DOCTORUL- Capitolul 19

-Ce cauți aici?

Întrebarea cumva, avea mai multe înțelesuri.

-Job mi-a spus că ești aici. îl lămuri Darius intrând.

Rămase lângă ușă privind camera  de jur împrejur.

– Deci acesta este bârlogul în care te ascunzi pentru a crea scârboșenia pe care m-ai forțat să o beau.

    -Ți-am mai explicat că acela este un medicament. M-am axat pe utilitate nu pe gust, dar o să încerc să mai lucrez la el.

     -Nu miroase atât de rău pe cât pare, spuse referindu-se la multitudinea de plante agățate în mănunchiuri de tavan și pe pereți.

-Chiar știi fiecare buruiana la ce folosește?

      -În primul rând toate acestea sunt plante medicinale, nu buruieni. În  al doilea rând te-am întrebat ce cauți aici, rosti șezând în continuare pe scaunul de la masa unde toca și mixa diferite plante.

Era curios dar îi și făcea plăcere apariția lui. Încercă să îl privească cât mai discret posibil, afișând o atitudine defensivă.

-M-a invitat preotul să discutăm despre  niște chestiuni legat de biserică, și cred că va fi destul de plictisitor, din această cauză vreau să vii cu mine, îl lămuri plimbându-se prin cameră.

-Asta miroase a untură de porc? întrebă strâmbându-se.

       -Chiar asta și este, îl lămuri ridicându-se de pe scaun, dar rămase unde era.

–O combin cu parafină și o folosesc pentru unguente.

      -Chestia asta din sticlă este alcool? întrebă în continuare ridicând o sticlă cu un lichid transparent mirosind-o.

      -Este alcool cu o concentrație de două ori mai tare de cât coniacul. Dacă îi dai foc arde.

      -Vorbești serios? întrebă mirat privind sticla ce o ținea între degete.

–Cu el macerez plantele pentru tincturi sau diverse poțiuni. Când totul este gata, îl mai diluez  pentru a se poate consuma.

     -Nu ai putea să faci porcăria aceea pe care m-ai pus să o beau cu alcool?

     -Nu. Dacă ți-aș fi dat un macerat pe bază de alcool pentru problema cu stomacul, te-ar fi durât de două ori mai tare.

     -Ce iubit deștept am, rosti mai încet de càt vorbise până atunci.

      -Darius…ce ai spus? întrebă apropiindu-se de el. Pentru o secundă simți că inima încetă să-i mai bată.

       -Poftim? făcu celălalt pe miratul ca și când nu știa la ce făcea referire.

       -Nu mă supăra, așa că repetă ce ai spus.

      -Am spus că iubitul meu este foarte deștept, pe lângă faptul că este și frumos. îl lămuri privindu-l în ochii.

Știa că exagerase, dar…

      -Nu sunt iubitul tău, și nu sunt frumos. Un bărbat nu poate fi frumos.

     -Am dreptul să sper că într-o zi îți vei recunoaște măcar ție că te simți atras de mine, dacă nu o vei face și în fața mea. La fel cum am dreptul să îmi exprim părerea referitor la aspectul tău, spuse privindu-l cu un început de zâmbet.

      -Nu sunt atras de tine, rosti printre dinții încleștați.

      -Mathias…suntem amândoi în această situație.

      -Această situație este o mare nebunie, rosti recunoscând că și el simțea atracția dintre ei.

     -Poate este cum spui tu, dar sufletul își are propriile alegeri, care nu țin cont de sex.

     -Chiar dacă recunosc… între noi, totul va rămâne doar la stadiul de prietenie. Așa că nu are rost să îmi bat capul.

      -Ți-e frică? întrebă venind în fața lui.

–Normal. Chestia asta nu va aduce nimic bun. Dacă află cineva, putem fi închiși la ospiciu.

     -Adevărat…Dar nu trebuie să afle nimeni.

Se apropie mai mult de el și își așeză palma pe pieptul lui în dreptul inimi. Îi simți bătăile puternice și apăsă palma mai tare după care o mișcă într-o mângâiere ușoară, privindu-i ochii și buzele întredeschise printre care ieșea o respirație șuierătoare.

–Sărută-mă, spuse rugător trecându-și vârful limbi pe propriile buze.

Mathias rămase privindu-l cu pupile dilatate, încercând să își stăpânească pornirea de ai împlini cererea. Strânse degetele în pumni cu cel mai mare efort de voință ce îl putea scoate din trupul ce îi freamăta.

     -Nu te abține, doar…fă-o.

Rațiunea îi urla în gânduri să nu se lase ademenit, numai că trupul și sufletul…Se repezi asupra lui cu toată forța ce i-o dădea dorința, aproape răsturnându-l peste masa din spatele lui.

Îi cuprinse chipul între palme ajustându-l în cel mai perfect unghi pentru interacțiune. Îi mușcă buzele cu furie arătându-i  în felul acesta cotropitor că îi împărtășea dorința.

Darius îi strânse mijlocul cu brațele lipindu-se de el, iar în secunda următoare îl făcu să se întoarcă, acum el fiind cel care se rezemă cu fundul de masă. Se desprinse din sărut și coborâ cu buzele pe gâtul a cărui piele o simțea fierbinte, continuând spre pielea  expusă de cămașa descheiată. Acum mâinile celuilalt i se așezară pe cap, frământând între degete șuvițele rebele.

Își continuă incursiunea gustându-i pielea încinsă până ajunse să cadă în genunchii în fața lui.

     -Darius…

     -Lasă-mă să te văd și să te gust, spuse privind în sus spre el.

–Asta este…

      -Vreau să o fac, așa că…permite-mi, îl rugă începând să îi dezlege șnururile legate în părți.

Îl simțise, iar acum îi și vedea erecția ce îi împungea materialul pantalonilor. Încercă să il elibereze cât mai repede, pentru a nu-i lăsă timp să se răzgândească.

Când reuși să îl elibereze, îl cuprinse cu degetele mâini drepte, cu cealaltă trăgându-i pantaloni mai jos. Trebuia să recunoască că mărimea era destul de intimidantă, iar când gândul îl duse la intimitate, simți pur și simplu că îi trec fiori pe șira spinării.

  -Darius…asta…e…încercă să rostească, forțându-i chipul să se ridice spre el.

    -Nu gândi, lasă-te doar să simți, îl încurajă lăsând capul în jos.

Strânse degetele mai tare în jurul lui punând presiune pe mișcarea de du-te vino. După o clipă de privit, îi atinse vârful sensibil cu limba, încercându-i gustul, ca în secunda următoare să îl primească între buzele lui calde.

Privirea îi rămase pe spectacolul inedit ce îl urmărea, lăsând simțurile să asimileze interacțiunea, văzând cum fiece bucățică,  pulsând, se pierdea în gura ce îl prinse cu lăcomie.

Niciodată nu își imaginase că putea simți asemenea senzații intense dăruite de gura unui bărbat, fapt ce îl făcu să se excite și mai tare. Fără să conștientizeze începu să îsi miște șoldurile înainte, iar degetele înfipte în bucle mătăsoase să îi ajusteze poziția celuilalt, vrând să îi simtă toată fiebințeala întregi guri ce îl cuprindea.

Darius gemu sonor încercând să îi înghită toată lungimea, respirând  pe nas, arătându-i prin acest spectacol că și gura unui bărbat putea primi duritatea altuia fără rușine sau reticență. Îl simți încordându-se, așa că își înteți mișcările absorbindu-l până în punctul în care îi simți sămânța izvorând într-un șuvoi lăptos, nelăsându-l să se retragă.

Mathias își auzi propriul geamăt scos printre maxilarele încleștate, lăsându-se absorbit de dorință și abandon.

      -Acum ești iubitul meu? întrebă ridicându-se în picioare, dar continuând să îl cuprindă între degete.

      -Suntem nebuni, rosti printre respirații sacadate, după care se repezi asupra gurii ce îi dăruise cele mai inimaginabile senzații.