Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 12

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake (+18)

☆═━┈┈━═☆

Capitolul 12 – Șarpe Rău

Abia după ce sărută șarpele, Shen Qingxuan află că Yi Mo, care de obicei era rece și indiferent, putea fi receptiv și senzual.

În timpul sărutului, Yi Mo apăsă mai întâi buzele ușor, apoi coborî și frecă buza inferioară până la umflarea sensibilă, ca și cum ar fi încercat să testeze senzația. Când buzele lor se înfierbântară, Yi Mo păru să-și piardă răbdarea și își introduse vârful limbii între dinți. Shen Qingxuan nu ezită, închizând ochii și deschizând gura pentru a-l lăsa pe Yi Mo să pătrundă în interior și să exploreze.

O clipă mai târziu, își ridică instinctiv brațele, înfășurându-le în jurul gâtului lui Yi Mo, arătându-și complet încrederea și predarea.

Cu toate acestea, o astfel de încredere nu se formase peste noapte. Fusese dezvoltată prin cunoaștere și înțelegere, alimentată de multe fraze scrise pe hârtie, când precauția și prejudecățile față de ființele non-umane făcuseră treptat loc încrederii și acceptării necondiționate.

Nu putea spune când mai exact trecuseră această barieră, dar știa sigur că, în acel moment, pe lângă încredere, predase în mod invizibil demonului multe alte lucruri la fel de importante.

Poate că se întâmplase atunci când Yi Mo comunicase răbdător cu el prin hârtie și pensulă, sau poate când îi scrisese: „a mă trata bine este bunătate”, deși se putea întâmpla și atunci când, răspunzând la cererea sa lacomă, îi promisese că îl va vindeca fără a negocia…

Nici măcar Shen Qingxuan însuși nu știa în ce moment începuse să se gândească la posibilitatea unor astfel de dorințe și, în cele din urmă, să demonteze apărarea împotriva creaturilor extraterestre.

În realitate, intențiile sale pentru acest demon erau mult mai complexe și mergeau dincolo de „răsplata favorului”, dar în acest moment, era mult mai ușor și mai simplu să fie de acord cu șarpele și să reducă totul doar la asta.

Din moment ce Yi Mo insistase că era vorba despre răsplata unor favoruri, Shen Qingxuan luase decizia să îmbrățișeze ideea. El trecu de la o poziție pasivă la cea activă, atacând gura lui Yi Mo, împletindu-și limba cu a lui și adâncind sărutul.

Yi Mo își ridică pentru scurt timp privirea pentru a-l observa. Expresia lui Shen Qingxuan era încă blândă, cu o urmă de zâmbet pe față. Yi Mo se uită la ochii lui zâmbitori, apoi își coborî din nou privirea.

Sărutul devenise mai intens, nu mai era lent și blând, ci mai degrabă fierbinte ca o lavă clocotitoare. Limba lui Yi Mo pătrunse cu forță în gura lui Shen Qingxuan, exploră imperios spațiul din interior, preluând cumva misterios și rapid controlul chiar și asupra respirației sale.

Încercările îndrăznețe ale neexperimentatului Shen Qingxuan de a prelua inițiativa fură înfrânte, făcându-l să se retragă la poziția sa anterioară[1]. Chiar și limba lui, care înainte era asertivă, acum se încovoia și se sustrăgea. Dar această manevră nu era pe placul lui Yi, care după ce gustă fiecare colț al gurii lui Shen Qingxuan, își înfășură propria limbă în jurul limbii moi care se retrăgea, sugând-o și storcând-o cu lăcomie.

Împletite ca doi șerpi în sezonul de împerechere, limbile lor se frecau una de alta iar și iar, producând din ce în ce mai multă salivă. Din când în când, ca o pisică care se joacă cu un șoarece, Yi Mo își slăbea strânsoarea, dar de îndată ce limba lui Shen Qingxuan încerca să scape, limba lui Yi Mo se împletea din nou cu ea, repetând acțiunea.

Shen Qingxuan se simțea fără suflare, claritatea minții sale fiind treptat întunecată de ceața pasiunii, sub atacul neîncetat al acelei limbi sălbatice și dominatoare, care nu-i permitea să se ascundă sau să se retragă. Chiar și după ce îl uimi atât de tare, Yi Mo nu  voia să se oprească aici, continuând să îl tachineze, uneori relaxându-se puțin, doar pentru a-l chinui din nou cu și mai multă fervoare.

Stupefiatul Shen Qingxuan, care era obișnuit cu manierele calme și reci ale șarpelui, fu uimit de ardoarea adevăratei sale naturi. Din impuls, se lipi și mai tare de Yi Mo, dizolvându-se complet în senzațiile limbilor și corpurilor lor care se întrepătrundeau.

După ce pierdu numărătoarea suspinelor umede și fierbinți înghițite de gura șarpelui, Shen Qingxuan încetă complet să-și mai controleze emoțiile și corpul.

Un geamăt ușor urcă din pântece spre gât, ieșindu-i pe nas. Auzind acest sunet, Yi Mo se opri în cele din urmă, trecându-și degetele peste buzele umflate și umede ale lui Shen Qingxuan și, în felul său obișnuit și fără nicio urmă de emoție pe față sau în voce, întrebă:

– Te simți bine?

Shen Qingxuan, încă amețit, îi aruncă o privire șarpelui sub lumina slabă a lumânărilor de lângă pat, apoi răspunse cu un zâmbet:

– Cu tine servindu-mă în acest fel, desfăcându-mi hainele și ținându-mă în brațe, cum aș putea să nu mă simt bine?

Yi Mo continuă să îi frece buzele, de data aceasta cu mai multă forță, chinuind și mai mult buzele deja umflate, înainte de a spune:

– Nu mai este nimeni pe lumea asta care să îți poată stăpâni gura.

Shen Qingxuan își întoarse capul într-o parte, mușcând unul dintre degetele lui Yi Mo, care îi prindea buzele, ca și cum și-ar fi descărcat frustrarea, lăsând urme de dinți. Apoi, cu o oarecare reticență, își întinse limba încet pentru a linge urma mușcăturii sale, adăugând o notă de senzualitate scenei. Limba sa jucăușă și umedă alunecă precum un șarpe mic de-a lungul degetului alb și lung, făcându-l pe Yi Mo să-și mijească ochii în timp ce privea comportamentul de nedescris al lui Shen Qingxuan, care emana o alură de netăgăduit.

După ce linse degetul lui Yi Mo până la strălucire, Shen Qingxuan îi dădu drumul și îl întrebă zâmbind:

– Dar tu te simți bine?

În clipa următoare, Yi Mo își întinse mâna și băgă același deget umed în gura întredeschisă a lui Shen Qingxuan. Apăsându-i limba, care nu cunoștea nici rușine, nici oboseală, începu să o stimuleze din nou intens.

Simțind șarpele jucându-se fără rușine cu limba lui, Shen Qingxuan roși profund. Își dădu seama că, în această seară, se comportase foarte obraznic și indecent, depășise toate limitele, încălcând grosolan normele etice și regulile decenței. Cu toate acestea, se simți cuprins de senzații senzuale unice, necunoscute până atunci, și fu atins de o excitare frenetică, care îl ducea până în pragul nebuniei.

Având în vedere că doar el și Yi Mo se aflau în cameră, precum și datorită magiei lui Yi Mo, nimeni altcineva nu le-ar fi putut auzi mișcările și nu ar fi știut ce se întâmpla aici. Prin urmare, Shen Qingxuan hotărî să renunțe la orice dogmă și etică și să cedeze acestei nebunii.

Se pierduse în această nebunie încă de la acea baie termală. Yi Mo, în timp ce se juca cu limba, se aplecă peste el, dezbrăcându-l încet și constant. Shen Qingxuan îi observă acțiunile, fața devenindu-i și mai roșie, dar nu îl opri. În schimb, își ridică șoldurile pentru a ușura mișcările lui Yi Mo.

Yi Mo îi atinse penisul erect și comentă:

– Nu arată rău.

Shen Qingxuan își strânse gura și mușcă cu putere degetele lui Yi Mo, mormăind:

– Nu este nevoie de evaluarea ta.

Yi Mo era insensibil la durere, așa că ciupi vârful moale al acestuia, făcându-l pe Shen Qingxuan să geamă. Apoi spuse:

– Este păcat că cineva atât de bine înzestrat nu a experimentat nimic până acum.

Dacă genunchii lui Shen Qingxuan ar fi fost în stare să se miște, l-ar fi lovit pe Yi Mo în semn de frustrare pentru a-și atenua rușinea. Din păcate, picioarele și genunchii lui erau imobile, lăsându-l descoperit. Nu putea decât să rămână nemișcat, expunându-și părțile sale cele mai intime.

Rușinea era copleșitoare, iar Shen Qingxuan nu o mai putea suporta. Apucă de haina lui Yi Mo și îl întrebă:

– Ai de gând să o faci sau nu?

Yi Mo nu-și îndepărtă mâna, în schimb își mișcă degetele umede, arătându-i-le lui Shen Qingxuan. Apoi, prinse ferm penisul lui Shen Qingxuan și îl mângâie rapid de două ori, înainte de a spune serios:

– Ți-am spus că dorințele tale sunt puternice. Încă mai negi. Ești atât de nerăbdător?

Realizând că se jucase cu el încă o dată, Shen Qingxuan nu mai avea energia să se certe, privindu-l pe Yi Mo înainte de a a-și întoarce fața neputincios. El se gândea că acesta era într-adevăr un șarpe rău peste măsură și că nu exista nimeni mai rău pe lume ca el.

Nu, era un șarpe, un șarpe bătrân și rău!

Cu toate acestea, în ciuda plângerilor sale interioare, plăcerea pe care o simțea mai jos era incontestabilă. Chiar dacă ar fi blestemat acest șarpe bătrân de o mie de ori, plăcerea pe care o simțea era ceva ce doar acest șarpe bătrân i-o putea da.

Shen Qingxuan, fără demnitate rămasă și cu capul lăsat pe spate, îl trase pe Yi Mo mai aproape, înfășurându-și brațele în jurul gâtului său și lăsând să se audă gemete suave.

Mâinile lui Yi Mo, deși erau îndemânatice, ofereau doar o plăcere limitată, așa că fură mutate rapid în spate, tachinând ușor cu vârful degetului intrarea strâmtă și tandră.

Simțind intruziunea, Shen Qingxuan își ridică capul șocat, abandonă îmbrățișarea, și sprijinindu-se pe coate, se uită cu o privire îngrozită la bărbăția spiralată, ușor mișcătoare, aflată între picioarele sale.

După ce privi o vreme, ochii lui se mutară pe fața lui Yi Mo și, în cele din urmă, întrebă răgușit:

– …Chiar ai de gând să folosești asta?

Yi Mo rămase tăcut, ochii lui întunecați fiind fixați pe el fără nicio urmă de expresie.

– …

Shen Qingxuan își mușcă buza, fața lui alternând între palid și roșu, murmurând:

– M-am gândit la asta, dar nu mă așteptam să fie real.

După ce mai așteptă o clipă, Shen Qingxuan se întins la loc, cu brațul peste față pentru a-și bloca privirea. După un scurt timp șoptise:

– Acel loc s-ar putea să nu fie potrivit pentru tine. Fă altceva…

Incapabil să-și termine fraza, Shen Qingxuan tăcu, complet copleșit de rușine.

Yi Mo rămase imperturbabil. Se uită în jur, apoi își fixă privirea pe lampa cu ulei de pe masă. Cu o mișcare rapidă a degetelor, lampa se apropie încet de pat și se opri lângă perdelele patului. Yi Mo trase perdelele, își înmuie degetele în uleiul cald al lămpii, apoi desfăcu și mai tare picioarele lui Shen Qingxuan, aplicând uleiul și întinzând atent pliurile mici ale găurii.

Shen Qingxuan își schimbă poziția, acoperindu-și fața cu o pătură de mătase din apropiere, ascunzându-și tot capul sub ea, dispărând efectiv din vedere.

O urmă de zâmbet îi traversă fața lui Yi Mo, care își ținea capul în jos, introducând mai adânc degetul în intrarea ușor întinsă. Corpul lui Shen Qingxuan se încordă vizibil, neștiind cum să reacționeze, rămânând rigid.

Yi Mo își ridică o sprânceană, dându-i o palmă ușoară peste fund înainte de a-i îndepărta mâna de pe față. Aplică și mai mult ulei fierbinte și își băgă din degetul în gaura lui, continuând să îl miște înăuntru și în afară.

Shen Qingxuan rămase tăcut, corpul său adaptându-se la atingerile șarpelui. Abia când trei degete erau înăuntru, Shen Qingxuan se zbătu ușor, ca și cum s-ar fi simțit inconfortabil.

Yi Mo nu mai băgă niciun deget în plus, în schimb se aplecă și îndepărtă pătura, care acoperea fața lui Shen Qingxuan și brațul care o bloca, spunând:

– Așa te oferi? Arăți ca o țestoasă.

Shen Qingxuan pufni pe nas, dar nu își ridică capul, apucând de umerii lui Yi Mo și îngropându-și fața în gâtul lui. Corpul său se adaptă rapid la degetele intruzive și, cu mirosul familiar de iarbă și lemn al lui Yi Mo, Shen Qingxuan își ridică încet șoldurile, mișcându-se în ritm cu degetele.

Simțind că îi place, Yi Mo nu se grăbi, continuându-și mișcarea pentru ceva timp, până când Shen Qingxuan nu se mai putu abține să nu geamă. Penisul său, care părea să se retragă la un moment dat, acum tremura și stătea sculat, eliberând un lichid limpede din vârf.

Căldura crescândă din interiorul lui Shen Qingxuan era necunoscută, dar intens dorită. Când mâna lui Yi Mo făcu o pauză, simți un sentiment de gol, incapabil să-i reziste. Își ridică fața și spuse șoptind:

– Continuă.

– Nu mai ai răbdare?

Yi Mo își retrase mâna.

Shen Qingxuan ezită pentru o clipă, dar dădu sincer din cap:

– Da.

Yi Mo reveni la mișcările sale. Deși hainele lui erau răvășite, era complet îmbrăcat și nu avea nicio intenție să le scoată. El își desfăcuse doar pantalonii. Ținând talia lui Shen Qingxuan, deschizându-i picioarele cât mai larg posibil, își coborî și mai mult proprii pantaloni, după care își introduse penisul umflat înăuntru.

Shen Qingxuan gemu de durere, simțindu-se ca și cum ar fi fost pedepsit. Întregul său corp se încordă, incapabil să respire.

Nu era clar cât timp trecuse până când începuse să se relaxeze, corpul său adaptându-se treptat. Shen Qingxuan, cu fața palidă, se uită la Yi Mo și îi spuse neputincios:

– Ia-o mai ușor. Dacă o faci atât de dur, voi rămâne fără suflare în curând.

Yi Mo nu răspunse, simți în schimb legătura dintre ei și verificând sub lumina lumânării așternutul patului adăugă:

– Este în regulă, nu există nici măcar o picătură de sânge.

Shen Qingxuan rămase uimit pentru o clipă, apoi fața i se înroși de furie:

– Șarpe rău!

Yi Mo își ridică șoldurile și împinse puternic, făcându-l pe Shen Qingxuan să se zbată ca un pește pe uscat. Pierzându-și voința de a înjura, Shen Qingxuan se adaptă rapid mișcărilor acestuia, trăgând gâtul lui Yi Mo mai aproape și ridicându-și bazinul, scoțând gemete suave.

______________________________

[1] 丢盔弃甲 diūkuīqìjia care se traduce prin „a arunca casca și a scoate armura”, adică a fugi de pe câmpul de luptă fără a privi înapoi sau a suferi o înfrângere zdrobitoare.