui său. Dacă Liu Qiang ajungea în străinătate, lucrurile deveneau mult mai complicate. În plus, omul îl văzuse pe Gu Qing Pei în pat. Doar asta era deja de neiertat.

Totuși, decise să-i acorde lui Qin Ze respectul cuvenit și să vadă cum va proceda.

Qin Ze se uită rece la Liu Qiang.

– Planul fostului președinte e un cont comun. Banii se retrag doar cu acordul ambelor părți. După ce ajungi într-un loc sigur și distrugi materialele, poți retrage suma.

– Și dacă nu-mi dați accesul?

– Și dacă păstrezi o copie?
Qin Ze îl privi tăios.
– Ne asumăm același risc. Dacă nu accepți… să știi că ștergerea ta de pe fața pământului e foarte simplă.

Fața lui Liu Qiang se albi. După câteva secunde de gândire, oftă.

– Bine. Așa să fie.

Qin Ze scoase o servietă.

– Aici sunt datele contului, pașaportul, biletul de avion și bani cash. Mâine pleci în Germania. După ce ajungi într-un loc sigur, ne contactezi.

Yuan Yang îl privea pe Liu Qiang ca pe un mort.

Liu Qiang deschise mapa și verifică documentele.

– Zborul e mâine?

– Mai vrei să rămâi?

– Nu.

Qin Ze îl prinse pe Yuan Yang de braț.

– Ți-am explicat tot. Hai.

Yuan Yang ezită, apoi fu tras afară și urcat într-o mașină.

– Chiar îl lăsăm să plece așa? O să-l urmăresc până în Europa și o să-l schilodesc.

– Stai liniștit. Înainte de îmbarcare va lua legătura cu familia. Doar ei au materialele. După ce le recuperăm, ne ocupăm de el.

Yuan Yang tăcu, apoi spuse rece:

– Atâta bătaie de cap… îl făceam să vomite tot.

Qin Ze îi frecă capul și râse.

– Trăim într-o societate civilizată. Nu crea probleme inutile.

– Lovesc precis.

– Ascultă-l pe tatăl tău. E mai sigur.

Yuan Yang oftă.

– Aștept până mâine.

– Am rezervat un hotel. Avem oameni în el. Tot ce spune e monitorizat.

Yuan Yang dădu din cap, nemulțumit.

– Dă-mi arma.

I-o întinse.

– Armă bună. Dar nu o mai scoate aiurea.

– Credeam că are și el una.

– Adună lucruri normale, nu jucării periculoase.

– Ce face bunicul zilele astea?

– Joacă mahjong.

Vorbiră până ajunseră la hotel.

Yuan Yang privi înapoi spre clădirea rezidențială, cu o expresie întunecată, greu de pătruns.