Iubirea din umbră – Capitolul 27

E incredibil că de la ultima zi în care l-am văzut pe Khun Pham, am reușit să supraviețuiesc încă o săptămână. Chiar dacă zilele nu sunt ușor de suportat, încerc să continui să respir, să ofer puțin sprijin inimii mele frânte pentru a continua să trăiesc cât mai bine.
De fapt, ar trebui să sufăr din cauza inimii mele frânte. Dar nu o fac, pentru că acum am alte lucruri la care să mă gândesc, dincolo de propria mea suferință.

Până acum nu am reușit încă să-l contactez. Chiar dacă am trimis semnalul printr-un tweet, — Cod Roșu, de ce Phi Kai nu m-a contactat?
Asta m-a făcut atât de îngrijorat și de angoasat încât deja îi scriu în fiecare zi. Această situație mă face atât de nervos, încât nu mai pot merge înainte fără răspunsuri sau semnale, așa că decid să trimit un mesaj în inbox. Dar nu mi-a răspuns.

Ceea ce mă îngrijorează nu este teama că Phi Kai mă va trăda și va fugi singur. Dar sunt mai îngrijorat că i s-a întâmplat ceva rău.

Khun Phop a venit să mă vadă o dată pentru a-mi arăta contractul. Khun Pham este într-adevăr foarte corect. Mi-a anulat datoria de peste o sută de milioane, mi-a dat toți banii promiși, plus mașina și apartamentul. Dar oricât de bun ar fi contractul, nu pot să-l semnez pentru că nu-l pot contacta pe Phi Kai.

E bine că Khun Pham nu este prea agresiv acum, pentru că i-am spus că nu-l pot contacta pe Phi Kai, așa că am nevoie de puțin timp în plus și că, atunci când voi primi vești de undeva, îl voi contacta imediat. Și a acceptat fără să se plângă.
De fapt, acum că încă îi sunt datornic, vechiul contract de cumpărare este încă în vigoare. Dar el a făcut ceea ce a promis, nu a mai venit la apartament. Faptul că nu a venit și că nu a vrut să lucrez pentru el nu e diferit de a nu avea datorii.

Singurul lucru care mă împiedică să mă simt complet independent este că, deși am primit înapoi cheile de la Mini Cooper, nu pot conduce singur pentru că îi am mereu alături pe Khun Ron și pe încă un bodyguard. Cred că motivul pentru care nu i-a permis lui Khun Ron să se întoarcă este pentru că încă trebuie să mă supravegheze, dat fiind că încă nu îi dau informațiile pe care el le așteaptă atât de mult de la mine.

— Ce e în neregulă cu tine, de ce fața ta pare stinsă ca o fantomă?

Phi Porsche, care pare să aibă un intelect magic, este capabil să cunoască fiecare mic detaliu al schimbării mele și să analizeze fiecare mică schimbare odată ce mi-a văzut fața.
— Bună ziua, Phi Porsche. Sunt bine. Ca de obicei, forțez un zâmbet și îl salut de îndată ce s-a așezat la masă.

— Ei bine, ce-i asta, ce e în neregulă, de ce te uiți din nou în jos? În plus, ți-am spus să mănânci bine.

Phi Porsche îmi aruncă o privire îngrijorată, cu aerul că nu vrea să lase răspunsurile mele ambigue să treacă așa ușor.

— Am o indigestie, dar în ultima vreme se ameliorează. De câteva zile sunt mult mai bine, spun la întâmplare, exact așa cum îi spun mereu lui Junior.

— De ce nu erai așa în trecut, e o problemă intestinală, ai fost la medic? întreabă Phi Porsche îngrijorat.

— Nu încă, probabil nu e nimic. Acum reușesc să mănânc mult mai bine și nu am avut niciun simptom de zile întregi. Poate, ar putea fi pentru că am stat treaz până târziu noaptea citind cărți de construcții, știu că greșesc și că ar trebui să mă odihnesc mai mult, dar e cel mai rezonabil lucru de făcut.
— Îmi place că ești așa. Muncești mereu din greu. Și cafeneaua? Dacă e prea greu pentru tine, las-o mai moale puțin. Curând vei putea filma zeci de mii de reclame și o să-ți găsești alt job. Nu trebuie să te epuizezi într-un job ca ăsta.

— Știu, Phi Porsche. Dar trebuie să muncesc din greu și pentru a obține laude. Când voi găsi un loc de muncă, chiar dacă îl voi obține ușor, va trebui să mă ocup de el. Încă studiez, notele mele trebuie să fie cele mai bune din clasă. În plus, mai trebuie să lupt încă doi ani pentru a obține tot ce vreau.
— Ești aproape de examene?

— Săptămâna viitoare.

— Când vei termina examenele, vom merge la o ședință foto. Tocmai am primit notificarea că ședința foto pentru casting este programată pentru sâmbăta viitoare. Chiar în Studio.
— Oh, bine. Voi fi liber la ora aceea.

— Între timp, mănâncă mult. Corpul tău e mai slab decât al lui Ai Timmy. În trecut păreai încă destul de musculos, dar acum ești prea slab.

— Știu că trebuie să am grijă de mine, voi mânca mult în această perioadă. Sunt prea slab, știu. Poate nici nu sunt bun la a avea grijă de mine, dar voi încerca.

Sunt puțin nervos, dar până la urmă am spus-o.

— Ce încerci să spui?

— Încerc să spun că îți voi oferi prânzul, ca o compensație pentru că mi-ai găsit un nou loc de muncă. Există un restaurant nou unde vreau să merg. Dar dacă nu ești de acord și nu ți se potrivește, pot anula rezervarea. Explic totul fără probleme, expresia lui este normală, așa că nu m-am gândit la altceva.
— Ți-a picat ceva pe tine, nu? Un restaurant care necesită o astfel de rezervare trebuie să fie foarte scump.

Mă ia puțin peste picior.

Dar e adevărul, indiferent cât de scump ar fi totul, îmi pot permite pentru că îi sunt prea recunoscător lui Phi Porsche. E o persoană care a fost mereu alături de mine, ajutându-mă de fiecare dată.

— Ah… Nu pot accepta asta. Brusc, Phi Ob face o față dezgustată și spune cu o voce batjocoritoare.

— Destul, Ob. Nu-ți voi permite să-l iei peste picior pe Nong al meu, Phi Porsche a adoptat imediat o expresie serioasă.
— Oh, am auzit ceva iar și iar, care îmi furnica în ureche… dar bine, bine, nu voi mai deranja.

Phi Porsche acceptă scuza nerușinată și îmi face cu ochiul.

— Nu face astfel de comentarii, nu mă interesează, ai putea să mă pui într-o lumină proastă, îl apostrofez nepoliticos pentru acel tip de comportament.

— Oh, vreau să te întreb ceva. Acea rudă care a venit să te ia în acea zi, când eram beți, de ce a venit să te ia atunci?
Când Phi Ob pleacă, Phi Porsche mă invită să continuăm conversația. Dar această întrebare este atât de dificil de răspuns încât creierul meu nu reușește să scrie rapid o poveste.

— Oh… l-am sunat pe fratele meu, realizând că probabil eram foarte beat, apoi el i-a sunat pe rudele mele să vină să mă ia, eh, de ce? Întreb cu voce joasă.

— Expresia ta era ciudată și părea să aibă legătură cu mafia.

Phi Porsche pare să se fi gândit la asta și se simte inconfortabil.

— Oh, e un recuperator de datorii, se pare, repet pentru a avea cea mai apropiată justificare.
— Uite, ce frumos, dacă ai o rudă ca el. Te va ține mereu în siguranță și te va proteja.

Slavă Domnului că Phi Porsche mă crede, acum pot răsufla ușurat.

— Exact…

Râd și încerc să-l conving pe Phi Porsche să schimbe subiectul. Ochii mei îl privesc pe Khun Ron, care stă într-un colț citind o carte, rugându-l disperat pe Phi Porsche să nu-l observe deloc.

Vine săptămâna examenelor, deși sunt îngrijorat pentru fratele meu, trebuie să studiez mult pentru examenele mele.

Chiar și Khun Pham a rămas tăcut și nu știu nimic despre el. Pare prea liniștit, și simplul gând la tăcerea lui mă înspăimântă.
Dar apoi înțeleg că motivul pentru care a rămas tăcut atât de mult timp este pentru că bunicul său s-a îmbolnăvit și este în spital, dar până să aud vestea au trecut deja câteva zile.

Am aflat când Phi Ob a început să comenteze știrile la cafenea, nu sunt sigur ce s-a întâmplat, dar știrile vorbesc despre un om bogat care deține PPlus, care și-a pierdut cunoștința.

Am avut senzația că acest lucru era legat de Khun Pham și de unchiul său, așa că am mers să caut știri în acest sens pentru a le citi. Multe dintre principalele ziare au raportat în exclusivitate vestea că unul dintre cei mai mari magnați ai țării este bolnav. Astfel, Grupul PPlus a scăzut cu aproape zece puncte, deoarece acționarii se temeau că managementul din cadrul Grupului PPlus ar fi trecut în alte mâini. Dar apoi povestea a început să se destrame din cauza modului în care grupul a emis o declarație.
Vestea este că acum persoana care deține șaizeci la sută din companie este Khun Pham, deci, dacă persoana bolnavă ar muri, puterea de management a Grupului PPlus nu ar avea cum să treacă în alte mâini. Această veste a contribuit la confortarea investitorilor, deoarece acum se poate spune că toată încrederea Grupului PPlus este în Khun Pham, deoarece a demonstrat că de când a preluat frâiele Grupului PPlus a făcut compania să crească exponențial.
Prin urmare, singura instabilitate a Grupului PPlus este o problemă în interiorul familiei Phirapapphakorn.

Am citit cu interes. Din fericire, există o agenție de presă care a făcut un reportaj detaliat despre familia Phirapapphakorn.

Familia Phirapapphakorn este o veche familie de magnați. A pornit de la vânzarea de imobile și împrumuturi de bani. Proprietarul a fost foarte inteligent. A reușit să continue afacerea de-a lungul anilor realizând multe profituri, și-a unificat acțiunile prin cumpărarea unei bănci și a deschis mai multe filiale pentru a desfășura o varietate de activități. Magnatul are o soție thailandeză, fiica unui om de afaceri de nivel înalt, cu ajutorul căreia și-a putut promova propria afacere. Cuplul are doi copii. Fiul cel mare se numește Phirida, care este tatăl lui Khun Pham.
În plus, mai are și alți trei copii din amantele sale, Phawat, Phakin și Phakhin, de fapt o familie numeroasă. Din păcate, fiul cel mare a plecat să studieze în Statele Unite, dar a murit acolo, lăsându-l pe Khun Pham ca unul dintre principalii moștenitori. Fiul concubinei ar trebui să poată ajuta în afaceri, dar nu este altceva decât un incompetent.

Astăzi este proprietarul unei mici companii afiliate. Este unul dintre fiii care a reprezentat o problemă, deoarece se spune că este dependent de droguri, motiv pentru care magnatul l-a trimis să studieze în Canada, iar el a refuzat să se întoarcă.

Prin urmare, există doar un sector care pare capabil să conducă afacerile, chiar dacă nu este foarte abil, astfel încât să susțină Grupul PPlus să fie profitabil în fiecare an. Dar când Khun Pham s-a întors după ce a studiat în străinătate și a început să gestioneze unele direcții ale Grupului, și-a făcut treaba foarte bine.

Majoritatea investitorilor nu îl apreciază pentru că este tânăr și aproape necunoscut, dar cu profiturile sale uriașe a făcut compania să crească exponențial. Talentul său este prea unic și diferit.
Gândindu-mă la asta, mă simt ciudat. Nu știu dacă boala lui Khun Phat îi poate provoca durere lui Khun Pham… Chiar și acum că ne-am despărțit, continui să mă îngrijorez pentru el.

În sfârșit am terminat examenele, de astăzi am terminat oficial anul doi. După marea pauză semestrială, voi intra în anul trei.

Nu am niciun program sigur, dar cred că dacă nu mă va contacta din nou, voi merge în Italia să încerc să-l găsesc, pentru că a dispărut de atât de mult timp încât cred că mor de îngrijorare.

Diseară am o întâlnire cu Phi Porsche, a rezervat să mergem la un restaurant de lux. Nu știu ce restaurant a rezervat, dar este un hotel de cinci stele lângă râul Chao Phraya, de fapt a spus că va veni să mă ia. Dar trebuie să merg cu Khun Ron, așa că am refuzat.
Astăzi examenul s-a terminat devreme, așa că m-am întors la apartament să fac un duș și să mă schimb: trebuie să mă îmbrac bine pentru ocazie, deoarece restaurantul se află într-un hotel de lux.

Așa că am ales să port costumul negru pe care l-am purtat în trecut ca bodyguard al lui Khun Pham. Îmi amintesc când am purtat acest costum ultima dată și mi s-a strâns inima amintindu-mi că îl luasem pentru a curăța petele albe de pe picioare și apoi îl aruncasem în mașină.
Cineva trebuie să-l fi curățat și călcat și apoi l-a lăsat în dulap.

Când ajung la local, îmi dau seama că este un restaurant foarte luxos și foarte romantic, așa că sunt deja puțin îngrijorat. Nu este un loc obișnuit și mă tem că este prea scump. Dar în orice caz, Phi Porsche m-a ajutat mult să am grijă de mine.
— Arăți bine astăzi. Atât de frumos.

Phi Porsche vine să mă întâmpine în fața localului și mă salută de îndată ce mă vede.

— Și Phi Porsche este frumos. Locul este superb, Phi, îi spun cu un zâmbet.

— Da, este foarte greu de rezervat. Bucătarul cu trei stele Michelin este foarte iscusit. Phi Porsche se laudă cu iscusința sa.

— Să mănânc aici? Va fi o onoare pentru mine. Nu am niciun prestigiu să fiu aici și cu siguranță nu aș încerca niciodată ceva atât de bun. Îi spun. Dar în interiorul meu, inima mea plânge, pentru că este păcat că banii pentru nota de plată a mâncării de acest nivel sunt cu siguranță zeci de mii.
— Dacă îți place, putem reveni. Ce vrei să mănânci, spune-mi, spune Phi Porsche, apoi îmi atinge talia și mă ajută să intru în local.

— Voi fi grijuliu cu Phi.

— Poți veni dacă îmi permiți să fiu însoțitorul tău, vom veni să mâncăm ce vrei tu.

— Oh, nu spune așa, sunt cu adevărat dispus să mă gândesc la asta, având în vedere că este gratis. Răspund fără să mă gândesc, știind că glumește.
Curând ne aduc vinul pentru a fi servit cu un aperitiv și un platou mic. Gustul este atât de proaspăt și delicios încât aproape îmi dau lacrimile.

— Ia un pahar, te rog. Pentru nașterea unei noi stele talentate.

Phi Porsche își ridică paharul, este atât de fericit încât îl ridic și eu pe al meu pentru a-l întâlni pe al său.

Mă jenez că mă numește „stea”. Este doar o întâmplare că am obținut jobul și cred că l-am obținut doar datorită ajutorului său.
— Nu mă iei peste picior?

— Nu, doar privesc lumea în mod realist, ca și cum tu nu ai putea fi o stea ca…!!! Timmy.

Privirea lui se mută spre o masă nu departe de unde stăm.

— Da. Răspund confuz, apoi mă întorc și văd că Timmy este într-adevăr acolo.

Dar ceea ce văd îmi taie respirația, inima mă doare până când trebuie să ridic mâna pentru a o strânge.

Timmy nu este singur… Vine însoțit, evident.
Gestul de a-l îmbrățișa în jurul taliei atât de dulce m-a făcut incapabil să-l privesc și m-am îndepărtat imediat.

— Vine din nou cu acel milionar. Mă întreb dacă e serios în această afacere, spune Phi Porsche, strâmbându-și ușor gura într-o parte înainte de a se întoarce pentru a continua să bea vin.

— Vrei să-l saluți? Îl întreb pe Phi Porsche cu ezitare. Nu vreau absolut deloc să-l salut, nici măcar nu vreau să privesc în acea direcție a doua oară.
— Nu e nevoie. Uite, cred că e mai bine să ciocnim un pahar.

Zâmbesc dulce lui Phi Porsche, ridicând paharul meu de vin spre el. Dar nu știu de ce, în acel moment simt o furnicătură la ceafă.
O senzație ciudată care îmi face pielea de găină. Ceva ce nu pot descrie.

Chiar dacă nu am mers să-l salutăm, Timmy a venit oricum să ne salute.

— Kan, Phi Porsche sunt atât de fericit. Am venit din întâmplare să mâncăm în același loc.

Nu aș vrea să mă întorc, pentru că știu că Timmy nu a venit doar să mă salute.

Presiunea se răspândește în interiorul meu, până când nu mai pot suporta. Sunt total inconfortabil, dar trebuie totuși să mă întorc să privesc și îl pot vedea pe Khun Pham venind spre mine.
— Oh, ești aici, Timmy? Într-adevăr, e o plăcere să ne vedem… Phi Porsche este cel care se apropie să vorbească, mă simt atât de înțepenit încât este imposibil pentru el să nu observe.

— Phi Pham m-a invitat să luăm prânzul împreună. De ce nu ne saluți? Și Phi Pham vine acum.

În acel moment aș vrea să-l iau pe Timmy și să-l lovesc cu toată puterea mea. Dacă a venit doar să salute, nu poate să se grăbească să plece, nu?
De ce mă iei peste picior?

— Oh… Sawadee. Bei vin și te distrezi cu Khun Pham. Sawadee. Îmi cer scuze și ridic mâna pentru a-i aduce un omagiu lui Khun Pham fără măcar să-l privesc.
— Oh, nu voi bea prea mult sau nu voi putea merge la evenimentul fotografic de mâine. Phi Pham, acesta este Phi Porsche, cel mai bun fotograf din Thailanda. Cele mai faimoase coperte de reviste au fost fotografiate de el.

Timmy termină de vorbit și se întoarce pentru a-l prezenta pe Phi Porsche lui Khun Pham.

— El este Khun Pham, îl prezintă Timmy.

Phi Porsche, ridicând politicos mâna, îl salută pe Khun Pham. Dar nu am auzit niciun răspuns din partea lui.

Atmosfera este ciudat de rece, și chiar și Timmy simte asta.
— Bine, cred că lui Phi Pham îi este foame acum. Haideți la masă. Timmy rezolvă situația și se întoarce pentru a îmbrățișa brațul lui Khun Pham și a se retrage.

În cele din urmă, Khun Pham pleacă imediat.

După ce au plecat, scot un oftat mare, Phi Porsche se încruntă și scoate un ușor sunet de dezaprobare în gât.

— Nu a vrut să mă salute. Cred că atunci când îl voi vedea pe Khun Pham nu îi voi aduce cu siguranță un omagiu.

— Nu-ți face griji, oamenii bogați sunt așa.

Zâmbesc într-un mod reconfortant pentru a-l liniști, Phi Porsche este într-o dispoziție mai bună și mă invită să încerc următorul fel de mâncare ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Tot timpul mă simt observat, ochii mei sunt fixați pe o masă, dar din direcția în care stau nu-l pot vedea. Dar simt că mă privește mereu, chiar dacă nu mă întorc. Senzația pe care o am este cea a unui fulger rece și tăios care pătrunde în corpul meu, mă face să mă simt foarte inconfortabil.
Când în sfârșit am terminat de mâncat, îl invit pe Phi Porsche să intrăm. Nu mai pot suporta să stau aici și să continui să mănânc și să-i privesc împreună atât de fericiți. Este atât de trist.

În timp ce mâncăm desertul, Phi Porsche are o expresie ciudat de neliniștită, așa că nu pot să nu întreb.

— Phi Porsche, ce e în neregulă?

— Nong Emm… Nong, pot să te întreb ceva?
Nu știu de ce, dar Phi Porsche pare brusc atât de nervos încât este surprinzător să-l văd așa.

— Bine, bine, răspund, făcându-i un zâmbet pentru a-l liniști.

— Nu ai încă o prietenă, nu-i așa?

Chiar dacă sunt surprins de întrebare, răspund sincer.

— Da, mă cunoști, știi unde frecventez. O persoană ca mine cum ar putea avea o prietenă. Viața mea este să studiez și să lucrez.

— Ehm… Atunci, îți repugnă băieții care ies cu bărbați? Auzind această întrebare, mă înec cu vinul meu.
— Dar ce naiba… beau o gură de apă și încerc să rămân calm.

— Calmează-te, bea puțină apă mai întâi… te voi întreba imediat ceva.

— Da?

Nu pot să cred că îi plac lui Phi Porsche, nu-i așa?
— Te întreb din nou: îți plac doi bărbați într-o relație sau îi urăști?

— Phi Porsche…

— Înțeleg că s-ar putea să fii surprins să auzi asta. Dar ne înțelegem bine unul cu celălalt. Îmi placi foarte mult și vreau cu adevărat să am grijă de tine.
În acest sens, Phi Porsche întinde mâna pentru a o lua pe a mea. Nu ridic mâna pentru că sunt prea ocupat să procesez totul, sunt încă uluit.

— Eu… nu sunt suficient pentru tine.
Când sunt conștient, îi răspund sincer.

Phi Porsche… Nu m-am gândit niciodată la el în acest fel, în plus, o persoană care a fost o prostituată ca mine nu îl merită deloc.

— Nu, știu că nu te-ai gândit prea mult la asta, dar nici nu vreau să te grăbesc. Voiam doar să știi, astfel încât să mă poți privi diferit și nu doar ca pe un Phi.

Nu știu ce să spun, pentru că nu vreau să-i alimentez speranțele. Dar nici nu vreau să-i rănesc sentimentele.

Brusc, senzația de frig de la încheietura mâinii mă face conștient.
— Ce este asta? Ridic încheietura mâinii, confuz.

— Un cadou cu ocazia mărturisirii mele de dragoste, spune și îmi ia delicat mâna.
— Phi Pors…

— Hei!

Nici măcar nu am răspuns că nu aș accepta cadoul. În schimb, se aude o exclamație puternică urmată de un zgomot puternic care aruncă în panică întregul local. Khun Pham stă acolo, cu ochii fixați pe mine, nu arată rău, dar cămașa lui este plină de sânge.
— Phi Pham, de ce ai spart sticla? Mi-e frică de sânge! exclamă Timmy cu voce tare.

Personalul începe să intre în panică și apoi o echipă a adus o trusă de prim ajutor. Dar el ridică mâna pentru a-i opri și înfășoară lejer un prosop în jurul mâinii și se ridică.
Timmy stă încă acolo uluit, speriat de sânge, neputincios.

Surprinzător, Khun Pham vine direct la masa mea, se oprește în fața mea și îmi ridică brațul pentru a pleca imediat cu el.
— Hei! Ce faci?

Phi Porsche se ridică și îl oprește, dar a fost imediat oprit de bodyguardul lui Khun Pham. Mă tem că s-ar putea întâmpla ceva mai serios cu acest tip de pază, așa că mă întorc să-i spun lui Phi Porsche:

— Phi Porsche, este un prieten al fratelui meu. Nu-ți face griji, ne vedem mâine… hei!
Nu termin de vorbit și el mă apucă de braț atât de strâns încât nu pot opune rezistență, pentru că știu că ar fi inutil. Se pare că acum face ceva greșit, pentru că de data aceasta mă trage afară din local cu furie și mă urcă într-o mașină, nu într-un Rolls-Royce Kanto ca de obicei, ci într-o mașină sport neagră.

La scurt timp după aceea, mașina de lux a ieșit în viteză din parcare. Brusc, conduce foarte repede! Chiar și în Bangkok, aglomerația din trafic îl face să se miște de la stânga la dreapta pentru a evita celelalte mașini.

Mașina de lux se oprește și parchează în fața clădirii PPlus.

Mi-am ținut respirația pe tot parcursul drumului. Când în sfârșit pot respira și mă pot sprijini calm pe scaun, brusc s-a deschis portiera de pe partea mea. Sunt ținut strâns, tras spre un piept larg și apoi, în mod transversal, abdomenul meu se așază pe un umăr puternic, ca un sac de orez.
— Khun Pham, te rog, lasă-mă să plec.

Paf! Paf! Paf!

Senzația de arsură mă face să încetez să mă mai zvârcolesc, mă doare atât de tare încât mi-au curs lacrimile.

Ochii mei nu pot să nu fixeze mâinile lui pline de sânge, nevrând să-i fac rău. În ceea ce privește ceea ce se întâmplă în acest moment, nu vreau să mă gândesc prea mult…

Dar cum să nu mă gândesc! Chiar dacă l-a dus pe Timmy la cină, s-a comportat furios cu mine, ca și cum ar fi fost gelos pe mine.
Cum este posibil?

Scutur din cap, încercând să nu mă gândesc la asta, apoi intru în cameră.