Rain este al tău acum
În timp ce afară a continuat să plouă, în interiorul băii se auzea zgomotul apei lovind podeaua de gresie iar aburul fierbinte făcea ca imaginea celor două corpuri să se estompeze în oglindă. Unul dintre ei era alb, dar avea pielea înroșită, nu din cauza temperaturii apei, ci din cauza palmelor care îl strângeau pe la spate.
Rain: – Phi, pot să-mi fac singur baie.
Phayu: – Nu vrei să te ajut, Rain?
Rain: – Oh, nu mă atinge!
Rain nu putea decât să se zvârcolească, simțindu-se foarte jenat, deoarece seniorul îi șoptea la ureche, jucându-se cu punctele sale slabe, în timp ce mâinile îi mângâiau întregul corp fără să-l fi întrebat dinainte dacă voia ajutor pentru a face un duș.
Dictator!
Băiatul și-a amintit cum a fost târât în casă. La început a fost confuz și apoi a intrat în panică că a fost dus în dormitor; a fost nepregătit când Phayu i-a rupt cămașa aruncând-o în altă parte, apoi l-a forțat să-și dea jos pantalonii, doborându-l la podea. Și când a ripostat, ce a făcut P’Phayu?
Seniorul l-a prins și l-a pus peste umăr. Dar de data asta, nu l-a mai lovit la fund, i-a dat jos boxerii.
Apoi l-a invitat să facă o baie împreună până când a ajuns în această situație.
Phayu: – Cum pot să te spăl fără să te ating?
Rain: – Mă pot spăla singur.
Rain nu știa că, dacă va veni să-i spună vestea bună, va ajunge să fie forțat să stea sub apă cu Phayu.
Phayu: – Ne-a udat ploaia. Dacă nu ne grăbim să facem un duș acum, ne vom îmbolnăvi.
Rain: – Atunci poți face tu duș primul. Eu pot să fac duș mai târziu. A spus băiatul care era disperat să găsească ceva cu care să-și acopere partea de mijloc a corpului; tremura, voia să fugă din baie, dar a înțepenit din nou când cealaltă persoană și-a întins mâna cu forță și i-a stropit capul cu apă până a trebuit să-și închidă ochii.
Phayu: – Nu e în regulă. Cine ți-a spus să stai în ploaie? Nu știu cât timp ai stat în ploaie, ești ud. Oricum ar trebui să faci un duș și să te speli chiar acum.
Rain nu știa ce-l deranjează acum. Ar trebui să știe că arhitectul este o persoană dură și că ploaia nu îl poate îmbolnăvi.
Rain: – Am vrut să-i spun mai repede lui P’Phayu.
Phayu: – Fă-o aici.
Rain: – Ha?
Rain nu auzea bine și nu știa ce să facă până când nu va deschide ochii pentru a-i vedea fața, dar Phayu începu să-i frece capul cu șampon.
Rain: – Stai puțin, Phi, am apă în ochi…
Phayu: – Atunci taci.
Rain voia să se certe cu el. Îi spusese să-l lase să facă duș singur și să înceteze, dar experiența îl învățase că nu are rost să se zvârcolească, era mai bine să stea pe loc, să-l lase să facă ce vrea, pentru că era mai ușor. Din cauza căldurii pe care o simțea pe tot corpul, inima aproape că i-a explodat.
De când s-a născut și chiar în tabăra de vară, nu a făcut baie niciodată cu cineva complet gol, dar asta…
Băiatul și-a deschis ochii și a văzut o reflexie slabă în oglindă.
Recunosc că Phayu este frumos, dar este prima dată când îi văd corpul complet gol.
Rain nu știa când și cum de avea timp să facă mișcare, dar avea un piept larg plin de mușchi, un stomac cu mușchi frumoși, o talie frumoasă, privirea era îndreptată spre… aia.
Nu îndrăznea să privească dincolo de asta. Adică, doar privind în partea de sus poți muri de un atac de cord. Cine îndrăznește să privească sub buric?
Era foarte chipeș.
Toate astea, combinate cu o față ascuțită și părul lung… i-au făcut inima să tresară.
A scuturat din cap cu un zâmbet, nu era suficient de puternic pentru așa ceva.
Rain: – Phi?
Phayu: – Ce s-a întâmplat?
Rain: – La naiba!
Când Rain nu-și ținea mâinile pe fund, își acoperea fața de rușine. În timp ce Phayu are o față frumoasă, un corp lucrat și o constituție înaltă, propria lui față este subțire și el este scund. Cine ar îndrăzni să-și arate corpul așa în fața persoanei care îl spală pe cap?
Nu, eu sunt normal, dar el e sexy.
În afară de asta… era impresionant.
Phayu: – Ține capul sus, închide ochii.
Rain a urmat în grabă instrucțiunile lui, sperând să iasă din baie cât mai curând posibil.
În timp ce își dădea capul pe spate și închidea ochii, un jet de apă caldă îi curgea pe mijlocul capului, însoțit de mâini mari care îi frecau ușor capul. Dar Rain devenea din ce în ce mai încordat. De fiecare dată când cealaltă persoană se mișca, își freca pielea de corpul lui, la fel ca acum, când mâinile lui se freacă de umerii lui, iar spatele lui era atât de fierbinte încât se lipea de al lui.
El nu știa asta și nu îndrăznea să se întoarcă.
Rain: – Oh, ce ai de gând să speli?
Phayu: – Dacă nu mă lași, cum o să te ajut să faci baie?
Rain a deschis gura, vrând să se certe cu el. Dar a închis-o când băiatul mai mare a folosit ambele mâini pentru a-i pune săpunul pe corp și a început să-i spumeze mai întâi pieptul de la spate.
Rain: – Ummm
Băiatul și-a mușcat în grabă buza pentru a-și reține strigătul care i-a scăpat din gât, fața i s-a înroșit în timp ce-i freca pieptul plin de spumă, apoi a înțepenit de fiecare dată când palmele îi frecau sfârcurile erecte, respirația devenindu-i mai grea. Corpul lui a început să se încălzească în timp ce ceva ce nu ar fi trebuit să se trezească a început să se trezească.
Rain: – Ajunge! Phi…Phi Phayu, ajunge, mă duc să fac un duș, te rog lasă-mă să fac un duș.
Rain a încercat să îl apuce cu cealaltă mână.
Phayu: – De ce?
Nu te juca cu urechile mele.
Băiatul s-a gândit în timp ce se uita în altă parte când vocea adâncă i-a șoptit prea aproape de ureche. Vârful nasului îl atinge până când este prea aproape de urechea fierbinte atunci când … îi simte pieptul pe la spatele lui.
Rain: – Phi, nu mă joc, serios nu vreau să mă joc.
Creierul nu-i funcționează acum, inima îi bate cu putere și corpul îi este atât de fierbinte încât nu poate vorbi.
Phayu: – Dar eu nu glumesc de data asta.
Gura lui caldă îi șoptește seducător la ureche.
Phayu: – Rain.
Nu mai pot face asta, nu mai pot face asta.
Rain și-a acoperit imediat urechile, scuturându-și viguros capul când i-a strigat numele atât de suav. S-a gândit că nu-l auzise niciodată vorbindu-i așa, pe un ton răgușit și rugător care îi făcea tot corpul să tremure.
Oare cineva ca Phi Phayu chiar îl atrăgea?*
(N/T: *Chiar și într-un moment ca acesta, Rain încă se întreba dacă chiar este gay. La asta se referă când spune „cineva ca Phi Phayu”. Nu știa că îi plac bărbații.) ??
Rain: – Înapoi, Phi.
Băiatul se întoarse și se uită la el, vrând să iasă primul din baie, dar obrajii îi erau îmbujorați, ochii îi erau acoperiți de picături clare de apă, iar buzele sale tremurânde l-au făcut pe seniorul care se abținuse mult timp să se aplece și să-i sărute buzele proaspete.
Sărutul brusc și fierbinte l-a făcut pe Rain să mărească ochii de surprindere.
Rain: – Phi…uh…
Mâna mare l-a prins de vârful bărbiei, forțându-i fața în față, până când Rain a încercat să deschidă gura pentru a vorbi, dar în schimb, a fost o ocazie pentru Phayu să-i sărute buzele cu putere, penetrându-l cu limba lui fierbinte în gură, făcându-l să tremure peste tot și împingându-l într-un colț.
Un sărut din ce în ce mai lung și mai intens îl face pe Rain să devină amețit.
Mâna care împingea inițial îl apăsă brusc, inconștient, pe umărul lui, în timp ce limba începu să răspundă cu îndrăzneală, de teamă și gura evazivă răspundea în bucurie.
Mmmmmmmmm…
Acum, micuța siluetă nu mai auzea decât sunetul sărutului răsunând în toată baia. Un sărut fierbinte care depășea toate barierele. Dar pe Phayu nu l-a lăsat inima să-l lase fără suflare, așa că, după o vreme, s-a îndepărtat pentru ca băiatul să poată lua aer în plămâni și apoi l-a sărutat din nou, făcându-l să se să se clatine, să tremure și să vibreze în pieptul lui.
Am obosit.
Dar, pe de altă parte, tentația este puternică.
Rain: – Oh, ajunge.
Trupul băiatului și-a folosit toată puterea pentru a îndepărta furtuna de sărut.
Rain: – La naiba… la naiba Phi…
Phayu: – Ce s-a întâmplat, Rain?
Când buzele lui au fost libere, Rain și-a acoperit fața cu ambele mâini.
Phayu a întrebat surprins persoana din brațele lui tăcute în timp ce privea în jos… a găsit motivul timidității sale… partea drăguță era excitată…
Rain: – La naiba!
Rain a țipat jenat, dar nu s-a putut ascunde la timp… era complet erect. Phayu a fost calm până atunci, dar apoi…
Rain: – P’Phayu! Dă-mi drumul, dă-mi drumul, o să cazi, phi.
Phayu a închis apa și a luat trupul băiatului în brațe, fără să audă vreun strigăt de protest, s-a strecurat în dormitor. A pus băiatul pe salteaua moale, mișcându-și corpul pentru a se cățăra pe trupul micuț, fără a pierde timpul să se gândească, în timp ce micuța siluetă se învârtea căutând un loc unde să fugă.
Dar Rain zăcea acolo, ghemuit timid, cu ambele mâini acoperindu-și ochii, dar păstrându-și totuși degetul arătător și cel mijlociu deschise.
Vedea suficient de bine printre degete încât să-l vadă pe celălalt înghițind în sec.
Fața lui P’Phayu pe care o vedea acum, nu o văzuse niciodată până atunci.
O față sumbră, cu ochii sălbatici, cu o privire fierbinte ca focul, cu dinții ascuțiți încleștați în buze. În plus, părul, care de obicei este legat la ceafă, acum îi încadra lejer fața. Ai crede ca asta i-ar face fața mai drăguță, dar, dimpotrivă, pare mai puternică și mai feroce, ca un prădător gata să își strivească victima.
Rain: – Phi…P’Phayu…
Rain l-a strigat pe partenerul său.
[Apucă!]
Rain: – …!!!!
Phayu a tras de mâna albă, a pus-o pe partea sa sexy, arătând că dorințele sale nu sunt diferite.
Phayu: – Sunt în aceeași stare ca și tine, a spus o voce răgușită.
Rain a făcut ochii mari, îndepărtând mâna rușinat, dar cealaltă persoană nu a fost de acord.
Rain: – Eu…Rain nu a venit să te vadă pentru asta. Rain…Rain a vrut doar să știi că profesorul m-a lăudat.
Băiatul a încercat să spună și apoi a clătinat din cap în timp ce ochii îi scânteiau.
Phayu: – Pentru că Rain se comportă atât de drăguț, nu mă mai pot abține.
Ascultătorul își coborî voluntar mâna de pe față.
Chiar așa? P’Phayu este așa din cauza mea?
Phayu: – Așa că te rog să nu mă oprești.
Rain tremură când vârful nasului îi atinse obrajii.
Phayu: – Nu mai rezist, băiat prost.
Phayu îi dădu un sărut puternic pe obrazul alb și apoi îl sărută din nou pe buze.
Rain: – Phi……
Sărutul care a început încă din baie era intens și fierbinte, evocând dragostea unei persoane fără experiență care devenea din ce în ce mai vulnerabilă și se topea în brațele celeilalte persoane fără să-și dea seama că se prindea tot mai tare de gâtul celeilalte persoane.
Rain nu știa de ce nu a ripostat și nu a făcut nimic pentru a pune capăt sărutului.
În cele două săptămâni în care nu-l văzuse, își dăduse seama că se gândise la Phi Phayu ca la un nebun, iar atingerea trupului său, înlocuia acel dor în loc de cuvinte… Acum nu se mai putea gândi la nimic altceva.
Rain: – Ah
În timp ce mica siluetă gemea, și-a ridicat capul pentru a se uita la tavan, oferindu-i ocazia lui Phayu să atenteze la gâtul său alb. Rain a fost surprins când limba fierbinte i-a lins vârful bărbiei, trecând pe lângă mărul lui Adam până la claviculă. Cele două brațe ale sale s-au înfășurat în jurul trupului proprietarului patului căruia nu-i păsa că era încă ud de la duș, a continuat să-i sărute umărul și să-i muște ușor pielea.
Preludiul îi făcea pielea albă să pălească, perle de transpirație începeau să se prelingă pe toată pielea, plus respirația fierbinte și picioarele care se împrăștiau pe cearșafuri.
Rain: – Ugh, Phi…nu face asta, nu…
Sărutul a continuat sub buric, când Phayu i-a acoperit cu buzele penisul de culoare deschisă, lingându-l de sus până jos, în timp ce Rain tremura. Când a pus involuntar mâna pe părul lui Phayu, o senzație de furnicături i-a străpuns întregul corp. Lacrimile i-au curs în ochi în timp ce un val de poftă l-a cuprins.
Cu ambele mâini pe piept, seniorul a continuat sărutul de la piept la stomac, sărutând pielea de sub buric până când Rain a clătinat neputincios din cap, gemând și tremurând din tot corpul, nu se mai putea abține. Apoi a încercat să se îndepărteze în timp ce Phayu îi lingea cu limba pe partea sensibilă și erectă.
Rain: – Phi, nu, nu, nu, nu, nu, nu,ah… nu, Rain nu mai poate…..
Silueta înaltă nu numai că nu se oprea, dar cu cât auzea mai mult gemetele, gura lui caldă lingea și devora cu atâta nerăbdare, încât corpul de dedesubt se răsuci violent, cu ambele mâini apucând strâns cearșafurile până când acestea se încrețiseră.
Exact în acel moment, Phayu l-a apucat de picioare pentru a i le separa.
Rain: – Phi!
Phayu: – Shh, bine.
Fața îi era roșie, privirea de panică făcea ca Phayu să vrea să-l slăbească din strânsoare, dar știa că era pentru prima dată când acea persoană se afla în brațele lui.
De când l-a sărutat, și-a dat seama că nu fusese niciodată cu o femeie….și cu atât mai puțin cu un bărbat.
Până când își apropie tot corpul de el și își mișcă încet șoldurile.
Phayu: – Este în regulă?
Rain: – Ugh, ugh.
Atmosfera aprinsă îl făcea pe Rain să tremure involuntar cu tot corpul, nu și-a dat seama când seniorul căuta ceva în sertarul de lângă noptieră.
Rain: – Oh, nu, nu, Phi Phayu, nu, nu, nu, nu.
Rain s-a trezit încercând să se elibereze de brațele care îl strângeau în jurul taliei, mișcându-și șoldurile pentru a-l face să se simtă confortabil, strângându-i fesele rotunde în timp ce degetele lungi își croiau drum spre spate, înainte de a le introduce ușor înăuntru.
Rain: – Oh! a exclamat Rain, cu fața tremurând violent.
Phayu: – Bine, îmbrățișează-mă.
Băiatul a îmbrățișat strâns gâtul lui Phayu, simțind cum acesta introducea un deget subțire în corpul său, apăsând, scoțând și apăsând din nou. Seniorul nu se grăbea, îi oferea treptat băiatului sărutări blânzi, căutând punctul care îl făcea să se simtă cel mai bine. Până când Rain a gemut puternic clătinându-și tot corpul, în timp ce acum își împingea inconștient talia.
De la un deget la două, de la două la trei, l-a lăsat pe băiat să se obișnuiască încetul cu încetul.
Rain: – Phi…P’Phayu.
Tânărul a scos degetul în timp ce micuța siluetă care zăcea epuizată pe pat a deschis ochii, l-a privit și l-a strigat cu o voce dulce tremurândă.
Rain l-a văzut pe bărbatul care și-a folosit gura pentru a rupe ambalajul prezervativului, mângâindu-i părul dintr-o parte în alta, făcându-l să tremure cu o senzație de furnicături în stomac, neputând să vadă imaginea care era cât pe ce să-l ucidă. Dar seniorul nu s-a gândit să piardă timpul și l-a îmbrățișat din nou. De data aceasta, a introdus altceva decat degetele, ceea ce l-a făcut pe Rain să se agite speriat.
Rain: – Phi… Doare! Mă doare, mă doare, mă doare, mă doare, mă doare.
În mijlocul tânguirilor lui Rain, Phayu a continuat calm să îmbrățișeze persoana care se mișca frenetic, i-a sărutat buzele roșii și apoi a început să se miște încet, privind persoana speriată care tresărea de fiecare dată când era împinsă.
Rain: – Sărută-mă phi…
Rain plângea și implora în timp ce Phayu îi dădea sărutul pe care și-l dorea. Sunetul sărutului a răsunat în toată camera, în timp ce mâinile lui, senzual îi mângâiau corpul umed și transpirat care se mișca din ce în ce mai agresiv.
Phayu a continuat fără oprire, până când strigătele de durere s-au transformat în fericire, cu sunetul cărnii lovindu-se de carne răsunând în tot dormitorul spațios, însoțit de sunetul respirațiilor grele și gâfâitoare.
Rain: – Phayu, Phi…ah,ah,ah,ah, hah…
Phayu: – Băiatul meu bun.
Temperatura camerei a continuat să crească, piciorul patului lovindu-se de podea cu un zgomot puternic, indicând căldura forței lor.
Rain: – Oh, P’Phayu!
Dintr-o dată, tânărul a ridicat silueta micuță pe care o ținea călare în poala lui, i-a sărutat buzele reci și i-a pus mâinile pe solduri, începând să se miște într-un ritm mai dur, până când Rain nu a mai putut decât să-și întindă picioarele și să-și înmoaie fața în umerii largi, gemând aproape sufocat. Acum, băiatul aproape că se înecase cu fericirea care i se dădea.
Phayu: – Rain?
Ochii i s-au umezit de lacrimi când a auzit vocea.
Phayu: – Acum sunt al tău.
A șoptit cu o voce adâncă în timp ce ascultătorul îl ținea strâns de gât.
Rain: – Ce?
Phayu: – Spune-o repede.
Dintr-o dată, Phayu s-a oprit din mișcări atât de încăpățânat încât persoana care era pe cale să se elibereze plângea neîncrezător, și-a găsit un zâmbet malefic pe fața ascuțită și îmbibată de sudoare, cu ochii fioroși și părul super sexy care îi acoperea obrajii. Rain nu a avut timp să se gândească, pentru că acest farsor nu voia să continue…
Rain: – Phi Phayu, te rog, nu te opri.
Phayu: – Spune ce ți-am zis mai întâi!
Rain: – Nu… Phi, nu te juca cu mine, nu mai pot îndura.
Phayu: – Până nu o spui, nu voi continua.
Rain: – Phi, idiotule!
Rain i-a lovit umărul cu toată forța pentru că nu mai putea suporta, lacrimile parcă îi curgeau din ochi, se uita în ochii celeilalte persoane implorându-i, dar oricum auzea același lucru.
Phayu: – Grăbește-te și spune… „Rain este al lui Phayu acum”.
Rain: – La naiba…
Phayu a apucat partea drăguță atât de tare încât micuțul s-a contorsionat.
Rain: – Rain, huh… Phi Phayu, nu te mai supăra, nu mă mai tachina… nu mai pot suporta, Rain chiar nu mai poate.
Rain: – Rain aparține lui Phi Phayu.
Interlocutorul și-a îngropat fața în umerii lui largi și a implorat.
[sărut]
Phayu: – Foarte bine. Ce băiat bun!
Când a obținut ceea ce dorea, Phayu l-a răsplătit cu un sărut puternic pe obraz.
Apoi, tânărul a împins pe micuța siluetă pe spate din nou, s-a uitat în acei ochi dulci și vicleni, mâinile i-au ridicat șoldurile albe și apoi s-a apropiat de el pentru a-i elibera pe amândoi de suferință. Gemetele care răsunau în tot dormitorul spațios erau sincronizate cu sunetul trupurilor lor.
Phayu: – Rain este al meu acum.
Phayu o repetă pentru ca Rain să-și amintească.
Între timp, Rain nu putea decât să strige numele seniorului, strângându-i trupul într-o îmbrățișare caldă și plină de încredere.
De data aceasta, nu evenimentele l-au adus în această situație, ci poate că Rain plecase “din greșeală” cu cel rău.
******
RRRRRRRRRRRRRRRRRRRR???
Într-un dormitor la fel de haotic precum un câmp de luptă. Bărbatul care tocmai terminase mai devreme bătălia amoroasă a deschis ochii încet în timp ce gemea, enervat de vibrațiile de dedesubt. A strâmbat din ochi la lumină, apoi la hainele împrăștiate pe marginea patului și s-a mișcat fără să-și poată aminti unde se afla.
Rain a țipat puternic, mișcându-și șoldurile în timp ce durerea i se răspândea prin tot corpul.
A stat nemișcat în pat câteva minute, amintindu-și ce făcuse.
Da, am făcut-o cu Phayu.
Tânărul și-a acoperit fața cu ambele mâini, a deschis gura, dar nu a scos niciun sunet. A lovit de câteva ori cu piciorul în pat pentru a-și ușura jena, dar a trebuit să se oprească pentru că îl durea corpul. Creierul său își amintea ce s-a întâmplat, atât în baie, cât și în pat. După aceea, Phayu l-a dus să mai facă un duș, să se curețe, apoi s-a culcat din nou.
Nu vreau să recunosc, dar… sunt de acord.
Dacă nu aș fi făcut din nou duș, probabil că nu aș fi putut adormi.
Bine!
Mintea bărbatului care își coborî încet mâna. Apoi s-a uitat în jur pentru a-l găsi pe personajul principal, dar nu a găsit decât dormitorul gol. Nu avea nici un regret, era doar șocat că după ce pierduse bătălia, nu-și pierduse fața, ci… spatele.
Cum pot să bat un om cu un piept de trei coți?
(N/T:*Un om cu un piept de trei coți este un om bine făcut, cu pieptul mare.)
Cel căruia până acum i-au plăcut fetele avea nevoie de timp pentru a se calma.
Nu putea ignora faptul că el a fost cel care încerca să-l cucerească și să îl facă pe Phayu să se îndrăgostească de el. Nu era prost să nu știe că așa ceva avea șanse să se întâmple, dar nu se aștepta să se întâmple atât de repede.
Dacă este întrebat dacă îi pare rău, da, răspunsul este nu, dar dacă este întrebat dacă are îndoieli… răspunsul este altul.
Inițial a intenționat să-l facă să se îndrăgostească pentru ca cineva ca el să știe că poate să riposteze. Dar acum, acest gând a rămas pierdut prin mintea lui. Când nu-l vede timp de două săptămâni, îi este atât de dor de el încât îi vine să moară; când primește vestea cea bună, vrea să i-o spună lui mai întâi.
Poate că e destul de clar.
Dacă Rain chiar voia să riposteze, ar fi trebuit măcar să-i dea un pumn în față lui Phi Phayu, în loc să îi spună că este al lui.
Au, mi-e rușine!!!
Inima lui era destul de inteligentă ca să recunoască, dar rușinea îl copleșea doar gândindu-se la ce făcuse. Nu îndrăznea să dea ochii cu el. Cu un temperament ca a lui Phayu, cu siguranță ar fi făcut mișto de el.
Apoi s-a ridicat din pat și și-a târât corpul pentru a-și găsi toate hainele, s-a îmbrăcat și a ieșit cât mai repede, înainte de a descoperi ce l-a trezit.
[8 apeluri pierdute de la mama…]
Rain: Hei, hei, hei!
Până aici a fost! Ochii lui Rain s-au întunecat, amintindu-și că nu a sunat acasă ca să anunțe că nu se va întoarce. Inițial, nu intenționa să rămână aici. A venit doar să dea vestea cea bună și să se întoarcă să doarmă acasă, plus că, dacă cineva își mai amintea de altceva în condițiile de atunci, cu siguranță ar fi devenit un zeu.
De data aceasta, Rain s-a grăbit să sune acasă, unde au răspuns imediat.
[Dacă nu vii acasă, de ce nu suni să ne spui? Suntem foarte îngrijorați!]
Mama și tata nu i-au interzis niciodată să doarmă în altă parte. Când trebuie să trimită teme sau proiecte, de multe ori rămâne în camera lui Ai’Sky, dar trebuie să-și sune părinții înainte, pentru ca aceștia să nu-și facă griji. Acum Rain nu putea decât să-și ceară scuze, spunând că a venit la casa seniorului și că se va întoarce, dar se simțea în secret vinovat în timp ce se uita la patul din spatele lui.
Ce ar trebui să fac mamă? Copilul tău a făcut deja asta cu el. A fost gândul celui care a băgat în grabă telefonul în buzunar, s-a furișat afară din dormitor în liniște, s-a uitat de la stânga la dreapta după proprietarul casei, apoi a înaintat în vârful picioarelor, când s-a deschis ușa unei camere.
Camera este mult mai dezordonată decât camera în care a dormit.
Rain și-a dat seama că aici se află atelierul de lucru al lui Phayu.
Cel mai mare, care purta doar pantaloni de pijama, stătea la biroul mare și lucra la calculator. Părea atât de concentrat încât nu l-a putut auzi pe Rain părăsind încăperea.
La început, Rain a ezitat dacă să îi ceară permisiunea sau nu, dar abia când a văzut spatele celuilalt… picioarele lui au făcut câțiva pași înapoi și apoi s-a ghemuit pe podea cât de jos a putut.
A fost opera mea!
Spatele lui lat era plin de zgârieturi și urme de mușcături.
Îmbrățișează-mă
Mușcă-mă dacă mă doare
Auzea o bubuitură adâncă în capul lui, dar mai presus de toate….
Rain este acum al tău!
Rain auzea această propoziție învârtindu-se în cap. Scuturându-și energic capul, s-a grăbit să iasă din casă și a condus spre casă, vrând să uite complet de asta, când deodată……
Încă nu avem un statut clar.
Dacă Rain ar fi știut că fuga lui va înfuria pe cineva, s-ar fi repezit înapoi în pat și ar fi dormit cuminte, acoperit cu o pătură, așteptând ca micul dejun să fie servit. Dar Rain nu știa că avea să vină o furtună puternică peste el… pentru că a plecat acasă pe furiș.
