Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Eutanasie – Capitolul 12

Care este starea relației noastre?

 

 

 

Guntaphat căuta pe cineva care să țină o prelegere pe tema depresiei pentru oamenii din comunitate pe care-i avea în grijă. Cea mai bună alegere era doctorița Kanokpon sau doctor Pang de la secția psihiatrie.

Gunn deschise ușa și zâmbi unei asistente care stătea la biroul secției de pacienți internați.

– Doctorița Kanokpon este aici?

– Da, tocmai a terminat o sesiune de terapie. Va ieși în câteva minute, doctore Gunn, spuse asistenta ridicându-se repede în picioare.

– O chem eu.

– Mulțumesc mult.

Gunn nu așteptă mult și văzu o doctoriță îmbrăcată cu o bluză ușoară din șifon de culoarea piersicii care deschise ușa din sticlă și intră în cabinetul asistentelor. Gunn o salută respectuos pentru că era mai în vârstă decât el.

– Khun Pang, a trecut ceva vreme.

– Gunn, cum îți văd fața, știu imediat că ai ceva să-mi dai de făcut, râse Pang.

– De data asta unde vrei să mă duc?

– Vreau să țineți o prelegere despre voluntariat în domeniul medical, în amfiteatrul primăriei. Oferim un prânz gratuit.

Pang îi făcu semn că este de acord.

– Pentru tine, orice, Gunn. Dacă n-ai fi atât de chipeș, aș ezita o clipă.

Gunn și asistenta de lângă ei râseră. Doctorița Pang avea mereu simțul umorului. Era un medic psihiatru care avea mereu grijă de mentalul ei și mereu își împrumuta cunoștințele celorlalți.

– Sunteți ocupată în ultima vreme, doctore Pang….

– Aaauu!

Țipătul cuiva îi atrase atenția lui Gunn. Prin geamul dintre cabinetul asistentelor și salonul pacienților văzu trupul unui bărbat incredibil de slab care căzuse pe jos în fund. Un asistent încerca să-l ajute să se ridice dar fără succes. Pacientul îl privea pe Gunn cu ochii aproape scoși din orbite. Părea pur și simplu îngrozit. Se chinuia să se dea înapoi, cu buzele și mâinile care-i tremurau.

– Îngerul morții, arătă el în direcția lui Gunn.

– Îngerul morții.

După ce pacientul începu să țipe, toți ochii se îndreptară către Gunn. Dar el se uita pur și simplu la pacient. Fața lui era calmă ca marea fără vânt.

Alte două asistente veniră în fugă să-l țină la podea pe pacientul care-și pierdea controlul și mai mult. Doctorița Pang oftă.

– Am discutat normal cu el până acum un minut.

Doctorița Pang îl bătu prietenește pe umăr pe Gunn.

– Mă duc să-l văd. Trimite-mi programul pe LINE. O să mă duc.

– Mulțumesc foarte mult, Khun Pang, îi zâmbi Gunn.

– Sper ca liniștea să revină curând în salonul dumneavoastră.

– Doar cazul ăsta este mai dificil, dădu Pang din cap pentru a se scuza.

Gunn se întoarse pe călcâie și se îndreptă spre ieșire. Urletele pacientului se auzeau prin tot salonul. Acesta continua să plângă, țipând, repetând mereu cuvintele Îngerul morții!

Nimeni nu-i explicase lui Gunn ce se întâmplase cu acest pacient, ceea ce era de înțeles,  dat fiind standardele de confidențialitate ale pacienților. Gunn spera că pacientul își va reveni din starea aceea curând pentru că fusese uimit să fie arătat cu degetul și să i se spună Îngerul morții atât de brusc.

 

…………………………………………………………………………………..

Un bărbat îmbrăcat într-un tricou alb și pantaloni de la uniforma de poliție stătea pe o potecă lângă râu. Privirea-i rătăcea spre cerul care era pictat cu razele aurii ale apusului de soare. În următoarele câteva minute urma să se întunece. Mintea sa era fixată pe cazul pacientului în fază terminală în care depusese mare efort pentru a găsi tone de dovezi dar îi fusese luat de sub nas.

S-ar putea să fie un lucru bun de vreme ce mai avea nenumărate dosare cu cazuri pe care trebuia să le termine curând. Cu toate acestea, era revoltat gândindu-se la asta. Wasan aruncă o piatră în râu, urmărind  undele ce se pierdeau treptat. Trebuia să-și păstreze mintea limpede și să-și redobândească reputația de temut, să fie ca apa care curge pe sub pod.

Deodată se auziră pași apropiindu-se în spatele lui Wasan, făcându-l să se întoarcă. Un bărbat îmbrăcat cu o cămașă albastru închis îl privea fix, cu ochii calzi precum lumina apusului. Wasan se dădu câțiva pași înapoi și se rezemă de gard. Se uită la bărbatul care tocmai venise și se apropie de el ca să privească apusul împreună.

– Suntem doi păcătoși în această lume minunată, spuse Wasan întorcându-și fața către vânt.

– Este un păcat care stabilește ce este bine și ce este rău și e neschimbat.

– Nu știam că ești poet.

– Nu sunt poet. Doar încercam să spun, ce mă-sa este greșit în a fi gay, găozari, într-un mod elocvent.

Gunn se hlizi.

– Din ce ai spus mai devreme, pare că exprimă un sens complet diferit.

Wasan scutură din cap.

– Nu mă băga în seamă. Acum mă simt ca și cum mintea mea ar fi spartă cu ciocanul. Nu cred că vei găsi vreo coerență în ceea ce am spus.

Wasan tăcu o clipă.

– Gunn, pot să te întreb ceva?

– Îhîi.

– Ești doar un martor ghinionist sau un criminal sub acoperire?

Ochii pătrunzători ai lui Wasan se uitară la fața lui Gunn.

Gunn se uită sfidător la persoana care îl interogase.

– Sunt martorul ghinionist.

– Mi-aș dori să am încredere în tine 100%. Vreau să cred fiecare cuvânt pe care l-ai spus dar, în calitate de polițist nu pot face asta până când nu este rezolvat misterul. Nu până când pot dovedi că tu chiar nu ai nimic de-a face cu asta. Te-am chemat aici să vorbim. Despre relația noastră.

– Te rog, lasă-mă pe mine să vorbesc primul, spuse Gunn imediat.

– Nu știu care este starea relației noastre, dacă mă întrebi pe mine, pentru că depinde și de răspunsul tău. Dar ce-mi doresc eu este să-mi petrec restul vieții cu tine. Vreau să mă trezesc dimineața lângă tine. Să dorm lângă tine. Să fac dragoste cu tine. Să te țin în brațe. Să am grijă de tine. Și vreau să te am lângă mine la fiecare eveniment din viața mea, să fii … cea mai importantă persoană pentru mine.

Wasan rămase tăcut o vreme înainte de a privi în jos.

– Știi că nu pot spune asta.

– Înțeleg. Până când toată această mizerie nu se descurcă, nu vei avea încredere în mine.

Gunn se întinse să cuprindă mâna lui Wasan.

– Spune-mi ce-ți dorești tu.

– Eu …

Wasan își retrase mâna și-și întoarse corpul spre Gunn.

– Vreau să fac ce este corect pentru că sunt ofițer de poliție. Dacă ești nevinovat, voi fi al tău. Dar dacă tu ești criminalul….

Frunzele foșniră în bătaia vântului. Frunzele uscate cădeau la pământ, așternându-se peste cele căzute deja.

– Eu voi fi cel care-ți va pune cătușele la mâini, te voi arunca în închisoare și te voi privi când vei primi pedeapsa cu moartea.

Gunn nu păru tulburat deloc. Era calm și netemător. Colțurile gurii se ridicară într-un zâmbet, luminându-i fața precum soarele.

– Dacă-i așa, atunci cu siguranță vei fi al meu.

– Asta-i starea relației noastre până când se va rezolva totul. Acum ar trebui să nu ne mai contactăm unul pe celălalt.

Wasan își ridică privirea după ce termină de vorbit, încercând să-și  blocheze sentimentele care-l copleșeau. Apoi se îndepărtă repede, simțind nevoia să fie cât mai departe de bărbatul pe care-l lăsase în urmă. Nu mai voia să audă vocea lui Gunn sau să-i vadă fața. Își dorea ca Gunn să-l îmbrățișeze, să-l sărute și să-l atingă.

Se îndrăgostise. Tare. Atât de tare încât era aproape orbit. Atât de tare încât nu mai vedea ce era corect.

Așa că trebuia să se oprească până nu era prea târziu.

Să se oprească înainte ca inima să i se scufunde în această dragoste profundă și să nu mai fie niciodată capabil să se mai ridice.

 

…………………………………………………………………

– Inspectore, trebuie să vă spun că am găsit multe vânătăi pe corpul dumneavoastră.

Bunnakit înregistră echimozele în fișă. Se aflau într-un cabinet micuț din secția urgențe care-i servea drept cabinet de consultații doctorului Bunnakit pentru pacienții de la medicină legală. Fiecare caz misterios trecuse pe aici pentru că acesta era locul unde doctorul Bunnakit își făcea consultațiile și înregistra ce constata pentru a ajuta la rezolvarea cazurilor penale.

– Sunt zgârieturi, probabil de la unghii, pe bărbie și pe gât.

-Ar fi grozav dacă mi-aș putea aminti totul.

Wasan se îmbrăcă după ce se termină examenul medical.

– Care este rezultatul autopsiei farmacistului Boze, doctore?

– Nu este prea clar.

Bunn puse fișa pe birou, privind către ușa cabinetului.

– Spânzurarea și biletul sinucigașului nu au fost bine puse în scenă.

Wasan făcu ochii mari,

– Ce vreți să spuneți?

– Mai bine așteptați raportul official al autopsiei, inspectore Wasan.

Își scoase mânușile.

– Și ar trebui să răspundeți la acest apel.

Bunnakit se referea la telefonul care vibra non-stop în buzunarul lui Wasan.

Wasan oftă, îl scoase și închise apelul.

– Voi bloca acel număr. Îmi pare rău că v-am întrerupt.

– Dacă vă doreați cu adevărat să blocați acel număr, ați fi făcut-o cu mult timp în urmă.

Comentariul lui Bunnakit îl uimi pe Wasan pentru că era adevărat.

– Vă rog să așteptați un moment certificatul medico-legal, inspectore.

Bunnakit se așeză și scoase un formular de certificat medico-legal dintr-un sertar. Wasan îl privi pe bărbatul din fața lui înainte de a întreba brusc.

– Ce știți despre doctorul Guntaphat?

Bunnakit se opri. Se rezemă de spătarul scaunului înainte de a se uita la Wasan cu o privire gânditoare.

– Doctorul Guntaphat este medic de familie. Rolul lui este acela de a oferi îngrijire paliativă pacienților netratabili care cumva își așteaptă moartea. Dar în acest răstimp, doctorul Guntaphat face tot ce poate ca să le ușureze simptomele și starea mentală.

– Cum este el ca persoană?

Bunnakit simți cum Wasan schimbase tonul.

Wasan nu nu ar trebui să fie genul de persoană sensibilă dar acum, părea că dunele de nisip erau pe cale să se prăbușească în orice moment.

– Un bărbat misterios. Aceste cuvinte îl descriu cel mai bine pentru că ne cunoaștem de trei ani. Abia dacă știu ceva despre el. Nici măcar nu știu cum este. E genul de persoană care nu știi ce gândește.

Ochii săi inteligenți îl fixară pe Wasan.

– Dar ar trebui să-l cunoașteți mai bine decât mine.

– Ei bine, povestea este peste tot. despre mine și el, oftă Wasan din tot sufletul.

– Nu vă faceți griji. Nu vă judec. Acum, și eu am o relație complicată cu un bărbat, spuse Bunn astfel încât Wasan să se simtă mai confortabil, ceea ce se și întâmplă.

În ciuda faptului că nu aveau aceeași ocupație, simțea că Bunnakit era de zece ori mai abordabil decât Guntaphat.

– Dar, per total, Doctorul Guntaphat este un om bun. Este lăudat de toată lumea. A contribuit cu multe lucruri la spitalul acesta și chiar a obținut recent Premiul pentru cel mai Remarcabil Medic. Directorul Somsak chiar îl place.

Telefonul sună din nou și Wasan îl scoase repede ca să-l închidă deja fără să mai știe a câta oară.

– Sunt zvonuri neobișnuite despre el?

– Ar fi mai ușor dacă ar avea un comportament suspicios. Din nefericire, eu nu am văzut nimic de genul ăsta. Cel mai ciudat lucru pe care l-am auzit despre doctorul Guntaphat a fost că numele lui a apărut pe biletul sinucigașului și că se întâlnește cu dvs.

– Eu nu …

Wasan simți că se săturase să tot încerce să nege.

– Dacă auziți zvonuri ciudate despre el, vă rog să mă anunțați.

– Desigur.

Bunnakit își scrise numele în partea de jos a documentului.

– E gata. Nu sunt răni externe grave, dar nivelul Benzodiazepinei găsită în sânge v-ar putea face să vă simțiți amețit.

– Mulțumesc.

Wasan își primi certificatul medico-legal și se ridică în picioare.

– Trebuie să mă întorc la serviciu, doctore Bunn.

……………………………………………………….

 

Guntaphat puse pe masa mâna cu telefonul. Sprâncenele-i erau încruntate. Expiră uitându-se absent prin cabinet, unde mai erau doar câțiva pacienți care-și așteptau medicația. Tae se îndreptă spre el și trase un scaun în fața lui Gunn.

– Nu te-am văzut niciodată așa de supărat.

Tae se întoarse spre o ușă din spate.

– Lek! Poți să-i dai doctorului un pahar cu apă?

Gunn închise ochii o clipă ca să-și revină, înainte de a-i deschide și a afișa zâmbetul familiar.

– În ultima vreme am mult de lucru, Tae!

– Trebuie să fie munca de la spital. Am auzit că proiectul tău cu îngrijirea paliativă merge atât de bine încât multe secții cer să facă vizite de lucru.

– Asta pentru că profesorul Somsak mă sprijină. Din fericire, el înțelege importanța muncii mele.

Gunn se uită la telefonul responsabil pentru apelurile pierdute către cineva.

– Am o ședință în după amiaza asta. Dacă vine vreun caz, mă poți suna oricând.

– Bine, doctore.

Tae îl privi pe Gunn cum își strânge lucrurile în geantă și iese grăbit, uitându-și un stilou din aur și stetoscopul pe masă.

– Doctore Gunn, așteaptă! Iar ai uitat astea!

Gunn se întoarse, scuturând din cap, enervat pe el însuși. Luă lucrurile de la Tae.

– Creierul meu începe să ruginească.

– Poate că problema nu e că uiți ca vârstnicii, ci că nu te poți concentra.

Tae îl bătu pe umăr pe Gunn.

– Încearcă să te odihnești, te rog.

– Mulțumesc.

Gunn îi oferi un zâmbet înainte de a pleca în grabă din cabinet unde de obicei făcea consultațiile cu pacienții care aveau boli cronice cum ar fi diabet, hipercolesterolemie și hipertensiune, în fiecare marți. Luă telefonul și-l sună din nou pe Wasan. Dar rezultatul fu același. Wasan îi închise în nas.

– Wasan, nu-mi face asta.

Gunn nu mai fusese niciodată așa de agitat. Își spuse că nu-l va lăsa niciodată pe Wasan să plece prea ușor, dar cum de au ajuns aici?

Conduse cei 5 kilometri spre spital. După ședință, Gunn se grăbi să-l vadă pe unul dintre pacienții cu îngrijiri paliative apoi se duse acasă la Wasan. Dacă acesta era de serviciu, se va duce la secția de poliție. Gunn avea nevoie să-l vadă pe Wasan azi, înainte ca starea de neliniște să-l distrugă până când nu va mai putea reveni la normal.

Gunn parcă mașina în zona rezervată doctorilor. Intenționa să treacă prin secția urgențe pe un culoar de trecere dintre cele două clădiri, când văzu un bărbat în uniformă kaki ieșind de la urgențe ținând strâns în mână un plic. Wasan privi în spate la Gunn și cei doi se opriră, tresărind de această coincidență.

– Wasan, îl strigă Gunn.

Wasan se întoarse pe călcâie, pregătindu-se să plece dar Gunn se repezi să-i blocheze calea.

– De ce nu mi-ai răspuns la telefon?

– Dă-te. Trebuie să mă întorc la serviciu.

Îi vorbi fără să se uite la el.

Gunn îi înșfăcă de braț și-l strânse. Nu-i păsa de privirile celor care treceau.

Wasan se uită la Gunn cu ochii mari.

– Te rog să nu dispari așa.

Era prima dată când vedea privirea enervată din ochii lui Gunn.

– Poți să aștepți până se rezolvă misterul, dar să nu dispari.

– Ai dreptul să-mi comanzi ce să fac?

Wasan încercă să-și desprindă mâna dar Gunn îl ținu și mai strâns de încheietură.

– De ce nu stăm de vorbă să rezolvăm asta împreună?

– De când ai venit aici, a crescut numărul deceselor pacienților în stadiul terminal. Ultimul s-a dovedit că era din cauza unei injecții letale. Apoi, numele tău a apărut la locul faptei. Totul are legătură cu tine, ești peste tot. Cum aș putea să fiu apropiat de un om care pare atât de suspicios?

Wasan își coborî tonul.

– Cum te poți aștepta ca eu … să am încredere într-un om care ar putea fi implicat în moartea mamei mele?

Strânsoarea mâinii slăbi.

Wasan își retrase mâna. Făcu repede un pas înapoi și arătă cu degetul spre Gunn.

– Dacă mai faci asta vreodată, o să te arunc la pământ, îți pun cătușele și vei fi acuzat de atac asupra unui ofițer de poliție în timpul serviciului.

Gunn stătea nemișcat ținându-și capul în jos.

– Dacă-mi pot dovedi nevinovăția, te întorci la mine?

Wasan rămase tăcut.

Gunn se uită la el. Ochii care altădată erau plini de căldură, acum erau goi.

– Mi-am promis că nu te voi lăsa să pleci așa de ușor. Dacă ultima mea șansă este să îți dovedesc că nu am nimic de-a face cu asta, atunci, indiferent de cât de periculos este, o voi face.

Wasan își țuguie buzele. Se hotărâse să nu mai vorbească cu Gunn. Totuși, după ce făcu câțiva pași înainte se opri și se întoarse fără să se uite la fața lui.

– Dacă ești nevinovat și găsești dovezi, trimite-le la poliție. Nu le păstra pentru tine și nu te pune în pericol.

După ce termină de vorbit, plecă.

Gunn rămase nemișcat, privindu-l pe Wasan cum dispare din raza sa vizuală.

Chiar dacă Wasan decidea să fugă de el acum, ultimul lucru pe care l-a spus chiar a arătat că-l înțelege. Asta făcu ca inima grea a lui Gunn să se mai liniștească puțin. Văzu o rază de speranță, chiar dacă era foarte mică. Mai avea speranța că Wasan o să-i aparțină doar lui pentru totdeauna.

Wasan se întoarse la motocicleta sa pe care o folosea de obicei pentru comisioanele din preajma locului de muncă. Pe ea stătea un bărbat îmbrăcat cu o geacă neagră din piele și jeanși. Oftă adânc în clipa când văzu fața enervantă a bărbatului.

– Pe căldura asta nenorocită, de ce naiba trebuie să te îmbraci așa?

– Ca să-mi protejez pielea și să-mi țină răcoare, inspectore!

Bărbatul se ridică și se îndreptă spre Wasan.

– Ce faci pe aici, locotenete Kong?

Bărbatul care nu arăta deloc a ofițer de poliție ridică din umeri. Pentru cei din afară, locotenentul Kong părea un adolescent care bea și care nu și-a găsit o slujbă mai stabilă decât cea de ofițer de poliție.

– Caut ceva neobișnuit în spitalul ăsta.

– Ce ai găsit?

– Nu prea multe. Dar inspectorul adjunct nu vrea prostii despre viața privată.

Locotenentul îi făcu cu ochiul lui Wasan, ceea ce era foarte enervant.

– Mă ții sub observație? se încruntă Wasan.

– Nu pe tine. Pe el. Dar când sunt cu ochii pe el, apari și tu în schemă.

Locotenentul Kong făcu un semn din buze către clădirea spitalului.

– Minionii mei n-au găsit decât chestii mărunte. Toate-s nefolositoare. Așa că vreau să vorbesc cu tine.

– Ce e?

– Folosește-te de momentele intime cu doctorul Guntaphat. Scoate de la el informații pentru noi.

Locotenentul Kong se uită în stânga și apoi în dreapta , asigurându-se că nimeni nu s-a oprit să le asculte conversația.

– Ce ți-a spus?

– Nu știu mai mult decât tine pentru că acum nu suntem decât cunoștințe.

Wasan îl împinse pe Kong din calea lui.

– Mă grăbesc. În 15 minute am un interogatoriu.

– Inspectore, spuse Kong înainte ca Wasan să se urce pe motocicletă.

– Pentru că acele informații mărunte nu ne sunt de folos, vreau să-ți propun o metodă eficientă care la mine funcționează bine. Ar trebui să-l îmbătăm și să ascundem pe undeva un dispozitiv de înregistrare. Nu cred că altcineva în afară de tine ar fi mai potrivit, inspectore. Doar doi oameni într-o cameră, cu alcool cât să facă oamenii să-și  deschidă inimile. Cred că ar ieși ceva drăguț din asta.

În timp ce vorbea, locotenentul Kong îi dădu lui Wasan un reportofon mic.

Wasan se uită la obiectul din fața lui și-și arătă nemulțumirea.-

– Nu e responsabilitatea mea să găsesc dovezi.

– Dar este datoria mea să folosesc cea mai eficientă metodă de a strânge dovezi.

Locotenentul Kong agită mini reportofonul din mâna sa.

– Ar fi păcat să nu te simți confortabil. Dar nu cred că eu sau vreun minion de-al meu ar putea face asta cu doctorul Gunn. Dacă nu faci asta, inspectorul adjunct Bert ar putea deveni și mai suspicios…

– Dă-mi-l. Nu am nimic de ascuns.

– Mulțumesc. Cazul ăsta e în lumina reflectoarelor. Trebuie să facem tot ce putem.

Locotenentul Kong își puse șapca și-și atinse cozorocul ca să se scuze, apoi se întoarse pe călcâie și plecă.

Wasan apucă strâns mini reportofonul, știind că locotenentul Kong nu voia doar să găsească dovezi, ci și să-l testeze de partea cui era. El alesese deja. Avea de gând să fie un ofițer de poliție care este ferm  de partea dreptății. Dar se pare că alții erau încă nehotărâți în privința asta.

Asta era bine. Avea ocazia să afle mai multe despre acest bărbat misterios. Era și pentru caz, și pentru el.

 

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
Eutanasie- Romanul

Eutanasie- Romanul

Euthanasia
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: Lansat: 2022 Limba nativă: Thai
                         Ai dreptul să-ți pui capăt vieții? Numărul mare de morți pline de suspiciune printre pacienții cu boli terminale, lăsă o urmă de îndoială în mintea căpitanului de poliție Wasan. Mama sa, care tocmai trecuse în neființă cu doar câteva zile înainte ca el să se întoarcă în orașul natal, ar putea fi una dintre victime. Guntaphat, un doctor specializat în medicina paliativă și cel care a îngrijit-o pe mama lui Wasan în ultimele zile, devine cel care are grijă de inima fiului său în zilele acelea triste. Pe măsură ce relația celor doi devine mai profundă, misterul este dezvăluit treptat și  fiecare indiciu din acest caz va duce pre Guntaphat. Cum va rezolva Wasan dilema și cum va mai avea încredere în iubitul său?   Romanul este scris de Dr. Sammon,  conține 30 de capitole, plus două capitole speciale și un epilog. Traducerea by Silvia❤️

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset