Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Dragostea plutește-n aer (partea 1): Capitolul 11

După muncă și răsplată

După muncă și răsplată

 

—O, Rain, cât material ai adus!

Trecuse o săptămână de când Rain insistase să-și facă temele în atelier, iar Phayu îi permisese să lucreze în biroul care avea toți pereții din sticlă. Astăzi, Rain este mai încântat ca niciodată, pentru că are tot ce îi trebuie – unelte și materiale pentru modelul pe care trebuie sa îl prezinte în această săptămână.

Avea totul împrăștiat pe masă când, deodată, cineva vine să îl vadă.

Rain: Pot lucra în acest birou? A întrebat doar pentru a fi sigur, din felul în care această persoană îl privea și zâmbea.

—Bine, nu-ți face griji, vrei să mănânci ceva dulce? Aici poți mânca de toate.

Rain s-a întors să se uite și a găsit o tavă plină cu gustări, chipsuri, ciocolată și napolitane care nu erau acolo cu o săptămână înainte.

Rain: – Wow, veți deschide un magazin de gustări aici la atelier?

Glumea, dar cealaltă persoană a zâmbit dulce.

— O, asta mă întrebam și eu.

Rain nu știa ce a vrut să spună cealaltă persoană, pentru că s-a uitat la materialul care ocupa tot spațiul, nesigur dacă a luat decizia corectă de a veni, pentru că lucrurile sale ocupau tot spațiul de pe masă. Așa că a întrebat din nou, să fie sigur.

Rain: – Îmi pot face temele aici?

Saifah: – Este în regulă, pentru că cineva nu suportă să te vadă stând la căldură, să asculți sunetul motorului sau să simți mirosul de ulei.

Nu femeia mai în vârstă a răspuns, ci altcineva, care a intrat în cameră făcându-l pe Rain să se întoarcă.

Rain: – Bună, P’Saifah.

Băiatul și-a ridicat în grabă mâinile în semn de salut, încercând să strângă din lucrurile pe care le-a folosit mai puțin de pe podea, în timp ce bărbatul mai în vârstă venea la masă, râzând cu poftă.

Saifah: – Nu, nu e nevoie, continuă să lucrezi. Când văd asta, îmi amintesc când l-am ajutat pe Phayu. De fapt, am studiat inginerie, dar crede-mă, pot face modele la fel de frumoase precum studenții la arhitectură.

Saifah a vorbit cu o voce clară care l-a făcut pe ascultător să se întoarcă brusc, cu ochii mari pe canapea, dorind să afle mai multe despre acea persoană.

Rain: – P’Phayu, ți-a cerut vreodată să-l ajuți?

Saifah: – Hahaha, desigur, la un moment dat în al doilea an, Phayu a petrecut prea mult timp lucrând la motocicleta lui. Nu a putut termina proiectul la timp. Eu și un alt prieten de-al meu, tot inginer, a trebuit să-l ajutăm să taie cartoane pentru model până dimineața și apoi să ne grăbim să ne pregătim pentru examenul nostru.

Lui Saifah îi pasă de băiatul cu ochi strălucitori, așa că a întrebat…

Saifah: – Te pot ajuta cu ceva? S-ar putea să-mi fi pierdut unele abilități, dar garantez că nu va fi o problemă să te ajut.

Bărbatul își suflecă mânecile pentru a se pregăti să ajute, când Rain a clătinat rapid din cap.

Rain: – Mulțumesc pentru ajutor. Dar vreau ca cineva să vadă că mă pot descurca singur.

Sfârșitul propoziției a fost rostit pe un ton ușor sarcastic.

Saifah: – Hahahahaha.

Deodată, Saifah a izbucnit în râs. Părea să înțeleagă perfect ce i-a spus Rain, încât i-a plesnit una pe umăr, Rain jurând că era mult mai puternic decât fratele său.

Saifah: – Folosește cum vrei biroul, nu mă deranjează. Ah, trebuie să te întreb mai întâi ca să nu uit. Vrei să mănânci ceva la prânz în această după-amiază? O ​​să spun cuiva să cumpere ceva pentru tine.

Rain a zâmbit larg, apreciind generozitatea și bunătatea lui Saifah, dar a băgat mâna într-o pungă care conținea o porție de chiftele de orez și o sticlă de apă pe care doar ce le cumpărase înainte de a intra în atelier.

Rain: – Este în regulă, mi-am adus ceva de mâncare.

Saifah: – Oh, atunci înseamnă că aceste gustări nu sunt necesare.

Saifah arătă spre tava cu gustări pe care tocmai au menționat-o ceilalți subalterni, până când Rain se întoarse să se uite la el, încruntat. Curând, buzele i s-au deschis și s-a întors să se uite la bărbatul atât de mare ca să fie sigur.

Rain: – P’Saifah a spus că…

Saifah: – Ei bine, azi dimineață Phayu le-a cumpărat și le-a lăsat aici înainte de a pleca la muncă.

Rain nu știa dacă a cumpărat toate astea pentru el sau nu. Dar avea un zâmbet larg pe față.

*****

Phra Phai: – Doamne, ești talentat, îl faci să stea jos, ca să îl poți privi.

Phayu: – Ai venit să aduci mașina, nu? Acum pleacă!

Phai: – Am venit la tine în calitate de client.

Phayu: – Nu ți-am cerut să vii aici ca client.

După câteva ore de muncă, Phayu a ajuns la garaj tocmai la timp pentru a-l întâlni pe Phra Phai care venise să lase mașina.

Broker-ul priceput care lucrează în compania tatălui său în timpul zilei, a spus batjocoritor, întorcându-se să se uite la camera de sticlă unde poate vedea că băiatul șefului își face temele.

Când Phayu a răspuns nonșalant, Phra Phai a glumit cu o expresie amuzată.

Phai: – Dar aste e exact ce îți place ție… piele albă, ochi mari…

Chiar dacă vede că prietenul său nu vrea să glumească, continua să vorbească, dar asta l-a făcut pe Phayu să clatine din cap.

Phayu: – De ce nu ai plecat încă?

Ceea ce nu îi explică Phayu este că nu numai că are ochii mari și pielea deschisă, chestii care se găsesc oriunde, dar îi place și să câștige, nu renunță niciodată și este și foarte drăguț când este atacat.

Dar ce rost are să-i spui asta lui Phai?

Phai: – Abia aștept să fac cunoștință cu el.

Phai: – Pot să-ți cer permisiunea?

Phayu și-a ridicat sprâncenele, uitându-se urât la prietenul său, până când Phra Phai i-a pus rapid mâna pe umăr.

Phai: – Nu, nu vreau să mor încă din cauză că am furat de la un prieten, dar am ceva ce vreau să-l întreb. Mă pot duce acolo la el, dar băiatul tău se va întreba cine este acest phi.*

(N/T:*Pai voia să îl întrebe pe Rain de Sky.)

Tipul a spus-o în glumă, observând că celălalt băiat(Sky) nu era la fel de drăguț și atrăgător ca acesta(Rain), dar tot îl plăcea foarte mult. Și acum, indiferent cu cine era, nu putea uita noaptea pasională pe care au avut-o împreună.

Phai: Hmhh [ofta]

Ce păcat că nu i-am furat numărul de telefon în timp ce era la duș.

Phai a oftat din nou, dar a tremurat când a întâlnit ochii furtunii.

Phayu: – Nu vezi că muncește din greu? Adulții ar trebui să se gândească la asta și să realizeze că nu poate fi deranjat.

Phai: – Ei bine, nu trebuie să țipi. E bine… doar dă-mi două minute.

Phra Phai nu a ezitat să negocieze, dar Phayu a zâmbit rece, și-a încrucișat brațele și a spus pe un ton calm.

Phayu: – Știi, uneori mașinile de curse au probleme cu frânele și nu mai funcționează cum trebuie.

Phai: – Bine, am plecat. O sa las copilul in pace. Mă intorc mai târziu cand va fi liber.

Un pilot care iubește viteza și viața, știe că nu este o idee bună să-l înfurie pe mecanicul care se ocupă de vehiculul său, altfel viteza lui preferată, care sfidează soarta, l-ar putea duce într-un tur prin iad fără să-și dea seama.

Phra Phai a zâmbit larg, s-a răzgândit și s-a îndreptat direct către motocicleta mare pe care tocmai o cumpărase.

Mai bine să nu-l enervez pe Phayu… la naiba!

Între timp,  Phayu se întoarse să se uite în biroul de sticlă unde lucra băiatul. Ochii extrem de reci de mai devreme s-au îmblânzit și buzele lui s-au curbat într-un zâmbet radiant.

Phayu: – Aceasta este o latură nouă, foarte drăguță. Când nu este încăpățânat și nu se luptă, este drăguț… sau poate chiar prea drăguț uneori.

Era ora patru după-amiaza când soarele începea să apună. O lumină portocalie strălucitoare răspândindu-se peste tot, se reflectă în camera de sticlă unde persoana obosită de pe canapea, sperând să-și odihnească ochii doar pentru o clipă, adormise cumva.

Un bărbat mare a zâmbit în timp ce a intrat să tragă draperiile pentru a bloca lumina care cădea pe fața adormită.

Phayu s-a mutat apoi pe canapeaua lungă unde băiatul era ghemuit, în timp ce ochii lui căzură asupra modelului cu care se luptase Rain toată ziua. S-a uitat la model cu atenție înainte de a ridica bucata de hârtie care căzuse pe podea și a notat câteva observații înainte de a o pune sub baza modelului, îndreptându-și atenția înapoi spre proprietarul lucrării.

Băiatul care era ghemuit pe canapea tremura puțin de frig până când Phayu s-a mutat să stea lângă el.

Privirea din ochii lui era concentrată pe acel chip, de la gene, obrajii albi, nasul mic căruia îi place să fie încăpățânat, până la buzele cu care adesea se cearta puțin. Dar nu i-a mai auzit vocea încăpățânată de o săptămână. Până când nu s-a putut abține să nu întindă un deget să-l mângâie ușor, zâmbind când atingerea lui tot nu l-a trezit.

Phayu: – Bună treabă, băiat deștept.

Phayu s-a apropiat și i-a șoptit la ureche. Nu s-a putut abține să nu își frece vârful nasului de urechea băiatului și să simtă mirosul excesiv de provocator al șamponului.*

(N/T: *Da, mirosul de șampon este acum afrodiziac. Trebuie să aflam ce șampon folosește Rain)?

La început, a vrut doar să închidă draperiile pentru a nu permite luminii să intre în cameră. Dar acum că a văzut… voia să recupereze timpul pierdut.

Anterior, a avut posibilitatea de a-l tachina și de a glumi, dar atunci când Phayu a jucat un rol crud cu băiatul, vrând să-l disciplineze, s-a înfometat și pe el. Așa că, atunci când în fața ochilor lui zăcea un desert neajutorat, trebuia să-l încerce.

Nu numai că miroase bine, dar este și moale.

Corpul băiatului care nu făcea exerciții fizice era moale prin toate părțile, alb și neted, ceea ce indica că avea sânge chinezesc. Când i-a atins pielea, era atât de netedă, încât mâna lui mare s-a strecurat sub cămașă, iar ochii lui ascuțiți s-au uitat la ușa camerei.

Ar fi trebuit să încui ușa.

Chiar dacă așa credea, gura lacomă nu s-a gândit să se oprească. Când a coborât la obrajii albi, i-a plăcut parfumul fără aditivi pe care l-a găsit; niciun miros de pudră nu i-a iritat nasul. În timp ce-l explora, silueta din brațele lui s-a mișcat, puțin enervat; ignorându-l, a început să îi împingă marginea cămășii din ce în ce mai sus.

Rain: Oh, rece, a spus Rain somnoros în timp ce încerca să-i smulgă mâna.

Când persoana adormită a opus rezistență, nu a putut să îl mai atingă, iar de data aceasta persoana care i-a pus mâna pe piept avea cu totul altă idee.

Phayu ridică privirea spre guler și îi deschie cămașa. Dar ceea ce a găsit l-a făcut pe senior și mai înfometat. Sub cămașă era un piept alb cu sfârcurile atât de atrăgătoare încât păreau să-l ispitească, deși nu avusese șansa să încerce până acum. Și talia aceea mică? Putea să o îmbrățișeze cu o singură mână; tot astăzi Rain purta pantaloni cu talie joasă unde se vedea tivul lenjeriei intime, ceea ce îl făcea să se simtă și mai atras de el.

E mai greu să oprești asta decât să fii crud.

Phayu: – Ești obosit?

A spus o voce adâncă, mângâindu-l cu degetul arătător, s-a dus la curbura buricului stomacului.

După ce l-a mângâiat, nu s-a putut abține să mângâie din nou, astfel încât vârful degetului arătător a ajuns la tivul pantalonilor și apoi s-a întors în centrul pieptului privindu-l pe băiatul care se zvârcoli cu puțină satisfacție.

Fața aceea ascuțită s-a aplecat înainte încercând să apese sărutul cu tandrețe de câteva ori, dar…

Rain: – Um, ce faci, Phi?

Bărbatul adormit și-a ridicat mâna și și-a frecat ochii, mormăind, făcându-l să arate și mai frumos. Phayu făcu o pauză, strâmbându-se să se uite la persoana care nu și-a dat seama că pericolul era la doar câțiva centimetri distanță. Chiar și când s-a trezit, nici nu s-a gândit să deschidă ochii să vadă ce i-a făcut.

Rain nu era pregătit să se trezească.

Rain: – Phi Phayu!!!

De data asta s-a ridicat, Rain s-a ridicat să se așeze, și-a acoperit pieptul cu ambele mâini și s-a uitat la el cu ochii lui mari.

Rain: – De ce îmi ciupești sfârcurile?!

Da, Phayu l-a ciupit pe micuțul somnoros.

Phayu: – De ce dormi cu cămașa deschisă, flirtând cu mine? spuse Phayu fără nicio expresie pe față.

Rain: – Nu flirtez!

Seniorul a ridicat din sprâncene în loc să răspundă, ceea ce l-a făcut pe Rain să se uite repede în jos și să-și găsească hainele arătându-și pieptul dezgolit, s-a pus pe canapea, dorind să se plângă. Dar Rain doar s-a înroșit la față, iar inima îi bătea din ce în ce mai tare.

Rain: – Am adormit.

Phayu: – Cum de pot fi sigur că tu chiar dormeai?

Rain: – In nici un caz! Tu esti cel care mă hărțuiește!

Phayu: – Asta înseamnă că erai treaz.

Rain: – Nu, eu nu…în cele din urmă vocea i-a tremurat.

Când Phayu i-a auzit vocea tremurând, a zâmbit, confortabil să vadă chipul înroșit mușcându-și buzele cu putere, dar fără a îndrăzni să îl certe. Mâinile lui se înfășurau strâns una pe cealaltă ca o fată fecioară timidă, voia să-și strângă picioarele, să se prăbușească și să se întindă din nou pe spate.

Dar într-o cameră în care mai este de lucru, acest lucru va fi suficient pentru a-i oferi liniște sufletească.

Știa foarte bine că nu trebuia să-l întrerupă când își făcea temele, dar nu s-a putut abține să nu continue conversația.

Phayu: – De când te-ai trezit?

Rain a tăcut, dar și-a întors fața spre perete pentru a-l face să vadă că era stânjenit.

Phayu: – Oh, dacă nu există niciun răspuns, înseamnă că vrei să continui.

Rain: – Hei, hei, de ce mă ții de picior? Lasă-mă! Lasă-mă!

Bărbatul a țipat când a sărit de cealaltă parte a canapelei, încercând să-și elibereze piciorul când Phayu i-a prins glezna, cu ochii mari, înțelegând pe deplin ce voia să spună prin„continuare”. Asta înseamnă că … Phi Phayu o va face din nou!

Rain: – Gata, îți spun, îți spun … de când m-ai dezbrăcat.

Rain știa că cineva ca P’Phayu ar face-o, dacă refuza să vorbească, îl va mângâia din nou și nimeni nu i-ar veni în ajutor.

Rain: – Hei!

Când s-a gândit la oamenii din atelier, s-a întors brusc pentru a vedea sticla transparentă prin care putea vedea afară.

Phayu: – Chiar dacă Rain țipă, nimeni nu va veni.

Rain, și-a îndreptat puțin atenția spre cealaltă persoană, dar asta a fost suficient pentru ca Phayu să alunece rapid peste corpul lui. Fața aceea ascuțită s-a sprijinit încă o dată de partea laterală a urechii, șoptind încet, făcându-l să se înțepenească, dorind să ridice un picior și să-l lovească. Dar plânge fără să găsească o cale de a scăpa de teamă că Phayu va fi rănit.

Rain: – Ți-am răspuns deja, de când m-am trezit. Lasă-mă, lasă-mă!

Rain nu știa de ce, dar nu l-a împins niciodată pe Phayu. Nu știa dacă era din cauza situației în care știa că nu poate lupta sau pentru că el însuși s-a pierdut în fața ochilor ascuțiți și puternici care se uitau la el, lăsându-l fără putere să riposteze.

Phayu: – Înseamnă că Rain nu s-a trezit la timp.

I-a șoptit la ureche, ceea ce l-a făcut pe cel mai tânăr să închidă ochii.

Dacă mă gândesc bine, trecuseră mai bine de două săptămâni de când l-a auzit pe Phayu atât de aproape. Prima săptămână a oftat pentru că fusese dat afară și când a auzit-o din nou, s-a motivat și a muncit din greu. Acum, inima bătea atât de tare încât îi era frică să nu audă ceilalți, mâinile îi tremurau și gura… nici nu avea nevoie să spună asta pentru că așteptase.

Chiar nu mă așteptam că P’Phayu vrea să mă sărute.

A fost gândul persoanei care și-a îngustat ochii pentru a se gândi puțin și apoi i-a închis repede înapoi pentru că Phayu i-a zâmbit atât de frumos.

Phayu: – Vrei să auzi ce am spus în timp ce Rain doarmea?

Rain a vrut ca alții să se îndepărteze puțin, pentru că acum în capul lui nu putea decât să audă sunetul inimii și sângele pompând până când i-a fost teamă că va leșina, cu toate acestea, și-a apăsat cu dragoste capul în jos și l-a făcut pe Phayu să zâmbească.

Phayu: – Am spus…

[Ţipăt!]

Saifah: – Phi, ești aici…

Atmosfera dulce și blândă a fost distrusă de … Saifah.

Geamănul stătea uimit în fața ușii, uitându-se la Phayu care stătea deasupra juniorului său, cu fețele la doar câțiva centimetri de a se atinge.

Nu trebuia să înțeleagă mare lucru ca să știe că venise la momentul nepotrivit, așa că a făcut un pas înapoi.

Saifah: – Îmi pare rău, a închis imediat ușa.

Phayu: – Deci… unde rămăsesem?

Rain: – P’Phayu este nebun! Dă-te la o parte!

Phayu s-a comportat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, apropiindu-se din ce în ce mai mult până când Rain a țipat de rușine, dar înainte de a putea refuza mai departe…

[Ţipăt!]

Saifah: – Oh, am uitat să menționez că poți încuia ușa din interior.

[Țipă… Bang]

Saifah a deschis din nou ușa, sfătuind cu urări de bine. A apăsat și încuietoarea din interior și apoi a trântit ușa, Rain părea că intră în pământ de rușine.

Imaginea unui băiat stând țeapăn, roșu, cu fum invizibil care curgea din cap l-a făcut pe Phayu să izbucnească în râs și nu l-a lăsat pe băiat să continue să fie supărat și rușinos, pentru că gura lui caldă i-a atins ușor fruntea și l-a împins departe spre el.

Rain a fost și mai șocat când Phayu a continuat….

Phayu: – Am spus că ai făcut bine, ești bun.

Rain nu se aștepta să primească complimente de la această persoană. Dar acum, P’Phayu se uita cu adevărat la el și îi făcea inima să bată repede, uitându-se în ochii lui și mâna mângâindu-i ușor fruntea.

Phayu: – Doar continuă cu lucrul, nong. Nu te voi mai deranja.

Persoana care îl deranjase pe băiat câteva minute a părăsit în cele din urmă camera, lăsând doar statuia de piatră cu nuanță roșie pe frunte, cu ochii larg deschiși și gura deschisă.

Mai au mai fost câteva minute până când Rain se mișcă să folosească ambele mâini pentru a-și acoperi fața.

Rain: – Nemernicule, mi-e rușine! Nu știu pe cine să insult pentru asta, dar mi-e rușine.

Dacă crezi că Phayu i-a făcut inima să bată suficient de tare, când Rain și-a revenit în fire pentru a-și continua munca, a văzut o notiță care arăta că modelul avea o mulțime de puncte bune, puncte proaste și modalități de îmbunătățire. Fără să realizeze ceea ce face, a îmbrățișat bucata de hârtie la piept, temându-se că a lui inima s-ar umfla atât de mult încât ar putea-o arunca în aer.

Comportamentul lui Phayu… asta înseamnă că este atent?

Rain: Luptă în continuare, Rain!!!

De data aceasta, în ochi i s-a aprins un foc care reflecta clar determinarea lui; puterea i-a revenit chiar mai mult decât dacă ar fi băut o supradoza de Red Bull.

Acum Rain nici nu realizează că P’Phayu devine din ce în ce mai influent în inima lui.

Sfârșitul semestrului este, de obicei, momentul în care se întâmplă tot haosul, dar sfârșitul celui de-al doilea semestru este și mai rău. Populația studențească este pe moarte și o hoardă de zombi se plimbă prin facultate. A nu face duș este ceva normal, iar conversația este rară. Chiar dacă examenele au trecut, perioada în care se poate obține puncte la unele materii nu s-a încheiat încă.

Mulți studenți din anul I stau în jurul clasei și așteaptă ca profesorul să vină să le revizuiască lucrarea și speră că va fi de acord cu ea din toată inima.

Sky: – Cum crezi că va merge?

Rain: – Nu știu, am făcut tot posibilul.

Rain îi răspunse lui Sky cu un oftat lung.

De când Phayu l-a mângâiat, trecuseră două săptămâni. De atunci, Rain nu și-a arătat fața. Nu că a renunțat să flirteze cu P’Phayu, ci că face ceea ce i-a spus acesta… este o persoană responsabilă.

Rain recunoaște că se simte foarte singur. Tocmai și-a dat seama că în scurtul timp în care s-au cunoscut, l-a văzut pe P’Phayu mai mult decât pe doamna care venea să facă curățenia de două ori pe săptămână la el acasă. Din câte putea înțelege, devenise ceva normal să-l vadă des.

Și când nu l-a văzut două săptămâni, s-a simțit ca un copac fără apă.

Nu știu de ce, dar îmi doresc atât de mult să-i văd fața încât îmi vine să mor.

Da, dar nu am încercat suficient de mult.

Nu știa dacă laudele că a făcut bine îi permiteau să-și arate fața în jurul atelierului oricât își dorea. Pentru că, sincer, vrea ca P’Phayu să vadă dovezile a ceea ce i-a promis. Este necesar mai mult decât atât, dar ce poate face? Este sfârșitul anului universitar și încă nu știa cum să-i arate că poate fi un student responsabil.

Gânduri ca acestea i-au trecut prin cap, până când profesorul a terminat de verificat munca studenților. Unii au fost aspru criticați. Cei care au făcut o treabă bună au răsuflat ușurați, dar cei mai mulți plângeau și sufereau. Până când a venit rândul lui Rain să-și strângă pumnii și să aștepte cu răbdare să audă ultimul lui comentariu.

A făcut tot ce a putut. Dar nu știa dacă era suficient de bun în ochii profesorului.

Apoi toată oboseala, regretul și disperarea au dispărut când profesorul a spus:

Prof: – Ai făcut o treabă grozavă.

Chiar dacă profesorul a vorbit și despre deficiențele și alte lucruri care trebuiau îmbunătățite, în comparație cu restul prietenilor săi, munca lui a fost foarte bună. Până când persoana care s-a dedicat ei abia și-a putut reține zâmbetul, mâinile i-au tremurat, iar prima persoană căreia voia să îi spună nu era nimeni altul decât… persoana care a scris notița pentru el.

De data aceasta, Rain a devenit un copil recunoscător care s-a gândit la alții prima dată, înainte ca părinții săi să i-o spună.

El a vrut să împărtășească această veste bună cu Phayu mai întâi.

—Domnul Phayu nu a venit astăzi la atelier. Poate a plecat acasă.

Când Rain a apărut în fața atelierului căutând pe cineva cu care a fost dificil să comunice astăzi, a primit un răspuns dezamăgitor. Dar nu s-a gândit să se întoarcă; a mers cu mașina la conacul în care fusese o singură dată.

Însă casa era complet tăcută cu toate luminile stinse, așa că tânărul și-a scos telefonul și l-a sunat pe proprietar.

[Numărul pe care încercați să-l apelați nu este disponibil în acest moment]

Rain a fost surprins că nu a putut da de Phayu, a coborât din mașină să sune și a fost întâmpinat cu tăcere. În continuare, cerul a început să urle. Curând a început să plouă așa că a alergat să ia umbrela fără să se gândească să stea în mașină să se adăpostească de ploaie, pentru că voia să-i spună lui Phi Phayu cât mai curând posibil, fără să piardă timpul.

Pot să o fac Phi.

Nu știa dacă voia să-l anunțe că poate face temele pe care i le dădea profesorul bine sau să arate că este cu adevărat responsabil pentru temele lui.

Rain: Grăbește-te și întoarce-te cât mai curând P’Phayu. Rain vrea să-ți spună.

Telefonul mobil al lui Phayu era oprit de la prânz și toată ziua nu a putut comunica cu nimeni. Îl durea capul din cauza clientului și pentru că nu a putut vedea fața cuiva mai mult de două săptămâni. Până când tânărul s-a gândit să iasă să bea ceva cu colegii înainte de a merge acasă. Dar când a început să cadă ploaia din cer, s-a răzgândit.

Poți oricând să te întorci și să bei singur acasă.

Vinerea aceasta nu se desfășoară nicio cursă și cu siguranță Saifah a ieșit cu iubita lui. Acestea sunt gândurile persoanei care trecuse cu mașina colțul străzii pentru a merge la intrarea spre casă în timp ce sprâncenele întunecate i se încruntau.

Phayu: Rain! De ce stă Rain în fața casei?

Phayu aproape că și-a oprit mașina când l-a văzut pe băiat care stătea cu umbrela așteptând pe gardul din fața casei sale. Micuța umbrelă nu a putut opri ploaia combinată cu vântul care i-a udat părul și jumătate din haine. Dar omul ud cu un zâmbet larg a alergat direct la ușa mașinii sale

Rain: – P’Phayu, ai ajuns!!

Phayu: – Ce cauți aici? De ce nu aștepți în mașină?

Phayu părea supărat, dar lui Rain nu i-a fost frică, a zâmbit larg și a spus entuziasmat.

Rain: – Phi a spus că trebuie să dovedesc că pot fi responsabil. Am făcut-o, o pot face. Astăzi, profesorul m-a felicitat pentru că am făcut o treabă bună. Vreau să-i spun mai întâi lui Phi Phayu.

Rain spuse fericit, nu credea că aceste câteva cuvinte s-au schimbat un om grozav a rămas uluit.

Phayu: – Să îmi spui mie mai întâi?

Rain: – Rain a plecat de la universitate și a venit să te întâlnească la atelier, dar P’Aon a spus că nu te-ai dus acolo, așa că Rain a venit să te aștepte pentru că am vrut să-ți spun ție mai întâi. Sunt foarte drăguț, nu?

Băiatul a zâmbit nevinovat, dorind doar să spună altora vestea bună. Dar toate acestea au făcut ca capul și inima ascultătorului să bată atât de repede încât aproape că a explodat.

Răbdarea lui Phayu a fost zdrobită în câteva secunde.

Phayu: – Vino aici, băiat bun.

Rain: – Haan P’Phayu.

Phayu a oprit motorul și a coborât din mașină, fără să-i pese de ploaia abundentă. Apoi a apucat brațul mic și l-a târât în ​​casă fără să piardă timpul să parcheze mașina în locul ei.

Voia să-i dea o lecție băiatului care i-a făcut capul și inima atât de agitate chiar acum.

Dacă Rain nu este al meu astăzi, atunci nu mă cheamă Phayu!

Care este reacția ta?
+1
0
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
Dragostea plutește-n aer – partea 1

Dragostea plutește-n aer – partea 1

Love Storm
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Lansat: 2022 Limba nativă: Thai
Love Storm spune povestea lui Rain, un băiat frumos cu pielea albă care, într-o zi ploioasă, are probleme cu mașina. Din fericire, Phayu, un motociclist cool îi sare în ajutor. De îndată ce acesta și-a dat jos casca Rain a fost complet captivat de înfățișarea lui și chiar visa să fie și el atât de cool ca Phayu.  Se pare că Phayu este de fapt, un senior faimos, care este, de asemenea, visul oricărei fete, inclusiv fetei pe care Rain o place, motiv pentru care Rain începe să-l displacă puțin pe Phayu. El află Identitatea lui Phayu a doua oară când se întâlnesc, atunci când mașina lui se strică din nou. De data aceasta, Phayu îl tachinează pe Rain spunând că acesta încerca de fapt să-l seducă. Din cauza anumitor circumstanțe, Rain a trebuit să-și petreacă noaptea la garajul familiei lui Phayu. Phayu începe să-l tachineze din nou și încearcă chiar să-l atingă pe Rain si să-l sărute.... Și așa Phayu a devenit dușmanul numărul 1 al lui Rain care plănuia să dezvăluie cine este Phayu cu adevărat pentru a arăta tuturor că nu este atât de bun cum cred ei. Dar nu câștigă nicio bătălie și lui Phayu i se pare amuzant. Deoarece Rain nu poate câștiga niciodată împotriva lui, atunci el anunță că îl va face pe Phayu să se îndrăgostească de el într-o lună. Va reuși oare Rain să-l facă pe Phayu să se îndrăgostească de el într-o luna? Love Storm - Introducere + 24 capitole +  Epilog

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset