Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 13

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake (+18)

☆═━┈┈━═☆

Capitolul 13 – Pierderea vocii

Shen Qingxuan nu se aștepta să se simtă așa – era o senzație de nedescris. De fiecare dată când șarpele pătrundea cu putere în interiorul său fierbinte și lipicios, aducea valuri de plăcere care îl făceau să-l dorească și mai mult. Talia i se slăbi complet, mișcându-se involuntar cu ritmul lui Yi Mo sub el, făcându-l să scoată gemete intermitente.

Frecarea provocată de penetrarea excesivă provocă o reacție în intestinele sale, făcându-l să elibereze un fluid lubrifiant. În ritmul primordial, un sunet umed răsună, devenind și mai puternic în timp, adăugând o atmosferă lascivă momentului.

Cu privirea încețoșată, Shen Qingxuan își arcui instinctiv spatele, ridicându-și șoldurile sus pentru a facilita împingerile lui Yi Mo. Zona de obicei neglijată era acum lovită de valuri de durere și amorțeală, care se răspândiră prin membrele sale, umplându-l de plăcere.

– Te simți atât de bine?

Yi Mo se uităt în jos la expresia răvășită a lui Shen Qingxuan, ciupind tachinator proeminența de pe pieptul lui:

– Ascultă-te. Ești atât de umed.

– Mm.

Shen Qingxuan își strânse îmbrățișarea în jurul umerilor lui Yi Mo, întorcându-și fața în altă parte, stânjenit. Fața lui era îmbujorată. Nici lui nu-i venea să creadă cât de umed era. Era de neconceput ca un asemenea loc să fie atât de umed.

Fără să aștepte o reacție, Yi Mo se opri din împingere, rămânând nemișcat în el, bucurându-se în mod clar de situație.

Shen Qingxuan era în mijlocul unei plăceri intense, iar oprirea bruscă a lui Yi Mo aproape că îl scoase din minți. Șoldurile lui  începură să se miște instinctiv, frecându-se de Yi Mo, gemând încet, încercând să reziste valului copleșitor de dorință. Zona sensibilă părea să fi dezvoltat un gust pentru plăcere, nedorind să se oprească, contractându-se activ ca o gură umedă și moale, sugând continuu scula lui Yi Mo.

Yi Mo, ușor încruntat la această priveliște, rămase impasibil. Pentru el, tachinarea lui Shen Qingxuan era mai interesantă decât actul în sine.

Înțelegând acest lucru, Shen Qingxuan simți imediat un val de frustrare. Își ridică capul și îl mușcă tare de gât pe Yi Mo, aproape dându-i sângele.

– Ai de gând să te miști sau nu? întrebă Shen Qingxuan.

Copleșit de dorință, el nu își dădea seama cât de scandaloase erau acțiunile sale. Yi Mo ridică din sprânceană, uitându-se cu amuzament la Shen Qingxuan cel dezordonat și întrebă:

– Cum ar trebui să mă mișc?

– Tu…

Shen Qingxuan deschise gura, dar nu își putu găsi cuvintele, emoțiile sale zvâcnind atât de dorință, cât și de nevoia de răsplată, simțind ca și cum o piatră grea îl apăsa pe piept. Ochii i se înroșiră de o furie inexplicabilă și răbufni:

– Ajunge!

Văzându-i frustrarea, Yi Mo știu când să se oprească din tachinare și, trăgând de mica proeminență de pe pieptul lui Shen Qingxuan, o ciupi ușor și spuse:

– De data aceasta, te servesc cu adevărat.

Shen Qingxuan își întoarse fața și își îndreptă privirea spre perdelele de tifon albastru ale patului, fiind pierdut în gânduri.

Yi Mo începu din nou să se miște, dar de data aceasta nu îl mai tachina. Își împinse șoldurile, despărțind interiorul moale și umed pentru a crea un spațiu de intrare și pătrunse adânc, fiecare penetrare devenind tot mai adâncă și mai puternică. Sunetele umede fură reluate, răsunând provocator în patul mic acoperit de perdelele patului.

Inițial furios că fusese tachinat, Shen Qingxuan refuză să îl accepte pe Yi Mo. Cu toate acestea, Yi Mo se aplecă asupra lui, ținându-i picioarele imobile cu o mână și înfășurând celălalt braț în jurul gâtului, trăgându-l cât mai aproape.

– Te simți confortabil?

Shen Qingxuan, încă supărat, găsi situația amuzantă. Intenționase să îl calmeze pe Yi Mo și să încheie actul, dar întrebarea lui Yi Mo fu neașteptată. Fața lui Shen Qingxuan era un amestec de roșu și negru, nefiind sigur de cum să reacționeze.

Nu era nici roșu, nici negru în întregime. În fața lui Yi Mo, se simțea neputincios. După o luptă interioară serioasă, Shen Qingxuan închis ochii, strânse din dinți și răspunse cu seriozitate:

– Foarte confortabil!

– Dacă este confortabil, de ce nu există o reacție aici?

Mâna lui Yi Mo alunecă între corpurile lor, manipulând penisul lui Shen Qingxuan și întrebă:

– Încerci să mă păcălești?

– …Încerc să te enervez, spuse Shen Qingxuan râzând.

Apoi își înfășură brațele în jurul gâtului lui Yi Mo, șoptindu-i la ureche:

– Dacă îl atingi, va reacționa.

– Să ating aici?

Yi Mo strânse în mână penisul încă moale și care curgea, apoi îi ridică șoldurile, făcând o pauză înainte de a împinge brusc, întrebând:

– Sau aici?

– Aaahh, gemu Shen Qingxuan lung și dulce, cu un amestec de surpriză și plăcere. Își mușcă buza inferioară pentru a-și înăbuși gemetele și, tremurând, își ridică iar șoldurile, abia reușind să vorbească:

– Ambele.

După un timp, își frecă obrazul de cel al lui Yi Mo, șoptindu-i răgușit:

– Sărută-mă.

În acel moment, hainele îi erau complet scoase, picioarele desfăcute și șoldurile ridicate, sunetul umezelii se auzea scurgându-se între picioarele lui, iar talia lui albă și subțire curbându-se într-un arc incredibil. Părul său lung era împrăștiat în jurul său și, în ciuda poziției sale compromițătoare, el încă mai cerea cu stângăcie un sărut. Sentimentul din cuvintele sale era mai intens decât al oricărei curtezane dintr-un bordel, sincer și fără pretenții.

Yi Mo nu ezită, aplecându-se să-l sărute. Și de îndată ce buzele lor se atinseră, Shen Qingxuan răspunse cu nerăbdare, ca și cum ar fi ajuns la apogeu, limba sa încurcându-se sălbatic cu cea a lui Yi Mo.

Gemete și respirații necontrolate îi ieșeau pe gură, iar saliva care nu putea fi înghițită curgea pe bărbia lui, creând o urmă clară strălucitoare. Talia lui se mișca ca un pește care gâfâia după aer, căutând și primind plăcere încontinuu.

Cu ambele guri ocupate, Yi Mo, oricât de calm ar fi fost, se simțea de parcă se scufunda într-o mocirlă, pășind pe bumbac, atras irezistibil în ea.

Incapabil să mai reziste, Yi Mo își retrase buzele, arătând urme de emoție pe față, și spuse cu o ușoară furie:

– Ești atât de dornic să fii futut așa?

Cuvintele sale purtau o furie incontrolabilă care chiar îl sperie. Practicând stăpânirea de sine de secole, el nu experimentase niciodată emoții atât de intense. Cu o sclipire de duritate în ochi, Yi Mo se uită la chipul familiar, dar nu adânc înrădăcinat, al lui Shen Qingxuan. Din fericire, Shen Qingxuan era pierdut în chinurile pasiunii și nu observă, doar murmură ceva ca răspuns la întrebarea anterioară a lui Yi Mo.

Ceva ca și cum ar fi spus, da, își dorea.

Expresia lui Yi Mo reveni la starea sa indiferentă, în timp ce împingea rapid, de mai multe ori, coordonându-și mâna pentru a freca membrul înroșit și încă nesatisfăcut al lui Shen Qingxuan. Shen Qingxuan gemu puternic, aproape până la lacrimi, corpul său înfierbântat și înroșit, tremurând ca o frunză în vânt, arcuindu-și spatele. Eliberarea veni în mâna lui Yi Mo, făcându-l să-și deschidă ochii.

Privirile lor se întâlniră, precum coliziunea unui ghețar antic și o lavă în erupție, producând o ciocnire violentă înainte de a reveni la normalitate.

Yi Mo se retrase brusc.

Lumina lumânării de la capul patului aruncă umbre ale ochilor săi reci și întunecați – lipsiți de dorință și emoție – înainte de a-și lua rămas bun și de a dispărea ca o ceață din camera lui Shen Qingxuan.

Shen Qingxuan rămase întins singur pentru mult timp, apoi trase o pătură dezordonată pentru a se acoperi. Se gândi că data viitoare ar fi mai bine să facă asta pe întuneric. Nu era nevoie de atâta strălucire, nu era necesar să vadă atât de clar acei ochi veșnic reci.

În timp ce se gândea la asta, începu să râdă, o serie de chicoteli tăcute scăpându-i printre buze. Gura lui se mișca, dar nu ieșea niciun sunet din ea.

Era ca și cum întreaga lume își pierduse vocea.