Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitol EXTRA 6

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Volumul 3

Capitolul EXTRA 6

Când Yi Mo se trezi, se uită la chipul liniștit și adormit al persoanei de lângă el, strălucind în lumina slabă a dimineții. Liu Yan purta multe lucruri grele în natura sa, fie că era vorba de gânduri sau de temperament. De la prima sa viață și până acum, de-a lungul schimbărilor vaste din ultimii ani, această parte a lui nu se schimbase niciodată. Era mereu atât de împovărat, cu o inimă mică, dar plină de nenumărate griji, care îi apăsa în piept, incapabilă să simtă relaxarea. Chiar și în această a treia viață, lăsând în urmă zilele din perioada prostiei sale, acest somn senin al său era încă rar. Poate că multe dintre problemele sale erau provocate de el însuși, se gândi Yi Mo în tăcere. Acum, cu doar jumătate de an rămas din această viață, Liu Yan părea calm la suprafață, dar în interior, trebuie să îndure un chin de neimaginat.

Yi Mo întinse mâna, incapabil să reziste să-i nu-i mângâie obrazul. Apoi se aplecă și îi sărută fața.

Liu Yan se mișcă somnoros din cauza acțiunii sale, dar nu deschise ochii. Își arcui spatele sub pătură, corpul său – mătăsos și moale – înfășurându-se în jurul său precum un șarpe. Se agăță de el cu pieptul, brațele și chiar cu degetele de la picioare, care îl gâdilau jucăuș pe Yi Mo pe sub pătură. Cu un mormăit somnoros, întrebă:

– Ce-i…?

Tonul vocii sale se ridică ca și cum ar fi pe jumătate treaz, făcându-l adorabil de naiv. Yi Mo nu se putu abține să nu-l tragă în brațe, spunând încet:

– Am avut un vis.

Abia atunci Liu Yan deschise ochii. Cu vocea răgușită și joasă, întrebă:

– Ce ai visat?

Yi Mo îl privi pentru o clipă, apoi spuse încet:

– Te-am visat plângând.

Liu Yan scoase un sunet nedumerit, ceața din mintea lui risipindu-se instantaneu, ca și cum s-ar fi trezit brusc. El spuse curios:

– De ce aș plânge?

Yi Mo nu spuse nimic.

Rămase tăcut, dar ochii lui trădeau o urmă de tristețe. Liu Yan înțelese imediat și zâmbi luminos, încercând să-l consoleze.

– La ce te gândești? Despărțirea nu e nimic nou, am mai trecut prin asta înainte, așa că de ce să plâng?

Yi Mo nu răspunse. În schimb, se aplecă și îl sărută – mai întâi pe obraz, apoi pe frunte, apoi pe tâmplă și, în final, pe buze. Sub pătură, mâinile lui reci, ca jadul, mângâiau corpul lui Liu Yan. Treptat, chiar și palmele sale își pierdeau temperatura rece ca a unui demon șarpe, fiind înlocuită de o căldură care îl infecta cu o afecțiune tandră.

Liu Yan își întoarse fața, frecându-se de el. Respirația caldă și umedă a buzelor sale cădea era precum niște picături de ploaie împrăștiate pe obrazul lui Yi Mo stârnind valuri blânde, dar triste, precum apa tulburată de la suprafața unui lac. Palmele lui Yi Mo alunecară în joc pe curba coloanei vertebrale a lui Liu Yan, găsind cu ușurință intrarea cu care era atât de familiarizat. Degetele lui apăsară în interior ca și cum ar fi intrat pe propriul teritoriu – cu un calm și o încredere extraordinare. Interiorul era umed și doar acele câteva mișcări provocau deja sunete slabe și lipicioase. Liu Yan tremură pe umărul lui Yi Mo, scoțând un geamăt ușor. Corpul său reacționă imediat. Abdomenul i se încordă, iar spatele i se înfioră de la reacția bruscă. Locul care fusese complet pătruns în noaptea precedentă se încălzi din nou sub degetele lui Yi Mo. Putea simți clar cât de fierbinte și strânsă era intrarea care sugea degetele sale.

Atâta timp cât cealaltă persoană era Yi Mo, Liu Yan se înmuia întotdeauna ușor, întregul său corp acoperindu-se rapid cu un strat subțire de transpirație. Temperatura de sub pătură creștea brusc, ca și cum aburul se condensa într-o formă fizică. Liu Yan ridică instinctiv piciorul, înfășurându-l în jurul taliei lui Yi Mo. Duritatea lui Yi Mo apăsa pe fesele sale, frecându-se încet și deliberat de-a lungul șanțului, atingând din nou și din nou punctul părțile sale intime. Mișcarea provocatoare îi făcu părul de pe corp al lui Liu Yan să se ridice, iar picioarele sale se strânseră și mai tare în jurul lui. Gâfâind, așteptă penetrarea lui Yi Mo, corpul lui tremurând de anticipare.

– Vreau așa, spuse Yi Mo.

În expresia amețită a lui Liu Yan, Yi Mo reveni brusc la forma sa inițială. Acum era de câteva ori mai mare decât înainte, corpul său masiv de șarpe înfășurându-se în jurul lui Liu Yan. În timp ce solzii ascuțiți, dar blânzi, îi răcoreau pielea arzătoare, Liu Yan tremură instinctiv, amestecul ciudat de durere și plăcere făcându-l să se cutremure. Duritatea dintre picioarele lui deveni insuportabil de tare.

Yi Mo, desigur, observă reacția lui. Coada șarpelui se ridică și începu să se frece provocator de acel loc. Între timp, capul triunghiular al șarpelui se apropie, limba lui atingând mica proeminență de pe pieptul lui Liu Yan. Yi Mo întrebă încet:

– E în regulă?

Liu Yan clipi, apoi își reveni în fire și îl privi. Mintea lui era în stare de haos, dar își dădu seama ce voia să spună Yi Mo și rămase imediat fără cuvinte, șocat. Trei vieți și trei lumi, o vastitate de experiențe și inimi umane, nu exista aproape nimic în lumea asta care să-l poată încurca.

Știa dintotdeauna că Yi Mo era un demon șarpe, îi văzuse forma originală de multe ori și chiar îl ținea în brațe și îl săruta. Dar nu și-ar fi imaginat niciodată că lucrurile vor merge atât de departe – să fie imobilizat și penetrat de un șarpe! Era o diferență enormă între a fi luat de Yi Mo în formă umană și a fi pătruns de un șarpe adevărat!

Yi Mo, văzând că Liu Yan era uimit, își înmuie și mai mult vocea, întrebându-l cu blândețe:

– E în regulă?

Liu Yan clipi din ochi când își reveni în sfârșit în fire, mintea lui fiind o dezordine totală.

– Ce… ar trebui să fac?

În toate viețile sale, cu toată complexitatea pe care o văzuse și o îndurase, nimic nu fusese vreodată prea dificil pentru el. Cu toate acestea, Yi Mo reușea să-l tulbure atât de ușor, făcându-l să roșească și să se simtă pierdut. Deschise gura, vocea lui abia auzindu-se:

– Ce e atât de plăcut la… asta…

Yi Mo, cu obrazul său gros ca întotdeauna, ignoră orice jenă. Cu un ton ferm, spuse:

– Bine.

Privirea lui Liu Yan clipi din nou. După un moment, vorbi din nou, cu vocea lui joasă și tremurândă ca o șoaptă:

– Ce e bine…

Ezitarea lui era deja o concesie. Yi Mo nu avea nevoie să mai spună nimic. Pur și simplu își ridică mândru coada, dezvăluind perechea de organe ghimpate – ambele complet umflate și rigide. Chiar și ghimpii păreau să se umfle de sânge până la limită, arătând feroce și amenințători.

Bum!…

Un val de căldură îl cuprinse pe Liu Yan, ca și cum se rostogolea de la scalp până la picioare. Agitat și rușinat, se zvârcoli pentru a scăpa de corpul enorm al șarpelui care se încolăcea strâns în jurul lui. Tremurând, dădu din picioare în zadar și strigă cu o voce aflată pe punctul de a izbucni în lacrimi:

– Nu se poate! Nu va încăpea…!

Fața lui ardea atât de tare încât chiar și Yi Mo simți fierbințeala pătrunzându-i prin solzi în carne.

De fapt, căldura i se ducea până în suflet.

Yi Mo își strânse instinctiv îmbrățișarea șerpuitoare, înfășurându-se în jurul picioarelor, abdomenului și pieptului lui Liu Yan, ținându-l atât de strâns încât acesta să nu se poată mișca. Liu Yan zăcea gol și neajutorat în brațele lui, ca un copil nou-născut. Capul triunghiular de șarpe al lui Yi Mo se uita la el intens, fixându-și privirea pe ochii lui roșii. Îl privea ca și cum ar fi privit la propria lui viață.

– Vreau să intru, spuse Yi Mo.

Tonul lui era calm și ferm, ca și cum ar fi afirmat un fapt, dar era și plin de dorință. Nu admitea un refuz.

Liu Yan clipi, deși nu păru surprins, ca și cum ar fi știut că acest lucru era inevitabil. Cu un amestec de resemnare și rușine, scoase un geamăt ușor și închise ochii strâns. Cu vocea abia audibilă, șopti:

– Fii blând.

– Mm.

Mâinile lui Liu Yan, care tocmai fuseseră eliberate, se ridicară încet, tremurând ca și cum ar fi fost extrem de speriat, dar nu se putu abține să nu-l îmbrățișeze.

– Tu… încetinește.

Vocea îi tremura, cu toate acestea își deschise și mai tare picioarele, apoi spuse din nou la fel de rușinos și răbdător ca zumzetul unui țânțar:

– Încetinește.

– Da.

Yi Mo răspunse încet, privindu-l intens.

Indiferent de moment sau de situație, atâta timp cât Yi Mo era cealaltă persoană, Liu Yan era întotdeauna dispus să facă compromisuri – având încredere și dăruindu-se în totalitate, fără rețineri.

Acesta era Shen Qingxuan al său.

Amestecul de amărăciune și dulceață se umflă în inima lui Yi Mo până când simți că era gata să explodeze.