Enigma lui Omega- Capitolul 41

Enigma lui Omega – Capitolul 41

Cheng Xi Mei se simți extrem de inconfortabil. El șopti:

 – A-Tai, trebuie să pleci?

Shen Tai dădu din cap.

 – Xi Mei, îmi pare cel mai rău pentru profesor. Te rog să ai grijă de el, să bea ceai mai puțin tare și să fumeze mai puțin.

Cearcănele ochilor lui Cheng Xi Mei se înroșiră:

 – Nu-ți face griji.

 El clipi puternic și zâmbi forțat.

– Este în regulă, trebuie să te gândești la viitor. Cred că poți face o carieră frumoasă oriunde mergi.

Shen Tai zâmbi:

– Și eu cred în mine. Pur și simplu nu mai suntem în aceeași companie dar încă ne putem susține unul pe celălalt pe drumul academic.

– Ei bine…

Cheng Xi Mei îl luă de braț pe Shen Tai.

 – Hai, du-mă să-mi văd nepotul.

Când Shen Tai plecă la companie pentru a demisiona, bunica sa avu grijă de Qiu Qiu toată dimineața. În primul rând, era foarte îngrijorat pentru că Qiu Qiu și bunica nu erau familiarizați unul cu celălalt și, în al doilea rând, el era îngrijorat că bunica nu va putea ține pasul cu puterea lui fizică. El continuă să trimită mesaje WeChat pentru a întreba despre situație, până reveni la hotel .

Qiu Qiu se comportase foarte bine și o făcuse foarte curioasă pe bunica lui.

Cheng Xi Mei fusese și el foarte încântat când îl văzuse pe Qiu Qiu. El îl îmbrățișă și îl sărută ​​de mai multe ori, vorbindu-i pe un ton exagerat:

– Oh, de ce Qiu Qiu miroase atât de bine și e așa de dulce? Al cui copil Alfa este atât de frumos? Să te pupe Shushu.

După ce acceptase plicul roșu și o grămadă de lucruri pentru bebeluși din partea lui Cheng Xi Mei, Shen Tai se simțise jenat:

– Ai cumpărat atâtea lucruri, cum o să le aduc în avion? Ai cheltuit bani fără discernământ.

 Cheng Xi Mei spuse zâmbind:

– Qiu Qiu este atât de arătos. Cu siguranță va fi super chipeș în viitor.

– Acest gen de haine vor deveni prea mici după doar câteva purtări.

– Este în regulă. Amintește-ți să-mi trimiți poze când le poartă.

 Cheng Xi Mei se gândi la ceva și deveni din nou dezamăgit.

– Chiar mergi la Lancheng? Te-ai gândit clar? Nu este mai bine să stai în orașul tău natal?

Bunica se uită și ea la Shen Tai cu ochi neajutorați, dar nu îndrăzni să spună ceva. Dacă nu era o ultimă soluție, cine ar fi dispus să-și părăsească orașul natal?

Shen Tai zâmbi amar.

– Dage Bai poate să-mi dea un loc de muncă. Am depus și câteva CV-uri aici, dar cu siguranță salariul nu este la fel de bun ca al lui Xingzhou. Motivul principal este că viața în Beijing este prea costisitoare. Dacă aș rămâne ar trebui să angajez o dădacă cu normă întreagă. Lancheng este de două ori mai ieftin și pot locui în căminul companiei cu copilul.

Cheng Xi Mei oftă și se uită la Shen Tai și apoi la Qiu Qiu. Copilul acesta valora sute de milioane de dolari iar Shen Tai prefera să trăiască într-o asemenea sărăcie. Se simțea într-adevăr supărat pentru Shen Tai, dar cunoștea și caracterul lui. El nu va face niciodată același lucru ca tatăl său. Avea multe lucruri de spus lui Shen Tai, dar îi era frică să nu-i atingă rănile, așa că nu putea decât să le țină în inimă.

După prânz, bunica îl însoți pe Shen Tai pentru a avea grijă de copil pentru o după-amiază. Progresul actual al proiectelor la care Shen Tai participase fu un subiect care făcură ochii lui Shen Tai să strălucească din nou.

Tocmai când devenea entuziasmat, sună telefonul lui Shen Tai.

După ce schimbase acest număr nou, foarte puțini oameni îl știau. Shen Tai crezu că este un răspuns la CV-ul trimis, dar când se uită la el, se dovedi a fi unul fără nume. Numărul era ferm gravat în amintirea lui și nu putea fi uitat. Respinse apelul fără ezitare.

Cheng Xi Mei nu fusese atent la început, pentru că existau multe apeluri  hărțuitoare, așa că era normal să nu răspundă la numere necunoscute.

Dar telefonul sună din nou imediat, iar Shen Tai nu numai că închise telefonul de data aceasta, dar se pregătea să-l treacă pe lista neagră.

În acel moment, apăru un mesaj text:

 Sunt jos, în fața hotelului tău.

Inima lui Shen Tai se sufocă și strânse din dinți ușor.

– Ce s-a întâmplat? Cine este?

Cheng Xi Mei apucă mâna lui Qiu Qiu și făcu cu mâna.

Shen Tai spuse:

– Xi Mei, inițial am vrut să te tratez cu cina, dar am ceva de făcut. Întoarce-te și ne vedem mâine sau poimâine.

– Este în regulă. Nu e că pierd o masă, dar nu arăți bine.

 Cheng Xi Mei privi îndoielnic telefonul.

– Ai primit vești proaste?

Cum ar trebui să explice că Huo Moyu este jos?

Un nou mesaj text apăru pe telefon.

 Vino jos, sau voi eu urca să te găsesc.

Shen Tai răsuflă lung și ținu telefonul, neștiind ce să facă. Nici nu voia să-l vadă pe Huo Moyu și nici nu voia ca Cheng Xi Mei să-l vadă.

– Ce e în neregulă?

 Cheng Xi Mei veni și aruncă o privire spre ecran.

 – … cine este acesta?

– …

– La naiba!

 Cheng Xi Mei se gândi și deodată ghici cumva:

– Nu poate fi Prințul!

Se uită la Shen Tai cu ochii mari.

Shen Tai se ridică și spuse cu o față lividă:

– Xi Mei, poți să mă ajuți ? Poți să ai grijă de Qiu Qiu un moment? Voi coborî și voi reveni repede.

 El știa că trebuia să se supună cererii lui Huo Moyu. Era mai bine să coboare decât să vină el la ușă.

-Du-te.

Cheng Xi Mei se uită îngrijorat la Shen Tai.

 – Ești… bine?

Shen Tai clătină ușor din cap.

După ce coborî, Shen Tai se uită la mașina neagră Phantom din afara porții, de la distanță și se simți intimidat, dar înaintă spre ea.

Imediat ce se apropie, portiera se deschise, Lao Wu, purtând o jachetă și mănuși albe, coborî din mașină, dădu din cap cu respect către Shen Tai și deschise portiera din spate.

Scene familiare îi reveniră în minte, cum ar fi el purtând un costum la comandă pentru a participa la cina familiei Huo, sau când aproape întârziase la serviciu și Huo Moyu îi ceruse o întâlnire, sau când se furișase după muncă și se dusese în parcare pentru a-l găsi pe Huo Moyu. De câte ori fusese invitat să urce în această mașină, avusese mai multe schimbări de mentalitate dar de fiecare dată, fără excepție, fuseseră  însoțite de o creștere a sentimentelor lui pentru Huo Moyu.

Dar, de data aceasta, simți că ușa deschisă a mașinii era ca o gaură neagră fără fund, ascunzând o fiară feroce care îl va înghiți întreg.

Și nu avea unde să scape.

Trase aer în piept şi se urcă în maşină.

Huo Moyu purta un costum și pantofi de piele, așezat pe scaunul de piele, cu picioarele lungi încrucișate, dar nu avea documente sau tabletă. Mâinile lui erau împletite pe genunchi și  înclină capul pentru a-l privi .

Huo Moyu slăbise și mai mult, ceea ce era chiar mai evident decât atunci când îl văzuse în Lancheng și…avea o paloare mortuară.

De îndată ce Shen Tai se așeză, bătrânul Wu închise portiera și se îndepărtă să fumeze.

Huo Moyu se uită la Shen Tai care era la mică distanță de el și mirosi un parfum slab de flori nocturne înflorite. Își răsuci degetele până îl duru pentru a omorî dorința de a trage persoana în brațe. El supraviețuise torturii infernale din perioada susceptibilă. Își impusese să nu se grăbească…să nu sperie prada.

Shen Tai nu se uită la Huo Moyu,  lăsă capul în jos și spuse:

– Ce mai vrei?

– Unde este copilul?

 Huo Moyu pusese întrebarea cu voce joasă.

– În cameră.

– Mama vrea să-l vadă.

…

Shen Tai nu putea să refuze. Fără ajutorul doamnei Huo, el nu ar fi putut să-l nască pe Qiu Qiu.

Shen Tai întrebă neputincios:

 – Unde?

– Acasă.

– … Nu voi merge acolo.

 Pe Shen Tai îl durea în piept când se gândea la casa Huo. Toate amintirile dureroase care fuseseră cândva dulci și fuseseră distruse , se ascundeau în acea casă și-l pândeau pentru a-l răni din nou.

Huo Moyu ezită.

– Atunci să mergem la apartamentul din centrul orașului.

Shen Tai tăcu pentru o clipă și spuse:

– Doamna este într-adevăr cea care vrea să-l vadă pe Qiu Qiu?

–  Qiu Qiu?

– Porecla copilului.

– Qiu Qiu , repetă ​​cu atenție și își spuse că pronunția era foarte drăguță, ceea ce îi dădu un sentiment dulce.

– Ea vrea să-l cunoască.

Shen Tai trase adânc aer în piept.

– O să i-l aduc.

Shen Tai se întoarse în cameră, puse cele necesare lui Qiu Qiu în rucsac, luă copilul de la Cheng Xi Mei, îi înfruntă ochii cercetători și spuse fără tragere de inimă:

– Mama lui vrea să-l vadă pe Qiu Qiu.

Cheng Xi Mei dădu din cap energic.

– Du-te repede.

Qiu Qiu bolborosi spre Cheng Xi Mei de parcă și-ar fi luat rămas bun.

După ce coborî, Lao Wu aștepta deja lângă portiera mașinii. În momentul în care îl văzu pe Qiu Qiu, ochii i se luminară în mod evident și fu chiar puțin entuziasmat.

Când Shen Tai urcă în mașină, Qiu Qiu încă nu știa, dar de îndată ce portiera se închise, îngheță, clipi din ochii rotunzi și privindu-l pe Huo Moyu, înainte ca acesta să spună un cuvânt, gura lui se strâmbă și izbucni în lacrimi.

Cei trei adulți din mașină fură uimiți de acest strigăt. Presiunea asupra inimii de la un plâns atât de puternic într-o mașină închisă era cam aceeași cu a fi aproape de amplificator într-un club de noapte.

– Nu mai plânge, nu mai plânge.

 Shen Tai mângâie spatele lui Qiu Qiu și îi aruncă o privire lui Huo Moyu cu o expresie complicată.

Huo Moyu se încruntă, amintindu-și ce spusese Shen Tai în acea zi: că lui Qiu Qiu îi era frică de el. Era tatăl biologic al acestui mic băiețel, așa că de ce îi era frică?!

Frica lui Qiu Qiu de Huo Moyu era foarte specifică. El se răsuci și o făcu cu mare efort El doar își îndreptă fundul spre Huo Moyu, apoi se apucă de geamul mașinii cu cele două mâini mici, încercând tot posibilul să scape de acolo.

Shen Tai simțea o durere de cap și suferea din cuza plânsului lui Qiu Qiu. Eliberă feromoni, îl ținu pe Qiu Qiu cu o mână și-și întoarse rucsacul cu cealaltă.

– Ce cauți?

 Huo Moyu îl ajută să deschidă fermoarul și profită de ocazie pentru a se apleca și a adulmeca feromonii lui Shen Tai care fuseseră întotdeauna slabi. Dar cei pe care îi prinse fură suficienți pentru a-i încălzi corpul.

– Un urs mic, gri.

Huo Moyu găsi jucăria de pluș în geantă care era doar la fel de mare cât palma lui, iar expresia i se schimbă în același timp.

Chestia aia emana un parfum lemnos pur – era feromonul lui Bai Xiang Wan.

Shen Tai luă ursul și îl îndesă în brațele lui Qiu Qiu.

– Fii cuminte, fii cuminte, nu plânge.

Qiu Qiu  îmbrățișă micul urs. Sub confortul feromonilor lui Bai Xiang Wan, urletul lui slăbi , dar corpul lui încă se lupta să scape în direcția opusă lui Huo Moyu.

Huo Moyu spuse cu o față lividă:

 – Ce este asta?

Shen Tai era nerăbdător să-l calmeze pe Qiu Qiu și îl ignoră pe Huo Moyu.  Ce voia el? Să-i răspundă că aceasta era o jucărie pentru copii?

Își eliberă mâna, scoase un mic pulverizator din geantă și stropi pe urs.

Mirosul de ulm alb din mașină deveni și mai puternic.

Huo Moyu fu atât de supărat încât își strânse pumnii.

– Ce faci? Porți feromonii lui Bai Xiang Wan cu tine?!

Shen Tai explică destul de calm:

 – Acesta este un feromon de înlocuire făcut din lichidul glandular al lui Bai Dage. Lui Qiu Qiu îi place mirosul. Are nevoie de feromoni de înlocuire pe măsură ce crește.

– Ar trebui să-l folosească pe al meu.

 Huo Moyu era și el agitat de strigătele lui Qiu Qiu.

Omega lui folosea feromoni de la Alfa ca agent de calmare pentru copilul lui! De câte ori mai trebuia să fie umilit așa?!

Shen Tai îi aruncă o privire rece:

 – Nu te-a mai văzut niciodată, iar acum îi este și mai frică de tine. Pentru el, ești doar un străin care l-a amenințat cândva.

Huo Moyu rămase fără cuvinte. Gândindu-se la ce se întâmplase în acea noapte, regretă și mai mult. Nu fusese niciodată genul care să acționeze impulsiv, așa că de ce se comportase prostește în mod repetat  în fața lui Shen Tai?

Văzând că Qiu Qiu plângea atât de tare încât nu mai putea respira, Shen Tai nu avu de ales decât să deschidă portiera mașinii.

– Trimite-mi adresa ta și voi lua un taxi.

– Nu coborî din mașină.

 Huo Moyu trase aer în piept, își înăbuși resentimentele și supărarea, deschise ușa și se așeză pe scaunul pasagerului.

De-a lungul peretelui cabinei, feromonii lui Huo Moyu fură blocați cu succes, simțurile lui Qiu Qiu nefiind încă pe deplin dezvoltate.

Shen Tai îl liniști încet și fredonă un cântec de leagăn cu o voce scăzută, sperând că Qiu Qiu va adormi curând. În mod normal, plânsul îl obosea, așa că trebuia să adoarmă ușor.

Huo Moyu stătea pe scaunul pasagerului și continuă să se uite la Shen Tai din oglinda retrovizoare. Îl văzu coborând din sprâncene și liniștindu-și copilul cu o voce blândă. Simți tandrețea din glas.

Acesta era Omega lui, acesta era copilul lor și ei trei meritau să fie împreună.

Qiu Qiu adormi la jumătatea drumului. Când ajunseră acolo, Lao Wu purtă geanta lui Shen Tai și Huo Moyu urcă la etaj fără să îndrăznească să ia liftul cu Qiu Qiu.

– Shen Xiansheng, acest copil este un Alfa? Este atât de drăguț și se entuziasmează când își aude strigătele.

Lao Wu se uita des la Qiu Qiu.

Shen Tai zâmbi ușor și spuse:

– Da, îmi pare rău că te-a deranjat.

–Este în regulă, nu există copii care să nu plângă.

Lao Wu spuse zâmbind:

– O, doamna va fi foarte fericită.

Cei doi intrară în cameră. Doamna Huo părea să aștepte de mult. Se ridică imediat de pe canapea și veni repede în întâmpinare.

 – Shen Tai… ești bine?

Când Shen Tai o văzu pe doamna Huo, fu plin de emoții. Fără ea, nu ar fi existat nici un Qiu Qiu.

Doamna Huo se uită la Qiu Qiu, care dormea ​​adânc, și-și întinse cu precauție mâna, dar nu îndrăzni  să-l atingă, de parcă ar fi fost un vis fragil care nu putea rezista testului realității. Ea zâmbi, dar ochii ei se înroșiră curând. Se uită la Qiu Qiu fără să clipească, cu degetele apăsate de buzele ei, înăbușind emoțiile și tremurând.

Shen Tai nu-și putea imagina câte emoții turbulente avea în inima ei în acest moment.

 El șopti:

 – Vrei să-l îmbrățișezi? Să-l ții în brațe?

– El…a adormit.

– Nu-i nimic. Era obosit de plâns. A adormit și nu se va trezi ușor.

Doamna Huo întins mâna și-și schimbă de mai multe ori unghiurile brațelor ei subțiri. Era nerăbdătoare să încerce, dar părea că nu ținuse un copil de mult timp și nu mai știa cum să poarte în mod corespunzător un lucru atât de prețios și de fragil.

În cele din urmă, cu ajutorul lui Shen Tai, îl luă pe Qiu Qiu în brațe. Acesta plesni din buze de două ori, iar pleoapele roșii îi tremurară, dar nu se trezi.

Doamna Huo respiră lung, se uită la Shen Tai și zâmbi uşurată.

Shen Tai spuse încet:

– Să-l ducem în dormitor. Huo Moyu va intra în curând și nu-l pot lăsa să se apropie de Qiu Qiu.

Doamna Huo îl purtă pe Qiu Qiu în dormitor. Chiar dacă în dormitor era un pat dublu mare de 1,8 metri, ea tot îl ținea în brațe și-l privea cu bucurie.

– Este atât de drăguț, arată exact ca Moyu când era un copil.

Shen Tai fu puțin jenat.

Doamna Huo își dădu seama că nu ar fi  trebuit să spună asta, așa că spuse:

 – De ce plângea?

 Intenția ei inițială fusese să schimbe subiectul, dar, din păcate, acest subiect era și mai jenant.

Shen Tai auzi sunetul lui Huo Moyu intrând în casă şi nu putu decât să spună adevărul.

– Îi este frică de Huo Xiancheng şi nu se poate apropia prea mult de el.

Doamna Huo rămase uluită o clipă.

– De ce?

…

 Shen Tai chiar nu știa cum să explice.

Doamna Huo putu ghici vag ceva și oftă în inima ei.

– Atunci nu-l lăsa să se apropie.

Cei doi rămaseră o vreme în cameră, doamna Huo puse multe întrebări despre Qiu Qiu, inclusiv de ce acesta avea feromoni de la alt Alfa, iar Shen Tai răspunse sincer.

În acel moment, se auzi o bătaie în uşă, iar vocea lui Huo Moyu veni pe tonalitate joasă.

 – Pot să intru?

Shen Tai se ridică repede, deschise ușa puțin și scoase doar jumătate din cap.

– Qiu Qiu doarme.

Huo Moyu simți mirosul de ulm alb pe corpul lui Shen Tai. Își înăbuși gelozia și șopti:

 – Hai să vorbim.

Shen Tai se uită la Huo Moyu cu prudență, nu dorea să iasă și nu dorea ca Huo Moyu să intre. Ultima dată când Huo Moyu spusese că vrea să „vorbească”, ce făcuse?

Huo Moyu își înmuie atitudinea.

– Nu-ți voi face nimic, vreau doar să vorbesc cu tine.

Shen Tai se uită înapoi la Qiu Qiu, ieși într-o parte și închise ușa. Se uită la Huo Moyu și îl avertiză rece:

– Mama ta este aici, te rog să fii decent, bine?

Huo Moyu își simți fața fierbinte, de parcă ar fi fost pălmuit de Shen Tai. În ochii lui Shen Tai, cine devenise? Un oarecare ce abuza violent? Unul care voia să facă sex oriunde?

Înainte fusese purtat de furie și de gelozie, dar acum era sobru și știa foarte clar că îl voia pe Shen Tai. Era posesiv, nu suporta ca Shen Tai să fie alături de altcineva. Dorul față de această persoană în perioada sa vulnerabilă îl făcuse să sufere teribil de mult. Indiferent de mijloacele pe care le va folosi, își dorea ca Omega să revină la el. Omega lui și copilul lui trebuiau să se întoarcă la el!

……………………………………………………………………………..

– Îmi cer scuze.

Shen Tai fu uluit. Chiar nu se aștepta ca prima propoziție a lui Huo Moyu să fie o scuză.

– Când am fost în Lancheng, am spus niște cuvinte radicale și am făcut niște acțiuni radicale. Nu asta a fost intenția mea. Asta pentru că eram atât de furios.

Huo Moyu se uita la Shen Tai cu o privire sinceră.

Shen Tai se gândi un timp și dădu din cap. El nu-și lăsa garda jos doar din cauza unei scuze.

– Am verificat mai târziu și am constatat că Bai Xiang Wan locuiește de obicei în căminul companiei. Deși locuiești în casa lui, el nu trăiește zilnic acasă. Ar fi trebuit să aflu asta la momentul respectiv…

Huo Moyu era foarte enervat de comportamentul lui. La acea vreme fusese prost, dar când simțise mirosul de feromoni ai unui alt Alfa în camera lui Shen Tai, tot antrenamentul său de gestionare a emoțiilor fusese în zadar și-și pierduse controlul.

Shen Tai răsuflă uşurat. Cel puţin Huo Moyu nu l-ar mai face de ruşine pe Bai Xiang Wan.

– În ceea ce-l privește pe Qiu Qiu care îi folosește feromonii ca feromoni de înlocuire, acest lucru trebuie corectat încet. Nu-ți face griji, am consultat medicul. Sistemul său funcțional este încă în curs de dezvoltare, așa că nu va fi dificil de corectat.

Shen Tai se încruntă ușor.

 – Nu este nevoie să corectezi nimic. Doctorul a spus că el va scăpa în mod natural de dependența lui excesivă de feromoni când va împlini doi sau trei ani.

– Acum are doar trei luni. Va folosi feromonii lui Bai Xiang Wan? Eu sunt tatăl lui, un Enigma, iar feromonii mei sunt cei mai buni pentru el.

– Feromonii tăi doar îl vor speria și îl vor face să plângă.

Fața lui Huo Moyu se  schimbă ușor.

 – L-am speriat deja o dată. E vina mea, dar avem același sânge. Chiar dacă feromonii mei nu au fost implicați în procesul de sarcină, atâta timp cât ne înțelegem mai bine, cu siguranță se va obișnui cu mine.

Shen Tai șopti:

 – Nu este necesar.

…Ce înseamnă asta?

Shen Tai se uită calm la Huo Moyu.

 -Qiu Qiu e deja obișnuit cu feromonii lui Bai Dage. Va continua să-i folosească. Nu este nevoie să corectezi nimic sau să-l faci neliniștit. Acest copil este doar copilul meu. Numele lui este Shen, nu trebuie să te înțelegi cu el.

Huo Moyu se uită în ochii lui Shen Tai și spuse cu o voce adâncă:

 – A-Tai, nu sunt suficient de clar? Îmi lipsești foarte mult. Vreau să iei copilul și să te întorci la mine. Cu siguranță îți voi oferi tot ce e mai bun în viață și Qiu Qiu ar trebui să fie cu adevăratul său tată Enigma.

Shen Tai simți că se sufocă. La început, Huo Moyu își dorise să poată scăpa de necazul numit el și Qiu Qiu cât mai curând posibil. Care era scopul acestui incident acum? Nu putea ghici adevăratul scop al lui Huo Moyu, dar cu siguranță nu era din cauza sentimentelor. Acest bărbat nu avea sentimente.  Tăcu o vreme, apoi spuse:

– Huo Xiansheng, ce anume vrei să faci?

Huo Moyu trase aer adânc în piept și prinse brusc mâna lui Shen Tai și o strânse la piept pentru a-l împiedica să o ia înapoi.

– Îmi place de tine.

Shen Tai încremeni pentru o clipă, cu sentimente amestecate în inimă, însoțite de dureri clare. Își imaginase de nenumărate ori că această persoană îi va spune într-o zi că-l place și acum el însuși o spusese. Prima dată, Huo Moyu negase complet valoarea existenței acestei emoții, dar acum el o spunea ca și cum ar fi vrut să împodobească cerul cenușiu din inima lui cu iarbă și flori. Dar de ce simțea cuvântul „placi” care ieșea din gura acestei persoane ca un fel de blasfemie?

Furia îi crescu în piept, iar el o înăbuși și spuse:

 – Nu înțelegi deloc ce înseamnă să „placi”.

Privirea rece a lui Shen Tai îl făcu pe Huo Moyu extrem de inconfortabil.

– Nu am tratat niciodată pe nimeni așa cum te tratez pe tine și niciodată nu mi-am dorit pe cineva atât de mult.

Nu exista o singură definiție a cuvântului placi. Ar putea el să o fi spus în zadar?

– Uită, nu contează, sunt dispus să am grijă de voi pentru tot restul vieții mele.

Pieptul lui Shen Tai se strânse cu putere. El crezuse că nu va avea ocazia să le spună în viața lui, cu atât mai puțin să se plângă călăului de rănile sale, așa că strânse din dinți și spuse:

 – Nu pot să-i definesc pe alții, dar cu siguranță nu meriți să spui aceste două cuvinte. Ți-am explicat în repetate rânduri că nu am complotat împotriva ta. Nu ai crezut și nu ți-a păsat. M-ai obligat să șterg marca și să avortez copilul.

– A-Tai! îl întrerupse cu voce tare pe Shen Tai, iar pupile lui tremurară de vinovăție.

 Nu îndrăznea să-și amintească ce se întâmplase cu un an în urmă și nu îndrăznea să înfrunte răul pe care i-l făcuse lui Shen Tai. Întotdeauna cântărise argumentele pro și contra de când era copil și nu luase aproape niciodată o decizie greșită. Toate alegerile pe care le făcuse atunci se bazaseră pe situația de atunci. În acel moment, el simțise că Shen Tai era doar un amant care putea fi înlocuit. Marca nu avusese importanță. Nu se așteptase însă ca marca să aibă un potențial atât de mare în timp ce stima de sine scăzuse.

Shen Tai își strânse pumnii, tresărind ușor la fiecare respirație.

– Mai târziu, m-am întâlnit cu Huo Cheng Chen.

Huo Moyu continuă cu dificultate:

– El personal a recunoscut că a pus la cale perioada mea de susceptibilitate. Știu că te-am înțeles greșit. Atât tu, cât și Qiu Qiu sunteți nevinovați. Lasă-mă să-mi asum responsabilitatea, lasă-mă să am grijă de voi,bine?

Shen Tai își dorea foarte mult inocența, iar acum o obținea atât de ușor. Dar se simțea la fel ca atunci când Huo Moyu era prea leneș să-i asculte explicația – nu mai conta, nu mai era important. Chiar nu mai conta. Nu mai avea nevoie de aprobarea lui Huo Moyu pentru că nu mai avea nevoie de Huo Moyu. Se uită la el cu ochii care păreau acoperiți de o perdea de ceață gri și întrebă:

 – Dacă ai fi acceptat asta de la început,  rezultatul ar fi fost diferit?

Huo Moyu rămase uimit pentru o clipă, iar Shen Tai profită de amețeala lui pentru a-și trage în cele din urmă mâna care era atât de dureroasă.

– Sunt tot un Omega de proastă calitate, care nu merită marca ta. Am un mediu slab, un nivel scăzut de feromoni și nu pot da naștere unui moștenitor Enigma.

 Shen Tai părea să fie calm și să deschidă rana care nu  se vindecase niciodată cu adevărat.

– Nu tu ai fost cel care a spus că te vei căsători cu persoana care ți se potrivește și vei avea copii? Că vei divorța de mine, că trebuie să șterg marca? Nu tu ai fost cel care m-a obligat să avortez?

Huo Moyu se uită la palmele goale. Mai persista căldura aparținând lui Shen Tai, dar acesta refuza să-l mai atingă și voia să se apere. Sub privirea lui Shen Tai care părea să vadă prin el, nu putea spune nimic, acesta avea dreptate. Îi era ATÂT de rușine…

Huo Moyu își lăsă capul în jos și își ajustă respirația încet, reținându-și supărarea de a fi respins în mod repetat și jena de a fi băgat în miezul amintirilor urâte. Își impusese să nu acționeze niciodată din emoție și să-și folosească mintea pentru a rezolva problemele și a obține ceea ce dorea. Când își ridică din nou capul, ochii i se limpeziseră din nou și spuse încet:

– A-Tai, suntem doi oameni diferiți, cu medii, experiențe, educație și cunoștințe complet diferite, dar îmi place de tine și avem un copil. Trebuie să găsim o modalitate de a coexista unul cu celălalt înainte de a putea continua, am dreptate?

Shen Tai se uită rece la Huo Moyu, deja ghicise ce avea de gând să spună acesta.

De data aceasta, Shen Tai se uită la Huo Moyu mult timp, mai mult de zece secunde. Ar fi vrut să i se confirme în mod repetat că se aflau într-adevăr în același timp și spațiu, căci îl simțea atât de departe, dar el zâmbi.

– Huo Xiansheng, ai dreptate. Oamenii diferiți au moduri diferite de a trăi. Poți urmări ceea ce dorești, nimeni nu îndrăznește să te oprească și eu voi urmări ceea ce vreau.

– Ce vrei?

 Huo Moyu simți că răbdarea lui se apropia repede de sfârșit.

Shen Tai spuse serios:

 – Nu vreau banii tăi, nu vreau statutul tău, nu vreau să apari, nu vreau nimic din ce-mi dai, nu te vreau.

Vorbise foarte încet, de parcă i-ar fi fost frică.

 Huo Mo Yu nu  rată nici un cuvânt și nu îi putu înțelege pe deplin determinarea.

Tenul lui Huo Moyu deveni instantaneu cenușiu. În viața lui, nu fusese niciodată respins și displăcut în mod repetat,  își lăsase sufletul care era sus , pe platforma cea mai înaltă a ierarhiei  și-și  plecase capul în fața unui simplu Omega pentru a cere pace. Era cel mai mare compromis din viața lui și fusese, de fapt, întâmpinat cu un asemenea dispreț! Se uită la Shen Tai , strânse din dinți și spuse:

 – De ce ești atât de încăpățânat și de ignorant? Te-ai putut vinde unui străin cu 10 milioane, dar nu vrei să accepți inima celui care te place și cu care ai un copil? De ce nu vezi că prețul tău a crescut?

Shen Tai părea să fie amorțit de aceste cuvinte otrăvite. El nu fusese surprins de schimbarea lui Huo Moyu. Dacă tot credea asta, însemna că nu înțelegea nimic. Se ridică și spuse:

 – Huo Xiansheng, dacă chiar aveți vreo milă pentru mine și Qiu Qiu, vă rog să nu ne mai deranjați.

Huo Moyu urmări spatele lui Shen Tai cu ochi siniștri până când persoana din fața ochilor lui intră în cameră și închise ușa.

…………………………………….

Când Shen Tai se întoarse în cameră, descoperi că Qiu Qiu era treaz și interacționa cu doamna Huo. Era aproape imposibil pentru Qiu Qiu să fie atât de calm când era singur cu un străin, dar părea să se simtă foarte în siguranță în brațele doamnei Huo, ceea ce-l făcu pe Shen Tai să ofteze emoționat la puterea legăturilor de sânge.

Chipul doamnei Huo era plin de zâmbete.

– Uite, este foarte aproape de mine și îmi zâmbește.

Shen Tai nu-și ajustase încă emoțiile, așa că forță un zâmbet:

– Da.

Văzându-i faţa palidă, doamna Huo întrebă cu prudenţă:

– Cum a fost conversaţia voastră?

– De unde ai știut că m-am întors?

 Shen Tai se așeză lângă pat.

– Vreau să spun, de ce ți-a spus?

Doamna Huo spuse:

 – După ce s-a întors din Lancheng, a intrat într-o perioadă sensibilă. Când a fost în perioada susceptibilă, i-a fost foarte dor de tine și aproape că a murit de durere.

Reacția lui Huo Moyu în perioada susceptibilă o făcuse să simtă că fiului ei îi place foarte mult Shen Tai, dacă ar putea reuni familia de trei, acesta ar fi cel mai bun rezultat .

– După perioada susceptibilă, a vrut să meargă la Lancheng să te găsească. Dar când a aflat că te-ai întors în capitală, m-a întrebat dacă voiam să-l întâlnesc pe Qiu Qui.

Shen Tai se gândi…într-adevăr așa era. Cum a putut o persoană ca Huo Moyu, care nu avea nimic de câștigat și nu își permitea să piardă timpul, să vină la el cu un profil atât de scăzut și să-și ceară scuze pentru nimic. Marca avusese odată un impact asupra amândurora fizic și psihic. Chiar dacă marca fusese ștearsă, existau încă sechele. Diferența era că, după ce marca dispăruse, atașamentul și supunerea lui față de Huo Moyu slăbiseră foarte mult. Rănile de pe corpul și sufletul său îl făceau să-l respingă pe Huo Moyu. Emoțiile și dorințele lui Huo Moyu fuseseră amplificate în perioada susceptibilă. Dar dacă el refuzase să dea  marca logodnicei lui, fusese condamnat să supraviețuiască singur perioadei susceptibile. Dacă era așa, asta însemna că se gândise la el și la timpul petrecut împreună.

Se părea că  Huo Moyu chiar îl „plăcea” și îi plăcea să fie un amant convenabil…ca și  înainte.