Enigma lui Omega – Capitolul 18

Enigma lui Omega – Capitolul 18

Când vorbise despre subiecte legate de fuziuni și de achiziții, You Bai Yue lăsase deoparte statutul lui care părea să elibereze farmec tot timpul. Era foarte preocupat de progresul întregii cooperări, vorbise clar și avea cunoștințe relevante, nu era o persoană care să se priceapă doar la modă și divertisment.

Shen Tai asculta în liniște, gândindu-se la ce-i spusese You Bai Yue în baie. Poate că această persoană era mai deșteaptă, mai sobră și mai capabilă decât credea.

Shen Tai aruncă o privire în secret lui Huo Moyu. Această persoană care strălucea în orice moment, această persoană care era dorită de nenumărați oameni, putea să nu fie lipsită de emoții, dar încă nu apăruse cineva care să i le poată declanșa.

După ce mâncară, You Bai Yue și Huo Cheng Chen plecară ținându-se de mână. Cei doi arătau ca un cuplu de îndrăgostiți. Huo Cheng Chen curățase creveții pentru You Bai Yue, iar You Bai Yue îl hrănise. Nu puteai ști dacă acționau așa de ochii lumii sau dacă o făceau într-adevăr unul pentru celălalt.

Nu știa nici ce gândea Huo Moyu când îi vedea pe cei doi iubindu-se. Comparând inima lui Huo Moyu  cu inima sa, își spuse că ar fi fost posibil să simtă durerea dacă îl iubea.

Huo Moyu răspunse la câteva mesaje, apoi ridică repede capul și spuse:

 – Hai să mergem acasă.

Părea că nimic nu s-ar fi întâmplat.

Shen Tai nu spuse nimic. Înainte să se ridice și să părăsească masa, aruncă o ultimă privire la priveliștea din afara ferestrei. Se dovedi că ar fi trebuit să stea lângă fereastră în acea noapte, vizavi de Huo Moyu. Ar fi admirat agitația orașului care nu doarme niciodată, în timp ce ar fi vorbit cu preferatul lui. Dacă ar fi luat cina împreună, indiferent câte bariere ar fi fost în inimile lor, el ar fi fost totuși fericit pentru acel moment de visare … Se temea că o astfel de ocazie nu va mai veni niciodată în viitor.

Înapoi în mașină, Huo Moyu întrebă:

– Ce ți-a spus You Bai Yue în baie?

– A spus că ar trebui să mă îmbrac cum trebuie ca să arăt mai bine.

Shen Tai se gândi că va trebui să răspundă la întrebările inevitabile ale lui Huo Moyu jumătate de noapte.

– Nu se poate spune că atât You Bai Yue, cât și Huo Cheng Chen vor să mă vadă cu haine de marcă.

Huo Moyu râse și spuse:

– Să te îmbraci ca să arăți mai bine. De ce? Ca să mă seduci?

Shen Tai șopti:

– Probabil asta înseamnă.

– Nu trebuie să te bazezi pe haine.

 Huo Moyu aruncă o privire laterală către Shen Tai.

– Totuși, chiar ar trebui să înveți de la el cum să-l mulțumești pe Enigma al tău.

Chiar dacă știa că acesta era doar un flirt ocazional, Shen Tai tremură la auzul lui „Enigma al tău”.

– Uneori ești un pic plictisitor.

Huo Moyu învârti inelul de platină de pe degetul arătător stâng.

– Sunt ocupat toată ziua. Când ajung acasă, aș dori să mă faci să mă simt relaxat și fericit. Dar tu nu iei niciodată inițiativa, nu vorbești cu mine.

Shen Tai își lăsă capul în jos și spuse solemn:

– Da.

– Totuși, ești de fapt mai deștept și mai interesant decât majoritatea Omega. Nu este din cauza personalității tale interesante, ci…

Huo Moyu nu mai spuse nimic după, dar i se părea dificil să folosească cuvinte pentru a descrie cât de interesant era Shen Tai.  „Interesantul”acestei persoane  putea fi văzut, savurat și posedat doar de el.

Din punctul de vedere al lui Huo Moyu, aceste cuvinte fuseseră un compliment, dar pentru urechile lui Shen Tai, fără îndoială, părură ca un dispreț deghizat. Totuși, după toată această zi plină de emoții, inima lui era deja amorțită și nici măcar nu putea simți durerea. În comparație cu ceea ce făcuse Huo Moyu în biroul său după-amiază, aceste două propoziții erau nimic. El întrebă foarte calm:

 – De ce nu te duci să-l aduci pe You Bai Yue înapoi?

După o pauză, continuă:

 – Îți va îndeplini toate cerințele.

Huo Moyu aruncă o privire surprinsă la Shen Tai. Dacă expresia lui Shen Tai nu ar fi fost prea indiferentă, el ar fi simțit că aceste cuvinte erau provocatoare.

– Eu și familia mea putem accepta asta. Acum știi că a fost doar un semn temporar și nu sunt căsătoriți.

– Nu e nevoie, am primit deja ceea ce îmi doream. Cooperarea este doar un aspect, nu-i așa?

 Shen Tai se calmă.

 – Nu-ți place de el și vrei să te căsătorești cu el?

Huo Moyu zâmbi:

– Nu este greu să găsesc un alt Omega de top, potrivit pentru căsătorie.

Shen Tai simți frig peste tot când văzu privirea încrezătoare a lui Huo Moyu. În ochii acestui om, căsătoria părea a fi doar o afacere calculată. În cele din urmă, înțelese că dragostea lui Huo Moyu pentru You Bai Yue fusese o afirmare a valorii sociale și reproductive a acestuia din urmă. Era ca un compliment pentru partenerii săi și o stimulare constantă pentru Huo Cheng Chen, un concurent aprig.

Se simți ridicol că era îngrijorat pentru Huo Moyu, că  va suferi din cauza faptului că nu l-ar putea iubi. Aceasta era, în mod natural, o îngrijorare pe care ar avea-o doar ființele obișnuite ca el, dar Enigma…

Enigma nu are emoții.

 Cuvintele lui You Bai Yue îi răsunau în urechi în mod repetat.

Când sosi în sfârșit ziua operației bunicii lui, Shen Tai se simțit neliniștit. Trebui totuși să se arate încrezător, mângâindu-și constant bunica și arătându-i diverse videoclipuri cu panda pentru a o ajuta să se relaxeze.

Cheng Ruo Xe îl ajută cu diversele proceduri. În acel moment, Shen Tai simți că-i este recunoscător lui Huo Moyu. Bunica avea cel mai mult nevoie de ajutor  și fără  Cheng Ruo Xe, ar fi fost și mai greu.

Privindu-și bunica intrând în sala de operație, Shen Tai se așeză obosit pe scaun, trase adânc aer în piept și începu să se roage pentru ca operația să meargă fără probleme.

Cheng Ruo Xe se așeză lângă Shen Tai și îl mângâie.

 – Gong Shen, nu trebuie să-ți faci prea multe griji. Doctorul este foarte sigur că bunica va fi bine.

– Mulțumesc, asistent Cheng, pentru ajutorul tău în această perioadă, spuse Shen Tai sincer.

— Aceasta este treaba mea, am făcut-o așa cum ar trebui.

Acestea fiind spuse, era cu adevărat nepotrivit ca un absolvent al unei școli prestigioase să facă o astfel de corvoadă. Cu toate acestea, Cheng Ruo Xe muncise din greu și fusese foarte atent și potrivit pentru asta.

 – Îți sunt foarte recunoscător. Când bunica se va însănătoși, te voi servi cu o cină.

Cheng Ruo Xe zâmbi și spuse:

 – Atunci voi accepta politicos în privința acestei mese. Privind fața palidă și ochii îngrijorați ai lui Shen Tai, oftă în secret.

 De ce se întâmplase că această persoană era soția cu contract a șefului său?

Shen Tai se uită la ceas.

– Nu ai mâncat încă, e aproape amiază.

– Nici tu n-ai mâncat, nu? Știu că trebuie să stai aici să aștepți acum. Voi cumpăra două cutii de prânz și mă întorc să mănânc cu tine.

– Bine, mulțumesc din nou pentru munca grea.

Cheng Ruo Xe zâmbi și spuse:

 – Nu fi politicos.

După ce Cheng Ruo Xe plecă, Shen Tai se rezemă de perete cu ochii închiși. Nu dormise bine noaptea trecută.

Tocmai când era pe cale să adoarmă, auzi o voce mică, evident timidă, nu departe:

– A-Tai…

Acel sunet slab fu ca un tunet pentru Shen Tai. Văzu o siluetă vagă și se ridică fără să vrea.

Persoana din fața lui devenea din ce în ce mai clară și cu cât era mai clară cu atât fața lui devenea mai severă. Bărbatul acela era arătos, timpul îi imprimase pe față nu îmbătrânirea, ci blândețea și eleganța. Ochii te făceau să te simți bine dacă nu puteai să-i întrezărești adevărata natură.

Shen Tai simți că mâinile și picioarele îi erau reci. El își strânse pumnii încet și se uită la această persoană familiară, dar necunoscută: tatăl său Omega, Shen Qin  și întrebă rece:

 – Cum ai găsit acest loc?

……………………………………………………………………..

Expresia lui Shen Qin era tristă și jalnică, de parcă ar fi fost foarte nedreptățit.

 – Știu că nu vrei să mă vezi, așa că m-am… dus la laboratorul tău să te aștept și așa am știut.

Shen Tai tremura de furie.

– Nu am fost destul de clar la telefon? Ce anume vrei să faci?

– A-Tai, tata vrea doar să-și vadă mama, eu nu vreau să fac nimic.

Shen Qin clătinat din cap cu ochii roșii,

– Bunica, ce mai face? Cât va dura operația?

– Crezi acum că ai o mamă? Când ai făcut acele lucruri, te-ai gândit vreodată cum au făcut  părinții tăi în vârstă pentru a supraviețui în ultimii ani?!

 Shen Qin spuse cu tristețe:

– A-Tai, am explicat de multe ori. Știu că nu mă poți ierta. Am vrut doar să vin să o văd. Uită-te la bunica, sunt atât de îngrijorat pentru ea, și pentru tine. Ești atât de ocupat acum, și cu siguranță nu ai timp să ai grijă de bunica.

– Nu este nevoie, operația bunicii va avea succes. Voi avea grijă de ea și o să-i găsesc o îngrijitoare. Chiar nu mai avem nevoie de tine în viața noastră. Ai dispărut și ai plecat și nu ar trebui să mai apari acum.

– Nu te puteam înfrunta pe atunci. Am vrut să fac niște bani înainte să mă pot întoarce.

 Shen Qin se înecă și spuse:

 – A-Tai, după atâția ani, poți să-i dai o șansă tatălui tău? Bunica este bătrână și bolnavă . Ea chiar are nevoie de cineva. Cum poate o  îngrijitoare să fie mai atentă decât un membru al familiei?

– Ești demn să fii numit familie? Tu…

– Bunicii tale îi este dor de mine .

Shen Qin spuse cu lacrimi:

– Am sunat-o atunci. Deși s-a plâns de mine, știu că îi este dor de mine.

Buzele lui Shen Tai tremurară, fără cuvinte. Cum să nu știe? Bunica lui îi spusese ezitând în ziua aceea că inima ei era de fapt zdruncinată și că, oricât de multă supărare ar fi fost, acest bărbat era singurul ei fiu. Acum când îi era frică de sfârșitul vieții, cum ar putea să nu se gândească la asta? Voia să-și vadă din nou copilul. Dacă nu ar fi fost rezistența și dezgustul lui evident, această persoană ar fi apărut mai devreme.

Shen Qin imploră din nou.

 – A-Tai, îi poți oferi tatălui șansa de a-și ispăși păcatele? Cel puțin în acest moment, bunica are nevoie de mine.

Shen Tai fu incapabil să se certe cu el în fața sălii de operație.

– Pleacă. Așteaptă până când bunica iese din spital și apoi întreab-o dacă este dispusă să te vadă.

– Vreau să o văd astăzi, indiferent de cât voi aștepta lângă ea. Când va ieși din sala de operație, voi arunca o privire rapidă și voi pleca, bine?

 Shen Qin continuă șoptit:

– Promit că nu o voi deranja. Va fi sub anestezie și nu mă va observa.

Shen Tai se simți doar obosit și slăbit. El știa că nu putea scăpa de asta, așa că o lăsă baltă. Indiferent de scopul  întoarcerii lui Shen Qin, acum îi păsa doar de starea bunicii și nu avea intenția să se ocupe de asta.

Văzând că Shen Tai acceptase, Shen Qin stătu pe coridor, păstrând o distanță mică de fiul său.

Shen Tai își lăsă capul în jos și se prefăcu că nu-l aude. După o lungă tăcere, Shen Qin renunță și el.

După un timp, Cheng Ruo Xe se întoarse cu o cutie de prânz și două căni de ceai cu lapte în mână.

– Gong Shen, am uitat să te întreb ce vrei să bei. Am cumpărat ceai cu lapte și apă. Dacă adaugi zahăr te poate face să te simți mai bine…

Cheng Ruo Xe aruncă o privire spre Shen Qin care stătea deoparte și rămase surprins pentru o clipă.

Forma corpului și fața lui Shen Tai erau în proporție de 70% asemănătoare cu cele ale lui Shen Qin, dar îi lipsea spiritul eroic al lui Shen Tai și avea mai mult moliciunea, delicatețea și tenul deschis al unui Omega. Purta un costum simplu de bumbac și in, bej, confundându-se cu pereții albi ai spitalului. Textura feței arăta că, deși era mai în vârstă, era totuși de o frumusețe rară.

Cheng Ruo Xe își confirmă relația tată-fiu dintr-o privire.

 – Ah, acesta este…

Shen Tai îl întrerupse.

 – Asistent Cheng, beau ceai cu lapte.

– Oh, bine.

Cheng Ruo Xe puse geanta pe scaun și îl întrebă pe Shen Tai cu ochii.

Shen Tai șoptit:

 – Nu întreba, hai să mâncăm.

– Bine.

Deși Cheng Ruo Xe nu știa prea multe despre trecutul lui Shen Tai, auzise câteva informații fragmentare de la Huo Moyu sau de la avocatul Chen. Copiii ilegitimi au întotdeauna unele probleme de familie, așa că el, un străin, trebuia să-și păstreze gura închisă.

Shen Qin se simți jenat, așa că stătu mai departe.

Operația dură aproape cinci ore și în cele din urmă se încheie cu succes. Când bunica fu împinsă afară, Shen Tai știu  că operația avusese succes văzând expresia de pe fața asistentei.

Cheng Ruo Xe era atât de fericit încât aplaudă în mod repetat. Îl felicită pe Shen Tai și îi mulțumi doctorului, comportându-se ca un membru al familiei.

Shen Qin veni și el și izbucni în lacrimi în momentul în care o văzu pe mama lui. Ea era încă sub efectul anesteziei și scoase câteva murmure. Ochii ei haotici se îndreptară spre Shen Qin, dar nu știu dacă îl văzuse  sau nu.

Bunica fu împinsă în secția de monitorizare, iar toată lumea fu blocată afară.

Shen Tai se calmă, mulțumi medicilor și asistentelor și  înregistră cu atenție toate sfaturile medicilor.

Shen Qin se uită o vreme la geamul secției, apoi își șterse lacrimile și plecă.

Shen Tai se rezemă de spătarul scaunului fără nicio urmă de energie.  Simți că ziua fusese prea lungă și ceva îi măcina inima în fiecare secundă. Se uită la Cheng Ruo Xe cu recunoștință.

 – Asistent Cheng, mulțumesc, ai așteptat cu mine în spital toată ziua, te rog du-te acasă și odihnește-te.

– Sunt bine. Cât despre tine, ar trebui să te întorci și să te odihnești. Nu poți intra în secție.

– Ei bine, doctorul a spus că va fi ținută sub observație timp de trei zile. Dacă nu se întâmplă nimic, va fi transferată la secția generală. Vreau să mai stau un moment înainte de a pleca.

Shen Tai își trecu mâna pe față.

 – Poți să pleci primul.

– Chiar nu ai nevoie de mine să te însoțesc?

– Nu, voi pleca într-o clipă. Te-am deranjat deja atât de mult.

Cheng Ruo Xe mai spuse câteva cuvinte de mângâiere și  plecă primul.

Shen Tai se așeză și se odihni un timp, apoi se ridică și se duse la ușă, uitându-se la bunica întinsă pe patul de spital prin fereastra mică. Era cea care-i dădea sentimentul de apartenență la acea familie și era totodată și singura lui familie.

Telefonul vibră de două ori, Shen Tai îl scoase și văzu că era un mesaj de la Huo Moyu:

Xiao Cheng a spus că operația a avut succes, felicitări.

Ochii lui Shen Tai erau fierbinți. Voia să răspundă, dar degetele lui îi tremurau atât de tare încât făcea mereu greșeli. Așa că pur și simplu trimise un mesaj vocal :

Va fi ținută sub observație pentru câteva zile, mulțumesc.

Huo Moyu îl ajutase și îl salvase în repetate rânduri. De aceea îl iubea în continuare fără speranță, deși  descoperise multă aroganță și răceală în personajul lui.

Curând, Huo Moyu răspunse și el:

 Mai ești la spital?

Da. Totuși, nu pot intra în secție, dar vreau să stau o vreme cu ea.

 Sunt în apropiere, vin să arunc o privire.

Shen Tai nu terminase de ascultat ultimul mesaj, așa că apăsă nervos cu degetul mare deasupra barei de mesaje și putu doar să-și audă inima bătând ușor.  Vocea profundă și plăcută a lui Huo Mo Yu se auzi din nou.

Spusese că vrea să vină să arunce o privire?

Chiar dacă sunt în apropiere, chiar dacă sunt pe drum, chiar dacă este doar un capriciu, voi veni să vizitez membrul bolnav al familiei, nu-i așa?

Shen Tai ascultă vocea în mod repetat până când stăpâni ritmul și tonul fiecărui cuvânt și-l lăsă să circule la nesfârșit în mintea lui. Abia atunci îndrăzni să fie sigur că auzise corect și    că nu era o halucinație datorată zilei obositoare.

În mai puțin de un sfert de oră, sosi Huo Moyu.

Shen Tai se uită la Huo Moyu în gol timp de două secunde, apoi se apropie de el în câțiva pași și se aruncă în brațele lui. Pentru prima dată în viața lui, Shen Tai își dorea atât de mult să se bazeze pe cineva când nu era în călduri și complet treaz.

O urmă de surpriză fulgeră în ochii lui Huo Moyu, care fusese brusc acoperit de tandrețe. Ținu talia lui Shen Tai cu o mână și-i mângâie părul moale cu cealaltă.

 – Ți-e frică? Acum e în regulă.

– Ei bine, e în regulă. Doctorul a spus că rezultatul operației a fost mai bun decât se aștepta.

– Este grozav.

 Huo Moyu se uită la ochii roșii ai lui Shen Tai și nu putu să nu-și lase capul în jos și să-i sărute pleoapele subțiri și calde.

– Atunci nu plânge.

– Nu plâng.

 Shen Tai încercă să nu plângă. Se uită solemn la Huo Moyu și spuse:

– Îți mulțumesc că mi-ai găsit un medic atât de competent și un spital atât de bun.

-Trebuia să o fac.

 Huo Moyu prinse bărbia lui Shen Tai cu degetele, tachinându-l ca pe un cățeluș.

– Acum ești al meu. Dacă ai probleme, sunt dator să le rezolv.

Pupilele lui Shen Tai străluceau puternic, de parcă lumina lui Huo Moyu s-ar fi reflectat în ochii lui, făcându-i inima plină de această persoană. În sfârșit, înțelesese de ce atât de mulți Omega se luptau unul după altul pentru un Enigma. Crezuse   că-i plăcea de Huo Moyu din cauza accidentului de la laborator. De fapt, nu putuse rezista deloc instinctului. Chiar dacă el și Huo Moyu nu ar fi avut niciodată vreo legătură, atâta timp cât erau atât de apropiați, tot ar fi tentat să aibă un Enigma care să-i aparțină lui.

Poate că în această zi, inima lui agățată de pieptul lui Huo Moyu simula în mod constant viața și moartea.  El simțise brusc un impuls către persoana din fața lui și nu mai făcuse ca în alte dăți. Verbele și îndemnurile: evită, suprimă, îndură, prefă-te că nu-ți pasă, prefă-te că ai o construcție psihologică completă și poți suporta consecințele, fuseseră destinate să nu aibă rezultate.

Dacă știa că nu poate face ceva, de ce ar trebui să o facă? Dacă nu putea finaliza o explorare științifică, chiar dacă își petrecea toată viața făcând asta, ar trebui să înceteze să avanseze dacă nu avea nici măcar un singur rezultat?

Dar dacă făcea ceva, poate că era posibil să aibă un rezultat.

El voia ca Huo Moyu să devină jumătatea lui și pentru a atinge acest obiectiv, trebuia să ia măsuri.