O persoană specială
Un pachet galben de chipsuri cu gust original era acum gol. Bărbatul cu părul auriu legat la spate în stil samurai (1) și-a lins firimiturile de cartofi de pe vârful degetelor, apoi a mototolit pachetul de plastic și l-a aruncat în coșul de gunoi din apropiere.
“Le mănânci și tu ca el?”
Dean și-a abandonat caietul pentru a ridica privirea și a fost surprins să vadă că prietenul său, căruia nu-i plăcea să mănânce gustări, arunca punga goală de chipsuri.
“Uneori. Și gustul este bun.”
În prezent, se aflau la primul etaj al clădirii facultății. S-au întâlnit pentru a întocmi un raport financiar.
“Te-ai învățat și tu din cauza Ai Team na. L-am auzit pe Pharm spunând că Team mănâncă foarte mult, chiar dacă îl certăm, tot mănâncă.”
Toată lumea din grup și-a întors privirea spre persoana care își dezvăluia din greșeală propriul secret. Dean a continuat să tasteze pentru un timp, până când a observat calmul neobișnuit din jurul său. Ochii verzi-cenușii pe care îi moștenise de la mama sa se uitau la cel mai bun prieten al său, care făcea ochi strălucitori, ca și cum ar fi găsit ceva amuzant pentru a-și ușura plictiseala.
“Ești din ce în ce mai aproape, nu-i așa?” Phawin a zâmbit și a dat din cap alături de toți ceilalți prieteni ai lor.
“Mai aproape de ce?” întrebă persoana confuză care nu-și dăduse seama încă.
“Nong Pharm, bineînțeles. În acest moment, văd că fotografiile cuplului vostru circulă foarte mult. Care este ultimul na? Acvariul, nu?”
“Viepse.”
“Uuyyyyyyyyyyyyyyyyy!!!” Toți cei din jurul mesei lor au strigat la unison.
“Grăbește-te și termină treaba! Dacă nu încetezi, îți voi cere să faci prezentarea.”
Dean făcu o figură firavă, schimbând cu încăpățânare subiectul. Nici măcar nu-i băga în seamă pe prietenii lui care râdeau și chicoteau fericiți între ei.
“Ai Sat! Pot să fac din ea conținutul unei prelegeri.” Vicepreședintele clubului de înot a ținut un pix în fața celui mai bun prieten al său ca pe un microfon, dar atitudinea sa intimidantă nu a funcționat. Dean nu era deloc zdruncinat, așa că a trebuit să accepte să schimbe subiectul, până când…
“Oh, așa este. Săptămâna viitoare trebuie să începem să ne pregătim pentru evenimentul “Ziua porților deschise”. Sâmbăta aceasta, Ai’Team și cu mine vom merge să cumpărăm echipamentul. Ne vom opri la club pentru a face mai întâi panoul publicitar. Puteți să vă coordonați cu universitatea?”
“Bine, o să pregătesc locul pentru tine. Vei aduce provizii?”
Phawin a zâmbit din colțul gurii:
“Ținându-te de mână în timp ce te duci să mănânci cu Nong Pharm Pharm oyyy Ai shia”.
De data aceasta, stiloul fusese aruncat din mâna prietenului său. Băiatul cu părul auriu și-a frecat fruntea în timp ce se uita la nenorocitul lui de prieten Ai Shia. Nu devenise încă iubitul lui Nong, dar era deja gelos. Se întreba dacă mâncarea delicioasă a lui Nong Pharm nu putea ajunge până la stomacul lui (2).
“Deci, ce asculți?” Dean s-a aplecat să recupereze căștile scoase din priză. Observase de ceva vreme că, atunci când își făcea temele, Win purta tot timpul o cască în ureche, deși în mod normal nu era o persoană căreia să-i placă să asculte muzică.
“Chiar acum, ești dependent de muzică na”, îi scânteiau ochii răutăcioși ai lui Dean. Phawin a luat căștile din mâna prietenului său și a continuat să asculte muzica care răsuna încet. A ascultat din nou și din nou, până când, în cele din urmă, a cumpărat întregul album pentru a se bucura de el.
Ai fost vreodată curios să afli ce-i place iubitului tău?
Ți-ai dorit vreodată să faci același lucru ca și persoana cu care flirtezi?
Tânărul a apăsat butonul de play, ascultând din nou aceeași melodie care îi eliberase o voce familiară în urechi.
Ați vrut vreodată să știți ce gândește cealaltă persoană prin muzica pe care o ascultă?
——————————————-
Era sâmbătă, așa că, fie că era afară sau înăuntru, mall-ul era plin de oameni. Partea din spate a camionetei pe care o împrumutaseră de la un prieten de la club a fost încărcată cu echipament pentru evenimentul “Ziua porților deschise”. Phawin, Team și alți trei membri ai clubului făcuseră turul magazinelor încă de dimineață. Dar, indiferent de magazinele pe care le vizitau, nu găseau toate articolele de care aveau nevoie. Așa că trebuiau să meargă în continuare la celelalte magazine.
“Am terminat, Hia? Mi-e așa de foame.” Se plânse Team, căruia i-a venit rândul să conducă.
“Așa este, Phi Win. Încă trei sau patru magazine și am putea fi gata.”, a strigat cel din al doilea an, care îi însoțea, în spatele șoferului. Win a consultat lista de pe telefon. Calm, a verificat articolele unul câte unul, pentru că îi va fi prea lene să iasă din nou să le cumpere.
“Tabla de lemn, mingea… tot echipamentul a fost cumpărat. Hei, așteaptă, trebuie să cumpărăm gustări pentru recompense.”
“Ho, atunci de ce nu le-am cumpărat când am fost acolo?” Fuseseră deja la mall, iar acum trebuiau să se întoarcă.
Slavă Domnului că în Bangkok există o mulțime de mall-uri și magazine. Team a întors volanul spre cel mai apropiat mall și a coborât din mașină pentru a intra în supermarket. Era ora două după-amiaza și nu luaseră încă prânzul.
“Bine, asta e vina mea că am uitat să verific lista. O să vă aduc niște gustări, dar nu prea scumpe, bine?”. Chiar înainte de a termina fraza, toată lumea își luase deja gustările. Team, care împingea căruciorul, a luat imediat o pungă de chipsuri galbene.
“Încă mai mănânci alea?”
“Ai promis, așa că nu te plânge!”, a strigat la persoana care ținea portofelul, apoi a împins căruciorul pentru a se alătura prietenilor săi și a alege gustările de recompensă pentru eveniment.
Win a clătinat din cap. A verificat din nou lista de pe telefonul mobil și, în același timp, a primit un mesaj de grup de la frații săi.
View : Hia, vii acasă săptămâna viitoare?
Wan Hangcharakee mănâncă și se îmbracă în același timp: Hia, de ce nu i-ai dat lecții în mod special micului View?
View: Atunci de ce îl întrebi pe Hia? Când Hia era acasă, îl întrebai pe Hia Win în fiecare zi.
Winnie the Pool: Nu pot să mă duc acasă, este o zi a porților deschise în campus, ce se întâmplă?
Wan Hangcharakee mănâncă și se îmbracă în același timp: vei avea timp să îl înveți din nou?
View: Nu! Mama nu întreabă asta. Hia Wan se plânge că Hia vine rar acasă în aceste zile, iar mama se întreabă dacă Hia are o iubită.
Winnie the pool: nu are nicio iubită /sticker eyes rolling/[???]
View : Hia este o “carne proaspătă”.
Wan Hangcharakee mănâncă și se îmbracă în același timp: carne proaspătă, pentru că este simpatic și imprevizibil.
Winnie the Pool: De ce mi se spune tot timpul că sunt drăguț? Unde este partea din mine care este drăguță și imprevizibilă, Hia?
Dacă Win își amintea corect, și Ai Dean îi reproșase același lucru.
Wan Hangcharakee mănâncă și se îmbracă în același timp:Nu-ți amintești că odată ai fost foarte drăguț cu o fată și apoi te-ai apropiat de o altă persoană? Apoi fata aceea te-a pălmuit.
Phawin s-a încruntat. Încerca să-și amintească acest eveniment din trecut.
La acea vreme, se afla la o răscruce de drumuri, în care nu reușea să își aleagă calea, până când l-a întâlnit pe Ai Dean și a ales să înoate serios.
…dar a existat cu adevărat o fată?
Winnie the Pool: Hia, chiar nu-mi amintesc.
Wan Hangcharakee mănâncă și se îmbracă în același timp: în acel moment, cred că am văzut o fată cu lacrimi în ochi și te-a întrebat “Ce ești?”. Dar tu aveai o privire nedumerită și i-ai răspuns că sunteți prieteni. Nu ți-ai dat seama că fata a înțeles greșit și a crezut că este specială, nu-i așa? Dacă nu încetezi cu acest tip de comportament, cred că vei avea mai multe incidente.
Winnie the Pool: Ce comportament, Hia?
Wan Hangcharakee mănâncă și se îmbracă în același timp: Îi tratezi pe toți la fel. Ești prea drăguț cu toată lumea. Acțiunile tale nu sunt niciodată clare.
View : …pentru aceasta, cred că este adevărat. Dacă excludem membrii familiei, Hia Win îi tratează pe toți la fel.
Cel care este luat peste picior de frații supărați încă nu înțelegea ce face greșit.
Wan Hangcharakee mănâncă și îmbracă în același timp: Dar nu sunt sigur na. Ai puțină răbdare. Poate că Win nu a întâlnit niciodată pe cineva de care să fie cu adevărat interesat. Dacă găsește acea persoană, s-ar putea să o răsfețe prea mult.
“Hia, ce faci? Este suficient!”
În fața ochilor ei au apărut vocea puternică și fața luminoasă a lui Team. Căruciorul era plin cu lapte și gustări. A văzut că produsele pe care acest băiat rău le-a pus în coș erau peste buget. Când Team l-a văzut încruntat, juniorul s-a grăbit să ia gustarea pe care o iubea atât de mult și a început să enumere minunile acestei gustări.
“Aceasta este foarte delicioasă, Hia cu conținut scăzut de zahăr, uite, pare sănătoasă”. După ce a terminat, a lăsat punga jos și a luat alta și a reluat: “Aceasta este potrivită pentru clubul nostru, este o cantitate mare, așa că nu se va termina prea repede”.
Răsfață-l, eh…
Ești foarte amabil și blând, așa că îi faci să aibă speranțe. Acum îți place Team mai mult decât ceilalți. Dacă nu vrei să ai o relație serioasă cu el, nu-l lăsa să îți înțeleagă greșit atitudinea.
Cuvintele lui Dean de zilele trecute i se repetau în cap și îl făceau să zâmbească. Team, care l-a văzut, a tresărit și a transpirat ca și cum cineva îl privea în secret. S-a mișcat pentru a ascunde pachetul de gustări care era ascuns în cărucior, era sigur că îl camuflase perfect pentru ca Hia să nu-l vadă.
“Haideți, haideți, să plătim”, nu a putut decât să ofteze vicepreședintele clubului de înot. I-a mângâiat capul băiatului zgârcit și l-a împins spre casa de marcat. A scris un mesaj personal pentru a răspunde pentru ultima oară familiei sale de acasă înainte de a-și pune telefonul înapoi în geantă.
Winnie the Pool: Da, așa cum a spus Hia Wan. O răsfăț atât de mult pe această biată persoană și nu pot trăi fără ea.
Dacă nu este clar, atunci voi clarifica eu.
Nu avea de gând să înțeleagă, nu-i așa? Așa că lasă-l să înțeleagă greșit până la sfârșit.
Nu știa încă dacă era vorba de dragoste sau nu, dar dacă era întrebat dacă Team era mai special decât ceilalți, Phawin ar fi spus imediat că el era special. Pentru că era diferit, îl făcea persoana cea mai specială pentru el. Ascultase muzica la nesfârșit, până în punctul în care își amintise toate cuvintele în creierul său, ceea ce îl făcea să zâmbească larg. Ochii îi sclipiră în timp ce se uita în spatele juniorului neastâmpărat care venise să-i tulbure viața pe neașteptate.
Dacă vrei să mă cunoști, îți voi spune. Nu-mi va fi frică de răspuns și nu te voi lăsa să pleci.
——————————————————
Deși era abia ora șase seara, vremea de afară se anunța ploioasă. Frigul se transformase în otravă și îl adormise pe studentul care, în mod surprinzător, încerca de ore întregi să citească la masă. Până când aroma de pui prăjit și sos de tamarind a trezit persoana somnoroasă. Team și-a frecat ochii o clipă pentru a-și regla vederea.
“Chiar te-ai trezit din cauza mâncării, nu-i așa?”
Azi și de la ora 14:00, Team venise să îl roage pe Pharm să-l mediteze. Bazinul a fost închis temporar pentru pregătirea probei feminine de înot, permițând tuturor sportivilor să studieze. Pharm ținea vasele în mână și era pe punctul de a-l ruga pe cel mai bun prieten al său să strângă masa pentru a pune cina. Team a zâmbit larg în timp ce-și umplea farfuria. Fața lui era încântată de mâncarea pe care o ceruse demult.
“Chiar poți face orice, wow.” Pe măsură ce puiul era tăiat, sucul din sos curgea. Gustul dulce-acrișor fusese absorbit de carne. Obișnuia să mănânce pui ca acesta într-un restaurant suedez din centrul comercial. Fusese atât de fascinat de gust încât îl implorase pe Pharm să i-l gătească.
“Pentru că eu cred că nu este greu de făcut.” A mutat farfuria cu orez aburind și legume înăbușite spre prietenul său. “Va fi de ajuns? Mai ai încă trei capitole, dacă dormi, nu vei reuși să le termini.”
În acest semestru, profesorul dăduse adesea teste surpriză, așa că a trebuit să citească manualul. În caz contrar, notele lor ar fi fost distruse. Team a făcut o mutră cu gura, dar nu s-a oprit din mâncat. Știa că nu era bun la învățat, pentru că era mai degrabă un sportiv, dar notele nu erau prea rele când reușea să țină pasul. De la gimnaziu încoace, notele sale au fost medii, doar engleza a fost aproape de eșec și asta până la universitate.
“Când văd caractere (litere) englezești, creierul meu nu percepe nimic”, a spus el, băgând în gură o bucată de pui.
Pharm nu a putut decât să ofteze, adevărul este că toată copilăria sa, a studiat într-o țară străină, nu a reușit să găsească o metodă elementară de predare.
Încercase de mult timp să îi explice acest lucru lui Team, dar nu reușise. Manaow a ridicat și ea steagul alb (*adică s-a dat bătută) după două zile de predare.
“Serios, ar trebui să-l rogi pe Phi Win să te învețe.”
“Huh?” Team aproape că s-a înecat la sfatul prietenului său.
“Phi Win, știi, Phi Win. Phi Dean spune că este foarte deștept. Adesea le dă meditații prietenilor săi. El ar trebui să fie capabil să îl învețe pe Team.”
Team a scuturat energic din cap, venindu-i în minte părul său auriu și urechile găurite ale seniorului. Oricum ar fi privit lucrurile, nu exista nimic care să dovedească faptul că era un elev model.
“Nu vreau… dacă îl rog pe Hia să mă mediteze, sigur va râde de mine.” S-a plâns în timp ce mânca puiul până când au rămas doar oasele. Chiar a lins tot sosul până când farfuria a fost curată și strălucitoare.
“Phi Win o să te tachineze?” Pharm a continuat să-și mănânce încet propria porție, în timp ce puiul era mai mic decât al lui Team, de fapt era jumătate din cel al lui Team.
“Oyy nu știi nimic. Hia maeng, îi place să mă tachineze până mă enervez.” A spus, luând un alt pui și mâncând până când au rămas doar oasele.
Pharm râde încet “Știi ceva? Zilele trecute l-am văzut pe Phi predându-le juniorilor săi, părea atât de bun în a explica și a face lucrurile ușor de înțeles. Team este mai tânăr decât el la club, ar trebui să fie mai ușor să-l întrebăm.”
“Asta va fi ultima mea opțiune, deocamdată te am pe tine.” Era furios, își implora prietenul și îi oferea ceva în schimb. În timpul pregătirilor pentru ziua porților deschise, Win îl pusese la muncă. Când se supăra, seniorul îl ademenea cu mâncare. A fost ca și cum l-ar fi lovit în cap și apoi i-ar fi frecat spatele. Maeng, arăta ca un băiat care necăjea pe cineva pe care îl plăcea…
Mâna lui a strans vasele pentru a le spăla și le-a adus în bucătărie. Team a stors buretele până când a făcut spumă, apoi a curățat încet vasele. De partea cealaltă, Pharm s-a dus să închidă ușa de la balcon pentru că începuse să plouă torențial. Proprietarul camerei a luat o telecomandă pentru a pune muzică la întâmplare, așa cum făcea întotdeauna când ploua.
Cei doi oameni erau copleșiți fiecare de propriile gânduri, acompaniate de o muzică ușoară.
“Pharm… cum crezi că este dragostea?”
Cel înghesuit pe canapea și-a privit prietenul care stătea lângă chiuvetă. “Ce vrei să spui?”
“Adică, ce te face să crezi că acest lucru se numește dragoste?” a întrebat Team în timp ce a așezat ușor vasele pe raft. Nu s-a întors să se uite la persoana pe care o întreba.
Pharm a zâmbit ușor. S-a ridicat în picioare și s-a îndreptat spre cel mai bun prieten al său, care acum părea îngrijorat.
“Mă simt special, poate…” Pharm s-a oprit și a stat lângă Team. S-a aplecat și s-a uitat în ochii celuilalt.
“Te simți fericit doar văzându-i zâmbetul, te simți fericit în preajma lui, uneori vrei să-i oferi ceva mai special decât ceilalți…”
“Ca atunci când ai făcut Look Chup (prăjitura) în formă de stea pentru Phi Dean? Nu era diferit față de toți ceilalți, na?”. A început să-l tachineze până când Pharm s-a înroșit la față.
“Măcar ai ascultat?” Vorbea persoana mai aspru.
“Scuze, dar cu ce se deosebește ceea ce ai spus de prietenie? De exemplu, îmi place să fiu aproape de tine pentru că mă simt bine cu tine. Ție îți place să gătești mereu, iar mie îmi place să mănânc mai presus de orice.”
Pharm s-a întors și s-a sprijinit de tejgheaua din bucătărie “Evident că nu este același lucru, pentru că nu există sentimentul de a dori să posedezi”.
Team a făcut ochii mari, nu credea că va auzi o astfel de frază din gura lui Pharm.
“Am pregătit mâncare delicioasă pentru Team și Manaow pentru că vă iubesc ca pe niște prieteni. Nu vreau să vă dețin pe amândoi pentru mine. Dar… dar cu Phi Dean…” Fața lui a început să se înroșească și mai tare.
Team a zâmbit, s-a aplecat aproape de fața roșie și i-a șoptit în ureche: “Dar ceea ce faci pentru Phi Dean este pentru că vrei să-l ai numai pentru tine, nu-i așa?”.
Gura lui Pharm a tresărit. “Sunt bărbat, nu-i așa? Când iubesc pe cineva, trebuie să încerc să mă apropii de el, nu doar să aștept ca el să vină la mine.”
Team și-a ținut respirația. “Shia, lovește în țintă! Așa, Phi Dean nu pleacă nicăieri.”
“Ai Team!!!!”
Team a râs necăjit, a apucat trupul prietenului său și l-a îmbrățișat, luptându-se unul împotriva celuilalt. Atmosfera era ciudată, în timp ce el căuta sfaturi. Inima lui grea s-a mai liniștit. Tot ce a rămas a fost înjurătura lui Pharm, care a șocat camera alăturată.
“Pleacă! Pleacă!!!
—————————————————-
La ora 23.00, magazinul alimentar era foarte liniștit, dar a permis clienților care au venit să cumpere alimente să facă cumpărături în liniște. Băiatul în tricou și bermude s-a uitat în jos la coșul său. El luase orez, pâine, lapte, iaurt, trei sticle de apă și chipsuri care i-ar fi afectat rinichii.
După ce a fost alungat din camera lui Pharm, Team a stat degeaba, a cântat și a citit o carte singur pentru o vreme. Nu credea că Ai Pharm va fi atât de jenat și timid încât să-l alunge pentru a studia singur. La ora 21:00, a simțit din nou stomacul mârâind puternic, deoarece creierul său își consumase toată energia până la epuizare.
Din coșul său nu lipseau chipsurile galbene cu gust original. A luat o pungă, apoi a ezitat să ia alta. În cele din urmă, a luat și a aruncat trei pungi în coș. Chiar se simțea ca un păcătos.
Dacă Hia l-ar fi văzut, s-ar fi îngrozit.
Ambele sale mâini au prins cu putere coșul. Era îngrozit pentru că Hia Win spunea mereu că îi era frică de sare.
“Plănuiești să-ți distrugi rinichii, nu-i așa?” A încremenit când vocea profundă i-a șoptit lângă ureche. Îi simțea respirația fierbinte lovindu-i ceafa.
Team a făcut ochii mari și a exclamat: “Hia!!!”.
Angajatul magazinului a ieșit în grabă din spatele casei de marcat, șocat. “Ce s-a întâmplat, client khrab?”
“Nimic khrab, doar l-am prins pe Nong” Phawin a ridicat în grabă mâinile (wai)* pentru a-și cere scuze.
(T/N: Salutul thailandez denumit wai (thailandeză: ไหว้, pronunțat [wâːj]) constă într-o ușoară plecăciune, cu palmele împreunate, ca atunci când se face o rugăciune. Probabil l-ați văzut peste tot în serialele BL ?)
Tocmai se întorsese la cămin și îi era foame, așa că se oprise să cumpere ceva de mâncare. Nu credea că îl va întâlni pe acest zgârcit în magazin. Când a văzut conținutul coșului, l-a luat durerea de cap. Îi spusese deja să reducă puțin cantitatea de mâncare, dar a continuat să mănânce chipsuri.
“Hia maeng. Sunt surprins.” Și-a frecat pieptul și s-a uitat la persoana de lângă el.
“De ce nu ești încă în pat? Vii să cumperi ceva la ora asta târzie?”
“Citeam o carte și studiam. În timpul acestui semestru, profesorul dă adesea teste surpriză.”
Cel care-și legase părul în stil samurai a ridicat din sprâncene. “Ce materie?”
“Engleză, nu înțeleg nimic. Nu mă pricep la asta. Pharm și Manaow au renunțat deja, nu mai vor să mă învețe. Apropo, acesta este coșul meu.” Coșul greu, încărcat cu sticle de apă, era acum purtat de persoana în vârstă.
“E din partea mea, na.” Mâna mare a mângâiat ușor capul lui nong.
De la magazin până la lift, Team a continuat să se uite la persoana de lângă el cu o privire neîncrezătoare. A fost adesea tachinat până la punctul în care nu-și putea da seama dacă vorbea serios sau glumea.
“Care e nota ta la engleză?”
“Cinci… ” A răspuns încet, fără încredere.
Ochii mijiți se strâmbau la dezastrul total de lângă el. “Din cât na?” A sperat că va fi o notă de zece.
“… Treizeci,” Ultimul răspuns a fost și mai slab.
Phawin a privit spre tavanul liftului: “Ai naibii Ai Team, ești un student cu bursă sportivă. Dacă scorul tău este mai mic decât scorul de referință, vei pierde bursa na woy.”
“Știu, de aceea am studiat cu atâta sârguință.” a mormăit el după ce a fost certat. De îndată ce liftul s-a deschis, s-a întors pentru a saluta persoana care îi plătise mâncarea și apoi s-a grăbit cu indiferență să se întoarcă în camera sa. Dar tocmai când se pregătea să închidă ușa, mâna i-a fost apucată de cel care mergea liniștit în spatele lui.
“Hia, ce s-a întâmplat?”
Phawin a ridicat din sprâncene: “Te voi învăța eu.”
Team l-a privit fix pe omul din fața lui de sus în jos “Hia na? Vrei să fii profesorul meu?”
“Oyy, tu nu știi, nu-i așa? Marele președinte al clubului de înot m-a rugat deja să îl meditez pentru examen. Profesorul care este la curent cu cercetările pe internet na woy.”
Iar această persoană faimoasă tocmai se oferise să-i predea lui Team.
“Și cât va cere Hia pentru taxa de școlarizare? Nu-mi spune că e gratis. Nu voi crede deloc. ”
Phi Win făcu o pauză, nu se gândea deloc la taxe. Era doar îngrijorat pentru băiatul ăla nenorocit. Dar când a îndrăznit să întrebe…
A îndrăznit să întrebe despre taxele de curs.
Buzele lui Win i-au atins fruntea, iar el a simțit cum întregul corp al lui Team se contractă și cum respirația i se oprește. Atingerea blândă a pielii calde i-a făcut inima să bată tare. Mai incitant decât atingerea fizică. Mai excitant decât săruturile profunde pe care le avuseseră în trecut.
“Taxele de școlarizare… Cred că o să îți cer atât pentru fiecare ședință.”
Team și-a mușcat buzele, a ridicat mâna pentru a se freca. În acest moment, a fi sărutat pe frunte era nesănătos, deoarece inima îi bătea cu putere și îi provoca frustrare.
Nu voia să-l înțeleagă greșit, nu voia să se mai gândească la el.
“De obicei… Hia percepe un astfel de preț pentru toți cei pe care îi înveți?”
Phawin și-a lins buzele pentru a-și da curaj “În mod normal îi învăț pe alții pe gratis”, a murmurat ca răspuns, apoi l-a privit pe Team în ochi “Doar pe tine te rog să plătești o asemenea sumă”.
“Pot să întreb care este motivul?…”
Pentru că tu ești persoana specială căreia vreau să-i ofer ceva diferit față de ceilalți…
“Pentru că tu…”
Pentru că tu ești persoana la care nu vreau să renunț. “Ești cineva special pentru mine”
(1) Coafura de samurai este un coc purtat în vârful capului. În Japonia se mai numește și Chonmages.
(2) Zicând: Se spune că mâncarea poate calma emoțiile oamenilor. Când le este foame, tind să fie emotivi, dar când sunt sătui, tind să fie calmi și liniștiți.
(3) Carne proaspătă: Cuvântul original este เนื้อหอม (“neue hom”), care înseamnă carne proaspătă. În argoul popular thailandez, expresia “Hia neue hom ca tay” înseamnă “hia este atât de populară”.
