Ziua în care a venit furtuna
Rain: – Mă asculți? A fost atât de tare. La început, mi-a fost foarte frică, mi-am auzit cauciucul mașinii explodând tare, iar apoi cineva a bătut în geam și m-am gândit „la naiba, voi fi înjunghiat și îmi vor fura lucrurile?” Dar era un Phi bun care voia doar să mă ajute. Arăta…
Sky: – Frumos ca un erou și era ca un prinț pe un cal alb…
Rain: – Oh, de unde ai știut?
Sky: De unde să știu?! Mi-ai spus deja de trei ori această poveste și de fiecare dată o faci cu și mai multe detalii. Cred că eroul tău care conduce o motocicletă mare nu este persoană reală, Rain.
Rain s-a îmbufnat de îndată ce prietenul lui l-a întrerupt. Se pare că cel mai bun prieten al lui nu este interesat de poveste, pentru că și-a lăsat capul în jos și s-a uitat la niște desene animate pe telefonul lui mobil cu nonșalanță. Rain, care voia să-și povestească experiența pentru a 24-a oară, s-a ghemuit în fața prietenului său, cu mâinile strângând marginea mesei la care stătea acesta. Apoi a început să scuture masa.
Rain: – Nemernicule, ascultă-mă, vreau să-ți spun, vreau să-ți spun.
Sky: – Știi cât de enervant ești?
Rain: – Și tu știi că ești rău?
Sky: – Ei bine, eu sunt rău așa că poți merge la altcineva.
Când prietenul l-a supărat pe băiat, acesta a scuturat masa și mai tare. El voia să îi povestească tot ce s-a întâmplat în noaptea în care l-a întâlnit pe tipul mișto cu motocicleta. Dar prietenul său tăcut l-a ignorat pe Rain și s-a întors cu spatele la el, concentrându-și atenția pe ecranul telefonului.
Rain: -Sky!!!!
Sky: -Ce?
Rain: – Ești un prieten rău!
Nepăsătorul Sky s-a întors să se uite la Rain și a rostit o propoziție și mai dureroasă…
Sky: – Pot să înțeleg că ești chipeș. Dar de ce nu flirtezi cu alte fete, nu te juca cu mine tot timpul, lasa-mă în pace!!!!
Rain: – Nenorocitule!
Rain se plângea de durere. Dacă ar fi putut să dea cu Sky de pământ, ar fi făcut-o, dar doar s-a uitat urât la acesta.
Nu era așa de prost încât să nu întelegă ce voia Sky să insinueze… din cauza personalității sale, fetele spuneau că Rain este enervant.
Dar oare fetelor nu le plac baietii drăgăstoși și atenți?
Rain mereu le întreabă cum se simt aproape la fiecare minut și are grijă sa le întrebe si dacă au ceva nou de spus. Chiar așa de enervant este lucrul acesta? Se numește empatie.
Ei bine, nu vor găsi băieți mai buni decât mine în Thailanda.
Când și-a văzut prietenul supărat, Sky a oftat, gata să-și pună telefonul în geantă. S-a uitat la persoana care se înroși și de la care nu își putea lua ochii…ochii, sprâncenele și nasul. Ca de fiecare data cand îi vedea fața, Sky recunoaste că prietenul lui este frumos, cu ochi mari ai caror iriși negri sunt mai mari decât cei cu ochi mari, nas drăguț, buze roșii și piele albă… ca cineva care are origini chineze. Pe lângă acea față, avea și un corp zvelt și statură înaltă care le făcea pe fete să suspine, dar…
Sky: – Păi, ce vrei să spui?
Rain: O, ți-am spus, prietene! Ascultă, zilele trecute, anvelopa mașinii mele a fost găurită, a făcut mult zgomot, mașina s-a zguduit, am crezut că mă duc în lumea de dincolo, dar am supraviețuit datorită norocului meu, apoi deodată a apărut un erou, călare pe un cal alb pentru a mă ajuta. La început am crezut că a venit să fure de la mine, dar acum, când mă gândesc mai bine un hoț nu ar conduce un Ducati. Și când și-a dat jos casca, era atât de chipeș, pe langă statura maiestuoasă…
Ar fi mai ușor să gasești o iubită dacă nu ai fi o persoană foarte vorbăreță și enervantă, așa că ar fi mai bine să găsești un soț care ascultă la povești decât o iubită…se gândi Sky cu mâna pe bărbie.
Chiar dacă îl asculta, Sky dădu doar din cap ca răspuns, pentru că azi era a cincea oară când îi povestea asta. Dar și în ziua incidentului, Rain l-a sunat în mijlocul nopții, spunându-i toate detaliile.
Așa că vrea să îl întrebe, dacă este atât de încântat de el, de ce nu îi cere numarul?
Nu, nu trebuie să întrebe, știe deja ce va răspunde Rain…
Bang…bang…bang…
Imediat, Rain care încă povestea, și-a acoperit gura când se auzi o voce suavă din spate. Când s-a întors să vadă cine era, i-a răspuns în grabă fetei în uniformă pe un ton docil.
Sky putea să jure că l-a văzut pe Rain dând din coadă. Un cățeluș atât de enervant!
Fata din fața lor le zâmbi, era cea mai drăguță fată din întreaga universitate. Era fata care aproape a devenit steaua* facultatății de arhitectură și era cea pe care Rain încerca să o cucerească de două luni de când începuse semestrul. Ochii care îl priveau erau încântători și dulci.
[N.T*- se refera la regina balului bobocilor]
Sky: – Ple, ai vreo treabă cu noi?
Ple: – Nu cu voi, am treabă doar cu tine.
Rain: – Hei, te gândești să devenim o familie?
Sky și-a privit prietenul urât înainte de a se întoarce către această fată frumoasă.
Sky: – De ce ai nevoie Ple?
Ple: – Este vorba de activitățile pentru luna viitoare, aveți niște formulare vechi de la seniori? Nu vrem să-i întrebăm noi, suntem prea timizi și dacă ne ducem la P’Som, se va enerva si ne va înjura. A fost într-o dispoziție proastă în ultima vreme pentru că a avut mult de studiat si a trebuit să se ocupe și de multe alte lucruri.
Sky: – S-ar putea să am! Luna trecută, l-am întâlnit pe P’Phayu, așa că am primit toate formularele importante și alte documente de la el, a raspuns vicepreședintele din anul întâi.
Dar, deodată, fata se repezi și apucă marginea mesei.
Ple: – Și tu l-ai cunoscut pe P’Phayu! P’Phayu!!!
Sky: – Dacă te referi la ACEL P’Phayu, atunci da, l-am cunoscut pe P’Phayu.
Ple: – Serios! Cum de l-ai întâlnit? Gata, sunt geloasă, vreau și eu să-l văd!
Ple a strigat de bucurie în timp ce și-a apropiat fața de Sky, atât de mult încât când Rain i-a văzut cu ochi tremurând, a vrut să se bage între ei și să îi despartă, dar îi era frică să nu fie înjurat de fată. Rain era foarte furios de tot ceea ce auzise de la aceasta. Cine este acest Phayu si ce furtuna a cauzat în Ple de o face să-și piardă mințile și să fie atât de emoționată?*
[N.T*: un joc de cuvinte, Phayu fiind tradus ca si furtună în thailandeză.]
Sky: – Ple, ești prea aproape.
Ple: – Haha, scuze că m-am entuziasmat prea tare.
Sky: – Bine, am înțeles.
Rain: – Dar nu înțeleg, cine este acest Phayu?
De îndată ce Rain a pus această întrebare, două perechi de ochi s-au uitat la el atât de intens încât voia să se ascundă în colțul clădirii. Chiar dacă el nu știa cine este Phayu, fata emoționată aproape că a deschis gura, dar…
Sky: – Phayu este persoana despre care profesorii vorbesc mereu în clasă, cel care a câștigat premiul Asia Star și a reprezentat, de asemenea, țara la competiția World Star unde a obținut locul 2. Doar locul al doilea, pentru că am auzit că a trebuit să ajute cu munca acasă, până când a venit să participe la concurs.
Sky: – El este și Cel care a condus facultatea nostră timp de trei ani la rând. Toată lumea de la arhitectură îl cunoaște pe P’Phayu. Lucrările care au ieșit din mâinile lui sunt uimitoare, ei bine, era și luna* când a fost în primul an.
[N.T*: adică regele balului bobocilor]
Ple: – De asemenea, este foarte frumos., șopti Ple, ridicând ambele mâini, strângându-si obrajii rușinată, făcând ca Rain să se uite la ea cu o privire mohorâtă și zdrobită.
Ple: – Rain, gândește-te, fratele meu nu felicită niciodată pe nimeni și, chiar dacă este obosit, este întotdeauna încântat să spună povești despre P’Phayu, povești care au mi-au bântuit urechile de când era boboc. P’Som este acum în al patrulea an. Singurul motiv pentru care lua pauze în timp ce studia era să vorbească despre P’Phayu. Din cauza lui, am vrut să vin să studiez aici, din cauza lui P’Phayu despre care mi-a tot spus. Ce păcat că am venit după ce el deja a absolvit., a spus fata pe un ton trist, ceea ce l-a făcut pe Rain să spună accidental:
Rain: – Fratele tău este gay, Ple? De ce îl admiră atât de mult? Dezgustător!
Sky: – La naiba!
Persoana geloasă a lăsat să-i iasă pe gură astfel de cuvinte dureroase într-un mod de neiertat, făcându-o pe fată să se întristeze deodată, în timp ce atmosfera veselă de la început a dispărut complet iar persoana vorbăreață a tăcut.
Este frustrant, de ce ar trebui să-i mulțumesc și, în plus, cel mai bun prieten al meu nu-l complimentează cu nimic, Ple îl tot complimentează și este enervant…
Persoana care s-a transformat într-un câine nebun s-a uitat la Sky și l-a făcut pe vicepreședinte să suspine.
Sky: – Ei bine, cred că dacă P’Som este gay, asta înseamnă că și tu ești gay, Rain. Cu doar un moment în urmă, tot lăudai pe tipul chipeș care merge pe o motocicletă mare…dacă mai continuai să vorbești despre el, oamenii ar fi crezut că-l dorești ca soț.
Rain: – Hei, pur și simplu îl ador!
Sky: – Și noi pur si simplu îl admirăm pe Phayu… nu-l băga în seamă pe Rain, Ple. Gura lui a fost așa de proastă în ultima vreme.
Sky a rezolvat situația, în timp ce Rain i-a acoperit gura dorind să răspundă el. Dar când a văzut-o pe fată ridicând privirea, n-a putut decât să ridice ușor din umeri ca și cum și-ar cere scuze.
Ple: – Nici o problemă, nu sunt supărată pe Rain pentru că a spus că P’Som este gay. Pe de altă parte…
Rain: – Ce?, a întrebat entuziasmat.
Ple: – Dacă P’Phayu îl vrea pe P’Som, i-l voi da pe fratele meu bucuroasă. Dar ceea ce mă jignește este felul în care vorbește Rain despre P’Phayu… În fine, dacă primești formularul, îl poți trimite pe grupul nostru, Sky?, a spus silueta zveltă dupa care se întoarse cu fața către grupul de fete din față, lăsându-l pe Rain cu mâna fluturând în aer.
Nu a apucat să-și ceară scuze.
Sky: – Trebuie să-ți spun ceva, Rain.
Sky se aplecă mai aproape de urechea prietenului său, care se uita la frumoasa femeie cu ochi melancolici și stresați.
Sky: – Porumbelule.*
[N.T*: Se spune că porumbeii pot fi un simbol al friendzonismului, pentru că „Nok”, pasăre în thailandeză, este folosit ca un jargon reprezentând oamenii care suferă din dragoste neîmpărtășită. Cu alte cuvinte, Sky îi spunea lui Rain ca nu va fi mai mult decât un amic pentru Ple.]
Rain: – Nemernicule!
Rain îi smuci gâtul cu o expresie furioasă. Dar persoana pe care o urăște cel mai tare… este P’Phayu!
Nu știu de unde ai venit, dar să nu îți văd fața pentru că te voi blestema complet!
Cât de frumos ești ? Nu te compari cu eroul meu care merge pe o motocicletă mare!
*****
Norii densi și întunecați s-au răspândit peste orașul Bangkok, aruncând ploaie rece pe sol. Fulgera și se auzeau tunete puternice în timp ce vântul bătea în ferestrele restaurantului.
Restaurantul este aglomerat ca niciodată nu numai din cauza ploii care mai cadea din când în când având în vedere că era sezonul ploios, ci mai ales din cauza furtunii neașteptate de astăzi.
– Oh, nu bei?
Rain: -Nu beau alcool, Phi.
– Ia de aici aici, hai, doar o gură.
Aceasta era ziua în care seniorii s-au adunat pentru a-i cunoaște pe juniorii din anul I. Nu veniseră doar seniorii din anul cinci, erau și cei de acum douăzeci de ani. Cum putea Rain să se relaxeze cu atâția oameni în jurul lui? Nu avea deloc intimitate, lumea îi invada spațiul personal…
– Ce rău ești!
Día și prietenul său de la aceeași facultate nu erau apropiați de el, deși au studiat împreună timp de două semestre, rareori au vorbit între ei.
De asemenea, cealaltă persoană era o femeie care continua să se uite la telefonul ei, așa că acești seniori au îndemnat-o să mănânce. Azi Rain venise cu mașina și voia să se întoarcă în siguranță, fără a intra într-un accident.
– Nu face mișto de el, te va blestema.
Rain: – Hei Phi, nu, nu voi îndrăzni., a negat Rain rapid, clătinând din cap, insistând că nu îndrăznea să jignească pe onorabilii săi seniori până când aceștia au râs.
– Nu, nu ne referim la tine, vorbim despre un alt copil arogant.
– Tânărul este arogant, am auzit că, după absolvire, a primit imediat oferte de muncă.
– Oh, știe și el că este un diamant prețios. Le-a respins pe toate.
– Ei bine, chiar și atunci când ți se oferă un salariu mai mare decât ar trebui să i se dea unui student proaspăt absolvent?
Interesant, Rain a privit de la stânga la dreapta, pentru că părea că întreaga masă acordă atenție acestei conversații, iar seniorul care a spus că salariul care i-a fost oferit a fost cât al unui architect cu experiență, îl auzise anterior spunând cât era salariul lui. Până când s-a întrebat despre cine vorbeau în timp ce seniorii lui, care izbucniseră în râs, au zis:
– A spus că nu vrea să fie un junior. Toată lumea din restaurant izbucnește în râs.
– Să-l avem pe băiatul ăla în rândurile noastre este foarte bine. Numai studenți de calitate avem…
– Dar până la urmă îl placi.
– E un prinț, cine l-ar urî?
În mijlocul conversației plăcute, numai Rain făcuse o față de cășeluș confuz, deoarece chiar și colegul său de clasă își pusese telefonul mobil deoparte, să asculte cu atenție generația mai în vârstă și Rain, care devenise prea curios, a întrebat în cele din urmă…
Rain: – Cine este el, despre cine vorbiți, băieți?
– Oh, Rain, nu știi cine este celebritatea despre care vorbim?
Rain: – …
– Când Rain a intrat în primul an, el deja absolvise, a raspuns un senior la întrebare…
– Dar am auzit că încă mai dă pe la facultate și profesorii vor ca el să accepte o bursă pentru o diplomă de master. Dar am înteles că tot refuză.
– De obicei mai vine pe la facultate, și de fiecare dată pică exact la țanc, exact când este cea mare nevoie de el. De exemplu, ultima oară existau niște probleme legate de bugetul facultății…nu se putea ajunge la un compromis de câteva ore și vine el care rezolvă problema într-o jumătate de oră. Toată lumea îl știe ca prințul arhitecturii, dar mulți îl numesc și Dumnezeu.
Rain: – Serios, până la asta s-a ajuns?
– Ei bine, vorbim de Nong.
Rain: – Atunci va veni în curând și pot să văd despre cine vorbiți.
Rain se întoarse să se uite la vremea din afara restaurantului și zâmbi.
Dacă nu ar fi reușit să intre în restaurant înainte să înceapă furtuna, i-ar fi sunat pe seniori să-și ceară scuze și s-ar fi întors acasă să doarmă. Auzind de acest Nong, se gândea cum de nu a știut niciodată că există un boboc care a îndrăznit să se certe cu seniorii săi.
Dar nu pare așa de rău, pentru că seniorii vorbesc despre el frumos și cu admirație. Dar…
De ce nu mă poti opri să mă gândesc la noaptea în care a fost furtună si l-am întalnit pe tipul acela?
Brusc, i-a venit în minte ceea ce discutase cu prietenul său săptămâna trecută. Dar Rain clătină din cap încercând să-și scuture acel gând din minte.
Picaturi de ploaie!
La naiba!
Ploaia cade și mai tare.
Afară ploua și fulgera fară oprire până când tânărul se întrebă la ce oră va reuși să se întoarcă acasă.
Furtuna este atât de intensă, încât mă întreb dacă și cerul, ca inima mea își va deschide perdelele pentru a accepta oamenii întârziați.
Bang!
Rain a auzit cuvintele unui senior. Dar s-a speriat și mai tare când ușa din dreapta restaurantului s-a deschis zgomotos, ochii lui s-a lărgit în stare de șoc, cu fulgerele zgomotoase pe fundal. Totul era atât de înfricoșător încât a tremurat pentru o clipă, dar frica s-a transformat în șoc.
Acum lumina strălucea pe fața noului venit, iar asta îl făcu pe Rain aproape să întindă și să arate cu degetul către fața noului venit.
Bărbatul și-a netezit părul până la umeri. Ștergându-și fără jenă apa de pe chipul lui frumos și stropii de ploaie care se așezaseră pe umerii cămașii deschise la culoare. Era atât de familiar, încât părea că tocmai s-au întâlnit săptămâna trecută. Dar astăzi nu are o cască cool. I se vedea clar conturul feței. Nu avea o geacă de piele închisă la culoare, doar un corp sexi care se putea vedea prin cămașa udă, încât Rain și-a amintit…
– Ahh, haideți să aplaudăm furtuna care ni l-a adus mai repede pe Phayu.
– Oh, Phayu!
Rain aproape s-a ridicat și a fugit la binefăcătorul său, dacă nu era acel senior care stătea lângă el, glumea cu voce tare până când s-a întors și s-a uitat înapoi când a auzit:
– Ai ajuns târziu, petrecerea aproape s-a terminat.
– Phayu, știi pentru ce oră am făcut programarea? La ora asta, toți mergem acasă.
– Bună P’Phayu! Chiar dacă ești ud, încă arăți la fel de bine. Nu este nevoie să aduci furtuna cu tine, cum o să ne întoarcem acasă?*
[N.T/* Aici se face o aluzie la numele lui Phayu care în thailandeză este tradus ca furtună. I se spune aici că nu trebuie sa facă furtuna să fie atât de grozavă ca el.]
De data aceasta, cuvântul furtună, furtună și furtună zburau prin capul lui Rain.
În continuare, domnișoara care stătea pe partea cealaltă s-a ridicat imediat și a făcut pași repezi către noul venit. Îl salută cu o umilă atitudine, diferită de tânăra de dinainte, care plictisită, se uita pe telefonul mobil până în ultimul moment.
Rain: Tu ești Phayu!!
Deodată, Rain a lovit masa cu o lovitură puternică, s-a ridicat și a strigat atât de tare, încât toate privirile s-au întors spre el, inclusiv privirea celui care întârziase.
Rain s-a uitat la acesta convins că noul venit îl recunoaște, pregatit sa îi zâmbească, dar…
Phayu: – Da, numele meu este Phayu dar, tu cine ești?
*****
Această persoană este Phayu.
Este chiar el!
Rain aproape că a început să-și muște unghiile pentru a ușura stresul, după ce și-a acoperit fața de rușine timp de trei minute. Când cealaltă persoană nu și-a amintit de el, s-a simțit atât de stânjenit încât aproape că a căzut de la masă.
Ei bine, unii oameni nu au observat, poate pentru că erau concentrați pe noii veniți.
Era atât de faimos încât oricine îl cunoștea, nu trebuia să-și amintească de el, nu?
Tânărul s-a gândit răutăcios la asta în timp ce se uita la persoana care stătea la cealaltă masă și era încrezător în memoria lui. Ochii lui erau la fel de ascuțiți ca ai unui vultur, nasul său proeminent era de aceeași formă, iar buzele subțiri care se potriveau cu acea față ascuțită trebuie să fie ale persoanei care l-a ajutat acum o saptamană.
Rain s-a gândit cu atenție în timp ce cealaltă parte s-a întors să se uite direct în ochii lui, era o nebunie când a trebuit să fie iritat și frustrat de ghinion. Voia să deschidă gura și să înjure pentru că el era ACEL nenorocit senior.
În schimb, s-a întors să-i evite ochii în timp ce inima îi tremura.
Simptome ca acestea sunt jalnice!
Nu te comporta ca și cum mă placi în secret?
Limitează-te doar să-i fii recunoscător… altă dată.*
[N.T* : Rain o luase razna, abera rău de tot]
Cum poate Rain să se consoleze singur? Eroul lui pe motocicletă și seniorul pe care îl detestă sunt una și aceeași persoană. L-a admirat foarte tare până când a aflat cine este, chiar nu-i pasă despre ce spun prietenii lui despre el.
Ar trebui să-l urască sau să-i fie recunoscător? Dar parinții l-au crescut bine, era îndatorat și ar trebui să fie recunoscător, deci trebuie să-i mulțumească….
Tânărul voia să se uite la el…
Nu te întoarce să te uiți la mine…
Oare acea persoană se va uita din nou la această masă?
Și când și-a ridicat capul să se uite din nou, a văzut că cealaltă persoană se uita din nou în ochii lui.
Suficient! Era deja a treia oară!
Mi-e rușine!
*****
În cele din urmă, Rain nu și-a putut exprima recunoștința față de persoana de pe motocicletă, așa cum voia să o facă, pentru că atunci când a îndrăznit să meargă spre el, altcineva a venit să vorbească mai întâi cu P’Phayu și, mai apoi, a venit o tipă care se agață de Phayu. Deci fără să știe cum, când s-a întors din nou, a văzut că fata stătea foarte aproape și își freca sânii de cămașa lui, așa că Rain nu putea decat să-si dea ochii peste cap.
Rain: – Oh, la naiba! Nu-și aduce aminte de mine, de ce să-i mulțumesc? Mai bine du-te acasă.
Rain a vorbit singur lovind în ușa mașinii. Dar nu s-a putut abține să nu se uite pe fereastră.
Rain meargea ca o broască țestoasă târâtoare, în timp ce ceilalți seniori mergeau în direcții diferite iar restaurantul aproape că stingea luminile. Dar el nici măcar nu a văzut umbra lui P’Phayu plecând. Se întreba dacă acesta ieșise sau nu din restaurant.
Rain: Da, nu este treaba mea.
Tânărul a clătinat din cap și s-a lovit leneș cu capul. Se tot gândea dacă tipul cu cea mai mare și mai tare motocicletă despre care a vorbit toată săptămâna, va rămâne cu prietenii lui sau nu.
Se hotărâse și cel mai bine era să plece acasă. După aceea a apăsat butonul de pornire a mașinii, dar…
… puf…
– Hah!? exclamă Rain, dar inima lui începea să devină anxioasă.
Rain: Bine, să încearcăm din nou.
Rain pornește din nou mașina
… PuffPuff…
Din nou, sunetul mașinii era ciudat. Când s-a uitat la ecran, a găsit peste tot semnele roșii, de data aceasta inima i-a căzut în stomac.
Acum, pot schimba cauciucurile. (Pentru că tata m-a învățat) Dar dacă este ceva deteriorat, voi muri ca de obicei.
… PuffPuff…
Încă o dată, furtuna care părea să fi trecut cu jumătate de oră în urmă a permis ploii să lovească geamul mașinii, făcându-l pe Rain să se lovească cu capul de volan.
Rain: La naiba, a naibii de ploaie… De ce nu pot avea noroc cu mașina?
Tânărul a înjurat și s-a lovit cu capul de volan. Și se simte ca un nebun când…
Rain: La dracu!
A claxonat până când a făcut un zgomot puternic care a vibrat prin puținele locuri de parcare rămase, analizând din nou condițiile…
Acești seniori trebuie să fi plecat până acum, mama și tata, tocmai zburau spre Europa.
Rain ridică telefonul și se uită după un număr care îl putea ajuta. Nici măcar nu s-a gândit să coboare și să deschidă capota pentru a vedea care este problema. Ar fi o pierdere de timp pentru că, chiar dacă ar vedea starea mașinii, nu ar ști cum să se descurce. Este mai ușor să aducă pe cineva să remorcheze mașina.
Ploaia lovea cu putere mașina, când băiatul a auzit o bătaie în geam. Acum nu s-a mai speriat deloc și s-a întors entuziasmat, deoarece prin minte i-au trecut evenimentele de ultima oară cand s-a aflat intr-o situație asemănătoare, iar și de data aceasta… ochii lui ascuțiți se uitau în jos ca un vultur.
Rain: – P’Phayu!!!
Rain deschise ușa, strigând de bucurie, se uită la persoana care stătea cu umbrela în apropiere.
Asta e bine. Sunt recunoscător. Este o așa coincidență.
Phayu: – Ce s-a întâmplat? Am auzit sunete de claxon.
Rain: – Mașina mea s-a stricat. Până acum a fost într-o stare bună, dar dintr-o dată nu o mai pot porni. P’Phayu, te rog ajută-mă.
A spus cel uituc, în timp ce zâmbea cu speranță pentru că a văzut acceași persoană care l-a ajutat și ultima oară si se gândi că îl va ajuta si de data aceasta, până a înțeles că cerșea și clipi pentru o mică simpatie.
Fața frumoasă care obișnuia să zâmbească era complet tăcută.
Rain: De ce te uiți așa la mine? Știu că P’Phayu este grozav cu mașinile.
În trecut, a ajutat la schimbarea anvelopelor la mașini, dar…
Phayu: – Înțeleg…
Rain: – Da?
Phayu: – NongRain, nu?
Rain: – Da, sunt Rain.
Rain a dat din cap energic, arătând plin de speranță, fără bănuieli, știind că silueta înaltă era un student, lăsându-l să se apropie de el până când erau foarte aproape unul de celălalt.
O respirație caldă i-a lovit vârful nasului, dar tânărul a crezut doar că P’Phayu s-a aplecat să se uite la bordul mașinii, așa că și-a întors capul ușor pentru a ascunde zgomotul bătăilor inimii lui.
Putea simți că se apropie, când inima lui se făcuse cât un purice când…
…Smack…
Phayu: – Dacă vrei să te dai la mine, pe viitor încearcă să fii mai subtil.
Rain: – Oh!
Vârful proeminent al nasului este îngropat în pomeți. O voce blândă și profundă i-a șoptit în ureche și l-a făcut pe Rain să rămână complet șocat.
Rain: – Ce ai spus acum!?
