Doctorul- Capitolul 18

Ridică încet pleoapele iar primul gând conștient îl făcu să rămână nemișcat încercând să își dea seama dacă durerea mai persista încă. Cum nu mai simți nimic, încercă să se întoarcă pe o parte. Privirea ațintită asupra  bărbatului ce moțăia pe un scaun lângă pat, îl făcu să uite și să mai respire de teamă să nu îl trezească.

Rămase privindu-l apreciativ,  iar tremurul ce îl simți în suflet la vederea lui, îi dădu o stare de bună dispoziție. În acel moment nu voia să analizeze ce ducea la acest simțământ, nu voia decât să îl privească în voie.

Stătea cu capul sprijinit în mâna  dreaptă iar cealaltă i se odihnea  relaxată pe abdomen aproape de cureaua pantalonilor maro. Vesta trasă peste cămașa descheiată  la trei nasturi era și ea descheiată atârnându-i de o parte și de a alta a coastelor.

Ridică privirea spre chipul ce începuse să îi bântuie gândurile, înlocuind celălat chip ce începea să se estompeze, transformându-se  într-o amintire dragă și iubită.

Aceste buze ce le simțise gustul și moliciunea îl atrăgeau cu perfecțiunea lor în vise și speranțe de mai multă interacțiune.

Atunci îi răspunsese apropierii, ba chiar la un moment dat preluase inițiativa întregi interacțiuni, ca după aceea să nege totul. Mersese până într-acolo încât să îl evite, fapt ce îl făcea să spere. Dacă ar fi fost indiferent nu i-ar fi păsat, dar acțiunea lui izvora din teamă și neînțelegere.

În timpul lor, oamenii  asociau apropierea a doi bărbați ca fiind o boală.  Boală ce se putea trata doar într-un spital de boli mintale. Fiecare așa zis medic experimentând cele mai brutale și malefice tratamente asupra unui om, care nu voia decât să își exprime dragostea și sexualitatea exact așa cum simțea. Din această cauză aceste apropieri erau tăinuite  și ferite chiar și de privirile  celor mai apropiate persoane.

   -Te-ai trezit? auzi întrebarea ce îl scoase din gânduri.

–Te mai doare stomacul? îl întrebă doctorul ridicându-se în grabă.

Ochii săi întunecați se fixară asupra lui cercetând critic vreun semn de durere.

–Nu mă mai doare, dar mă simt moleșit și lipicios, răspunse realizând cât de frumos era chiar și cu chipul îngrijorat.

Sau poate din această cauză i se părea adorabil. Fiindcă își făcea griji pentru el.

     -Merg să îți aduc un castron cu supă. I-am spus bucătăresei să îți pregătească pentru când ai să te trezești.

Aprobă urmărindu-l până ieși din cameră. Se simțea privilegiat și răsfățat pentru grija arătată. Se întinse lăsându-se invadat de mulțumire.

Când celălalt se întoarse cu castronul în mâini, încercă să se ridice, dar un gând ușor pervers îl făcu să geamă sonor.

     -Nu te forța, spuse celălalt așezând castronul pe noptiera de lângă pat.

– Am să te ajut să te ridici.

Se aplecă spre el și apucându-l de sub brațe îl ajută să se ridice în șezut, după care îi aranjă două perne la spate pentru a sta comod.

Darius ridică brațele și îl prinse de umeri agățându-se de el.

-Îți sunt recunoscător că nu mă pui să mai beau chestia aia scârboasă.

-Nu te mai pun să o bei pentru că nu mai ai dureri, așa că acum trebuie să mănânci niște supă.

Luă castronul și îl așeză în poală, după care se așeză pe scaunul unde ațipise cu câteva minute în urmă.

Darius băgă lingura în castron, dar când să o ridice pentru a mânca, simți că îi tremură mâna așa că o lăsă să cadă înapoi. Nu era chiar un tremurat adevărat, dar…

     -O să îți dau eu să mănânci, îl auzi pe doctor ridicându-se, pentru a se așeza pe pat lângă el.

     -Simt că îmi tremură mâinile și…mă simt…șopti  cu voce joasă.

Se simțea într-adevăr un pic amețit dar nu într-atât încât să nu mănânce singur, dar își asumă rolul de neputincios.

     -De azi înainte va trebui să nu mai mănânci nimic fierbinte, sărat sau picant, îl informă începând să îl hrănească.

– Am atenționat deja bucătăreasa, așa că o să îți gătească după indicația mea.

   -Am înțeles…doctore.

  -I-am lăsat și suficiente plante pentru a-ți face o fiertură dacă mai apare durerea.  De asemenea te sfătuiesc să iei cu tine din ele oriunde ai să mergi, pentru că nu poți ști când te apucă iar, și de-asemenea nu ai voie să mai bei deloc.

  -Nici măcar un pahar cu vin?  întrebă cu speranță.

–Te sfătuiesc să uiți de alcool măcar o perioadă, îl atenționă, concentrat să umple lingura pentru a i-o duce la buze.

-Sfatul este cam drastic, se plânse.

  -Darius, problema este cât se poate de serioasă, așa că nu te mai plânge. Doar nu ți-am cerut să nu mănânci sau să nu bei apă. Te asigur că nu a murit nimeni dacă nu a băut alcool.

  -Bine. Bine. Am să fac exact cum spui. Îl asigură. Mai frică îmi este de fiertură de cât de durere, mai spuse strâmbându-se aducerii aminte.

– Nu mai pot, adăugă referindu-se la mâncare.

  -Nu ai mâncat mult, așa că peste două ore aș vrea să o faci din nou. Puțin câte puțin, îl rugă ridicându-se.

Lăsă castronul jos, după care se întoarse și trase scaunul așezându-l la locul lui.

   -Aș vrea să fac o baie, își exprimă dorința.

Mă simt lipicios și mirositor.

  -Merg să anunț să îți pregătească baia.

După câteva minute se întoarse și rămase la picioarele patului privindu-l.

–Mă ajuți să mă îmbăiez? întrebă cu speranță.

-Darius, sunt doctorul tău nu valetul tău, îl informă privindu-l cu brațele încrucișate peste piept.

Îți sugerez să îți angajezi unul.

-Credeam ca ești și prietenul meu, nu doar doctorul.

  -Afirmația asta suna a manipulare, sau mi se pare mie?  întrebă privindu-l cu o sprânceană ridicată.

     -Eu nici nu am putut să mănânc, iar tu mă acuzi de gânduri ascunse. Mă gândeam doar că ești prietenul meu, așa că ai putea să mă ajuți, spuse arătându-se ofensat.

     -Ar putea să te ajute unul din băieți care îți pregătesc baia.

     -Mathias, sunt o persoană rușinoasă, iar tu oricum m-ai văzut gol, îl văzu rămânând  pe gânduri.

-Domnule, baia este gata, îl informă majordomul intrând în cameră.

–  Cât vă îmbăiați o să vi se schimbe așternuturile.

      -Mulțumesc.

     -Domnule……ați putea dumneavoastră să îl ajutați pe lord cu baia?

Îl întrebă doctorul rămânând în continuare cu privirea ațintită asupra pacientului său, ce stătea ca un pașă în vârful patului.

     -Mathias…îl auzi rostindu-i numele rugător.

-Sigur. Dacă domnul dorește…

      -Domnul nu dorește, așa că poți să te retragi, îl întrerupse susținându-i privirea celuilalt.

În cameră rămaseră doar ei doi, privindu-se ca într-un duel.

      -Hai să te ajut să mergi la baie, spuse doctorul apropiindu-se de el.

Lordul încercă din toate puterile să își mascheze un început de zâmbet. Câștigase de această dată, mai departe depindea tot de el cum avea să joace această carte. Nu era foarte bun la un joc cu cărțile, dar despre seducție știa câte ceva, chiar dacă cel vizat era un bărbat.

Ridicându-se din pat, se agăță fără nici o sfială de umeri celuilalt, lăsându-se condus.

      -Ce bine miroși, rosti adulmecându-l.

– Pe când eu…

-M-am spălat dimineață, iar peste zi am avut de umblat, de-aceea nu cred că miros prea bine. îl contrazise.

Intrară în camera  de baie și îl ajută să se așeze pe un scaun lângă cada plină cu apă caldă.

–Hai să facem baie amândoi, astfel mă ajuți și pe mine, și nici nu va mai trebui să faci când ajungi acasă, spuse cu cea mai nevinovată voce de care era în stare, strecurând pe lângă invitație și un argument.

Mathias se întorsese spre el, cu un prosop în mână, ce îl luase dintr-un dulap, cu intenția de a i-l da să se acopere după ce avea să se dezbrace.

    -Tu vorbești serios? întrebă apropiindu-se de el.

Îi așeză o palmă pe frunte  verificându-i temperatura. După câte observ nu ai febră. Dacă aveai, aceasta ar fi fost cauza vorbelor spuse aiurea.

-Mathias vorbesc serios. Suntem amândoi bărbați, așa că nu te mai încrunta așa.

-Nu vreau să îmi amintesc în clipa asta ce s-a întâmplat când am fost amândoi goi într-un pat. Iar o cadă nu prea mare în care să ne înghesuim amândoi, nu este o idee prea bună. Așa că …încearcă să fii serios, altfel am să te las să te îmbăiezi singur, îl asigură vorbind un pic mai dur.

Darius rămase tăcut încercând să își regândească strategia.

Se lăsă ajutat să se dezbrace, dar când ajunse la chiloți celălalt îl opri.

     -Poți face baie cu ei pe tine.

     -Dar…trebuie să mă spăl peste tot, se plânse stând în picioare lângă marginea căzi.

–Bine. Eu mă întorc cu spatele iar tu de dezbraci singur și intri în apă, îl atenționă după care se întoarse cu spatele.

      -Gata. Auzi un minut mai târziu. Poți să mă ajuți să îmi spăl părul?. Îl întrebă privindu-l rugător.

Se întoarse spre el, încercând să își ferească privirea de la ce ascundea apa. Cam greu, pentru că această era destul de limpede, nefiind amestecată cu săpun.

Darius îndoi puțin genunchii, după care întinse picioarele, apoi iar le ridică.

-Ce tot te foiești atât? Găsește-ți o poziție și rămâi așa, altfel ai să verși apă pe jos, spuse trăgând un taburet pe care îl așeză în spatele lui.

–Apleacă-te un pic în față să îți ud părul.

Făcu cum îi ceruse bucuros că nu plecase să îl lase singur. Îi simți degetele pe cap, așa că se lăsă în voia plăceri.

Mathias încercă să se concentreze pentru a fi cât mai practic și detașat, dar degetele parcă aveau voința lor proprie, așa că mângâiau și săpuneau firele mătăsoase ce îi treceau printre ele.

-Mmm…Ai niște degete  divine, spuse Darius, gemând sonor.

Auzind complimentul, se opri pentru o secundă privindu-și degetele îngropate în masa de spumă. Era prima dată când spăla pe cineva pe că, iar acel cineva mai era și bărbat pe deasupra.

Un trup de bărbat pe care își plimba privirea cercetătoare, așa cum voia să își plimbe și palmele. Voia să simtă pielea caldă și mușchii ce I se reliefau în onduleuri ademenitoare. Chiar dacă i se părea că este un pic cam slab, asta nu îi împiedicau gândurile să dorească iar palmele să mângâie, să descopere și să cunoască.

Pierdut în propriile gânduri, nu realiză că palmele porniră fără voie să îi mângâie gâtul, umeri și brațele, spuma făcând ca atingerea să fie lină.

Pentru o secundă când îi simți atingerea, respirația i se opri. Nu de teamă ci de surprindere.  Lăsă capul încet pe spate, lăsându-i celuilalt libertate de mișcare, până ce îi întâlni privirea. Pentru o clipă percepu în ea surprindere, aidoma unui hoț prins la furat.

Ridică mâinile și îi acoperi dosul palmelor cu ale lui, neîntrerupând nici unul contactul vizual.

Ridică un pic bărbia și întredeschise buzele, într-o invitație mută. Când  Mathias aplecă capul, își simți sufletul vibrând asemeni aripilor unui porumbel.

Atingerea buzelor începu ușor și ezitant,  parcă vrând amândoi să nu piardă nici o fărâmă din plăcerea apropieri.

Atingerea ușoară a limbilor îi aruncă într-un vârtej de dorință,  fără a mai fi vreunul conștient de  locul și necuviința acțiunii.

Amândoi își doreau apropierea, iar acest fapt se simțea  din împletirea respirațiilor ce li se strecurau cu dificultate printre sărutările aprige.

Acțiunea fiecăruia izvora din sufletele ce le vibrau  încărcându-i cu stări, pentru unul necunoscute, iar pentru celălalt…pline de speranță.

-Mati…te doresc atât de mult, rosti șoptit în secunda când inspiră cu nesaț aerul în plămâni.

Acesta se opri brusc, simțindu-i vorbele asemeni unui duș rece ca gheața. Rămase o secundă pierzându-se în ochii ce îl priveau înnegurați de dorință, realizând că se lăsase condus de instinct.

Își trase mâinile din ale lui și se ridică în picioare, aproape dărâmând scaunul pe care șezuse. Se depărtă și rămase cu spatele la cel din cadă.

       -Mati?… îi rosti numele întrebător, neînțelegând ce îi determinase  furia.

–Doamne…ce naiba am făcut? rosti trecându-și degetele ude prin propriul păr. Rămase cu ele înlănțuite la ceafă, aproape smulgând legătura ce îl ținea prins.

–Suntem bărbați…suntem amândoi bărbați.

-Mati…și bărbații se pot săruta. Pot simți dorință la fel ca un cuplu normal.

      -Asta este greșit. De ce mintea ta nu poate înțelege? spuse furios întorcându-se cu fața spre el.

      -Pentru că nu vreau să înțeleg, rosti ridicându-se în picioare cu apă șiroindu-i pe trup, fără a se rușina de erecția evidentă.

–Ești un nerușinat, rosti printre dinții încleștați, privindu-i starea.

       -Iar tu ești un laș, îi aruncă cuvintele la fel de furios.

–  Dacă nu ai fi, ai recunoaște că ești în aceeași stare ca și mine, rosti provocându-l.

O secundă îi mai privi trupul, după care se întoarse și părăsi cu pași mari camera de baie.