IUBIRE MALEFICĂ Capitolul 26

Trecuseră mai puțin de cincisprezece minute când Elyes se întorsese la birou, dar Pat refuza să-l privească. Asistentul se concentra în mod deliberat pe amestecul confuz de documente și numere pentru a-și distrage atenția de la problemele personale pe care nu le putea rezolva.

Ar fi o minciună să spună că nu-i păsa sau că nu era gelos, dar munca era o prioritate. Nu ar fi fost potrivit să-și piardă calmul sau să arate semne exterioare de suferință.

Elyes îl angajase să lucreze, nu să fie gelos.

Pași grei se apropiară și se opriră lângă birou. O siluetă înaltă stătea în spatele lui, sprijinindu-și ambele brațe pe spătarul scaunului. Apoi, se aplecă suficient de aproape încât obrajii lor să se atingă.

– Ce faci?

– Verific documentele de plată ale contractorului.

Elyes aruncă o privire scurtă asupra hârtiilor, apoi se uită fix la Pat timp de două minute, dar niciunul dintre ei nu spuse nimic.

Pat continuă să scaneze numerele de pe documente, ocazional notând cifre și observații cu un creion. Scrisul lui era clar și lizibil, iar el nu arăta niciun semn de îngrijorare față de figura impunătoare care îl privea.

După un timp, bărbatul, de obicei indulgent cu sine însuși, începu să dea semne de nerăbdare.

– Acordă-mi puțină atenție. Cât de importante pot fi documentele alea? murmură Elyes lângă tâmpla lui, cu voce moale și slabă, uitând de imaginea legendarului șef temut.

– …

– Pat, îi rosti numele Elyes, frecându-și nasul de umărul celuilalt.

– Da?

Pat aruncă o privire din colțul ochiului și răspunse încet, dar de data aceasta, bărbatul înalt rămase tăcut, respirând greu din cauza frustrării.

– Sunt documente urgente. Dacă întârziem, departamentul de contabilitate nu va putea emite cecurile la timp, vorbi Pat cu un profesionalism sever. Deși inima îi era neliniștită, știa că nu putea arăta prea multă emoție.

– Și? șeful ridică ușor o sprânceană.

– Deci, trebuie să mă grăbesc.

Amândoi așteptară să vadă cine va rupe tăcerea primul. În acest joc, cel mai calm avea avantajul.

Dar cel nerăbdător era, fără îndoială, Elyes, care se ruga în sinea lui ca Pat să-l întrebe despre vizita anterioară a lui Run, în loc să joace rolul partenerului tăcut care îl lăsa să ghicească. Se temea că o izbucnire întâmplătoare l-ar putea supăra pe acest bărbat.

– Pat, nu se mai putu abține Elyes.

– Da? răspunse Patt fără tragere de inimă.

Când bărbatul chipeș îi aruncă o privire vinovată, inima lui se înmuie mai mult de jumătate. Cu doar câteva cuvinte, Elyes îl putea face să cedeze, mai ales când vorbea atât de dulce… Pat nu putea rezista.

– În legătură cu vizita lui Run de mai devreme, vreau să… explic.

Elyes vorbi clar, iar inima îi bătea cu putere în timp ce aștepta reacția lui Pat. Când menționă numele lui Run, îl văzu pe Pat tresărind ușor, ceea ce îl făcu să-i strângă ușor mâna.

– Run a venit din cauza cabanei, doar pentru a ne avertiza că cineva ne face probleme la birou… M-am asigurat că discuția a fost scurtă și l-am trimis pe drumul lui.

– Chiar așa? vocea lui Pat era calmă, nemulțumirea lui fiind ascunsă sub un comportament stăpânit.

Mă comport din ce în ce mai mult ca un iubit gelos. Of… Sunt atât de patetic.

– Nu e nimic mai mult de atât. Doar cineva pe care îl cunoșteam…

– Atunci de ce ai mințit? întrebă Pat, iar fața lui Elyes păli.

– Aseară… când a sunat, ai mințit. Ce altceva pot să cred despre tine?

Cuvintele lui Elyes fură întrerupte de o voce calmă, dar rece.

– Ai înțeles greșit, negă repede bărbatul înalt.

Când Pat încercă să-și retragă mâna, Elyes o strânse mai tare.

– Nu cred, șefule. Să fim sinceri. Nu e nevoie să mă minți. Fostul tău e treaba ta personală. Știu care e locul meu, te asigur, nu voi depăși limita.

– Ugh! Ce limită? Nu, nu, nu vorbi așa. Oh… Îmi pare rău că te-am mințit. Mi-era teamă că o să te gândești prea mult. Nu voiam să te simți prost pentru că Run m-a contactat. Nu am vrut să te mint, nici măcar puțin. Dar dacă este important pentru tine, nu o să mai fac asta. Pur și simplu… nu știam cum să mă comport ca să nu te simți prost.

Elyes vorbea fără oprire, cu voce implorătoare și plină de remușcări.

Bărbatul înalt se aplecă pe vârfuri, întoarse scaunul lui Pat cu fața spre el și se apropie. Pat, încă supărat, încercă să se retragă și chiar își întoarse fața, dar Elyes îi ținu obrazul și se apropie și mai mult.

– Îmi pare rău, am greșit. Nu mă ignora. Dacă ești supărat, ceartă-mă, dar nu mă evita.

– Nu știu dacă am dreptul să simt ceva, se plânse Pat cu voce obosită.

– Nici măcar nu știu ce pot sau nu pot face. Dacă depășesc limita, sunt gata să mă retrag. Nu vreau să te fac să te simți inconfortabil.

– Iar începi.

Elyes părea îngrijorat. Se încruntă și scutură ușor capul lui Pat. Era amuzat și enervat în același timp de obiceiul lui Pat de a se subestima. La urma urmei, i-ar fi oferit lui Pat orice ar fi cerut. Dacă ar fi vrut stelele sau luna, Elyes ar fi fost gata să i le aducă.

– Nu mă simt incomod și nu trebuie să te retragi. Ești inteligent, ar trebui să știi cum sunt eu. Dacă aș fi fost nemulțumit, te-aș fi dat afară demult. Dar iată-mă, complet dependent de tine. Mă gândesc la tine cu fiecare respirație. Scapă acele gânduri negative, înțelegi?

Patt evită contactul vizual.

– Tu ești cel care m-a făcut să gândesc așa.

– Nu mai gândi. Acele gânduri nu ar trebui să existe în relația noastră. Sunt atât de îndrăgostit de tine încât, dacă i-ai spune lui Run să plece, aș fi de partea ta. Nimeni altcineva nu contează pentru mine atât de mult cât contezi tu.

Pat era aproape gata să zâmbească, dar se răzgândi.

– Dacă aș face asta, s-ar putea să mă dai afară. Cine știe? E incredibil de dificil să mulțumești pe cineva ca tine.

– Prostii. Cine ar îndrăzni să te dea afară… pe tine? Elyes schimbă cuvântul „soție” pe care era gata să-l rostească în ultima secundă. Acest sentiment ar fi fost puțin jenant.

Acest sentiment special pentru cineva. Sentimentul de posesivitate, îngrijorare și proprietate. Deoarece simțea asta pentru Pat, Elyes voia ca Pat să simtă același lucru pentru el.

– Deci… nu vrei să știi despre ce am vorbit cu el mai devreme? întrebă Elyes.

– Sau poate că vrei să știi, dar trebuie să menții fațada severă a domnului Pat. Haide, întreabă. Elyes se bătu pe piept, gata pentru întrebare.

– Nu voi întreba. Și nu am nevoie să știu.

– Serios?

– De unde să știu că nu minți? Cred că e mai bine să rămână o chestiune personală între voi doi.

Elyes era pierdut când se confrunta cu starea de spirit capricioasă a lui Pat din 2018.

Îl trase mai aproape, de data aceasta cu toată forța, făcându-l pe Pat să se clatine ușor și să-și desfacă picioarele pentru a-și păstra echilibrul, acum cu Elyes strâns între ele.

– Ești supărat? întrebă Elyes cu blândețe.

Observă starea de spirit a lui Pat, destul de sigur că Pat nu era serios supărat. Dacă ar fi fost, Elyes ar fi fost împins deoparte până acum, nu ar fi stat acolo așteptând ca el să-și ceară iertare.

– Nu sunt supărat.

– Serios?…

– …

Pat rămase tăcut, prefăcându-se că are avantajul.

– Nu fi supărat, bine? Nu voi mai reveni niciodată la acea cale. Dacă mai rămâne ceva, este doar statutul de fost prieten. Și îmi pasă mai puțin de un prieten decât de un iubit, îl convinse, dar cuvintele lui aveau greutate.

Elyes își lipi nasul de obrazul lui Pat cu un sărut zgomotos, făcându-l să-și întoarcă fața. Dar Elyes se retrase înainte de a-și coborî fața, astfel încât barba lui îi zgârie gâtul lui Pat.

– Iar iubitul meu… este atât de uimitor, atât de minunat. Oricine s-ar întoarce ar fi un prost.

Fața lui Pat se înroși când cuvintele dulci ale lui Elyes își atinseră ținta.

– Nu mă pot întoarce…Mă simt destul de bine aici. Nu mă voi întoarce în întunericul rece. Voi rămâne în prezent cu tine. Dacă ceea ce am făcut aseară te-a supărat, îmi pare rău.

– Chiar m-am simțit rău, recunoscu Pat, expresia lui indiferentă de mai înainte înmuiindu-se.

Văzând sclipirea din ochii lui Pat, Elyes deveni și mai neliniștit.

– Nu se va mai întâmpla. De acum încolo, îți voi spune totul. Îți promit.

Pat dădu din cap, permițându-i lui Elyes să-l țină strâns de talie. Fața lui frumoasă se lipi de pieptul lui, făcându-l să se simtă agitat, până când schimbă repede subiectul.

– Cred că ar trebui să te ridici. Pe birou sunt niște documente care trebuie semnate și trimise înainte de prânz.

– Mă simt bine așa. Mai lasă-mă puțin.

– Mai întâi munca. Oh, și Elyes, voi merge la șantier în după-amiaza asta. Ne vedem seara, bine?

– De ce te duci?

– Directorul general al hotelului inspectează șantierul. Dar tu ai o întâlnire, așa că voi merge eu în locul tău.

Managerul de proiect îl informase pe Pat că echipa executivă a hotelului va vizita șantierul astăzi pentru o inspecție informală, deoarece directorul general, care era în vizită din străinătate, era disponibil.

În mod normal, în astfel de cazuri, amândoi ar fi mers împreună, dar dacă șeful avea o întâlnire, Pat îi lua locul, așa că nu era ceva neobișnuit. De data aceasta, Pat proceda ca de obicei, mergând singur la șantier pentru a inspecta lucrările.

– Bine. Vin să te iau imediat ce termin. Așteaptă-mă.

………

Thiti, care stătea în fața biroului, era cufundat în gânduri.

Noaptea trecută, avusese o altă conversație cu Theeranai despre Pat și ajunsese la concluzia că întoarcerea fostului asistent important îngreuna realizarea planurilor lor.

Era greu de crezut că Pat se întorsese într-un moment atât de critic. Săptămâna viitoare era deja termenul limită pentru depunerea ofertelor pentru proiectul major. Accesarea informațiilor detaliate nu mai era ușoară. Elyes probabil că îi delegase totul acelui tip. Era puțin probabil ca cifrele pe care le doreau să-i scape din vedere.

„Dacă nu ai fi fost aici…” se gândi Thiti, chiar dacă Elyes începuse să aibă încredere în el. Toate documentele importante trecuseră prin mâinile lui, dar în dimineața aceea, Pat se întorsese și recuperase toate documentele. Era o insultă deliberată, o demonstrație de superioritate pe care nu o putea suporta.

De ce trebuia să se întoarcă fără rușine după ce plecase? Nu are pic de demnitate?

La naiba!

– Domnule Pat, mergeți la șantier cu domnul Elyes? întrebă Thiti repede, în timp ce Pat se apropia cu un dosar pe care Elyes trebuia să-l semneze la biroul său.

– Nu, merg singur. Elyes are o întâlnire cu domnul Burin după-amiază. Ai nevoie de ceva?

– De fapt, aș putea merge în locul tău. Așa, tu ai putea rămâne să pui în ordine documentele importante.

– E în regulă. E mai bine să merg eu. În plus… clienții ar prefera să se întâlnească cu cineva care poate lua decizii. Chiar dacă ai merge tu, ai lua doar notițe. E mai bine să merg eu.

Starea de spirit a lui Thiti se întunecă când cuvintele celuilalt bărbat sugerară că el era doar un mesager, disprețuindu-l și mai mult.

De ce… când pozițiile noastre sunt echivalente? Ce drept are să spună astfel de lucruri? Este deplasat.

– Sunt asistentul lui Elyes. Din punct de vedere al poziției, sunt echivalent cu fosta ta poziție. Sau este… altfel?

– Ei bine, din punct de vedere al poziției, este adevărat. Dar în ceea ce privește vechimea, cred că este mai ușor dacă merg eu.

– Din punct de vedere al vechimii sau al relațiilor personale? Sunt surprins că te-ai întors din senin. Toată lumea din companie șușotește despre funcția pe care ai primit-o, mai ales că eu încă am performanțe bune.

Pat păstră o expresie neutră, fără să răspundă, curios să vadă ce părere avea această persoană despre întoarcerea lui.

– Dintr-o dată, ai plecat, iar apoi, dintr-o dată, te-ai întors. Dar întoarcerea ta nu este pentru a-mi lua funcția, nu-i așa? Sau ești aici într-o poziție specială, secretă, care nu există în structura organizațională?

– Poziție secretă? Pat ridică o sprânceană.

– Da, este ceva ce oamenii se întreabă. Uneori, a lucra singur la birou nu este suficient. Poate că nu avansezi la fel de repede ca o rachetă, dar dacă faci anumite tipuri de muncă care mulțumesc persoanele potrivite, cei care doar muncesc din greu s-ar putea să nu poată concura.

– Ce vrei să spui mai exact?

– Uite, domnule Pat, amândoi știm cum este Elyes și pot spune că voi doi… aveți ceva. Dar, te rog, eu lucrez cu creierul. Nu pot concura cu cineva care se dedică în totalitate.

– Dacă ești sincer, harnic și capabil, nu ai de ce să te temi. Elyes este inteligent și direct. Dacă ești cu adevărat bun, el te va păstra. Indiferent dacă mă întorc sau nu, asta nu-ți va afecta poziția.

– Deci zvonurile că tu și Elyes sunteți mai mult decât șef și subordonat…

– De ce? Pat ridică o sprânceană provocator.

– Bănuiești că Elyes și cu mine avem o relație?

– Poate, recunoscu Thiti, provocându-l la rândul său.

– Zvonurile se răspândesc repede, mai ales cele despre directorii de nivel înalt. Nu ar fi bine să se răspândească zvonuri despre o relație între șef și subordonat care depășește limitele profesionale.

– Mulțumesc pentru îngrijorare. Domnule Thiti, sunteți cu adevărat preocupat de soarta companiei. Îl voi informa pe Elyes despre îngrijorarea asistentului său. Dar, deocamdată, trebuie să plec. Vom discuta despre asta mai târziu.

Pat plecă, neimpresionat de cuvintele provocatoare ale lui Thiti. Era bine de știut că, dacă avea de gând să se dezvăluie ca dușman, putea să o facă deschis.

Între timp, Thiti stătea și privea silueta înaltă îndepărtându-se, cu ochii plini de furie răzbunătoare, și abia reușea să-și stăpânească emoțiile.

– Așteaptă și o să vezi tu. O să mă răzbun pe tine și pe soțul tău într-un mod foarte satisfăcător. În momentul în care vei pierde proiectul de un miliard de dolari, să nu plângi jucând rolul victimei!

O oră mai târziu, Pat ajunse la șantier. Se plimbă împreună cu echipa pentru a se asigura că directorul general al hotelului va fi mulțumit de progresul lucrărilor până la sosirea directorilor hotelului.

Tânărul îi întâmpină și conduse personal inspecția. Existau mici defecte, dar el promise să le remedieze imediat, iar cealaltă parte părea mulțumită, chiar complimentând mai multe aspecte. Pat felicită echipa de proiect pentru că lucrase conform planului, iar managerul de proiect și inginerii erau zâmbitori, primind laude.

– Este păcat că domnul Elyes nu a putut fi alături de noi astăzi.

– Îmi cer scuze încă o dată în numele domnului Elyes. Data viitoare nu va lipsi. Sau, dacă este ceva urgent, mă puteți contacta direct.

– Domnule Pat, sunteți încă tânăr, dar lucrați sistematic. Dacă vreodată vă veți sătura să lucrați cu Burton, sunați-mă imediat. Îmi plac oamenii care lucrează rapid și meticulos, ca dumneavoastră.

– Mulțumesc, dar, de fapt, sistemul Burton este excelent. Un sistem bun face munca mai ușoară.

– Avem un alt proiect în Phuket. În acest moment, echipa de proiectare elaborează un plan preliminar. Când se va apropia data, vă voi suna. Îl voi invita pe Burton să participe la licitație.

– Mulțumesc pentru încredere.

– Să încheiem ziua. Voi pune personalul să verifice din nou când pot veni. Oricum, trebuie să mă întâlnesc cu domnul Elyes la un moment dat.

– Sigur.

După ce directorii hotelului plecară, Pat mai rămase o vreme. Cu toate acestea, în timp ce inspecta lucrările împreună cu inginerul structural, Pat văzu ceva care-i atrase atenția.

– Domnule Wit, de ce antreprenorul nu a netezit încă detaliile de pe perete? Chiar acolo.

– Oh, sigur. Nick, vino aici, Korawit îl chemă pe șeful de echipă care supraveghea muncitorii.

– Bună ziua.

– Nick, nu-i așa? Vreau să te uiți la asta, te rog.

Pat explică cu răbdare pentru o vreme, apoi se apropie de peretele înalt, unde schela ajungea până la tavan.

– Totul este în regulă, dar vreau să se remedieze asta și…

Înainte ca Pat să apuce să termine, mai mulți muncitori de pe schelă începură să strige, iar o secțiune a schelei de la al treilea nivel se prăbuși.

– Hei! Aveți grijă! Mișcați-vă!

Urmă zgomotul metalic al țevilor care loveau pământul.

– Au!

– La naiba, chemați o ambulanță, repede! Domnule Pat, domnule Pat!

Când schela se prăbuși, izbucni haosul. Korawit, care stătea în apropiere, fu doar zgâriat de o țeavă metalică lângă ureche, în timp ce Pat fusese lovit direct de metalul care cădea.

– Chemați responsabilul cu siguranța!

– La naiba! Ăla e asistentul șefului cel mare, suntem toți terminați. O să ne pierdem slujbele din cauza asta.

– Ați chemat ambulanța? Grăbiți-vă!