Mai Mult Decât Obsedat
Oh!
Ce faci, Phi?!
M-am tăiat, dar sunt bine.
Într-o seară obișnuită din timpul săptămânii, Praphai încă îi livra mâncare studentului din anul II de la Facultatea de Arhitectură. Intenționase doar să-i aducă ceva de mâncare, să îi vadă puțin fața, și apoi să se întoarcă acasă pentru a nu-l deranja de la temele lui. Dar a stat să aștepte pentru că Sky i-a cerut să mai aștepte „încă 5 minute” de trei ori.
Așa că tânărul, ca să treacă timpul mai repede, a început să îl ajute. Fiind o persoană bună, când a văzut banda lui Sky pe jos cu un capăt încrețit, a luat un cutter (care devenise arma preferată a cuiva) pentru a o tăia, dar… s-a tăiat singur la deget.
Zvâcnetul l-a făcut pe tânărul băiat să se întoarcă brusc, uitându-se la mâna pe care încerca să o ascundă, dar era prea târziu. Așa că a zâmbit larg pentru a-i spune că e bine.
Sky: – Bine, unde este? Tocmai am schimbat lama. Băiatul s-a apropiat mai mult de el, trăgându-i mâna pentru a se uita la rană. Când l-a ținut strâns de mână, Phai a zâmbit liniștit.
Phai: – Bine, o să-ți aduc un penar nou. Acesta este pătat de sânge.
Praphai știa că s-a tăiat mai adânc decât credea, pentru că rana a început să îl usture și mâna care îl ținea s-a încordat când s-a văzut clar că sângele proaspăt trecuse deja prin plasture. Dar băiatul nu părea să se supere. Se uita doar calm la rană.
Sky: – Nu contează dacă e murdar. Tot îl pot folosi. Nu-ți ascunde mâna la spate.
Tânărului i-a plăcut tonul îngrijorat al lui Sky. Chiar și când i-a văzut fața palidă, a încercat să-și ascundă mâna…
Sky: – Arată-mi mâna! Sky a ridicat capul, s-a uitat fix la el și a spus pe un ton ferm. În mod ciudat, bărbatul care nu se temea niciodată de nimic, i-a întins rapid mâna.
Sky: – E atât de adâncă și tu tot spui că ești bine. Vrei să mergi la doctor?
Phai: – Rana asta nu e nimic. Accidentele de motocicletă dor mai tare.
Praphai a vrut să râdă, dar a văzut doar ochii fioroși care îl priveau înapoi. Băiatul care abia își muta privirea de la munca sa în mod normal, s-a ridicat și l-a târât până la baie, deschizând robinetul pentru a-i curăța rana, privindu-l cu ochii săi ascuțiți. Era mai concentrat chiar decât atunci când lucra.
Sky: – Să nu crezi că e o simplă rană doar pentru că te-ai tăiat cu un cutter. Prietenul meu a făcut aceeași greșeală și a trebuit ca doctorul să îi pună copci. În plus, doar ce i-am schimbat lama într-una suficient de ascuțită încât să ucidă pe cineva. Iar tu zici că asta nu e adâncă? Sângele continuă să curgă, a spus Sky în timp ce-i strângea puternic degetul. Fața lui a devenit mult mai palidă decât înainte iar ochii îi sunt concentrați doar asupra rănii. Nu și-a dat seama că durerea bărbatului dispăruse de mult și că pe fața acestuia apăruse un zâmbet larg în schimb.
Phai: – Oh, doare, se plângeau încă buzele lui.
Sky: – Vezi, ți-am spus că e adâncă. Cred că ar trebui să mergem la doctor… De ce zâmbești, P’Phai?
Phai: – Nimic, cred că am înnebunit de durere.
Sky a ridicat capul ca să vadă chipul frumos care se scuza în timp ce continua să zâmbească. Apoi a ajustat jetul de apa fierbinte de la robinet, a privit spre persoana a cărei ochii deveniseră mai strălucitori decât înainte și…
[Pleosc]
Phai: – Oh! Mă doare și acum sunt și ud, vezi?
Tânărul i-a stropit fața cu apă, i-a dat drumul la mână și, deodată, s-a auzit un geamăt slab. Inima lui a vrut să-i fie milă de el, dar furia lui părea să escaladeze.
Sky a ieșit din baie, dar încă îl auzea.
Phai: – Nu ești îngrijorat pentru mine?
Dacă nu ar fi fost de sângele care se scurgea, Praphai ar fi încercat să-l sărute pe băiat. Dar acum nu putea decât să apese mai tare pe rană și să chicotească. În timp ce își privea propria reflexie în oglindă, a văzut un băiat care zâmbea cu buzele și ochii. Era chipul cuiva care tocmai pierduse o parte din sânge.
Phai: – Sunt din ce în ce mai chipeș decât înainte. Oare durerea mă face să o iau razna?
Marele om a râs în hohote, dar nu este doar o tachinare, el chiar crede că bărbatul din oglindă este mai chipeș decât înainte pentru că… este foarte fericit.
Nu era nevoie să-i spună cine îl făcea fericit.
Când s-a asigurat că sângerarea s-a oprit, Praphai a închis robinetul și a ieșit din baie. Nu s-ar mira dacă băiatul s-ar întoarce la treaba lui, dar chiar l-a subestimat.
Se pare că Sky stătea așezat pe marginea patului. În mâinile lui avea tifon, bandaj, betadină, plasturi, iar expresia furioasă de pe față este doar un mod de a arăta cât de mult îi pasă.
Când a ieșit afară, tot l-a văzut pe băiat aplecat cu capul înainte.
Sky: – Phi, hei, vino și stai aici.
Apoi, persoana care a spus că vrea ca Praphai să se plictisească repede de el, i-a făcut semn să se așeze lângă el. Și exact asta și face Praphai, pentru că nu era nevoie să-i zică de două ori.
Sky: – Dă-mi mâna.
Phai: – Hei, Sky, mă vezi ca pe un câine?
În loc să se uite la el, ochii lui erau concentrați doar pe mâna lui, până când a acceptat să i-o dea.
La naiba! Nu pot să râd.
Praphai și-a ținut cealaltă mână pentru a-și acoperi buzele, de teamă că tânărul băiat îi va vedea zâmbetul și a tras din nou de mâini. În timp ce-l privea fix pe Sky, acesta i-a aplicat cu grijă betadină cu o expresie serioasă pe față, ridicându-i mâna rănită mai aproape de ochii lui.
Cum se poate abține ca dragostea să nu-i radieze în piept?
Sky: – Te doare?
Phai: – Hmmm, răspunse el calm.
Nu vrea să-și deschidă buzele mai mult de atât, pentru că din gura lui ar ieși doar o frază dulce… „Cine este această persoană frumoasă?”
Deocamdată, nu pot decât să mă uit la asistenta de care am nevoie și să aștept.
Așa se gândește la persoana care e dispusă să stea liniștită, sperând ca rana lui să mai persiste un pic, ca să poată petrece un pic mai mult timp cu el. Dar câteva clipe mai târziu, Sky îi acoperi rana cu un bandaj și o mângâie ușor. Exact ca un cântec de leagăn, deși expresia de pe fața lui nu s-a domolit deloc.
Sky: – Încearcă doar să nu uzi bandajul și schimbă-l în fiecare zi.
Phai: – Ești îngrijorat pentru mine?
Chiar nu mai suport!
Tânărul a ridicat capul cu ezitare, știind că Sky nu o va spune direct. Băiatul continua să îl întrebe dacă se va plictisi, când se va plictisi, când se va întoarce sau când va pleca acasă; îl ascultase până când se obișnuise cu el întrebări de acest gen.
Dar întotdeauna își ținea gura închisă când venea vorba de ceea ce simțea pentru el. Așa că a glumit și i-a spus într-un mod amuzant.
Phai: – Dacă Sky este mai dulce cu mine, îți garantez că mâine mă voi vindeca.
Cu siguranță îl voi vedea strâmbând ochii lui reci spre mine…
[Sărut]
Ce?
Persoana care zâmbea tocmai a înghețat când un sărut ușor i-a atins mâna. A fost rapid, blând și plin de afecțiune. Apoi, cel mai tânăr, care întotdeauna îl dădea la o parte ori de câte ori venea, s-a uitat la fața lui cu ezitare, și-a aplecat încă o dată capul și a murmurat pe un ton moale și blând.
Sky: – Fă-te bine repede, P’Phai.
Phai: – Da…
Sky: – Dacă ți-e foame, ia mai întâi o gustare. Voi termina imediat.
Spunând asta, Sky s-a ridicat în grabă din pat, dar Praphai s-a dus să-l oprească mai întâi.
Phai: – Îți faci griji pentru mine?
Ochii lui ascuțiți se holbau la persoana care încerca să îl evite. Dar inima căutătorului de distracție se simțea încântată pentru că…
Sky: – Hmm.
Urechile lui Sky nu sunt singurul lucru care s-au înroșit acum, ci se extinde și la pielea de pe gât și obraji. Așa că persoana care voia să-l tragă mai aproape, să-l îmbrățișeze și să-i spună cât de drăguț este, doar îi strângea puternic mâinile, apoi i-a dat drumul, uitându-se la cel care se grăbea spre biroul său. Zâmbetul lui se lărgi mai mult decât înainte.
Phai: – Nu mi-e foame încă. Prefer să-l aștept pe Sky și să mâncăm împreună.
Sky: – Hm.
Chiar dacă nu există cuvinte dulci, nici un geamăt, nimic care să arate că Sky se bucură că vine să mănânce; faptul că își va termina treaba în câteva minute și că s-a înroșit din cauza lui, l-a făcut pe Praphai să simtă că merită atât de mult să se oprească din lucru și să vină aici.
Cine spune că această rană este departe de inimă? Praphai spune că nu e adevărat. Ei bine, din cauza infirmierului său foarte drăguț, inima îi tremura puternic.
***
Phai: – Haaa, ce drăguț…
Saifah: – Idiotule, m-ai speriat.
A doua zi, Praphai nu l-a vizitat pe Sky, așa cum era rutina lui. Nu pentru că băiatul l-a dat afară, ci pentru că, atunci când era pe drum, i-a spus că trebuie să studieze împreună cu prietenii lui.
Așa că s-a gândit că e momentul potrivit pentru a-și aduce fiul iubit, adică motocicleta lui cea mare, pentru un control și să-i schimbe uleiul la atelier.
A adus-o la garajul gemenilor… Phayu și Saifah.
Chiar dacă Phayu este un mecanic talentat care se ocupă de cursa din oraș, în timpul zilei este doar un arhitect obișnuit. De aceea, garajul de mașini deținut de familia lui Phayu este condus de fratele său geamăn, Saifah.
Motivul pentru care Praphai a ajuns să-i cunoască pe cei doi frați este pentru că dealer-ul său de mașini l-a sfătuit că, dacă ar trebui să aibă încredere într-un garaj, trebuie să fie acesta.
Acum, Praphai stă în camera de sticlă din interiorul garajului pentru a-și aștepta fiul. Când și-a văzut vârful degetului bandajat și a început să râdă, l-a făcut pe Saifah să fie surprins.
Saifah: – Ești chipeș, Phai, dar râzi ca un psihopat. Nimeni nu îndrăznește să vină aici din cauza ta!
Saifah a clătinat puțin din cap.
Phai: – Nu sunt atât de înfricoșător, dar tu ar trebui să-ți razi puțin barba.
În timp ce Phayu este un tânăr chipeș, Saifah este și el un tânăr nebun și energic… și și-a lăsat barbă!
Saifah: – Eu aș spune că este elegantă! a răspuns el și a râs.
– O să țin minte, totuși. Iubita mea îmi spune în fiecare zi să mă bărbieresc. Și tu? De ce ești atât de bine dispus? Ți-a fost dor de fața mea în ultima vreme?
Phai: – Dar te văd mereu pe pistă.
Saifah: – În caz că ai uitat, Phayu este cel care s-a tot dus la întreceri vinerea. Eu nu am mai fost pe acolo în ultima vreme.
Praphai s-a întors să se uite la el, întrebând cu privirea dacă nu s-au mai întâlnit de mult timp.
Phai: – Tu și Phayu sunteți gemeni. S-ar putea să vă confund.
Saifah: – Dacă m-ai confundat cu Phayu, e ca și cum ai spune că ai confunda un husky siberian cu un buldog. Nu pot fi comparați unul cu celălalt.
Unul arată puternic și chipeș, celălalt are o barbă știrbă, așa că e o nebunie să îi compari.
Phai: – Tocmai ai recunoscut că ești un buldog, prostuțule.
Râsul lui Praphai s-a auzit, chiar dacă pe Saifah nu-l deranja prea tare. Doar s-a lăsat lângă el și a aruncat chitanța de la bicicletă în poala prietenului său, așa cum i-a cerut.
Saifah: – Și la ce te gândeai?
Phai: – La băiatul meu chipeș.
Saifah: – Care dintre băieții tăi? Băiatul pe care l-ai câștigat la o cursă, cel pe care l-ai întâlnit când te-ai dus acasă și apoi ți s-a făcut foame sau băiatul pe care l-ai luat de pe stradă?
Phai: – Această persoană este reală.
Praphai s-a încruntat la prietenul care a făcut o față de parcă lumea se sfârșea.
Phai: – Ce te surprinde atât de mult?
Saifah: – Fața ta, a spus Saifah cu indiferență.
Phai: – De ce nu? Chiar și Phayu are un băiat acum.
Saifah: – Fratele meu este la fel de viclean ca un tigru care caută prada. Dar nu este o dragoste neîmpărtășită. Dar nu este și cazul tău. Mereu te văd făcând prostii.
Ascultătorul nu a făcut decât să ridice din umeri, pentru că ceea ce a spus prietenul său este adevărat. Înainte, el chiar se prostea cu oricine din jurul lui.
Dar poate spune că, de data aceasta, nu mai este cazul. Phai a închis ochii după ce s-a uitat la bandajul original, și încă își mai poate aminti senzația buzelor care l-au atins.
Phai: – Acest băiat nu seamănă cu niciunul de până acum. Îi place să pară rece, dar evident că în pat e ca un tigru. La început am crezut că este un copil puternic, dar cu cât îl cunosc mai bine, știu că nu este deloc așa. E slab, e singur, îi place să se creadă cineva care vorbește sincer și m-a întrebat când mă voi plictisi de el. Dar când chiar vrea ceva, refuză să o spună. L-am surprins de atâtea ori privindu-mă fix ca și cum ar fi fost atât de fericit că am venit să-l văd când credea că nu-l pot vedea zâmbind. Când credea că dorm, m-a îmbrățișat strâns… Nu știu, e atât de drăguț.
În timp ce Praphai vorbea, zâmbetul i s-a lărgit fără nicio urmă de glumă.
Aș vrea să păstrez viu zâmbetul lui Sky.
Nu o spunea cu voce tare, dar își spunea asta pentru sine.
Atunci Saifah a întredeschis ochii.
Saifah: – De aceea ai vrut să te lauzi cu puștiul ăla, nu?
Phai: – Hahaha.
Praphai doar a râs în loc să-i răspundă când i-a dat un pix să semneze pe chitanță.
Saifah: – Mi-a părut rău pentru Rain când Phayu l-a luat. Ar trebui să-mi pară rău pentru o altă persoană care a căzut din nou în capcana ta de diavol?
Phai: – Ce diavol? Nu vrei să spui înger? Prietenul tău are un chip angelic.
Saifah doar a ridicat din umeri, acceptând hârtia înapoi, apoi s-a ridicat în picioare, făcând semn cu mâna să îl conducă pe Phai, apoi s-a îndreptat spre motocicleta mare și strălucitoare care a fost verificată, uleiul a fost schimbat și angrenajul a fost modificat.
Saifah: – Te duci în weekendul ăsta?
Phai: – Unde?
Mâna lui își mângâie fericită copilul. Dar inima lui era mai mult la persoana care este în grupul de studiu cu prietenii lui.
Saifah: – La petrecerea de aniversare? Ești apropiat de el.
Deodată Praphai își aminti de un membru de la curse. A uitat complet că a fost invitat cu ceva timp în urmă.
Este un om amabil și prietenos, așa că oamenii ar crede că sunt apropiați. Dar Praphai nu i-a oferit niciodată un tratament special, așa cum face cu Phayu sau Saifah, cu care este bun prieten.
În ceea ce-i privește pe ceilalți, toți sunt la fel pentru el, dar la acest eveniment vor veni figuri importante din lumea afacerilor și, in general, persoane influente. Ar supăra multe persoane dacă nu s-ar duce.
Phai: – Pot să trec puțin pe acolo.
Duminică, chiar vreau să dorm îmbrățișându-l pe băiatul drăguț.
[Ding]
Praphai și-a ridicat telefonul, s-a uitat la el, apoi a zâmbit larg.
Phai: – Oh! Dintr-o dată mi-am schimbat planurile.
Saifah: – Nu vii în weekendul ăsta?
Phai: – Nu. Am ceva important…
Acel ceva important tocmai a sosit într-un mesaj scurt.
[…Poți să mergi cu mine la cumpărături în acest weekend?…] ??
Nu contează cât de importantă este o petrecere de ziua cuiva, el este dispus să uite de ea pentru a merge la cumpărături cu cel la care se gândește tot timpul. Mesajul lui este mai important decât orice altceva pe lumea asta.
Saifah: – Chiar îmi pare rău pentru băiat.
Praphai nu știa dacă expresia lui era prea evidentă, pentru că Saifah a dat din cap. Dar tocmai și-a încălecat fiul iubit, motocicleta, și-a pus casca de protecție și a spus cu un zâmbet fermecător.
Phai: – Oh, am uitat să-ți spun că băiatul meu este prietenul lui Rain. Asta-i tot. Am plecat.
După ce a spus asta, a pornit motorul, ignorându-l pe proprietarul garajului care a făcut ochii mari de uimire.
Dacă Rain a spus că este norocos să aibă un iubit ca Phayu, atunci Sky este foarte norocos să aibă un iubit loial ca el.
Ce? Cine a spus că e narcisist? Pur și simplu are o mulțime de calități bune.
***
Praiphan: – P’Phai, vii acasă azi? Inamicul atacă.
Phai: – Ocupă-te de ea. Eu am treabă.
Aceasta a fost o conversație scurtă între el și Praiphan. Putea să ghicească faptul că mătușa lui plângea și cerșea compasiunea mamei sale.
Se pare că voia să obțină mai mult în schimbul acordului de divorț. De fiecare dată când venea, Praphai ajuta și o înfruntau . Dar astăzi este ocupat și acum se duce direct la căminul pe care îl vizita frecvent, în loc să se ducă acasă.
Un zâmbet îi umplu chipul frumos când îl văzu pe cel care aștepta în picioare.
Phai: – Cea mai frumoasă briză a venit să te ia.
Sky: – Am crezut că e Rahu (Uriașul Negru).
Phai: – Dar acest Rahu nu are lună. Pot să mănânc cerul în schimb?
Imediat ce Sky s-a urcat în mașină, Praphai l-a privit în glumă pe cel căruia i s-au mărit ochii și i s-au înroșit puțin obrajii, dar l-a privit cu ochi reci.
Sky: – Ce pervers.
Phai: – Sky este un gânditor profund.
Sky: – Iar tu știi doar să fii superficial.
Phai: – Da, și tu ești cel cu un creier foarte bun. Am un iubit extraordinar.
Sky: – Cred că mai bine m-aș duce singur.
[Apucă]
Înainte ca Sky să coboare din mașină, Praphai a întins mâna spre brațul lui și l-a tras să stea așezat pe scaunul din mașină. Apoi a întins mâna peste umărul lui și a apucat centura de siguranță pentru a i-o prinde.
Astăzi își conduce mașina în locul fiului său iubit, pentru că știa că vor cumpăra ceva și voia ca Sky să poată sta mai confortabil.
Dar înainte de a se retrage pe scaunul său, ochii săi ascuțiți au privit ochii tremurânzi și nu s-a putut abține să nu-i dea un sărut rapid pe buzele sale tandre.
Phai: – Deci mergem împreună, nu-i așa? întrebă el în timp ce se uita la băiatul care încerca să scape.
Sky: – Când o să profit de tine ca să-mi cari lucruri grele, cu siguranță vei fugi de mine.
Phai: – Oh, asta e tot ce a spus în timp ce ochii îi străluceau și și-a pus din nou nasul pe obrazul pufos.
Apoi s-a așezat drept și și-a spus…
Să vedem dacă Sky ar putea îndura să mă vadă tânjind după el.
Phai: – Să ai o plimbare plăcută, a mormăit tânărul în timp ce zâmbea larg.
Praphai este sigur că nu era singurul bine dispus… și credeți-mă, nu este un narcisist.
***
La sfârșit de săptămână, mall-ul este plin de oameni care vin să se relaxeze și să facă cumpărături. Este o atmosferă care îi place lui Praphai. Dar astăzi, în mod ciudat, se simțea nervos.
Poate pentru că a observat cum o pereche de ochi se holbau cu interes la băiatul de lângă el.
Când stă prin camera lui de la cămin, lui Sky îi place să poarte haine lejere, cum ar fi pantaloni scurți și tricouri fără mâneci, sau bluze largi. Dar când iese în oraș, Phai a observat că poartă blugi care îl fac să pară mai înalt și cămăși sau tricouri în culori deschise.
Este mereu aranjat pentru că părul său este întotdeauna pieptănat frumos, încadrându-i fața frumoasă. În general, acest lucru îl face pe Sky un băiat și mai atrăgător, iar fetele se holbează la el cu entuziasm.
Praphai este mereu conștient de ochii care se holbează la el. Dar astăzi, este mai atent la ochii care se holbează la Sky.
Phai: – Te-ai mai întâlnit cu o fată până acum?
Sky: – Nu sunt ca tine, care a fost cu băieți și fete.
L-a atacat înapoi, dar tigrul a rânjit.
Phai: – Ei bine, sunt prea chipeș ca să fiu doar cu un singur sex.
Băiatul care părea că nu a înțeles bine a scos papetăria dintr-un raft, privindu-l cu ochi care nu spuneau nimic, până când s-a grăbit să meargă după el.
Phai: – Glumesc. Oh, acum am ochi doar pentru Sky, iar Sky are ochi doar pentru mine.
Sky tot nu se întoarse să vorbească cu el. Doar a scos o riglă și a ținut-o în mână, apoi a continuat să caute ceva.
Phai: – Nu-mi place când alți oameni se holbează așa la Sky. E ceva rău? Stai puțin, mă duc să ne fac niște tricouri. Pe care îl vrei? Eu voi avea unul pe care scrie “TE CĂSĂTOREȘTI CU MINE?”, iar Sky ar putea să-l poarte pe cel pe care scrie “DA”. Sau cealaltă variantă ar fi, “PERSOANA DE LÂNGĂ MINE ÎMI APARȚINE”, iar Sky ar putea să-l poarte pe cel pe care scrie “EU SUNT PERSOANA DE LÂNGĂ EL”. Da, asta e preferata mea. Dar tu ce părere ai? Hai să căutăm un magazin pentru asta.
Sky: – E ceva în neregulă cu creierul tău?
Phai: – Dar cel cu probleme la creier îl poate face pe Sky să zâmbească.
Praphai a ridicat din sprâncene pentru că persoana supărată devenise emoționată de când a auzit “vrei să te căsătorești cu mine”, iar acum i-a dat să îi care toate lucrurile pe care le-a ales.
Sky: – Cum de am zâmbit eu?
Phai: – Cu buzele lui Sky.
Băiatul s-a întors brusc și a mers în pas rapid. Urechile i s-au înroșit până când Phai a fost de acord să schimbe subiectul.
Phai: – Mi-ai cerut să vin cu tine să cumpărăm lucrurile astea? Văd că tot ce este pe aici, le ai deja în camera ta.
În mâinile lui se aflau pixuri de tot felul de forme, mari și mici, o riglă, un creion și o radieră mecanică, pe care le vedea mereu umplându-i camera.
Ce aude îl face pe Sky, care se îndepărta, să încetinească pasul și să respire adânc.
Sky: – Într-o zi am lăsat totul la universitate când m-am dus să vorbesc cu lectorul. Când m-am întors, totul dispăruse. Nu e ca și cum aș putea să acuz pe cineva că mi le-a furat. Dar asta este. Mi-au lăsat toate uneltele, iar portofelul meu este intact. Dar creionul se pierde de fiecare dată și nu am putut afla cine l-a luat. Data viitoare o să-mi scriu numele pe el. De asemenea, am vărsat suc pe hârtia de desenat. Nu pot să mai folosesc acel pergament, a spus Sky, apoi s-a dus să verifice plata, dar Praphai nu l-a urmat.
Sky: – Ce s-a întâmplat, P’Phai?
Băiatul s-a întors să se uite la el până când cel cu o față foarte atentă i-a pus o întrebare.
Phai: – Și nu se vând chestiile astea prin universitate, nu?
Sky: – …
Sky îi întâlni privirea.
Phai: – …
Praphai se uită înapoi la el.
Și deodată Sky s-a înroșit în timp ce-și punea mâna pe gură.
Phai: [Hmm.]
Sky: – Păi… e mai ieftin în mall.
După ce a spus asta, s-a îndepărtat spre casierie, lăsându-l pe celălalt să râdă în hohote.
Da, sigur, e mai ieftin în mall decât în zona universității. Nu sunt prost!
Praphai l-a urmat îndeaproape în timp ce zâmbea; oricine l-ar vedea va ști cât de fericit și de amuzat este.
Păi, dacă n-am fi în mall, l-aș târî pe Sky într-o cameră și l-aș închide de la răsărit până la apus.
Pentru că puștiul ăsta e atât de amuzant încât era ocupat să caute scuze pentru a se plimba cu el în mall.
Dacă ar spune-o frumos, aș fi bucuros să ies la o întâlnire cu el.
Ha! Nu mai am cuvinte.
***
Phai: – Nu mă ajuți să car toate lucrurile astea?
Sky: – Nu.
Phai: – Dar sunt 60 de cărți aici.
Sky: – Dacă tu crezi că sunt prea grele, atunci ești prea slab.
Praphai a continuat să râdă în gura mare în mall timp de vreo jumătate de oră când Sky a fost prins căutând scuze pentru a ieși cu el.
Băiatul și-a depășit jena folosindu-se de el pentru a-i căra lucrurile și a mers de la un magazin la altul pentru a face cumpărături fără să se uite măcar la fața lui.
S-a dus chiar și la un magazin de benzi desenate și a cumpărat 60 de cărți dintr-un volum întreg, fără să știe dacă va avea timp să le citească, pentru că în camera lui are chiar mai multe, pe care nici măcar nu le-a desfăcut.
Phai se uită fix la el pentru că știe că e clar timid.
Sky ar putea fi încăpățânat. Dar expresia lui nu a fost deloc nepoliticoasă. Și cu cât are urechile mai roșii, cu atât mai bine.
Phai: – Sunt mai fragil decât crede Sky. Trebuie să ai grijă de mine, știi?
Praphai a continuat să suspine exagerat, până când persoana care a strâmbat ochii de mai multe ori s-a oprit din mers, apoi s-a întors să se uite la el.
Atunci glumețul s-a gândit că era deja prea mult, așa că a zâmbit și și-a cerut scuze, gândindu-se că l-a tachinat destul pe ziua de azi. Sau Sky nu-l va lăsa să stea cu el în seara asta și va fi plecat toată săptămâna.
Și dacă Sky va fi ocupat cu temele pentru încă două sau trei săptămâni…?
Phai: – Nu mă mai plâng. Ți-e foame? Putem să mâncăm ceva? l-a întrebat cu o voce blândă tânărul chipeș.
Îl văzuse pe cel care se întorsese și stătea în fața lui, gândindu-se că va fi sarcastic sau insultător, dar…
[Apucă]
Sky: – Așa va cântări mai puțin și iți va fi mai ușor, a spus băiatul drăguț care a luat geanta cu cărți pentru a-l ajuta să o care. A spus asta cu o voce blândă, apoi s-a întors și a plecat.
În timp ce persoana care se pretindea a fi slabă a mers în urma lui. Chiar dacă nu are mâinile libere, le-a ridicat pentru a-și acoperi pieptul, ca să nu fie împușcat de săgeata iubirii…
Oricine se plictisește de Sky trebuie să fie nebun.
De asemenea, inima lui Praphai bătea mai repede în timp ce Sky se îndrepta spre intrarea unui magazin.
Nu pentru că îi era teamă să care mai multe lucruri, ci pentru că…
Sky: – Să mâncăm la acest restaurant, a spus Sky cu încăpățânare, apoi s-a îndreptat spre restaurantul BBQ.
Nimeni nu poate spune că este egoist sau răsfățat. Se poate spune doar că… îi pasă.
Pentru că băiatul și-a amintit clar că lui Praphai îi plac toate tipurile de carne. Asta l-a făcut pe Praphai să se încrunte în timp ce își ridica mâinile cu sacii de benzi desenate pentru a-și atinge pieptul și a constatat că… bate atât de repede…inima lui.
