DOCTORUL- Capitolul 26

–Nu îmi vine să cred cât de bine arăți comparativ cu ultima oară când ne-am văzut. Îi spuse sora lui entuziastă îmbrățișându-l.  Un astfel de gest de afecțiune, între frați de sexe diferite nu era prea comun în cercurile aristocratice, dar  pentru ei nu era ceva nemaivăzut ținànd cont că fuseră crescuți de niște părinți iubitori care încurajau astfel de apropieri.

-Este meritul doctorului findcă a știut cum  să mă motiveze.

   -Mă bucur atât de mult că am avut încredere în instinctul meu pentru ai încredința viața ta. Recunosc sincer că nu aveam nici o speranță, dar frica de a nu te pierde a fost mai mare.

       -Hai să nu dramatizăm. Spuse Darius încercând să o tempereze..

Ședeau amândoi pe  canapea din living. Doamna ei de companie era în dreptul ferestrei admirând peisajul care cu ajutorul oamenilor angajați să lucreze grădina se schimbase radical.

      -Mari, te rog să ne aduci niște ceai. I se adresă contesa femei de lângă geam.

     -Imediat Doamnă.

După  ce aceasta ieși, își reluară discuția.

-Mi-ai scris că ești bine dar nu prea îmi venea să cred, știind la câți doctori și vraci am apelat pentru a te scoate din starea aceea destul de grea în care te afundaseși.

      -Închipuiți că nu mai beau deloc băuturi tari. Spuse dar fără a da prea multe detalii. Acum că te-ai convins de bunăstarea mea, spune-mi despre starea mamei.

Auzindu-i cererea contesa trase aier în plămâni încercând să găsească cuvintele potrivite, astfel să nu îl îngrijoreze prea tare dar nici să nu îi ascundă adevărul.

       -Cum ti-am spus în scrisori, răceala  cu care sa procopsita a șubrezit-o foarte mult. De două săptămàni stă la pat pentru că obosește foarte repede. Doctori care au consultat-o au spus că are plămâni afectați.

Gândul la starea de sănătate a mamei lor, îi umbri privirea, chiar dacă în fața lui încerca să fie puternică.

-Cred că ar fi bine să o consulte și Mathias, doctorul de aici. Pe lângă că este medic se ocupă și cu prepararea diferitelor poțiuni și tincturi din ierburi. Poate are ceva care o poate ajuta.

      -Ceilalți medici au spus că plămâni îi sunt afectați și nu mai pot face nimic. Așa că te rog să mergi cu mine acasă.

       -Am să o fac, o asigură. Dar înainte de a pleca, mai bine am lua cina cu Doctorul pentru ai explica problema mamei. Dacă poate merge cu noi să știe ce să ia cu el.

-Sigur. Mai ales că vreau să îi mulțumesc personal pentru felul în care a avut grijă de tine.

      -Eu am un pic de treabă în sat iar când termin am să trec pe la el să îl invit diseară.

      -Poate reușești să îl convingi să plecăm mâine, spuse sora lui rugător.

Nu terminară bine de vorbit că intră doamna ei de companie cu o tavă plină cu cele necesare serviri ceaiului. Mai vorbiră câteva minute, întrebându-și sora de fetiță și de soț.

***

–Ce s-a întâmplat, îl întrebă Mathias intrând în cameră. Jom mi-a spus că mă aștepți de o jumătate de oră. Închise ușa în urma lui privindu-l îngrijorat.

      -Nu este nimic care să te îngrijoreze. Vreau doar să vorbesc cu tine, îl liniști Darius cu un mic zâmbet pe buze.

Se apropie de el și îl sărută. Putem merge în dormitorul tău? Întrebă după ce îi părăsi buzele.

Mathias îl privi câteva secunde, după care îi prinse degetele cu ale lui și ieșiră din camera de lucru intrând în cealaltă care era dormitorul lui. Închise ușa în urma lor, el lipindu-se cu spatele de aceasta în timp ce Darius privea în jur.

-Trăiești cam spartan Doctore.

      -Un pat o masă și un dulap este tot ce am nevoie.

      -Atunci fă-mi plăcerea de a te așeza pe marginea patului.

Făcu cum îi spuse, dar îl privi în continuare suspicios.

Darius se așeză între picioarele lui desfăcute așezându-și palmele pe umeri lui.

       -Seara trecută a venit sora mea. Vroia să se convingă că sunt într-adevăr bine, având un dram de reticență în a crede în scrisorile mele.  Dar pe lângă acest fapt, a venit să mă anunțe că mama nu se simte bine și vrea să o însoțesc mâine acasă. I-am spus că merg fără nici o ezitare, dar aș vrea să vii și tu pentru a-ți da cu părerea despre starea ei de sănătate.  Cei care au examinat-o au concluzionat că are probleme grave la plămâni.

       -Vrei să o consult și eu?

      -În tine am cea mai mare încredere. În tine și în buruienile tale.

      -Acelea sunt plante medicinale nu buruieni, doar ți-am spus acest lucru de atâtea ori. Îl contrazise un pic supărat. Înseamnă că trebuie să merg mâine cu voi?

      -Da. Dar mai întâi sora mea te-a invitat în seara aceasta la cină. Vrea să îți mulțumescă pentru grija acordată mie.

       -Știi bine că nu am nevoie de mulțumiri.

       -Știu, dar te rog să îi faci pe plac și vino la cină.

      -Asta înseamnă că am să mă întorc singur înapoi?  întrebă așezându-i palmele pe șolduri.

Îl trase mai aproape de el, și rămase cu capul dat pe spate privindu-l.

Amândoi știau ce înseamnă această plecare, realizând că apropierea lor avea să fie ultima. Nu era o despărțire propriu zisă, dar…avea să dureze un timp nedeterminat până  când aveau să se poată apropia din nou. Până când aveau să se simtă unul pe celălalt.

     -Vreau să profităm de fiece clipă care ne-a rămas.

       -Mergi și încuie ușa, îl rugă Mathias.

Se desprinse din îmbrățișarea lui și merse spre ușă. O încuie și înainte de a se întoarce din nou spre el, își desfăcu nasturi de la jiletcă după care și-o scoase. Se poziționă iară între picioarele lui, și aruncă haina spre scaunul de la masă, fără ai păsa dacă la nimerit. Vesta urmă într-o clipă același traseu. Când ridică mâinile pentru a-și desface eșarfa de la cămașă, fu oprit.

      -Vreau eu să fac asta, îl rugă Mathias.

Își lăsă mâinile să îi alunece pe lângă  corp, lăsându-l pe el să facă cum vrea.

Degetele desfăcură nodul fără a întrerupe contactul vizual nici o clipă. Dorința îl îndemna să se grăbească, dar nu o ascultă, pentru că vroia să își imprime în gânduri fiece bucățică de trăire ce o puteau percepe.

Îi deschise cămașa  după care i-o alunecă pe umeri și pe brațe càt mai încet. O lăsă să  cadă fără țintă, după care îi prinse între degete nasturi pantalonilor. Desfăcu doar câțiva apoi îi trase un pic pe șolduri, doar atât cât să vadă trei degete din mătasea chiloților. Îi mângâie cu privirea fiece bucățică a trupului perfect , înghițind nodul ce I se puse în gàt.

        -Așa mi se pare că arăți cel mai sexi. Îți pot admira trupul frumos, dar fără fi în întregime la vedere. Astfel curiozitatea a ce este acoperit îmi incită imaginația.

      -Nu trebuie să te gândești prea mult, findcă știi totul despre partea acoperită.

      -Ai dreptate, dar…să spunem că, în viziunea mea,aceasta este ce-a mai sexoasă din imaginile cu tine.

     -Acum știu cum să te seduc pe viitor.

      -Mă poți seduce și cu o singură privire.

      -În clipa asta vreau să te seduc atingându-te, se depărtă cu un pas, făcàndu-i semn să se ridice.

Îl dezbrăcă la fel de încet cum o făcuse și el, dăruindu-și sărutări lente.

După ce rămase gol se așeză din nou pe marginea patului pozițiinându-l și pe el iar între picioarele lui desfăcute. Îi deschise și ultimi nasturi de la pantaloni, după  are îi trase pe coapse o dată cu chiloți. Îi privi bărbăția întărită, după  care îl prinse între degete, începând lent o mișcare de dute vino. Își aplecă capul, dar înainte îi aruncă o privire plină de dorință, și rămase cu ia ațintită asupra ochilor ce îl priveau în jos dornici să nu piardă nici o secundă din interacțiunea lui cu gura umedă ce îl primi în întregime acoperindu-l de salivă. Gemu sonor imagini intime înfigàndu-și degetele în părul ce îi obstrucționa într-o oarecare măsură remarcabila priveliște.

      -Vreau să îți simt fiece bucățică din această parte a trupului tău perfect.

Îi spuse după care îl făcu din nou să se piardă în gura lui. Îl mai iubise și altă dată în acest fel, dar acum vroia să își încerce limitele propriei priceperi. Dorea astfel să îi dăruiască celuilalt cele mai intense trăiri. Nici măcar când simți că se sufocă nu îl eliberă, simțindu-i duritatea până în străfundul gâtului.

     -Dacă o să mai faci asta o să îmi dau drumu, îl avertiză Darius printre gemetele ce nu le putea opri.

Mathias se prefăcu că nu îl aude înghițindul iară până la capăt, clipă în care îi simți lava fierbinte împroșcându-i fundul gâtului. Nu îl eliberă chiar dacă simțea că se sufoacă până nu înghiți și ultima picătură, încercând să respire doar pe nas.

      -Simt cum îmi tremură picioarele, spuse Darius agățàndu-se efectiv de umeri lui.

Mathias se ridică și dintr-o singură mișcare îl ridică în brațe după care îl așeză ca pe o comoară în mijlocul patului.

     -Intră în mine, îi spuse cu voce rugătoare, ridicànd și depărtând picioarele pentru ai oferi acces la întrarea lui.

      -Trebuie să te pregătesc mai întâi, spuse ducându-și degetele la gură pentru a le umezi, după care porni o mângâiere lentă asupra mușchilor strânși.

Și el era excitat, dar nu vroia să îi pricinuiască nici un disconfort trupesc.  Măcar să încerce să nu o facă, știind că mărimea lui era considerabilă.

Abia după ce îi făcu mușchii să se relaxeze se poziționă pentru penetrare. O făcu càt putea de lent, chiar dacă celălalt îl înconjură cu picioarele îndemnàndu-l să între dintr-o singură mișcare.

După ce se pierdu cu totul în trupul fierbinte ce îi primea intruziunea, se aplecă asupra lui și îi prinse buzele într-un sărut umed, mișcându-și limba asemeni mișcărilor trupului.

Darius îi primi asaltul mișcându-se simultan cu el, și se agătă de gâtul lui, răspunzàndu-i sărutului ce îl lăsă fără aier.

Amândoi se dăruiau unul altuia fără constrângeri sau rețineri. Încercau să îmagazineze în suflete totă patima dăruită din dragoste, astfel ca în zilele ce urmau să fie împăcați cu timpul despărțiri. Amintirile acelor clipe să le poată anihila dorul unuia de a altuia.

–Te iubesc, rosti printre gemete privindu-i ochii înegurați de dorință.

      -Și eu te iubesc, răspunse Mathias fără a conștientiza cuvintele rostite.

Totul venea din dorința dăruirii fără nici un fel de gândire sau premeditare. Aceea era clipă lor de dăruire totală. Trupească și sufletească.

Abia când simți sămânța celuilalt udàndu-le abdomenele se lăsă și el angrenat într-un abandon total, umplându-i trupul cu propria lavă.

     -Asta a fost cea mai frumoasă invitație la cină, pe care am primit-o vriodată, rosti lângă urechea lui Darius, încercând să își tempereze  spasmele trupului.

-Aș fi vrut să sărim peste cină, și să ne dăm jos din pat, pentru micul dejun. Dar…rosti stràngàndu-l cu brațele.

       -Nu cred că sora ta ar fi încântată de această idee, mai ales că ne așteaptă pe amândoi.

      -Nu știu cum voi rezista fără să nu sar pe tine, să reluăm de o mie de ori această plăcere interzisă.

    -O să faci la fel ca mine. Te abții. Îl încurajă sprijinindu-și capul pe mâna stângă, încercând să nu se despartă încă. Cam greu de făcut când între ei era totul alunecos.

       -Sigur în seara asta am să mă îmbăt de frustrare.

      -Dacă îți promit un sărut demențial după, poate te limitezi la un pahar, două. De vin.

       -Interesantă propunere.