Atenție sau grijă?
Ploaia a continuat să cadă timp de câteva ore și nu părea că se va opri în curând. Deodată se auzi un zgomot puternic al furtunii care a lovit zgomotos umbrela. Pe Rain nu l-a deranjat deloc, deoarece în comparație cu acum câteva momente simțea o atingere caldă pe obraz de la seniorul lui.
Cu doar o clipă în urmă, sunetul ploii a răsunat atât de tare încât nu a putut asculta cu atenție.
Oare ce a vrut să-i spună?
Tânărul încă încerca să se consoleze, în timp ce strângea ferm de umbrelă, îndepărtându-se timid de tipul mare sprijinit de capota mașinii.
Tocmai când și-a terminat fraza, cealaltă persoană a deschis capota mașinii. După aceea, s-a uitat la motor, ca și cum nu s-a întâmplat nimic; doar proprietarul mașinii a rămas tăcut. Dacă i s-ar oferi șansa, i-ar spune că nu încearcă să-i atragă atenția, dar acesta nu aștepta nici un răspuns de la el. Și-a venit în fire, când bărbatul mai mare i-a spus să se ridice pentru că urma să încerce să pornească mașina.
Rain, care a insistat că nu a încercat să îi facă ochi dulci, a fost dat afară din mașină fără posibilitatea de a nega acuzațiile.
Rain: – Sună rău, mormăi el.
Da, sună rău. Pentru că P’Phayu și Phi, tipul cool cu motocicletă mare, Phi, pe care toți îl adoră și îl respectă sunt una si aceeași persoană. Cealaltă persoană a vorbit aspru. Cum ar putea să spună asta? Trebuie să fi crezut că Rain era atât de nepriceput încât nu putea să-l repare singur, nu-i așa? Da, poate că urechile lui sunt distorsionate, așa că nu poate auzi bine.
Rain a început să zâmbească în același timp în care seniorul s-a întors pentru a face contact vizual și a fost atât de nebunesc încât i-a evitat din nou ochii.
Cum poți să fii atât de chipeș? Tremur tot!
Phayu: – Radiatorul curge și se aude un sunet ciudat când o pornești, trebuie să fie o problemă. Astăzi ar trebui să o lași parcată aici, acum nu cred că este posibil ca un atelier de reparații să vrea să vină prin ploaie pentru a-ți remorca mașina, trebuie să aștepți până mâine dimineață… asta dacă apa nu inundă Bangkok-ul.
Rain, care asculta, părea cufundat în tristețe, se uită nepăsător la parcarea plină de apă. Dacă continuă să plouă toată noaptea, e adevărat că niciun atelier de reparații nu ar fi dispus să vină prin inundație să-i remorcheze mașina. Și e cel mai rău… El nu știe niciun atelier!
Phayu: – Deci, am plecat.
Rain: – Stai, Phi, nu mă lăsa!
Fiind atât de disperat, Rain a uitat de ceea ce fusese acuzat mai devreme și a prins în grabă mâna acelei persoane, ridicând capul cu o privire de cățeluș.
Phayu aruncă o privire spre mâna care îl ținea, până când Rain îi dătu drumul repede.
Rain: – Știi vreun atelier pe care să mi-l poți recomanda, care ar putea veni să ia mașina acum?
Frumosul senior își puse mâna gânditor pe bărbie, ceea ce l-a făcut pe Rain să se simtă mai confortabil. Cu siguranță știa un atelier pe care să i-l recomande, altfel l-ar fi respins direct.
Phayu: – Da. Dar nu este ieftin, îți poți permite?
Rain: – Pot!
Tânărul avea încredere în puterea cardului de credit al tatălui său pentru a rezolva această problemă, așa că a zâmbit. Rain a observat că persoana care a făcut oferta își mișcă colțurile buzelor. Apoi Phayu a luat telefonul și s-a întors cu spatele, probabil că suna atelierul de reparații; a durat doar un moment, după care s-a întors din nou.
Phayu: – Vine cineva de la atelier.
Aceasta era cea mai bună veste pe care o putea auzi. Nu, cea mai bună veste a fost probabil cea pe care i s-a părut ca a auzit-o mai devreme. Mai devreme posibil să fi auzit greșit ce spusese P’Phayu. De asemenea, a bănuit, pentru o clipă, că P’Phayu a vrut să-l tachineze și a insinuat intenționat că Rain îi facuse ochi dulci. Dar, în realitate, P’Phayu este foarte chipeș, cool, prietenos, generos și dornic să-l ajute pe micuțul Rain, așa cum a făcut-o și înainte.
Deoarece P’Phayu și tipul cool cu motocicletă erau aceeași persoană, atunci avea să treacă cu vederea peste entuziasmul lui Ple pentru el.
Tânărul s-a gândit cu generozitate, a zâmbit dulce, a fredonat într-o stare bună, știind că și persoana bună de lângă el zâmbea.
Deși ploaia a continuat să cadă puternic, nu a durat mult până când un autocamion mare a intrat în parcare, determinând oamenii care stăteau și se jucau pe telefonul mobil în mașină să respire ușurați, iar atmosfera a devenit mai confortabilă pe măsură ce P’Phayu a coborât din mașina lui și s-a îndreptat direct spre șoferul de la remorcarări.
Înainte de asta, Rain este îngrijorat dacă Phi îl va lăsa singur sau nu, dar nu mai putea de fericire când Phayu tocmai a spus…
– Lasă-mă să vorbesc puțin cu șoferul. O clipă, o să te chem.
Nu trebuie să-și facă griji pentru mașina lui, trebuie doar să stea cuminte și să aștepte ca Phi să aranjeze lucrurile.
P’Phayu este uimitor!
Phayu: – Coboară, ca mecanicul să-și facă treaba.
A spus corpul înalt care se apropia, făcându-i pe Rain, după ce l-a auzit, să ia în grabă o geantă cu o umbrelă și să coboare din mașină.
Rain: – Trebuie să fac ceva? Ei bine, cred că aș prefera să rămân.
Ochii bătrânului (*PAon) se uită la el de parcă ar fi întrebat ce a făcut până acum, făcându-l pe tânăr să zâmbească sec și să facă un pas înapoi, uitându-se la șoferul de remorcare cu platformă care venise să-și conducă cu pricepere mașina cu Phayu ajutându-l, dar, în timp ce se uita în ochii lui strălucitori, s-a simțit că vinovat că i-a deranjat pe ceilalți până după miezul nopții.?
Rain: – P’Phayu
Mașina lui Rain era deja pe platforma de remorcări. Dar deodată tânărul proprietar a realizat…
Rain: – Cum pot contacta mecanicul?
Nu știu numărul atelierului.
Phayu: – Trebuie să mergem acum la atelier pentru a rezolva cu documentele.
Rain: – Chiar acum!?
Tânărul se uită la ceas, apoi ridică privirea.
Rain: – Bine, dacă trebuie acum, Phi.
Ochii care se uitau la el păreau să întrebe dacă avea o problemă, ceea ce l-a făcut să-și schimbe brusc discursul.
Consolează-te că cel mai mare nu se plânge și se plânge însuși proprietarul mașinii?
Rain: – Dar cum voi ajunge la atelier?
Phayu: – Vei ajunge.
Asta a fost tot, P’Phayu a gesticulat cu degetul mare peste umăr la mașina sa șapte locuri, făcându-l pe Rain să izbucnească.
Rain: – Hei, o să mă duci tu? Nu e nevoie, nu vreau să te mai deranjez. Deja te-am făcut să pierzi destul timp. Părinții mei m-au învățat să fiu atent cu ceilalți.
Phayu: – Încă puțin ajutor nu va face mare diferență.
Doamne, asta doare atât de tare.
Rain a plecat imediat ce Phayu a văzut ceasul. Și-a zgâriat obrazul și s-a îndreptat spre șoferul camionului de remorcare cu păr plat, care i-a zâmbit.
De ce îmi zâmbești?
Dacă ar zâmbi normal, Rain i-ar zâmbi înapoi. Dar privirea ciudată care se holba la el îl făcu să se simtă ciudat până când a mai făcut doi pași spre Phayu…
Așa că Phayu, care se uita înainte în jos, s-a întors să se uite la el.
Phayu: – Oricum, ai două opțiuni, una este să mergi cu mine în mașina mea sau a doua…
Rain, care a evitat privirea șoferului, și-a ridicat capul pentru a-i întâlni ochii. Apoi, în mod surprinzător, ochiul său drept a început să zvâcnească.
Phayu: – Du-te cu șoferul de remorcare.
La naiba, mi-e frică!
Când Phayu a terminat de vorbit, Rain s-a întors să se uite la mecanicul de la atelier, care zâmbea larg, cu dinții la vedere. El nu era genul de persoană căreia îi plăcea să insulte oamenii, dar starea hainelor sale murdare, părul dezordonat și mirosul neplăcut de după muncă… chiar dacă l-ar plăti cineva, tot nu ar accepta să se ducă cu șoferul de la atelier. Se spune că a știi să supraviețuiești este cea mai bună capabilitate umană.
Scenariul pare desprins din știrile online pe care mamei lui îi place să le citească și să i le trimită.
Rain: – Am ales a treia opțiune.
Da, tânărul era suficient de conștient pentru a adăuga a treia opțiune…
Rain: – Voi lua un taxi.
Rain a spus cu mândrie, dar…
Phayu: – Hahaha.
Rain: – De ce râde P’Phayu?
Phayu: – Din moment ce plouă așa și e trecut de miezul nopții, câte taxiuri mai sunt acolo? Și chiar dacă aștepți, este foarte periculos pe aici noaptea. Am văzut la știri în urmă cu câteva zile, că cineva a găsit cadavrul unui student care a fost ucis și violat pe strada următoare; a fost înjunghiat până când sângele i-a țâșnit peste tot.
Nu a durat mult până când Phayu a terminat de vorbit, că o mână albă surprinsă îl prinse de mânecă, ochii lui mari, în lacrimi, se ridică pentru a-i privi gura.
Rain: – P’Phayu, Rain te imploră… te imploră să-l iei cu tine.
Apoi, ca un copil, s-a ținut de brațul lui, repezindu-se în mașina lui Phayu.
De data aceasta, chiar i s-a făcut frică. Nu încerca să se dea la nimeni.?
*****
Phayu: – Acesta este atelierul familiei mele!
Rain: – Da!? De ce nu mi-ai spus?
Rain: – N-ai spus nimic despre asta, oh, inima mea a fost supărată atâta timp, dacă aș fi știut că este casa lui, nu aș fi ezitat atât de mult să intru în mașină.
Spuse Rain cu ușurință, uitându-se la marele atelier care ocupa un spațiu mare. Erau, de asemenea, multe mașini sport parcate în șir, ca să nu mai vorbim de motocicletele cool care așteptau să fie băgate în garaj.
Acum, dacă șoferul de remorcare nu ar fi împreunat mâinile pentru a-și arăta respect față de Phayu, s-ar putea să nu fi aflat că el era fiul proprietarul atelierului de reparații, chiar dacă înainte de a pleca, se uitau la el cu o privire ciudată, ca și cum l-ar fi cunoscut.
Șofer: – Distracție plăcută în seara asta!
Da, desigur, distrează-te dacă poți. Mașina mea s-a stricat, sunt ud leoarcă, nu știu cum să ajung acasă, se gândi Rain.
Rain și-a scos rapid gândurile negative din cap, îndreptându-și atenția către proprietarul atelierului care i-a dat documentele pe care trebuia să le completeze.
Phayu: – Scrie-ți numele, numărul de telefon și adresa.
Rain: – Bine.
Phayu: – Când va fi reparată mașina, te voi anunța.
Rain: – Și dacă trebuie să sun și să întreb, unde pot să sun?
Phayu a mers să ia o carte de vizită și i-a dat-o lui Rain. Rain a descoperit că era vorba de cartea de vizită de la atelier, nu de la frumusețea lui senior, așa că era în secret cam trist acum.
Oh, acum știu că P’Phayu este grozav. Este o celebritate a facultății și eu l-am cunoscut. Asta e super.
Rain: – Deci, mă duc acasă.
Phayu: – Urmează-mă.
Rain: – Unde mergem?
Rain, care era pe cale să plece, l-a urmat în grabă pe proprietarul atelierului, în timp ce făcea pași lungi în biroul interior, gândindu-se că poate încă nu terminase cu hârtiile. Picioarele lui nu puteau ajunge la el, așa că l-a urmărit în grabă.
P’Phayu doar mergea, dar Rain trebuia să alerge după el.
Persoana din față, care nu îl aștepta, mergea grăbită la etajul doi, până când Rain…
Rain: – Auch!
Când Phayu s-a oprit, Rain nu s-a putut opri la timp, așa că a lovit spatele larg a lui Phayu.
Rain: – De ce te-ai oprit brusc?
Phayu: – Dacă nu mă opresc, cum descui ușa cu cheia? Intră!
Tânărul și-a frecat ușor nasul, dar când și-a deschis din nou ochii, a văzut o cameră foarte mare, cu un pat de mijloc. În mijlocul camerei, stătea un tip corpolent care își scotea ceasul. Arăta ca un fotomodel care făcea reclamă la un ceas…a pus ceasul pe masă într-un mod forte cool.
Rain: – Acesta este…
Phayu: – Camera mea, atelierul este închis. Stai aici.
P’Phayu a răspuns, s-a dus la dulap, a luat niște haine și un prosop și i le-a dat.
Phayu: – Du-te și fă un duș, altfel te vei îmbolnăvi, a spus persoana arătând spre ușa băii.
Rain: – Dar nu vreau să te deranjez.
Phayu: – Când termini, putem vorbi despre costul reparației.
Rain: – Atunci voi face un duș.
De fapt, din momentul în care Rain a auzit povestea crimei și a cadavrului însângerat, avea frisoane și îi era frică, mai ales dacă ar fi trebuit să plece singur acasă și la o casă goală… era în secret foarte speriat, așa că atunci când P’Phayu a încercat să-i ofere un loc unde să rămână, a vrut să accepte oferta imediat. Este a doua oară când se întâlnesc.
P’Phayu spune că acest atelier este scump și că această cazare va fi inclusă. Așa că cheltuielile din seara asta, trebuie să fie mai scumpe decât mă gândeam eu inițial.
Cu asemenea gânduri care îi treceau prin minte, cel care va trebui să plătească mulți bani se duce în liniște la baie. Ceea ce nu știa Rain era că taxa din seara asta… era mai scumpă decât și-a imaginat vreodată! ???
*****
Dacă aș fi în locul lui Ple, și eu as vrea un bărbat ca acesta să fie soțul meu.
Persoana care a ieșit din baie s-a gândit în secret, în timp ce înghiți în sec și se uită cu mirare la proprietarul camerei care stătea deja în fața lui, ceea ce l-a făcut să se oprească involuntar.
Phayu purta doar pantaloni scurți până la genunchi și un maiou negru, dezvăluind umerii largi, brațele musculoase și corpul lucrat care atrăgea orice privire… Părul lui mai închis la culoare, cu șuvițe ude, îi cădea pe conturul ascuțit al feței în timp ce se juca cu telefonul mobil.
Îl facea pe acest bărbat să arate atât de sexy! Foarte sexy! ??
Rain putea simți aura altor oameni, iar propria lui aură devenea din ce în ce mai invizibilă.
Rain: – Mulțumesc că m-ai lăsat să folosesc baia.
Proprietarul camerei ridică privirea pentru a-i întâlni ochii. Apoi s-a ridicat să se așeze pe pat în timp ce mâna lui a arătat spre locul de lângă el.
Phayu: – Hai, stai aici.
Rain s-a întrebat oare cât costă să stea pe pat; tânărul s-a plimbat și s-a așezat ușor.
Phayu: – Îți voi usca părul, altfel te vei îmbolnăvi imediat.
Este atât de moale!
Micul corp a înghețat când cealaltă persoană i-a luat prosopul din mână și a început să îi maseze capul pentru a-i usca părul.
Nu stă prea aproape, nu? Și de ce este deodată atât de cald aici?
Aburul fierbinte i s-a răspândit pe tot spatele până când a simțit că i se făcuse foarte cald.
Lui Rain nu-i plac bărbații. I-au plăcut femeile toată viața. Dar de ce se simte așa cu el, nu știa.
Phayu: – Dacă sunt prea dur, poți să-mi spui.
Rain: – Hah!?
Când o voce adâncă i-a șoptit la ureche asta, lui Rain i s-a făcut pielea de găină pe tot corpul. Nu putea decât să stea înțepenit, privind fix la perete, lăsându-l pe cel mai mare să-i usuce părul ușor.
Felul în care îi usca părul îl făcea să se simtă atât de cald și relaxat, deoarece Phayu își sprijinea coatele pe umeri lui Rain, permițându-i acestuia să simtă cu ușurință parfumul săpunului lui plutindu-i uşor în nas.
Rain: – Stăm… atât de aproape, Phi!
Phayu: – Ei bine, nu atât de aproape.
Vocea joasă încă răsuna aproape de urechile lui, făcându-l pe Rain să simtă fluturi în stomac.
Rain: – Deci… P’Phayu a spus că vom vorbi despre costurile de reparație, a spus el nervos.
Phayu: – Sigur, cu siguranță vom vorbi, dar mai întâi lasă-mă să îți usuc părul.
Simți o respirație caldă pe ceafă în timp ce Phayu îi punea o mână pe gâtul alb, iar cealaltă mână îi usucă ușor părul. Rain nu putea decât împinge cu forță mâinile în partea de jos a pantalonilor, deoarece pielea de pe obraji se încingea.
Repet, nu-mi plac bărbații!
Da, nu-i plac bărbații. Dar de ce, când P’Phayu l-a atins ușor cu vârfurile degetelor pe spatele gâtului, a simțit o senzație de furnicături pe tot corpul până când fața i-a fost complet roșie.
Rain: – Phi, cred că ar fi bine să-l usuc eu.
Cealaltă persoană nu a răspuns, el doar a continuat să-i usuce părul și s-a mișcat până când pieptul i-a fost lipit de spatele lui Rain, în timp ce fața ascuțită s-a apropiat ușor de colțul gâtului acestuia.
Phayu: – Esti sigur că vrei să o faci singur?
Muaaa ?
Rain: – Phi… Ce faci?
Și mai tare…??
Rain: – Hei!
Rain a simțit că era în pericol după ce s-au apropiat prea tare unul de celălalt. A simțit, de asemenea, un scârțâit, iar silueta mică a fost împinsă rapid pe patul moale până când prosopul de pe el a căzut pe podea. Rain a fost surprins de silueta înaltă care se pusese peste corpul lui!
Rain: – Ce ai de gând să faci, Phi? Te rog, dă-mi drumul!
Rain avea fiori cu voce tremurândă și încercă să împingă pieptul celeilalte persoane la o parte. Dar zidul uman nu se mișcă deloc.
Rain: – Ai spus că vom vorbi despre costurile reparației.
Phayu: – Cheltuieli… plată…
Persoana care tocmai a înțeles sensul deplin al „cheltuielilor” a făcut ochii mari. P’Phayu nu vrea bani, dar voia… corpul lui!
Rain: – Ești gay!? întrebă Rain tremurând.
Sper din toată inima că a fost doar o glumă.
Phayu: – Ca să fiu sincer, sunt bi.
Răspunse Phayu ridicând din umeri, fără să glumească deloc, apoi înclină capul spre persoana surprinsă. Până când a uitat să lupte.
Phayu: – Și tu ai cerut-o.
Rain: – Ce!?…
Phayu: – Cumva radiatorul s-a scurs, mașina nu a pornit, iar tu te-ai holbat la mine tot timpul.
Când Phayu a explicat fiecare lucru, Rain a tăcut. Dacă privești lucrurile așa, atunci da. Dar problema cu radiatorul și mașina care nu a mai pornit, a fost pur si simplu un accident!
Rain: – Eu…
Phayu: – Evident că ai înscenat toate astea ca mă vezi!
Înainte ca Rain să poată termina ce avea de spus, a auzit o voce șoptind lângă urechile lui, făcând ca băiatul să rămână fără cuvinte. La sfârșitul propoziției, acel chip ascuțit veni către colțul gâtului lui Rain, apăsând cu buzele sale moi și calde pe pielea albă iar mâinile care semănau cu niște tentacule i-au frecat pielea atât de moale încât Rain se înfioră.
Apoi a fost surprins când palma mare s-a strecurat încet pe sub pijamaua sa subțire. Mâna mare, aspră și rece i-au frecat stomacul, făcându-l să furnice până când fața i s-a înroșit.
Rain: – Dă-mi drumul, ai înțeles greșit!
A încercat să explice, împingându-și umerii larg. Dar puterea i-a dispărut când a simțit că acele buzele calde îl sărutau pe umăr.
Nu o face Rain, nu te lasa hipnotizat!
Phayu: – Ești sigur că am înțeles greșit?
Rain a tresărit din nou, mușcându-și gura atât de tare încât s-a făcut alb la față în timp ce mâna mare a alunecat în jos, spre mijlocul corpului.
Este o nebunie…când Phayu i-a mângâiat-o ușor… l-a făcut deja să reacționeze. Dar și-a dus mâna la gură și a clătinat puternic din cap.
Rain: – Phi, oprește-te…
Rain știa că vocea lui era slăbită și amețită, dar ce a făcut? Parcă împietrise, când buzele calde îi atingeau pomeții și îi apăsau tare pe vârful bărbiei și o limbă umedă i-a alunecat pe pielea albă… Rain se cutremură. Ar fi trebuit să țipe, să încerce să fugă, dar nu putea să se miște, tânărul nu știa de ce.
Tânărul nu avea niciun răspuns la motivul pentru care stătea întins pe patul altcuiva, probabil din cauza șocului, fricii, sau poate admirației profunde pentru persoana care l-a ajutat.
Dar cu demnitatea încă în trupul lui, a spus…
Rain: – Oprește-te, asta nu e amuzant, Phayu!
I-a împins pieptul cu putere și a strigat tare dar cealaltă persoană a devenit si mai insistentă până cand corpul lui Rain s-a făcut rece peste tot.
Phayu: – Nu te mai împotrivi, e prea enervant.
Rain: – …
Băiatul deschise buzele surprins. Ochii lui erau plini de lacrimi. Dar nu, nu îi era frică, era doar foarte rănit.
În timp ce seniorul părea mulțumit că persoana de sub corpul lui a încetat să se mai lupte de ceva timp, fața ascuțită se îndoaie pentru a-i da un sărut pe gura viu colorată, dar…
În acel moment, Rain a apucat o pernă mare și l-a lovit puternic pe Phayu în cap, iar proprietarul camerei a rămas uimit pentru câteva secunde, dându-i tânărul oportunitatea să-și intensifice eforturile, zvârcolindu-se, până la punctul de a se rostogoli pe pat și a cadea. Uimit, pentru că l-a blestemat.
Rain: – Mori, la naiba!
Adevărul l-a lovit în față, a fost acuzat de flirt și… simțindu-se neputincios, tânărul a început să-și șteargă lacrimile de pe obraji.
Admirația întregii săptămâni a fost ștearsă din cauza depravării de câteva clipe a persoanei din fața lui!
Rain: – Prost! Nu sunt bine să fiu devorat de tine, nici nu m-am gândit niciodată. Ai o față bună, dar o atitudine proastă. Să-ți spun, chiar dacă îmi vei pune bani la picioare, nu-mi voi desface picioarele pentru tine!
Rain strigă cât putu de tare, era dezamăgit. Își apucă cămașa ca să-și ascundă fața.
Cu durere în inimă care face să curgă lacrimile. Când a terminat de vorbit, persoana s-a repezit spre ușă și era gata să plece. Dar…
Rain: – Unde este geanta mea?
Deodată s-a întors și l-a întrebat pe bărbatul care încă își mai freca nasul pe pat
Phayu: – Unde te duci?
Rain: – Mă duc acasă, cine vrea să fie cu un nebun ca tine!
Phayu: – În dulap.
Rain deschise în grabă dulapul. Văzând geanta, a luat-o repede și se uită la cealaltă persoană. Dar Phayu nu îi zise nimic, doar stătea întins pe o parte cu fața.
Phayu: – Oh, te avertizez, dacă pleci, vei muri de rușine, pentru că țipătul tău mai devreme a trezit pe toată lumea din atelier. Și în starea în care te afli… nu poți face mai mult de trei pași.
Phayu părea supărat, apoi se uită între picioarele lui Rain, care o avea ridicată, până când Rain puse grăbit mâna pentru a se acoperi. Fața lui era roșie toată. Dar rețineți, nu era jenat, doar foarte furios și dezamăgit!
Rain: – La ce te uiți? Psihopatule!
Oftă puternic.
Proprietarul camerei s-a ridicat și și-a frecat capul, ignorând plictisitor ieșirile isterice ale altora.
Phayu: – Da, de aceea m-am plictisit de copii.
Rain: – Cine este un copil?
îl certă Rain, speriat. Dar, pe măsură ce s-a apropiat, a ajuns la ușa dormitorului, fără să îndrăznească să iasă, spunându-și că amenințarea funcționase.
Phayu: – Du-te la culcare, nu mai am chef să o facem.
Rain: – Cine te crede?
S-a gândit că îl voi crede?
Rain vede o altă pernă pe care acesta a luat-o din dulap și Phayu o aruncă pe o canapea lungă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar cine poate să-l creadă?
Rain stătea acolo, îmbrățișând geanta cu o suspiciune extremă.
Proprietarul camerei a ridicat din umeri nonșalant și s-a apropiat să stingă luminile până când întreaga cameră a devenit întunecată.
Rain: – Ce faci?
Băiatul fugi în colțul camerei, în timp ce Phayu îl privea plictisit în timp ce se întoarcea în pat, apoi trage pătura peste umeri, ca și cum ar fi nu s-ar fi întâmplat nimic.
Rain: – Ce faci?
Phayu: – Oh, dacă taci, voi putea să dorm…
Rain: – Huh?
Rain tresări la vederea umbrei negre întorcându-se spre perete, fără grijă.
La început a rămas nemișcat, suspicios. Dar au trecut cinci minute… au trecut zece minute… După o jumătate de oră, Rain s-a dus fără tragere de inimă și s-a așezat pe canapea. Dar ochii mari care străluceau ca niște picături de apă se uitau încă la persoana de pe pat. Cu cât auzea mai mult sforăitul, cu atât mai rănit se simțea și îi venea să plângă.?
Dă-mi înapoi sentimentele mele bune!
Tânărul și-a spus că va pleca de îndată ce va veni dimineața, tot ce trebuia să facă era să stea treaz, va sta și va aștepta încă patru ore.
Însă oboseala și-s spus cuvântul, plus temperatura rece de la aerul condiționat și zgomotul de ploaie care cădea fără oprire, făcu corpul celui mai tânăr să fie slăbit și să se întindă pe canapea…?
Ultimul lucru de care Rain și-a amintit înainte de a adormi a fost zâmbetul persoanei care îi spunea să se calmeze. Inamicul numărul unu!
Nu trebuie să zâmbești așa, sunt atât de supărat pe tine.
*****
Târziu în noapte, când zgomotul ploii și vântul băteau în ferestre, Phayu s-a ridicat încet din pat, privind corpul care dormea ghemuit pe canapea. Arata jalnic și fermecător în același timp.
Ce amuzant arată cu ochii săi strălucitori și buze roșii care par a plânge.
Se gândea persoana care abia putea să își stăpânească râsul, după care s-a apropiat de persoana cu care nu ar trebui să se culce. Dar acum, chiar dacă izbucnea un incendiu, nu s-ar fi trezit.
Phayu: Îmi place de tine, șopti el.
Apoi figura înaltă a luat în brațe corpul tânărului care era juniorul său, l-a ridicat ușor, s-a îndreptat spre patul moale, l-a întins și l-a mutat astfel încât să doarmă unul lângă celălalt.
Dacă Rain s-ar fi trezit acum, l-ar fi certat pentru că i-ar fi rușine. Cele două mâini ale lui nu au ezitat să-i apuce talia mică și să-l tragă într-o îmbrățișare.?
Rain: Uhhh.
Tânărul a auzit gemetele puternice ale băiatului iritat. Dar pentru o clipă, el a devenit cel care a cedat în fața tandreței feței sale și a pieptului său până când buzele lui.. zâmbiră răutăcios.
Deja iubesc această păpușă.?
S-a gândit că, dacă fratele geamăn l-ar fi auzit acum, i-ar fi dăruit păpușa cu cea mai profundă milă.
Rain e asa un dulcic!