Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Frumusețea durerii – Capitolul 14

Tru

Tru

 

După trei ore și două treimi dintr-o sticlă de chardonnay, răspunsul este: nimic.

Google a furnizat în mod util 174.000.000 de rezultate pentru o căutare pe numele său. De acolo, am căutat imagini, rețele de socializare și numărul său de telefon mobil. Am încercat să compar numele său cu cel al poliției din Boston. Am încercat numele său plus cuvântul „enforcement”. Am încercat variante de ortografie a numelui său, am căutat pe site-urile de genealogie irlandeză și în bazele de date guvernamentale din SUA, am plătit chiar treizeci de dolari pentru unul dintre acele rapoarte de fond care pretind că garantează rezultatele. Practic, mi-am răsucit creierul ca pe un covrig pentru a găsi orice fărâmă de informație, dar nimic nu a funcționat.

Liam Black este fie o fantomă, fie un pseudonim.

Aud o bătaie în ușa închisă a dormitorului meu. Ellie mă strigă:

– Hei. Ești decentă?

– Încerc să fiu. Intră.

Își bagă capul pe ușă și se uită la mine, sprijinită pe pat cu laptopul, clocotind de frustrare.

– Ești bine?

– Definește „bine”.

Se gândește un moment.

– Să dormi bine, să mânânci bine și să ai un orgasm în ultimele opt ore.

– Aspir la obiectivele tale, prietene.

Ea zâmbește.

– Este vorba de lucrurile simple. Apropo de mâncare, eu și Ty vom merge la South Creek Pizza pentru o plăcintă. Vii și tu?

– Sunt cam ocupată.

Se uită la sticla de vin aproape goală de pe noptiera mea, apoi se uită înapoi la mine.

– Ai mâncat ceva azi?

– Se pune la socoteală sucul de struguri?

Ea face o grimasă, deschizând ușa mai larg pentru a sta în interiorul dormitorului meu cu o mână sprijinită pe șold. Îmbrăcată într-o minijupă neagră mulată, o jachetă scurtă de piele roșie și șosete baby doll din dantelă albă cu tocuri înalte, arată de parcă ar fi protagonista unui videoclip muzical din anii ‚80.

– Nu. Sucul de struguri nu se pune. O să-ți aduc niște pizza.

– Nu te deranja. Avem mâncare pentru șase luni în apartament. Oricine se uită în bucătăria noastră va crede că suntem pregătite pentru ziua judecății de apoi.

Se îndreaptă spre mine și se așează pe marginea patului meu. Mă strânge ușor de gleznă și îmi spune:

– Prietena mea.

Îmi păstrez privirea pe ecranul laptopului și spun:

– Da.

– Ai privirea aia constipată pe care o ai când ceva nu e în regulă.

Când îmi ridic privirea spre ea, își strânge buzele.

– I-ai dat papucii irlandezului sexy, nu-i așa?

Suspinând, închid laptopul și mă frec la ochi.

– Aș vrea să fie atât de simplu.

– Ce s-a întâmplat?

Se întoarce spre mine nerăbdătoare, cu ochii strălucitori. Nimic nu-i place lui Ellie mai mult decât bârfele. Ei bine, poate Burlacul, dar în afară de Realitatea TV, e bârfa.

Îmi mestec buza pentru o clipă, gândindu-mă ce să-i spun, dar aleg varianta mea implicită:

– Nimic. Totul este în regulă.

Își încrucișează brațele peste sâni și se uită fix la mine.Îmi dau ochii peste cap, îmi trag genunchii la piept și îmi înfășor brațele în jurul lor.

– Bine, nu totul este în regulă. Este doar… atât de… complicat. Las-o baltă.

Când nu mai adaug nimic, ea spune:

– Ești total nașpa la chestia cu fetele, știi asta?

– Ce chestie de fete?

– Să vorbești. Să te deschizi. Să-ți împărtășești sentimentele. Pune ghilimele în jurul cuvântului „sentimente”.

Pentru că acesta este un defect de care am mai fost acuzată de diverse alte persoane, și sunt automat în defensivă.

– Nu mă pot abține! Am crescut la o fermă! Dacă nu sângerai dintr-o arteră majoră sau dacă unul dintre membrele tale nu atârna de un fir de ață, nimănui nu-i păsa de problemele tale!

– Nu mai ești la o fermă, spune ea categoric. Nu mai sunt tractoare, cocoși sau țâțe de vacă la vedere. Spune-mi ce se întâmplă cu Liam.

Mă prăbușesc pe spate pe perne și mă uit la tavan. Știu că o să mă hărțuiască până când o să mă supun, așa că rezum situația într-o propoziție.

– Vrea să mă mut cu el timp de o lună și apoi să nu ne mai vedem niciodată.

Se face o pauză lungă.

– Deci este căsătorit. Are o soție ascunsă pe undeva.

Îmi ridic capul și mă uit la ea.

– Mai rău.

– Ce e mai rău decât căsătorit?

Mă gândesc:

– Cum să-l descriu? Mă gândesc o clipă, apoi îmi las capul pe spate pe perne. Este… indisponibil din punct de vedere emoțional.

– Ha! Ea chicotește.

Evident, asta nu a impresionat-o. Trebuie să dau un alt exemplu.

– Este și foarte, foarte, foarte, foarte… misterios. Enigmatic. De nepătruns.

Ea își bate joc de mine.

– Puh. Ce, vrei să știi toate detaliile scârboase despre viața lui privată? Cât de des se masturbează? Își smulge părul din nas? Își rade boașele?

Suspinul meu este greu.

– Da, chestia asta cu împărtășitul fetelor e grozavă. Înțeleg de ce îți place atât de mult.

– Nu mai fi sarcastică. Un pic de mister într-o relație este un lucru bun, nu o problemă.

– Este mai mult decât un mic mister, Ellie. E ca și cum… Există un mare-mister. Misterul-Cine l-a împușcat cu adevărat JFK.  Misterul-Care-i treaba cu triunghiul Bermudelor. Toate sunt un mister mare.

– Sau poate că tu doar faci ca chestia asta să fie un mister mare.

– Nu fac nimic. Este ceea ce este.

– Hmm.

E clar că nu mă crede.

După o vreme în care se uită la mine cu o ușoară dezaprobare, ea spune:

– Pot să subliniez ceva aici fără să te superi?

– Știi că atunci când spui așa ceva, persoana căreia i-o spui se va simți ofensată, nu? Dacă pui mai întâi această întrebare nu te scutește de faptul că ai fost jignitoare.

Ignorând asta, ea continuă.

– Ai nevoie de un bărbat. Nu te uita așa la mine, este adevărat. Ai avut o singură relație serioasă pe termen lung în viața ta…

– Care s-a terminat foarte prost, să nu uităm.

– Și de atunci, nada. Nu e sănătos, Tru. Vaginul tău este probabil la fel de zbârcit ca o roșie uscată la soare. Ești prea tânără pentru acest tip de celibat. Așteaptă până când vei fi căsătorită câțiva ani ca să renunți la sex, ca toată lumea.

Uitându-mă la tavan, spun fără căldură:

– Nu m-am gândit niciodată că îmi voi apăra viața sexuală în fața colegei mele de cameră feministe. Nu se presupune că femeile ar trebui să își susțină reciproc alegerile?

Ellie ridică din umeri.

– Hei, nu te judec. Am avut atât de mulți parteneri sexuali, încât am încetat să mai număr când numărul lor a egalat vârsta mea. Pur și simplu subliniez niște fapte.

– Aceste fapte fermecătoare ale tale au un scop?

– Da.

Îmi întorc capul și mă uit la ea.

– Care este?

Ea zâmbește, părând îngâmfată.

– O lună în care să te împrietenești cu cel mai tare export al Irlandei de la Colin Farrell încoace ar fi ca și cum ai câștiga la loterie, prieteno. Ar fi un nenorocit de vis devenit realitate. Și modalitatea perfectă de a te reîntoarce ușor în apele unei relații fără un angajament pe termen lung. Adică, probabil că ai uitat cât de grozav este sexul fără prezervativ.

– Mi se învârte capul. Cum am ajuns de la loterie la prezervative?

Ea devine practică.

– Ei bine, ar trebui să vă faceți amândoi teste de depistare a bolilor cu transmitere sexuală, desigur.

– Eu nu am o boală venerică!

– Și vrem să ne asigurăm că nici el nu are. Cel mai bun mod de a face asta este să propunem niște condiții pentru a te muta cu el.

Când nu fac decât să o privesc neîncrezătoare fără să răspund, ea oftează.

– Serios. Uită-te la acest bărbat. Are femei care-și aruncă vaginele spre el de peste drum.

– E o imagine frumoasă. Mulțumesc foarte mult.

– Ceea ce vreau să spun este că el este tipul care se enervează de la atâta păsărică. E bogat, suav, frumos… toate astea înseamnă că e plin de păsărică. Are atât de multă păsărică, încât îi cade din buzunare.

– Iisuse, Ellie, când ai început să vorbești ca Snoop Dog?

– Îmi pare rău. Am ascultat mult rap în ultima vreme. Lui Tyler îi place foarte mult. Îi place să-l asculte în timp ce mi-o trage pe la spate.

Fac o mutră.

– Poți să pleci, te rog, și să te duci să-ți iei pizza acum? Chestia asta cu împărțitul mă omoară.

Ea oftează dramatic, se ridică în picioare și se uită la mine cu mâinile sprijinite în șolduri.

– Spune-mi care e concluzia. Care este principalul tău argument împotriva unei aventuri de o lună cu acel excelent specimen de bărbăție?

– Doamne, de unde să încep? Mă gândesc. Apoi, renunțând la sarcasm spun:

– Nu știu nimic despre el. Nu-i știu vârsta, nu știu unde locuiește, nu știu cu ce se ocupă și dacă are și alte haine în afară de costumele negre Armani. Nu știu ce fel de mâncare îi place. Ce fel de muzică ascultă. Care este politica lui. Sincer, nici măcar nu știu dacă omul este de fapt de pe planeta Pământ.

Ea spune:

– Nu ai auzit? Bărbații sunt de pe Marte.

– Oh, Doamne. Îmi pun laptopul pe față ca să nu trebuiască să mă uit la ea.

– Nu este genul de bărbat cu care să te căsătorești, Tru, așa că nu-ți face griji în privința acestor lucruri!

Trag cu ochiul peste marginea laptopului și mă uit la ea.

Ea îmi zâmbește.

– Irlandezul tău sexy este tipul cu care faci cea mai bună partidă de sex din viața ta, apoi mergi mai departe. Tipii ca el nu sunt făcuți pentru o relație de lungă durată.

– Ce vrei să spui cu „relație de lungă durată”?

– Exemplu: îți imaginezi cum ar fi să-l aduci acasă de Crăciun?

Mă gândesc la asta pentru o clipă. Liam, un mister elegant și dur, cititor de romancieri francezi morți, la fermă, în costumul lui Armani couture. Mama mea ar servi o gâscă pe care ar fi sacrificat-o în dimineața respectivă. Tatăl meu ar propune un tur al colecției sale de taxidermie de sconcși și oposumi pe care i-a împușcat el însuși și pe care îi păstrează în magazie. Frații mei s-ar îmbata și ar încerca să se lupte cu el. Surorile mele ar flirta. Probabil că taurul ar evada din nou din țarc, iar bunica mea ar fi nerăbdătoare să povestească Ziua în care porcul lui Truvy a mâncat spălătoria.

Fac să alunece laptopul până la piept și spun încet:

Asta ar fi un mare, mare nu.

– Ce zici de a face treburi casnice? Să tundă gazonul? Să schimbe scutece?

– Nu, nu, și categoric nu.

– Tocmai de aceea, planul lui este atât de perfect! Zâmbește de parcă ar fi președinta clubului de dezbateri și tocmai a luat acasă trofeul câștigător.

Mă ridic, îmi legăn picioarele peste marginea patului și oftez.

– Probabil că te-a hipnotizat. Ție nu-ți place niciodată de nimeni.

Ea ridică din umeri.

– Oamenii în general sunt nașpa. Dar el este un tip cu adevărat misto, o bucată de fund feroce și fierbinte pe care trebuie să i-o tragi în șase feluri până duminică, până când îți va cădea păsărica. Și apoi să vii acasă și să-mi spui fiecare detaliu întâmplat.

Îmi arunc mâinile în aer.

– Aici nu suntem în Real Housewives! Asta e viața mea!

– Nu, e o lună din viața ta. Dar dacă nu te interesează, spune-i că sunt dispusă.

– Ellie!

Își dă ochii peste cap la expresia mea indignată.

– Bine. Sunt de acord și cu o partidă în trei.

– Oh, serios? Spun cu ironie. Și ce părere ar avea Ty despre acest plan?

Ea pufnește.

– Dacă aș avea ocazia să petrec măcar zece minute în pat cu Liam, Ty ar fi mort pentru mine, fato.

Se întoarce și se îndreaptă spre ușa dormitorului meu, oprindu-se chiar înainte de a trece de ea pentru a-mi arunca o privire severă.

– Mănâncă ceva.

– Da, mamă.

Dând din cap, ea pleacă.

Mă las pe spate pe pat și mă gândesc mult timp, urmărind cu privirea crăpăturile din tavan și dezbătând situația. În cele din urmă, totul se reduce la logică versus hormoni.

Îl vreau pe el. Acesta este un fapt de netăgăduit. La fel de incontestabil este și faptul că chimia noastră este explozivă, iar eu mor de curiozitate în legătură cu tot ce are legătură cu el. Și, bazându-mă doar pe sărut, nu am nicio îndoială că sexul nostru ar fi uluitor.

Dar…

El este periculos. Și nu e periculos după câteva pahare de băutură. E letal, și aș fi total vulnerabilă dacă aș locui cu el la el acasă.

O casă a cărei locație nici măcar nu o cunosc.

Ce se întâmplă dacă se decide la sfârșitul celor 28 de zile că nu mă va lăsa să plec? A spus că nu vrea o sclavă, dar nu e exact ceea ce ai spune dacă ai încerca să convingi pe cineva că nu vrei o sclavă, dar în realitate o vrei?

Și dacă aș ajunge legată de podea într-o cușcă în subsolul lui?

Măsuri de siguranță, îmi spun în sinea mea. Cineva trebuie să știe unde sunt și când ar trebui să mă întorc.

Bine. Asta e fezabil. Aș putea să fac din asta o condiție a înțelegerii mele.

În plus, aș putea face un apel de verificare zilnic. De exemplu… dacă Ellie nu mă aude până la zece dimineața, va suna la poliție și le va da adresa lui Liam.

Mi se pare o idee grozavă pentru aproximativ două secunde, până când îmi amintesc că polițiștii par să fie pe statul lui de plată. Iar eu nu-i știu adresa.

Deci… ar putea suna la știri.

Sau pe vărul meu Bubba Joe.

Sau pe oricine. Ideea e că Ellie ar putea fi legătura mea de siguranță în caz că lucrurile merg prost.

Nu… asta e greșit.

Dacă eu cred că e un pericol pentru mine în vreun fel, nu ar trebui să merg până la capăt. Ar trebui să spun nu chiar acum, și să fie sfârșitul misteriosului domn Black.

Chestia e că… știu că nu e un pericol pentru mine.

Știu, fără să știu cum că Liam nu mi-ar face niciodată rău. Întotdeauna m-am simțit în siguranță cu el. De fapt, cred că și-ar risca viața ca să mă ferească de rău.

La urma urmei, a dovedit deja că ar face-o.

Dar totuși… Asta nu e normal. Această cerere a lui nu e viața reală. Și să nu uităm să luăm în considerare și scenariul opus, în cazul în care m-ar ține într-o cușcă: dacă m-ar lăsa să plec fără să facă scandal?

Cum m-aș simți la sfârșitul celor douăzeci și opt de zile, când m-ar trimite fericit pe drumul meu, fără să mă mai vadă vreodată? Cel mai probabil… de unică folosință.

De neuitat.

Folosită.

Cu un mârâit supărat, îmi frec mâinile pe față, apoi stau mai mult timp să meditez la problemă.

În cele din urmă, decid că singura modalitate de a primi răspuns la unele dintre întrebările mele este să merg direct la sursă. Așa că îi trimit un mesaj lui Liam, rugându-l să mă sune când are ocazia.

Telefonul meu sună în mai puțin de șaizeci de secunde.

Înainte ca eu să pot măcar să salut, el îmi cere:

– Spune-mi că e un da.

Mă ghemuiesc pe o parte în pat, cu telefonul la ureche, închid ochii și oftez.

– Asta nu sună ca un da.

– Poți să apreciezi cât de ciudat este acest lucru pentru mine?

După o bătaie de cap, îmi răspunde, cu vocea cu o octavă mai gravă.

– Da, fetițo. Pot. Este ciudat și pentru mine.

– Cum este ciudat pentru tine? Ăsta e rodeo-ul tău.

El mârâie:

– Pentru că nu am fost niciodată obsedat de o femeie așa cum sunt de tine.

Sinceritatea crudă din vocea lui mă oprește brusc.

– Serios?

– Da. Mă simt ca un dependent nenorocit și murdar.

Stau cu asta o clipă, bucurându-mă.

– Ești îngrijorată. Nu trebuie să fii. Ai cuvântul meu că voi avea grijă de tine.

Aud voci în fundal. Voci masculine, mai multe, toate furioase. Pare a fi o ceartă… și e în gaelică.

– Trebuie să plec. Nu voi mai putea să răspund la telefon pentru o vreme. Vocea lui devine dură. Spune da, Tru. Și spune-o acum.

Deschid gura ca să-l ascult, dar ceva mă oprește.

S-ar putea să fie tonul vocilor de pe fundal, sau faptul că am auzit prea multe cereri din partea lui, sau că mintea mea a ales exact acest moment pentru a-mi oferi o amintire a avertismentului întunecat al lui Buddy despre folosirea ochilor și a creierului.

Dar, de la o bătaie de inimă la alta, sunt sigură că acceptarea acestei propuneri aberante ar fi o greșeală.

Una din care s-ar putea să nu-mi revin niciodată.

– Îmi pare rău, Liam, spun încet. Dar o să-ți ascult sfatul și o să refuz.

Urmează un moment de tăcere crâncenă.

– Înțeleg.

Expir o respirație reținută iar inima îmi bate cu putere deși nu știu de ce.

Apoi adaugă întunecat:

– Să sperăm că voi putea onora această decizie.

Apelul se întrerupe în mâna mea.

 

Care este reacția ta?
+1
0
+1
1
+1
1
+1
0
+1
1
+1
0
+1
0
Frumusețea durerii

Frumusețea durerii

Status: Completed Tip: Autor: Traducător:
O nouă poveste își face loc în librăria noastră. Lăsați-vă surprinse și bucurați-vă de lectură.   Era un străin pentru mine, o prezență întunecată și periculoasă care s-a materializat din umbră într-o noapte ploioasă pentru a mă salva de un atac violent. Nu-i știam numele și nici de unde era. Tot ce știam era că singurul loc în care mă simțisem vreodată în siguranță era în brațele lui. Dar siguranța este o iluzie. Și nu orice salvator este un erou. Și - așa cum aveam să aflu în curând - să ai un alfa care să-ți salveze viața are un preț. Liam Black a vrut ceva de la mine în schimb.   Alfa (substantiv): 1) Are cel mai înalt rang într-o ierarhie de dominație. 2) Cel mai puternic om dintr-un grup 3) Liam Black Titlu original - Beautifully Cruel  Autor: J.T Geissinger  Traducere: Andore Cartea are doua volume, primul volum cuprinde 31 de capitole + epilog   Această traducere a fost realizată în scopuri non-comerciale, doar pentru citire on-line. Echipa Nuvele la Cafea  

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset