FRATELE DUCELUI-Capitolul 23

  – Mai trebuie răzuit? întrebă Jaden privind farfuria unde se adunase o grămadă de parmezan.

– Nu. Ajunge, spuse Aris privind fugitiv.

– Te mai ajut cu ceva! continuă după ce puse restul de parmezan în frigider.

Aris era la aragaz întorcând o  bucată de somon într-o tigaie neaderentă. Pe un alt ochi de plită erau puse la fiert paste.

– Alege ce vin vrei să bem cu paste, spuse atent la tigaia încinsă.

Jaden deschise din nou frigiderul și alese o sticlă cu vin alb. Oricum mai era doar una cu vin roșu.

Terminaseră turul conacului și se hotărâseră să facă paste cu somon și parmezan. De fapt, Aris propusese iar Jade încerca să îl ajute cu ce putea.
Acesta era un alt moment bun pentru a-l putea urmări pe Aris. Nu era vorba de comparații, dar voia să fie sigur că cei doi chiar erau două persoane diferite.
Deja își făcuse unele păreri. Problema se punea că sufletul lui începea să percepeapă foarte clar că bărbatul din fața lui avea o altfel de atitudine. Iar acest aspect și faptul că se purta de parcă se cunoșteau de mult timp, îi dădea o stare de încredere.

Turnă vin în două pahare largi cu picior. Sorbi o gură și constată că era foarte bun, mai ales că era și rece.
Aris răsturnă pastele peste somon, după care adăugă smântână și usturoi. Completă sare și piper, iar după ce închise focul turnă și parmezanul. Amestecă bine după care turnă totul într-un bol de sticlă.

– Eu zic să mergem afară să mâncăm, spuse privindu-l pe Jaden.

– Este o seară destul de răcoroasă.

Cum celălat se arătă de acord, duseră totul pe masa de sub nucul din curte.
Aris puse în farfurii pentru amăndoi, după care începură să mănânce.

– Chiar sunt foarte bune, îl complimentă Jaden sincer.

– Dacă aveam timp mai mult aș fi făcut ceva carne la cuptor, rosti ridicând paharul cu vin.

– Îmi pare rău, din cauză că mi-ai făcut turul…

– Am făcut-o cu plăcere, așa că nu te simți stânjenit. Mai ales că ți-ai dorit acest lucru, iar ziua nu ar fi fost posibil din cauza turiștilor. Iar luni, când avem închis pentru curățenie, tu nu ai fi  mai fost aici, continuă privindu-i chipul.
Habar nu avea de ce acest băiat îi dădea această stare de confort și plăcere.
Plăcere în a-l privi, în a-l avea aproape și plăcere în a-i găti. Mai ales că aceste stări nu le mai simțise pentru un alt băiat.
Experimentase unele din aceste trăiri alături de fosta lui iubită, dar să simtă aceste trăiri pentru un băiat abia cunoscut, era peste puterea lui de înțelegere.
Oricum, în acea clipă nu voia să analizeze nimic, oricum avea timp să o facă după ce el pleca.
Voia doar să lase acele trăiri necunoscute să îl învăluie și să se bucure de acea masă simplă alături de el, în noaptea care se lăsase lent peste micul lor orășel.
Era prima oară când mânca alături de cineva, șezând pe aceeași bancă în curte, mâncând și savurând împreună un pahar cu vin.

Jaden avea și el propriile gânduri și propriile trăiri la care se gândea. Constată că îi plăcea atmosfera creată doar cu un bol de paste și o sticlă de vin. Gândurile și durerea trecutului le lăsase să se reverse asupra lui, în turul făcut la conac, ca un fel de eliberare a acelui timp. Acum știind tot ce se întâmplase după plecarea lui, îl făcea să fie conștient de dragostea lui Antony și Jessi, dincolo de timpul lor.  Simțise pe propria piele profunzimea acelor sentimente. Știa că nu o să mai vadă la nimeni acel devotament, dus până în pragul de a nu mai conta propria viață.
Își dorea din tot sufletul să experimenteze și el, în timpul lui o astfel de dragoste. Întoarse capul privind bărbatul din dreapta lui.
Îi studie profilul, fiind prima dată când îl vedea pe el și nu copia unui bărbat dispărut cu mult în trecut.
Aris întoarse și el capul, iar privirile amândurora rămaseră suspendate în acea clipă de introspecție reciprocă.
Farfuriile goale așezate pe masă lângă bolul aproape gol și  paharele cu vin rămase pe jumătate goale, stăteau uitate pe aceeași masă.
Chipurile amândurora începură să se apropie fără nici un fel de premeditare. Pur și simplu instinctul de cunoaștere le anihila rațiunea.
Buzele se atinseră timid, la fel ca adierea vântului printre frunzele  copacului care foșneau ușor.
Aris se aplecă asupra lui Jaden și îi așeză degetele pe ceafă, facilitând astfel o poziție mai bună de interacțiune. Dealtfel simți palma caldă care i se așeză pe piept, dar fără intenția de împingere.
Curajul îl îmboldi să cunoască mai bine buzele pe care începuse să le exploreze mai în profunzime, astfel le mângâie cu vârful limbii.
Jaden simți căldura dată de limba moale care îi cerceta buzele, astfel că răspunse și el cu propria limbă, împletindu-și gustul și respirațiile. Se lăsă condus în această dulce cunoaștere, care îi aducea în suflet un soi de vibrație, fără a mai putea gândi limpede.
Voia să simtă gustul lui Aris. În momentul când în gândurile învălmășite îi răsări numele bărbatului care îi explora buzele, se trase în spate, privind chipul care rămase aplecat deasupra lui.
Era același chip din amintirile lui, dar…gustul și apropierea erau altele. Ca și propriile trăiri pe care le experimenta în acea clipă.

– Eu…îi auzi vocea răgușită.

– Nu știu ce s-a întâmplat, rosti Aris.

– Pur și simplu…

– Sărută-mă încă o dată, șopti oprindu-i cuvintele.
Cum acesta rămase șocat de cerere, își adună propriul curaj și se apropie încă o dată de el. Își așeză palmele pe umeri lui și își presă buzele pe ale lui.
Nu trebui să mai facă altă mișcare, fiindcă într-o secundă, limbile amândurora se împletiră într-un sărut aprig.
Nici unul nu realiză când brațele lui Aris îl traseră pe Jaden aproape, urcându-l peste picioarele lui.
Tot ce voiau era acea apropiere cât de poate de intimă, dăruind fiecare propria participare și propria cunoaștere.
Geamătul lui Aris le trăbătu auzul, urmat la scurt timp și de cel al lui Jaden. Chiar și în această situație nu rupseră contactul gurilor care se explorau reciproc.
Pe rând se retrăgeau doar ca să se apropie cu și mai multă ardoare și pasiune, lăsându-și fiecare  trupurile și sufletele să simtă. Să simtă totul până într-acolo încât totul se simți tare și incomod.

– Asta…este neașteptat, spuse Aris încă înlănțuindu-l cu brațele pe Jaden.

–  Eu…acum este prima dată cănd sărut un bărbat, continuă destăinuirea.

Jaden se retrase ușor din brațele lui ferindu-și privirea. Și pentru el era prima dată când săruta un bărbat în…timpul lui.
La fel ca atunci, demult când se trezise într-un alt timp și alt corp și trăise o astfel de emoție, revelația de acum îl făcu conștient de cele întâmplate.
Oare sărutul și dorința de a-l experimenta era o trăire prezentă, sau o rememorare a trecutului?
Oare era corect pentru  bărbatul de acum, să îl asocieze cu cel de atunci?

Se ridică de pe canapea și făcu doi pași în față, ocolind măsuța și rămase privind spre gardul ce delimita curtea de stradă.
Întrebările răsăriseră din gânduri, dar trăirea o simțea în suflet.
Aris era prezentul. Sentimentele care îl învăluiau erau prezentul. Gustul sărutului era tot prezentul.

– Mâine am să plec! rosti ca o șoaptă.

– Dacă și tu ți-ai dorit apropierea, am putea să…începu propoziția, dar se poticni în cuvintele pe care voia să le rostească.
Ce puteau să facă, când viața și munca lui era aici ?! Știa din relația trecută că distanța nu era benefică unei apropieri.

– Mă bucur că te-am cunoscut, rosti Jaden.
În acest timp, mai adăugă ca o șoaptă.

– Aș vrea să… mai vorbim la telefon. Din când în când, rosti Arsis, exprimându-și dorința.

– Despre familia de pisoi. Să mă ajuți cu sfaturi.

Se folosea de acest tertip pentru a nu rupe complet legătura.