Buf!
Zgomotul puternic de afară, urmat de lătratul câinelui, îi atrase atenția lui Wasan către ușă. El tocmai curăța masa din sufragerie, așa că lăsă deoparte cârpa și merse să verifice.
Îl văzu pe Gunn care încerca să mute un dulap de pantofi din zona în care parcase motocicleta Wasan. De fapt, stabiliseră ca Wasan să fie cel care să mute dulapul. Totuși dintr-un motiv oarecare, Gunn decisese să facă asta, în ciuda faptului că rana de la umăr nu era încă vindecată. Drept rezultat, căzură toate cutiile de pantofi din dulap și durerea îi săgetă umărul. Gunn se prinse de umăr și se încruntă.
Wasan își încrucișă brațele pe piept, urmărindu-și iubitul cu o expresie încruntată.
– De ce ești atât de încăpățânat?
– Nu e chiar atât de greu și am crezut că pot să-l ridic, îi răspunse Gunn.
– Mereu intri în bucluc. Niciodată nu mă asculți. Dacă ești atât de încrezător, n-ai decât. E inutil să mai vorbesc cu tine, bodogăni Wasan.
– Data viitoare nici să nu-mi mai ceri părerea!
Wasan se întoarse în casă fără să-l lase pe Gunn să-i răspundă sau să își ceară scuze.
Gunn se scarpină la ceafă.
– Uau, soția mea este chiar fioroasă.
– Ce ai spus? întrebă Wasan din casă. Gunn zâmbi în colțul gurii și-l urmă pe Wasan.
Asta se întâmplase de mai multe ori. Wasan era genul de bărbat căruia îi plăcea disciplina, în timp ce Gunn întotdeauna făcea lucruri neașteptate. Era normal să se iște conflicte între ei din când în când. Totuși, niciodată nu se întâmplase să nu se împace pentru că Gunn întotdeauna știa cum să facă asta.
Lui Wasan îi plăcea să fie atins, așa că niciodată nu refuza atingerile lui Gunn.
Gunn îl cuprinse cu brațele din spate pe Wasan. Acesta îl ignoră și continuă să șteargă masa. Gunn îi prinse mâinile lui Wasan în îmbrățișare pentru a-l opri din ce făcea și apoi se alintă la urechea lui Wasan. Acesta încercă să miște capul, dar Gunn îl strânse mai tare.
– Îmi pare rău, iubitule.
– Scuzele tale nu înseamnă nimic pentru că n-ai încercat niciodată să te schimbi, spuse Wasan încercând să se elibereze din îmbrățișarea lui Gunn.
– Dă-mi drumul.
– E prostul meu obicei. Așa sunt eu, gândesc prea puțin.
– Bine că știi.
– Atunci, cum să te fac să nu mai fii supărat? Cum să mă împac cu tine?
Wasan se întoarse spre Gunn care îl cuprinse pe după mijloc.
– Nu sunt supărat. Sunt doar îngrijorat că într-o zi ai putea sfârși mort pentru că te comporți așa.
Pe Gunn îl umflă râsul.
– Promit că mă îndrept. Dacă ai să mă mai vezi că mă port rău, poți să mă cerți și să țipi la mine, spuse el ridicând mâna către fața lui Wasan și mângâindu-i sprâncenele încruntate cu degetul mare.
– Și nu te mai încrunta. Peste două zile o să împlinești 44 de ani dar ai să arăți mult mai bătrân.
Wasan ridică surprins din sprâncene.
– Ai dreptate! Ziua mea va fi în curând.
– Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât uiți mai ușor de ziua ta. E adevărat.
Wasan pufăi, uitându-se cu niște ochi plini îngrijorați.
– Aș fi fericit dacă n-ai mai fi atât de neglijent în tot ce faci. Știi că nu vreau să te rănești. Te iubesc prea mult. Vreau să te gândești bine înainte de a face ceva. Gândește-te la consecințele asupra ta și asupra celorlalți. Și gândește-te și la sentimentele mele, ai înțeles?
După ce auzi declarația de dragoste a lui Wasan, Gunn îl strânse și mai tare în brațe.
– Îmi pare rău că te-am făcut să te îngrijorezi. Promit că voi fi și mai atent cu asta.
Defectul lui Wasan era slăbiciunea lui față de Gunn când îi șoptea cuvinte dulci și când îl mângâia. Cu atâta dulceață, chiar și cel mai încăpățânat om s-ar prăbuși ca un castel de nisip. Wasan nu își mai puse întrebări și nici nu se mai împotrivi sentimentelor sale. Chiar îndrăzni să-și spună că era mult mai îndrăgostit de Gunn decât înainte. Dădu din cap și acceptă sărutul lui Gunn. Supărarea lui se topi de îndată, de parcă n-ar fi existat niciodată atunci când limba fierbinte a lui Gunn îi atinse buzele.
Gunn îl împinse pe Wasan pe masa din living și se postă între picioarele acestuia. Mâinile sale obraznice îi mângâiară spatele și se strecurară sub elasticul pantalonilor. Wasan închise ochii gemând ușor lăsându-și trupul și mintea în voia sentimentelor. Nici trupul nici inima sa nu mai aveau scăpare.
– N-ar trebui să fim mai reținuți? spuse Wasan în timp ce se afla sub jetul de apă caldă la duș.
Inima-i bătea ca nebună după activitatea din pat de mai devreme. Într-adevăr, nu obosea niciodată de la asta, dar câteodată Wasan avea senzația că pasiunea lor se aprindea mai ușor decât focul și uleiul. Nu voia să recunoască faptul că îi și plăcea asta și putea fi dovedit din faptul că nu-l refuzase pe Gunn nici măcar o dată. Totuși, dacă ar sta să se gândească, era cam jenant.
– E prea mult.
Gunn se cuibări în spatele lui Wasan, sărutându-i umărul umed.
– Chiar dacă e prea mult, oricum mă lași să fac asta.
– Tu ești cel care începe primul.
– Da, dar tu mă lași să continui, accentuă Gunn. Wasan nu se putu stăpâni să nu-și pună brațul în jurul bărbatului care întotdeauna îl făcea să zâmbească.
Gunn izbucni în râs și schimbă subiectul.
– Vrei ceva special de ziua ta?
– Nu trebuie să-mi dai nimic. Să fie doar o zi obișnuită, spuse Wasan întorcându-se către bărbatul care își înghesuia trupul mare ca să facă duș împreună cu el.
– Dă-mi voie să fac ceva special pentru ziua ta, spuse Gunn ținându-l de talie și împingându-se în el.
Se uită la Wasan cu ochi de cățeluș.
– Spune-mi ce îți dorești. Nu trebuie să-ți faci griji. Indiferent de cât de scump este, o să-ți cumpăr.
Wasan căzu pe gânduri.
– Atunci, cumpără-mi o mașină.
– Ce model, ce firmă, ce culoare?
Wasan se încruntă când iubitul său păru că nu înțelege că vrea doar să-l testeze.
– Nici măcar nu eziți? E o mașină, nu un stand de dulciuri.
– Pot să-ți dau și viața mea. O mașină nu înseamnă nimic.
Wasan întoarse capul, respirând greu încercând să își alunge fierbințeala înainte de a se întoarce spre iubitul său cu o privire bănuitoare. Își încolăci mâinile pe după gâtul lui Gunn.
– Am glumit. De ziua mea, vreau doar să mă duci dimineață la templu. Apoi, să ne duci pe mine pe Thongkum și pe Gai să mâncăm împreună la prânz. Asta e tot.
Gunn opri apa și-l mângâie pe spate.
– Orice îți dorești.
………………………………………………………………………………………………….
Gunn își puse ambele mâini în buzunarele halatului. Stătea în fața cabinetului de psihiatrie. Un pacient slab, care tocmai își terminase consultația ieși din cabinet cu o rețetă în mână. Își ridică privirea și îl văzu pe doctorul Gunn care avea un zâmbet greu de interpretat pe față. Som înțepeni ca o statuie. Îi paraliză și vocea.
Gunn nu spuse nici un cuvânt. Se uită la Som cu o față lipsită de expresie. Bărbatul slab începu să tremure. Era era îngrozit de parcă vedea o fantomă.
Cel mai înfricoșător era faptul că nu știa și nici nu avea cum să știe ce gândea celălalt.
Doctorița Pang, care ieși din cabinet după Som, se uită și ea la Gunn cu un sentiment de vină. Gunn știa că ea fusese cea care sunase la poliție și declarase că Som fusese martorul unei crime. Dar, când se dovedi că adevăratul criminal în acel caz fusese doctorul Somsak, Gunn nu mai avea niciun motiv să se teamă. O salută cu modestie ca întotdeauna, pretinzând că nu-l cunoaște pe Som.
– Bună ziua, doctore Pang.
– Bună ziua, spuse Pang. Te pot ajuta cu ceva?
– Luna viitoare va fi o prelegere despre depresie dacă ești liberă.
– Gunn, putem vorbi înăuntru? îl întrerupse Pang și se întoarse spre pacient.
– Som, du-te și ia-ți medicamentele. Ne vedem peste 2 luni.
Som clipi de mai multe ori de parcă încerca să-și revină și se grăbi să iasă din cabinet. Pang îl conduse pe Gunn în cabinetul gol și-i făcu semn să ia loc pe scaun.
– Te rog să iei loc.
Gunn se uită la doctorul Pang în timp ce închise ușa și se așeză pe scaunul rezervat de obicei pacienților. Pang se întoarse spre scaunul doctorului și-l fixă pe Gunn cu privirea.
– Încă nu am avut ocazia să-mi cer scuze, spuse ea fiind vizibil faptul că regretă.
Gunn zâmbi.
– În regulă. Și eu aș fi făcut același lucru în locul tău.
– După ce am sunat la poliție, au emis un mandat de arestare pe numele tău. Și ai fost nevoit să găsești o modalitate de a te apăra ca să nu îți riști viața, oftă ea.
– Eram convinsă. Este vina mea că nu mi-am dat seama dacă pacientul meu chiar a văzut ceva sau era doar în mintea lui.
– Dar tot era șocat când m-a văzut, spuse Gunn, uitându-se la Pang cu o expresie greu de descifrat.
– Încă mă mai consideră îngerul morții?
– Nu cred. Nu am mai vorbit despre îngerul morții. Cât despre faptul că a văzut pe cineva că a ucis, mi-a spus că o să încerce să-și repete că a fost doar o iluzie.
Gunn tăcu o clipă. Încercă să evalueze reacția lui Pang, dar nu văzu nimic pe fața ei.
– Asta e o veste bună. Și eu am fost șocat când m-a numit așa. Iar haosul care a urmat a fost doar o coincidență. Trebuie să fi fost ghinionul meu.
Pang oftă.
– În regulă, ce ar fi să te ajut de fiecare dată când ai să mă rogi, drept scuză.
– Nu e nevoie să faci asta. Poți să mă ajuți de fiecare dată când ai să poți. O să-ți trimit scrisoarea de invitație.
După ce terminară de vorbit Gunn plecă din cabinetul de psihiatrie ușurat. Nu venise aici doar să o invite pe doctorul Pang să lucreze cu el ca de obicei. Venise aici să vadă reacția ei legată de ce îi spusese Som. Ce văzuse Som nu fusese o halucinație. Era adevărat.
Îngerul morții pe care îl văzuse era un bărbat în carne și oase, dar acest fapt trebuia pus mereu pe baza faptului că Som era bolnav mintal. Gunn n-o să le facă nimic lui Som și doctoriței Pang pentru că era sigur că nimeni n-o să mai îndrăznească să-l menționeze vreodată pe îngerul morții.
………………………………………………………………………………………………..
Wasan se îndreptă cu motocicleta spre casa lui Gunn după ce fusese la locul accidentului. După valul de căldură, ploaia torențială îl udase până la piele. Acum ploaia se oprise și Wasan aproape ajunsese acasă. Aștepta cu nerăbdare să intre pe ușă, să facă o baie și să se schimbe în haine uscate. Uniforma-i era udă, grea și strâmtă, făcându-l să nu se simtă confortabil.
Când ajunse în fața casei, văzu un SUV negru și mașina lui Gunn parcată în spatele gardului. Wasan ezită. Gunn ar putea avea un musafir acum. Dacă el apărea așa, nu l-ar face pe oaspete să fie surprins?
Wasan era pe punctul de a întoarce motocicleta și de a se duce la el acasă să-și schimbe hainele când îl auzi pe Gunn strigându-l.
– Wasan!
Se opri și se întoarse să se uite la bărbatul care deschidea poarta.
– Ai musafiri? Pot să mă duc întâi acasă.
– Aceasta este casa ta acum. Unde vrei să te duci? spuse Gunn făcând semn spre parcare zâmbindu-i.
– Intră.
– Nu ai pe cineva în vizită? arătă spre SUV-ul cu numere roșii.
– Fie că am sau nu musafiri, poți intra întotdeauna în casa noastră, spuse Gunn încă zâmbind ciudat către Wasan.
– Grăbește-te și vino înăuntru, iubitule!
Ce nerăbdător ești să vin înăuntru!
Wasan începu să aibă îndoieli legate de felul cum se purta Gunn. Când intră în casă văzu un buchet imens de flori pe canapea și în cele din urmă înțelese comportamentul ciudat al acestuia.
Gunn se îndreptă către buchetul de trandafiri albi și se întoarse către Wasan.
– La mulți ani!
– Este mâine, spuse Wasan privind trandafirii superbi care trebuie să fi fost foarte scumpi.
– Mereu îmi oferi flori.
– Să nu te plângi că sunt extravagant. Te rog, ia-le, spuse Gunn dându-i trandafirii.
Wasan îi luă cu o privire confuză, dar când se uită cu atenție la buchet, văzu că în mijlocul florilor albe era un obiect negru. Se încruntă și luă o cheie de mașină pe care nu o văzuse până atunci. Deodată, Wasan rămase cu gura căscată. Fu tăcut o vreme înainte de a-și ridica privirea către bărbatul care-i zâmbea.
– Să nu-mi spui ….
– Da, mașina aia este a ta.
O vreme nu știu cum să reacționeze.
– Nu, nu, nu pot accepta așa ceva, spuse repede Wasan dându-i cheia înapoi lui Gunn cu o privire alarmată.
– E prea mult. Plănuiesc să strâng bani eu însumi ca să-mi cumpăr una.
Gunn atinse mâna lui Wasan, dar nu luă cheia.
– Vreau să ți-o dăruiesc. Banii pe care-i economisești, îi poți folosi pentru altceva.
Wasan ezită. Când crești într-o familie săracă, trebuie să fii econom. Chiar dacă acum salariul său era mai mult decât suficient ca el să trăiască fără să facă economie, Wasan alesese să nu depindă de nimeni.
– Nu am mulți bani să plătesc mașina asta scumpă, chiar și în rate.
– Am cumpărat-o cu bani gheață.
Nu era de mirare, pentru că Gunn era ’zeul impredictibilității’. Răspunsul lui îl reduse la tăcere pe Wasan. Își lăsă privirea în pământ și bombăni ,,bogații ăștia”.
Gunn râse apropiindu-se de Wasan și îmbrățișându-l. Gunn se aplecă și-l sărută pe creștet.
– Te rog să folosești mașina asta, ca să nu te mai uzi în drum spre casă. Mereu îmi fac griji când mergi cu motocicleta. Acceptă cadoul de dragul meu, bine? Dacă nu o folosești, nu văd de ce aș avea două mașini.
Wasan își ridică privirea spre celălalt bărbat.
– Vrei înadins să fiu dator la tine, nu? În afară de datoria la mașină, deja îți sunt dator cu viața pentru că ai încasat un glonț pentru mine.
– Da, chiar vreau să-ți plătești datoria rămânând lângă mine. Pentru totdeauna, spuse Gunn sărutând mâna lui Wasan.
– Te iubesc cel mai mult pe lumea asta.
Ai folosit prea mult cuvântul iubire.
Deși Wasan gândea asta, nu se sătura niciodată de declarațiile lui de iubire. Îi făceau mereu inima să-i tresalte.
Wasan strânse cu putere cheia mașinii, ca semn al acceptării cadoului scump oferit de Gunn. Nu ar fi vrut să-l accepte dar, nu putea nega că era fericit și nerăbdător. De abia aștepta să facă un duș, să-și schimbe hainele și să încerce noua mașină.