Enigma lui Omega- Capitolul 42

Enigma lui Omega – Capitolul 42

Doamna Huo nu putu înțelege tăcerea lui Shen  Tai, așa că cercetă:

 – Ai spus că te-ai întors de data asta pentru a demisiona. Chiar intenționezi să stai în Lancheng?

– Am găsit o slujbă bună în Lancheng și viața mea este stabilă.

Shen Tai ezitase la început, dar atitudinea lui Huo Moyu de astăzi îl făcuse să vrea ferm să stea departe.

Doamna Huo aruncă o privire către  Qiu Qiu din brațele ei, incapabilă să-și ascundă dezamăgirea și  ezită să vorbească.

Shen Tai  putu vedea că doamna Huo era reticentă să-l părăsească  pe Qiu Qiu și simți puțin regret în inima lui.

– Bunica mea va rămâne aici. Mă voi întoarce din când în când. Dacă îți este dor de  Qiu Qiu, poți să vii la Lancheng să ne vezi.

Doamna Huo dădu din cap cu tristețe.

– Când te vei întoarce? Mai pot să-l văd pe  Qiu Qiu înainte de a pleca?

– Aștept să se finalizeze procesul de demisie. Ar trebui să mai stau câteva zile. Dacă vrei, mă poți găsi la hotelul unde sunt cazat.

– De ce nu locuiești aici? Acest apartament este pe numele meu. Ai de toate aici. Pot să iau niște provizii pentru copil imediat.

Shen Tai refuză politicos.

– Mulțumesc, e mai bine să stăm la hotel.

În acea noapte, Shen  Tai  fu dus de mașina doamnei Huo înapoi la hotel. După ce-l hrăni pe  Qiu Qiu și îl adormi, era epuizat atât fizic, cât și psihic, dar încă avea insomnie.

Simțise că Huo Moyu nu va renunța. Spera doar să termine repede ceea ce trebuia să facă și să se întoarcă la Lancheng cât mai curând posibil pentru a evita nopțile lungi și visele.

A doua zi dimineață, Shen  Tai primi un apel de la resursele umane…exista o problemă cu procedura de demisie, concediul său medical lung trebuia să ofere o fișă medicală de la spital, altfel ar fi considerat absenteism de lungă durată și nu ar putea să-și părăsească locul de muncă. În mod normal, ar putea fi considerat doar o concediere și ar trebui să plătească toată perioada de absenteism,

Shen  Tai explică:

 – Concediul meu medical a fost aprobat la început.

– Este adevărat, dar acest lucru nu este în conformitate cu procesul și cu regulamentele companiei. Liderul care ți-a dat aprobarea specială a încălcat regulamentele companiei și va fi pedepsit în consecință și, de asemenea, trebuie să dovedești autenticitatea bolii.

Shen  Tai simți că i se ridică sângele la cap pentru o clipă. El știa că asta trebuie să fie mâna lui Huo Moyu. Nu el era cel care comandase concediul de lungă durată? Își înăbuși furia și spuse:

– Dacă nu pot oferi certificatul de boală? Concediul meu a fost aprobat, ar trebui să fie corect.

– Acest concediu medical nu este în conformitate cu reglementările companiei și este împotriva regulilor și regulamentelor. Dacă aveți obiecții, vă sugerez să mergeți la arbitrajul de muncă.

După ce închise telefonul, ochii lui Shen  Tai deveniră roșii de furie. Concediul medical i-a fost special aprobat de CEO. Bineînțeles că are un punct de vedere, dar acum compania nu-l recunoaște , poate doar să solicite arbitraj ? Dar dacă se consideră că a lipsit de la serviciu pentru o lungă perioadă de timp, vor exista pete majore pe CV-ul său iar returnarea salariului de bază din acel an va fi și mai problematică.

Când fusese ieri să solicite demisia, departamentul de resurse umane nu avusese nicio întrebare despre el. Marea schimbare de atitudine de astăzi putea fi cauzată doar de Huo Moyu. În caz contrar, care angajat ar îndrăzni să spună că Huo Moyu a încălcat reglementările companiei?

Nu se aștepta ca Huo Moyu să facă un lucru atât de disprețuitor!

Ținu telefonul strâns și formă numărul lui Huo Moyu.

Înainte de a se termina primul sunet al telefonului, apelul fu conectat, iar vocea profundă a lui Huo Moyu ieși din telefon:

– A-Tai…

– Ce încerci să faci? spuse Shen Tai cu răceală.

– Am spus, nu voi accepta demisia sau transferul tău.

 Huo Moyu răsuflă uşurat.

– A-Tai, nu te duci la Lancheng, stai aici, stai cu mine.

Shen  Tai aruncă o privire spre bebelușul ignorant de pe pat și-și strânse pumnii:

– Huo Xiansheng, vă rog să-mi dați drumul.

– Dacă îți schimbi percepția asupra multor lucruri, gândurile tale se vor schimba.

Tonul lui Huo Moyu era atât de calm încât părea înfricoșător.

 – Ești angajat în cercetare științifică, așa că ar trebui să știi să fii flexibil și să nu fii atât de încăpățânat, bine?

– Așa cum ai spus, suntem oameni diferiți. Am propria mea viață.

Huo Moyu tăcu pentru o clipă.

– Gândește-te la  Qiu Qiu. Are nevoie de adevăratul său tată , de cel mai bun mediu de creștere și de cea mai bună educație și, de asemenea, are nevoie de spațiu de afișat în viitor. Ce îi poți oferi? Ești limitat, el are de câștigat mult.

Huo Moyu luă fișa medicală a lui  Qiu Qiu care fusese pe birou și o răsfoi. Fiecare cuvânt de pe el avea o semnificație specială pentru el: tandrețe, pentru că înregistra copilul lui și al lui Shen  Tai.

– Fiecare are propriul destin. Poate că nu are condiții prea favorabile, dar nu îi va lipsi nimic . Până la urmă, cât va primi depinde de el însuși. Mai mult…

Shen Tai strânse din dinți și continuă:

– El inițial…el nici măcar nu avea șansa să se nască. Ai uitat că nu l-ai vrut?

Inima lui Huo Moyu smuci tare și spuse cu o voce profundă:

– Regret, recunosc, dar acum îl vreau și te vreau și pe tine.  Qiu Qiu este copilul nostru, indiferent de sex sau rang, îi voi da ce e mai bun.

 Când  întoarse pagina următoare, găsit coloana cu nivelul feromonilor, care era goală.

Cum ar putea fi goală? Exista o eroare la intrarea în sistem?

Shen  Tai trase adânc aer în piept și vocea îi tremură ușor:

– Nu are nevoie de asta. Copilul meu nu are nevoie de un tată Enigma nemilos și nici nu are nevoie de o metodă de educație orientată spre profit . Vreau doar să fie o persoană bună și normală.

Ochii lui Huo Moyu deveniră din ce în ce mai posomorâți.

– A-Tai, ești prins în emoțiile tale acum, de aceea te împotrivești bunelor intenții. Te poți calma pentru câteva zile și să analizezi cu atenție sugestiile mele și să te gândești la beneficiile tale  și ale lui  Qiu. Familia noastră va fi fericită împreună.

Shen  Tai închise telefonul. Nu voia să mai audă cuvintele ipocrite ale lui Huo Moyu. Cea mai mare greșeală pe care o făcuse în viața lui fusese să se îndrăgostească de Huo Moyu și să creadă că poate impresiona pe cineva cu sentimentele sale. O persoană fără emoții nu va face niciodată aceeași greșeală.

Shen Tai îi informă pe Liu Xi și  pe Cheng  Xi Mei despre problema cu demisia lui. Liu Xi fu, de asemenea, foarte supărat.

Shen Tai era îngrijorat. Îi era teamă că Huo Moyu va face ceva din nou și era și mai îngrijorat că nu știa când vor fi rezolvate aceste probleme. Dacă ar fi singur, cu siguranță ar găsi un hotel mic și ieftin, undeva, dar îl avea cu el pe  Qiu Qiu, așa că trebuia să trăiască într-un loc decent.

Cheng  Xi Mei îl rugă să locuiască în propria lui casă, un  apartament, deși mic, foarte intim.

Shen Tai era atât de supărat încât nu putea mânca. Știa că Huo Moyu îl aștepta să-și plece capul, dar nu avea cum să accepte „flexibilitatea” la care se referea Huo Moyu. Se gândi serios la cel mai rău rezultat, concedierea și să-și lase o pată pe CV, dar Bai  Xiang Wan îi promisese să-i dea un loc de muncă pentru un an.

După ce se hotărî, sună la departamentul de resurse umane și spuse că nu poate oferi fișele medicale, dar că va returna salariul primit în timpul concediului medical. Atâta timp cât va putea sta departe de Huo Moyu pe cât posibil, va putea începe o nouă viață.

…………………………………………………………………………………

În acea noapte, Shen  Tai adormi îngrijorat. Somnul lui era foarte ușor și se trezi când  Qiu Qiu începu să plângă.

Era atât de sensibil la strigătele nocturne ale lui  Qiu Qiu, încât corpul lui reacționă rapid. Se ridică dintr-o dată din pat apoi îl ridică pe  Qiu Qiu și îl legănă.

Cheng  Xi Mei dormea lângă el. Trebuia să meargă la muncă dimineață. Pentru că  Qiu Qiu nu se odihnise bine în aceste zile, Shen Tai spera că  Qiu Qiu se va calma cât mai curând posibil. Dar repede își dădu seama că ceva nu era în regulă. Atinse fruntea lui  Qiu Qiu, era atât de fierbinte, apoi puse mâna pe gâtul copilului.

Mintea lui Shen Tai  se goli și apoi imediat se umplu de anxietate …Qiu Qiu avea febră!

În general, nou-născuții nu se îmbolnăvesc înainte de vârsta de șase luni, deoarece corpul lor încă poartă imunitatea dobândită de la mamele lor. Riscurile aferente îi impuseseră să-i ofere lui  Qiu Qiu un mediu stabil și sigur.

Zborul, aclimatizarea, frica din cauza lui Huo Moyu și contactul unul după altul cu străini fuseseră toate o presiune mare pentru un copil mic, iar acum  toate reieșeau prin această febră.

Shen Tai era plin de regret, iar inima i se simțea ca și cum ar fi fost arsă. Cel mai dureros lucru pentru el era că nu avea deloc alte opțiuni. Nu putea să-l împiedice pe Huo Moyu să se apropie iar și iar.

Dificultatea vieții lui era de nedescris, pentru că doar trăirea ei în ultimele zile îi epuizase toată energia.

Shen Tai îl trezi pe Cheng  Xi Mei în ciuda faptului că se simțea vinovat și îi ceru să-l însoțească la spital. El nu putea  să aibă grijă de copil, să se înregistreze și să plătească în același timp.

Când cei doi se urcară în taxi, tocmai în zori, Cheng  Xi Mei căsca fără oprire în timp ce își folosea telefonul mobil pentru a verifica cum să îngrijească bebelușii cu febră.

Șoferul află că  Qiu Qiu avea febră, așa că încercă să conducă foarte repede și nu uită să-i consoleze.

Când ajunseră la spital, Shen Tai îl luă pe Qiu Qiu pentru consultație. Doctorul sugeră să folosească medicamente antipiretice, fără injecții, și să rămână în spital pentru o perioadă de timp. După ce scrise rețeta, Cheng  Xi Mei fugi să plătească medicamentele.

Cel mai apropiat spital era un spital public. Secția de pediatrie era plină de copii de toate vârstele .

Medicii și asistentele erau foarte ocupați. După ce Shen Tai îi dădu medicamentul lui  Qiu Qiu, el așteptă cu copilul care plângea mai mult de o oră înainte ca o asistentă să vină să se ocupe de el, apoi plecă grăbită să vadă alți pacienți.

Shen  Tai simți că era lovit de adrenalină. Mobilitatea lui era foarte mare, dar putea simți clar oboseala lui Cheng  Xi Mei.

– Du-te la muncă. Va fi sub observație câteva ore până scade febra. Ar trebui să fie bine.

– Nu merg, cum aș putea să te las pe cont propriu?

Cheng  Xi Mei se uită la înfățișarea slăbită a lui Shen Tai și se simți foarte inconfortabil.

– Este prea dificil să crești copii. Nu mai vreau.

Shen Tai vru să spună că era dificil să crești un copil singur, dar nu ar fi atât de greu dacă un cuplu ar lucra împreună, dar nu putu spune asta pentru că era un exemplu negativ tipic.

– Odihnește-te un timp, mă ocup eu.

 Cheng  Xi Mei văzu pleoapele închise ale lui  Qiu Qiu.

– Uite, el doarme.

– Nu pot pleca. Dacă nu îmi poate simți feromonii, va plânge din nou.

Shen Tai se uită la  Qiu Qiu, care tremura încă de atâta febră.

Avusese multe momente dificile, cum ar fi mersul la un control prenatal cu burta bombată, pregătirea materialelor pentru naștere, durerea de la naștere și postpartum, epuizarea de a avea grijă de copil zi și noapte și de a-și lăsa deoparte cariera pe care o avea. Muncise atât de mult, atât de mulți ani pentru a avea o carieră. Când era în pragul colapsului emoțional, în adâncul inimii sale, se întrebase: „Regreți?”

Își  ascultase cu atenție vocea interioară de fiecare dată, analizase și gândise calm după durere, iar răspunsul de fiecare dată fusese: „Fără regrete”.

El credea că cea mai dificilă perioadă trecuse și credea că puterea și credința pe care i le aduceau acest copil depășiseră cu mult ceea ce pierduse.

Shen  Tai rămase acolo câteva ore, fără să îndrăznească să se odihnească. Temperatura lui  Qiu Qiu scăzuse puțin, dar tot era mare. Se trezea plângând uneori și adormea ​​din nou.

Când Huo Moyu intră în sala de pediatrie zgomotoasă, ceea ce văzu fu spatele subțire și cocoșat al lui Shen Tai, cu umerii și capul lipiți de peretele rece, la fel de nemișcat ca o sculptură.

Huo Moyu se simți atât de trist în inima lui, incapabil să accepte că Omega lui trebuia să se chinuie atât de mult și să fie jenat. Se îndreptă încet spre el, și tocmai când ezita dacă să se apropie sau nu, Shen  Tai simți ceva mai întâi și se întoarse.

Ochii lui erau gri-albastru, albul ochilor injectat de sânge, fața palidă ca hârtia și buzele crăpate, de parcă ar fi fost bolnav.

Huo Moyu se simți supărat și furios, iar strigătele și țipetele copiilor din jurul lui făceau să-i pocnească mușchii tâmplelor. Mirosea a peroxid de hidrogen și își dorea neapărat să-și ia soția și copilul în brațe și să părăsească acest loc imediat.

Fața lui Shen Tai se întunecă și mai mult în momentul în care îl văzu.

Huo Moyu trase aer în piept.

– Te-am sunat , dar telefonul era închis. M-am dus la hotel să te găsesc. Recepționista a spus că ți-ai dus copilul la spital în miezul nopții, așa că am venit aici.

Shen Tai era atât de obosit încât nici măcar nu avu puterea să-i răspundă. Se uită la el și se întoarse.

– Vino la spitalul meu. Există o lipsă de forță de muncă aici, iar medicii și asistentele nu pot avea grijă de  Qiu Qiu.

 Huo Moyu spuse încet:

– Nu poți avea grijă de el așa.

Shen Tai se uită la  Qiu Qiu care gâfâia, cu ochii din ce în ce mai roșii.

– Nu fi încăpățânat în acest moment și hai să mergem.

Cheng  Xi Mei, care ieșise să cumpere cafea, se întoarse și se uită la Huo Moyu cu ochii mari.

Acesta îi aruncă o privire seacă.

– Inginer Cheng, nu-i așa?

 Știa că era colegul  și prietenul lui Shen  Tai. Deși era aproape imposibil ca un bărbat omega să aibă sentimente pentru un beta , în acest moment, Cheng  Xi Mei îi preluase implicit funcția și rolul, ceea ce îl făcu în continuare supărat.

– Huo…Huo Xiansheng…

Cheng  Xi Mei se uită la Shen  Tai.

– Îți mulțumesc că i-ai însoțit pe Shen Tai și pe Qiu Qiu la spital. Îi voi duce la alt spital. Te poți întoarce la muncă.

Shen Tai își împachetă lucrurile în tăcere, apoi îl luă în brațe pe Qiu Qiu.

– Xi Mei, pleacă tu mai întâi.

 El nu voia ca prietenul său să aibă vreun conflict cu Huo Moyu. Cel mai important lucru acum era să-l vindece pe Qiu Qiu.

Cheng  Xi Mei dădu încet din cap, uitându-se la ei doi puțin uluit.

Shen Tai cu  Qiu Qiu ieșiră din secție. Huo Moyu se apropie de el în câțiva pași și îl ajută să blocheze un părinte care își târa copilul jucăuș pe coridor și care mai avea puțin și se izbea de ei. În același timp, brațele sale solide și puternice îl îmbrățișară învăluindu-l cu mirosul lui puternic de Enigma.

Feromonul din lemn negru de abanos pătrunse în norii inimii ca o pală de vânt cald și pluti în tot corpul lui Shen Tai…Moyu elibera feromoni liniștitori…  

După ce urcară în mașină și închiseră portierele, cei trei adulți își ținură respirația nervoși pentru a observa reacția lui  Qiu Qiu.

Poate că febra afecta simțurile lui  Qiu Qiu. El nu plânse și părea să nu simtă prezența lui Huo Moyu.

Acest lucru îl făcu pe Shen Tai și mai îngrijorat și spuse:

 – Lao Wu, te rog să conduci mai repede.

– Nu vă faceți griji.

Huo Moyu se uită la fața roșie a lui  Qiu Qiu și deveni îngrijorat.

– De ce are febră?

– Nu am nicio idee.

– La spital va fi tratat bine. Nu-ți face griji, va fi bine în curând.

Shen Tai se uită la Qiu Qiu și murmură:

 – De unde știi?

-Este fiul meu…fiul nostru. Este sănătos.

 Huo Moyu se uită la Shen  Tai, care se uita la  Qiu Qiu…

Persoana din fața lui părea să se fi schimbat , trăsăturile feței însă rămăseseră în mod clar neschimbate. Era palid și-și pierduse strălucirea, dar el, Enigma, nu-și putea lua ochii de la Omega lui.  Văzu în Shen Tai un fel de frumusețe care era fragilă dar și puternică. Indiferent de gen,  o singură identitate putea străluci într-un mod atât de unic – aceea de mamă..

Îi părea rău pentru Omega lui și voia doar să-l țină pe Shen Tai în brațe, să blocheze vântul și ploaia și să-i aline toată durerea.

Spitalele private de lux sunt complet diferite de spitalele publice în ceea ce privește mediul și experiența. Să vii aici nu înseamnă să vezi un medic, ci mai degrabă să te bucuri de servicii…ca la un hotel de 5 stele.

 Qiu Qiu fu repartizat în  cea mai bună secție, iar medicii și asistentele cu normă întreagă îl înconjurară imediat pentru diagnostic și îngrijire. Rezultatele testelor fură aceleași cu cele spuse de medicul anterior : trebuiau să reducă febra. Diferența era că aici era liniște și curat, iar inima haotică a lui Shen Tai nu mai era atât de îngrijorată și de speriată.

 Qiu Qiu încă dormea ​​și plângea uneori .

Asistenta spuse:

 – Dacă copilul nu se simte bine, va fi într-o dispoziție proastă, ceea ce va afecta și viteza de recuperare. Vă rugăm să-i eliberați mai mulți feromoni liniștitori, astfel încât să plângă mai puțin, să mănânce mai mult și să doarmă mai bine. Febra se va diminua imediat după ce va câștiga puteri noi.

Shen Tai atinse geanta și scoase spray-ul cu feromoni al lui Bai Xiang Wan, dar ezită. De fapt, îl pulverizase deja, dar nu funcționase. Acest feromon alternativ nu putea înșela copiii decât bazându-se pe simțul mirosului lor, dar simțul mirosului lui  Qiu Qiu era temporar dezactivat. Percepția asupra feromonilor depășea simțul mirosului și implica, de asemenea, sistemul nervos, sistemul sanguin și sistemul endocrin. Prin urmare,  Qiu Qiu putea fi încă mângâiat de feromonii săi, dar nu-i putea obține pe cei ai lui Bai  Xiang Wan.

Huo Moyu luă sticla de pulverizare aproape goală și o aruncă în coșul de gunoi.

 – Lasă-mă să încerc.

Se uită în ochii lui Shen Tai cu sinceritate.

 – Sunt tatăl său Enigma.

Înainte ca Shen Tai să aibă timp să-l oprească, Huo Moyu se îndreptase deja spre pătuț. Își întinse mâna și atinse ușor capul cu păr moale al lui  Qiu Qiu.

Atât de fierbinte, se gândi el. Doctorul spusese că era doar o febră obișnuită, care va dispărea după scăderea temperaturii. De asemenea, simțise că problema nu era gravă. Respira și greu și ușor. Sprâncenele ridicate se încruntau și cineva își putea imagina că  Qiu Qiu trebuie să se simtă foarte inconfortabil, dar copilul nu putea să vorbească încă, așa că nu putea decât să-și exprime disconfortul fizic.

Dintr-o dată se simți cu inima frântă, copilul lor experimenta prima durere din viața lui și, de asemenea, era pentru prima dată când  el, recele Enigma experimenta un fel de durere de inimă pe care n-o mai întâlnise. Pe măsură ce îi păsa din ce în ce mai mult de Shen Tai, ținea tot mai mult și mai mult la acest copil. Chiar dacă nu și-l dorise inițial, fie din perspectiva actuală, fie din considerente viitoare, existența acestui copil era foarte importantă.

Starea lui se schimbase complet. El era bucuros că Shen Tai îl născuse pe  Qiu Qiu.

Huo Moyu se aplecă și se ținu de balustradă cu ambele mâini. Cum putea să-l ridice?

Shen  Tai privi, dorind să-l oprească, dar și dorind ca Huo Moyu să încerce. Spera doar că  Qiu Qiu se va vindeca acum.

După ce ezită o clipă, Huo Moyu apucă talia lui Qiu Qiu cu ambele mâini. Fu puțin surprins de sentimentul ivit în inimă.

Shen Tai îi reaminti:

– Trebuie să-l ții mai întâi de gât.

Huo Moyu înțelese, îl ținu pe  Qiu Qiu de gât cu o mână și îl ridică pe copil. Cu toate acestea, el rămase în scurt timp cu privirea la cum să-l transfere pe brațe și simți că era ciudat, indiferent cum îl ținea.

Shen Tai nu mai suportă. Îl luă ​​pe  Qiu Qiu cu o mână și ajustă brațul lui Huo Moyu cu cealaltă mână, ajutându-l să-l țină în postura corectă.

Aceasta era prima dată când Shen Tai lua inițiativa să se apropie și să-l atingă după ce se revăzuseră. Moyu avu ca un indiciu de leșin… Parfumul de epiphyllum se profila și nu era sigur dacă îl simțea cu adevărat sau dacă se înșela pentru că voia prea mult să-l simtă.

Shen Tai se dădu repede înapoi, iar Huo Moyu se uită în jos la copilul mic din brațele lui. Era evident ușor dar și greu, de parcă i se dăduse în mod inexplicabil un sentiment de încredere în momentul în care îl ridicase.

 Qiu Qiu se zvârcoli neliniştit, gura lui se strânse, dar nu deschise ochii.

Huo Moyu eliberă cu grijă feromonii liniștitori. Când luase în viață inițiativa de a elibera feromoni, era fie din cauza competiției, fie din cauza sexului, iar cei mai mulți dintre ei fuseseră agresivi. Privind în urmă cu atenție, folosise feromoni liniștitori doar pentru a consola doi oameni. Unul era Shen Tai în estru, iar celălalt era Qiu Qiu. El folosi cu răbdare feromonii pentru a simți feromonii lui  Qiu Qiu. Feromonii sugarilor și ai copiilor mici au un miros foarte ușor. El  era foarte curios despre cum mirosea copilul lui. Mirosul de chiparos îi intră în nări și coborî în adâncurile cele mai ascunse ale inimii lui. Qiu Qiu se va  vindeca…și…cu siguranță…va vrea să afle mai multe despre acest copil și despre tot ce îi lipsise în mai mult de un an de la concepere.

 Qiu Qiu gemu inconfortabil la început, rezistând instinctiv feromonului de abanos care îi dăduse presiune și intimidare, dar nu avea putere să se ascundă sau să plângă. Treptat, păru că acceptă feromonul sau se trezise memoria genetică, iar legătura de sânge dintre tată și fiu intrase în joc.

Huo Moyu eliberă cu îndrăzneală mai mulți feromoni, înconjurându-l pe  Qiu Qiu cu o emoție blândă și rară iar acesta se calmă treptat, chiar și cele două sprâncene cărnoase și începu să-și sugă degetul.

Huo Moyu era încântat. Se uită la Shen Tai de parcă și-ar fi luat meritul, așteptând ca Shen Tai să-l laude.

Shen Tai răsuflă uşurat.

– Trebuie să-i fie foame. Poţi să te uiţi la el o vreme? Vreau să-i fac lapte praf.

– Nici o problemă.

Huo Moyu îl îmbrățișă pe  Qiu Qiu și se așeză pe scaun, privindu-l pe Shen Tai, ocupat nu departe, scoțând diverse provizii pentru bebeluș din geanta de dădacă.

Huo Moyu își aminti că atunci când Shen Tai locuia în casa lui, purta întotdeauna un rucsac negru la și de la plecarea de la serviciu. Deși era puțin urât, era robust și durabil. Shen Tai punea laptopul, dosare și alte materiale în el. Acum geanta de mână a lui Shen Tai era plină de lucruri de care  Qiu Qiu avea nevoie, care erau banale și voluminoase.

Shen Tai, pe care îl admira și pe care-l plăcea, era un Omega excepțional de remarcabil în cariera sa. El poseda o liniște și o înțelepciune rară, chiar dacă mai târziu crezuse că el complotase împotriva lui și că făcuse ceva stupid. Nu știa ce putea face, această persoană era atât de importantă pentru el. Dar acum Shen Tai era mult mai întunecat, ca o bijuterie acoperită de praf. Oricine îl vedea nu putea să nu se simtă trist. Era forțat să se gândească la o întrebare pe care o evitase ​​în mod deliberat – cum  petrecuse Shen  Tai anul acela…

Știa că Shen Tai, inevitabil, avusese o viață proastă, foarte grea, dar va evita instinctiv detaliile despre cât de greu îi fusese. El voia ca Shen Tai să se întoarcă la el pentru că îl va trata bine și  totul va fi bine.

Shen Tai pregăti laptele praf, gustă puțin pentru a testa temperatura și apoi îl luă pentru a-l hrăni pe Qiu Qiu.

 Qiu Qiu ținea biberonul în gură, nu sugea foarte energic, dar totuși încerca să mănânce.

Shen  Tai zâmbi.

 – Se simte mai bine dacă poate să mănânce.

Huo Moyu împunse fața lui  Qiu Qiu cu degetul.

 -Fă-te bine curând, de ce-l îngrijorezi pe tata așa?

Inima lui Shen Tai tremură. El își folosi imaginația pentru a-și ridica perspectiva și a-i „privi”pe ei trei. O familie de trei. Timp de mai bine de un an, nu existase o zi în care acele evenimente insuportabile din trecut să nu-l fi torturat, dar în acest moment, era complet golit de iluzia căldurii.

Huo Moyu stătu cu ei o zi în spital. Inițial, avea o întâlnire importantă și un program foarte încărcat în acea  zi, dar anulă tot, ceea ce duse la apeluri aproape la fiecare oră. Înainte era tabu să lase problemele personale să-i afecteze munca, dar acum nu voia să părăsească spitalul, pe Omega și pe copilul lui bolnav. Atitudinea lui  Tai se înmuiase în cele din urmă și trebuia să profite de ocazie.

În această perioadă, primi și un apel de la tatăl său. Inițial nu voi să răspundă, dar se gândi că va avea o ședință de consiliu mâine, dacă nu vorbea acum, mâine s-ar fi confruntat cu mai multe critici.

Huo Shen îl sunase pentru a-l îndemna din nou să-i ceară scuze lui Zhou Xiao Chu.

— Nu s-a întors deja în Franţa? spuse Huo Moyu nerăbdător.

– Nu încă. S-a speriat de tine ultima dată și corpul ei nu și-a revenit încă. Chiar dacă se întoarce în Franța, ar trebui să zbori acolo pentru a-i cere scuze. Ea este logodnica ta, dar tu pur și simplu o ignori și o lași așa.  Ce fel de…

– Tată, cred că tu ești cel care ar trebui să-și ceară scuze cu adevărat.

 Huo Moyu spuse cu răceală:

– Am spus clar că nu o voi marca niciodată. De ce ai trimis-o în casa mea sigură? Știi cât de periculos era?  Dacă nu m-aș fi controlat în acel moment, nu ar fi doar speriată acum. Nu este neobișnuit ca Alfa să fie răniți, dezactivați sau chiar uciși de Omega pe care nu sunt dispuși să-i accepte în perioada lor sensibilă.

– Trebuie să-ți repet considerațiile mele?

Huo Shen spuse cu severitate:

– Era mai benefic pentru tine să o marchezi. Nu te ține de orgoliul tău de Enigma pentru a refuza să o marchezi. Chiar trebuie să te gândești la tine. Împăratul, atâta timp cât poate avea mai mulți copii, va alege întotdeauna cel mai bun moștenitor.

Huo Moyu își înăbuși furia.

– Nu vreau, nu accept pe nimeni să folosească feromonii pentru a mă controla , tot din cauza stimei sale ridicate de sine nu se poate accepta pe sine însăși.  A fi manipulat de un Omega la nivel genetic le afectează emoțiile și deciziile și pot deveni plini de neliniști necunoscute.

– Ce manipulare?! Veți fi soț și soție! Dacă îi  dai o marcă, ea îți va fi mai loială, iar familia Zhou te va sprijini pe deplin. Acum că ai speriat-o ești de vină, du-te la uşă să-i ceri scuze şi să o convingi, e logodnica ta!

— Atunci… să rupem logodna.

După ce Huo Moyu spuse asta, rămase uluit. Părea să o fi scos fără să se gândească, dar știa că decisese asta de multă vreme. El știa clar că ar trebui să se căsătorească cu Zhou Xiao Chu, care era cea mai bună soție selectată cu grijă de familia lui. Nu exista voință sau nedorință, dar situația actuală era că inima îi spunea ce să facă.

Nu era dispus să se căsătorească cu Zhou Xiao Chu.