Când Khom și Kit i-au dus pe Baiboon și Kim la mall, Kim l-a dus pe Baiboon la cumpărături, iar Khom și Kit l-au urmărit peste tot. Kim a cumpărat majoritatea cadourilor pentru Baiboon.
– P’Khom!
Baiboon s-a apropiat și l-a strâns ușor de braț pe Khom.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat Khom. Kim era acum în picioare, alegând o cămașă pentru Baiboon.
– P’Khom, vorbește cu P’Kim. Nu e nevoie să cumpere atâtea haine pentru Baiboon. Baiboon are hainele pe care i le-a cumpărat P’Khom, a spus tânărul cu o voce încordată, pentru că încă își amintește cuvintele pe care i le-a spus Mai în această dimineață.
– Ți-am spus deja că nu pot să o jignesc pe soția șefului, a spus Khom cu un zâmbet, iar Baiboon a făcut o față posomorâtă. Khom s-a încruntat când a văzut expresia tânărului.
– De ce, ce s-a întâmplat? a întrebat Khom. Baiboon a clătinat imediat din cap.
– Nimic. Doar că Baiboon nu vrea ca să cumpere Kim și Khom o grămadă de lucruri de genul ăsta. Deși Baiboon este doar nepotul gospodinei, tot el este cel care a cerut să locuiască aici, a spus frustrat tânărul.
– Cine spune că asta, ne face să ne simțim incomod? a întrebat pe un ton calm.
– Nimeni! Lui Baiboon chiar îi pasă de toată lumea, a răspuns Baiboon cu o expresie normală.
– Baiboon a cerut ceva? a întrebat Khom. Baiboon a clătinat încet din cap.
– Niciodată, a răspuns fără menajamente tânărul.
– Da, Baiboon nu a cerut niciodată, dar există oameni care sunt dispuși să-i dea lucruri. Atunci de ce gândește Baiboon atât de mult? De ce te simți atât de rău? a întrebat serios Khom.
– Baiboon nu vrea ca voi să fiți descurajați. Dar Baiboon a simțit că ceea ce i-ați dat voi era prea mult pentru un copil ca Baiboon, s-a grăbit tânărul să explice.
– Ai datoria de a studia, gândeşte-te doar la studiu. Nu trebuie să te gândeşti prea mult la aceste lucruri. Atâta timp cât faci asta, nu vei cauza probleme bătrânilor. Baiboon nu trebuie să se gândească prea mult, i-a spus Khom tânărului, ca să înțeleagă ce gândeau el și Kim.
– Dar…
Tânărul încă se simțea incomod.
– Niciun „dar”! a spus Khom, cu vocea răgușită. Baiboon a înghețat imediat. Nu a îndrăznit să spună nimic altceva.
– Poți să mergi cu domnul Kim, a răspuns Khom. Chiar nu voia să-l certe pe Baiboon, dar dacă nu-l certa, Baiboon nu-i va accepta bunele intenții.
Baiboon s-a apropiat de Kim cu o expresie confuză. După un timp, tânărul a simțit nevoia să meargă la baie. Kim i-a spus apoi lui Khom să fie cel care îl conduce. În ceea ce-l privește pe Kim, acesta a ales să rămână alături de Kit.
– Te-ai plictisit? a întrebat Khom în timp ce îl conducea pe Baiboon la baie.
– Nu, a răspuns tânărul calm.
– Regreți că ai fost mustrat de superiorul tău acum? s-a prefăcut Khom că întreabă, determinând ca fața lui Baiboon să se încălzească imediat.
Avea un sentiment confuz, ca cel al unui copil care a fost prins, determinându-l pe Khom să zâmbească puțin, înainte de a-l lua după gât pe Baiboon în timp ce continuau să meargă.
– Un pic cam feroce, a glumit Khom.
– Ei bine, nu vreau ca să mă certe P’Khom. E ca și cum aș fi un băiat rău, a spus tânărul cu blândețe. Khom a râs încet în gât.
– Dacă nu vrei să fii certat, trebuie să mă asculți, ai înțeles? a reamintit din nou Khom.
– Hmm… a spus imediat Baiboon, după un timp Baiboon a cerut să meargă la toaletă și Kim i-a spus lui Khom să meargă cu el, Baiboon era în drum spre toaletă când Khom l-a tras după el.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat Baiboon, confuz.
– Du-te la toaletă, a spus Khom, pentru că toaleta din mall era destul de aglomerată. Khom nu a vrut ca tânărul să facă comisioane în fața celorlalți.
– Dar… Baiboon ar fi obiectat, dar a trebuit să se oprească când a văzut privirea opresivă a ochilor ascuțiți.
– În regulă, a răspuns Baiboon înainte ca şi Khom să-l conducă pe Baiboon în baia cea interioară, unde Khom aștepta la ușă.
– La ce te uiți? a întrebat Khom cu o voce gravă pe un bărbat care s-a întors când l-a văzut pe Baiboon intrând, determinându-l pe interlocutor să se îndepărteze imediat.
Chiar nu-mi pot lua ochii de la el!, se gândea Khom în inima lui. În scurt timp, Baiboon a deschis ușa și s-a dus să se spele pe mâini.
– Nu te-ai dus la baie? a întrebat tânărul. Khom a clătinat din cap dintr-o parte în alta.
– Hai să ieșim să-l vedem pe Khun Kim, a spus Khom, când a văzut că Baiboon se spălase pe mâini, dar nu suficient de repede pentru a ieși din baie. Baiboon a făcut o pauză de o clipă.
– Baiboon… Păi… Bună, P’Khom.
Phai, care a intrat în baie, a fost surprins, înainte de a ridica mâna pentru a-i aduce un omagiu lui Khom, care stătea lângă pâine. Khom a dat din cap cu un sentiment de frustrare în suflet pentru că l-a întâlnit întâmplător pe Phai aici.
– Phai, ai venit la mall?
Baiboon și-a salutat prietenul cu un zâmbet.
– Ei bine, am spus că voi veni să văd filmul. Apoi Baiboon a spus că nu poate veni, a spus Phai cu o privire ușor tăioasă.
– Îmi pare rău, Phai. Sunt foarte ocupat, i-a răspuns Baiboon încet prietenului său.
– Și nu a spus Baiboon că face comisioane acasă? De ce ai venit la mall? l-a întrebat Phai, pentru că voia să știe dacă Baiboon chiar avea de lucru sau dacă cineva nu îl lăsa să vină, persoana despre care Phai credea că este o siluetă înaltă care stătea nemișcată lângă Baiboon.
– Am venit să facem niște comisioane. Mai e ceva aici? Dacă nu există, va trebui să-i cer lui Baiboon să plece, a spus Khom cu o voce calmă, în timp ce se uita la Phai cu ochi reci. În sinea lui, era puțin nemulțumit de cuvintele tânărului.
– Păi… Plecăm noi primii, Phai, a spus Khom grăbit, în timp ce îl trăgea de braț pe Baiboon pentru a ieși din baie.
– Așteaptă, te voi suna, a spus Phai repede ca să termine înainte ca să meargă Khom și Baiboon pe coridorul din fața băii.
Dacă nu ar fi fost un puşti, nu l-aş fi presat în baie.
– P’Khom, pe Baiboon îl doare, a spus tânărul, în timp ce Khom îl strângea accidental brațul lui Baiboon un pic prea tare.
– Oh… Îmi pare rău… De ce așteptați aici, Khun Kim?
Khom i-a dat repede drumul brațului lui Baiboon și l-a întrebat pe Kim care se afla la intrarea în baie. Kit s-a apropiat și a șoptit în timp ce Danai se apropia de Kim, lăsându-l pe Khom fără cuvinte.
– Deci, hai să ne întoarcem acum, bine? a întrebat Khom, îngrijorat pentru siguranța lui Kim și a lui Baiboon.
– Nu, am de gând să continui să merg, a răspuns brusc Kim. Kit s-a întors să se uite la Khom pentru a lua o decizie.
– Bine, dar nu plecați nicăieri singur, Khun Kim, l-a asigurat Khom. Kim a dat din cap.
Înainte de a-l lua pe Baiboon, au ieșit la o plimbare pentru a cumpăra mai multe lucruri. După ce au obținut toate lucrurile pe care le doreau, Khom și Kit i-au dus imediat pe Kim și Baiboon direct acasă. Când au ajuns la casa lui Baiboon, au dus lucrurile în casa lor. Apoi Baiboon s-a întors să o ajute pe bunica în bucătăria mare.
– Ce faci aici, Baiboon? a întrebat Khom după ce a ieșit din biroul lui Kamol.
– P’Khom, vrei să mănânci în bucătărie cu Baiboon? Ei bine, Baiboon vrea să gătească.
– Vrei să iei cina cu ei? a întrebat mătușa când l-a văzut pe Khom intrând în bucătărie.
Mătușa gătește o oală mare cu diverse lucruri și le pune în pavilionul din grădină pentru subordonaţii lui Kamol care au venit să mănânce pe îndelete, deși dacă cineva gătește doar în interiorul casei sale, Kamol nu interzice niciodată asta.
– Da, cu Baiboon, a răspuns Khom, pentru că mătușa lui pregătește mâncare pentru gospodine.
– P’Khom, eu mănânc aici, P’, a spus Lop intrând pe ușa din spate.
– Deci nu vrei să mănânci cu idioții ăia, Ai’Ruj și Ai’Kit? a întrebat Khom, înainte ca Ruj și Kit să schițeze un zâmbet. Lop s-a apropiat în grabă pentru a se ascunde în spatele lui Khom. Baiboon părea perplex.
– Amândoi am venit să mâncăm, P’Khom, a spus Ruj, ridicând ușor o sprânceană înainte de a se întoarce să se uite la persoana din spatele lui. Lop a scuturat din cap pentru a-l determina pe Khom să renunțe la afacerile lui Ruj.
– Poftim, adu niște orez și pentru ăștia trei, a spus Khom cu un zâmbet, înainte de a închide conversația și de a șopti ceva.
– Bine, puteți mânca, a spus Lop cu tristețe, înainte ca toată lumea să se așeze la masa din bucătărie, inclusiv Da și Mai, care înconjurau masa.
Lop s-a așezat lângă Khom. Baiboon se îndrepta să se așeze lângă Khom, dar locul a fost ocupat de Mai, care s-a așezat prima. Acest lucru l-a făcut pe tânăr să înghețe puțin. Lop i-a spus apoi lui Mai să se așeze între Kit și Ruj. Dar fata a refuzat.
– Pot să mă așez acolo într-o clipă, a spus tânărul, pentru că există un singur loc, care este între Kit și Ruth.
– Lop, ridică-te și stai aici. Lasă-l pe Baiboon să se simtă alături de Khom, a spus Kit cu o voce gravă, înainte ca Lop să scoată un mârâit în gât, dar a cedat. Era în regulă pentru că vrea ca Baiboon să stea lângă Khom.
– De ce să ne mai obosim să schimbăm locurile? Oriunde e liber, stai jos.
Mai a mârâit, pentru că se simțea enervată că toată lumea părea îngrijorată și era de partea lui Baiboon tot timpul. Khom a ascultat, dar nu a spus nimic.
Baiboon s-a așezat lângă Khom cu o expresie sumbră, pentru că se temea că el era cauza haosului din cauza schimbării de dispoziție.
– Oh, mănâncă ca să poți crește repede și să nu mai gândești prea mult, a spus Khom, determinându-l pe Baiboon să ridice puțin privirea.
– Baiboon gândește prea mult, a spus tânărul cu blândețe. Khom și-a folosit apoi degetul arătător pentru a freca zona dintre cele două sprâncene ale lui Baiboon.
– Nu gândești prea mult, dar sprâncenele tale sunt încruntate ca un arc, a glumit Khom.
– P’Khom, ai mâncat panang*? Vrei să ți aduc?
(N/T:*Phanaeng, scris și phanang, panang și alte variante este un tip de curry thailandez roșu care este gros, sărat și dulce, cu o aromă de lămâie makrut.)
O voce feminină a strigat, dar abia dacă avea un răspuns definitiv. Lop a fost cel care a ridicat castronul de curry panang pentru a sta în fața lui Khom, ceea ce a făcut ca fata să se încrunte imediat la Lop, în timp ce Da, Kit și Ruj râdeau în secret în surdină.
– Nu-ți pasă de P’Khom? Dacă nu se va ajunge la nimic, o voi da eu însumi pe a mea lui Khom. Sunt atent și cu tine, cred că ești obosită de muncă. Hai să mâncăm, a spus Lop, strâmbând din nas. Mai i-a aruncat lui Lop o privire dezaprobatoare, dar nu a spus nimic înainte de a se așeza cu toții la masă.
Între timp, Kamol și Kim mâncau în sala de mese pentru doi, pentru că Baiboon era cu ceilalți în bucătărie.
– Oare P’Khom va lucra alături de Khun Kamol în seara asta? a întrebat Baiboon la începutul după-amiezii, în timp ce stătea în casa lui Khom.
– Da, merge și Khun Kim, răspunse Khom, care se ridică în picioare, fumând și călcând hainele. Baiboon s-a încruntat ușor.
****
– P’Khom, dacă fumezi acum, scrumul de la țigară o să-ți cadă pe cămașă, a spus Baiboon în timp ce se ridica și se îndrepta spre Khom.
Khom a așezat apoi fierul de călcat pentru ca Baiboon să-i calce cămașa, precum și pentru a-l freca ușor pe Baiboon pe cap.
– Te plângi ca o mamă, a spus Khom în glumă.
– Baiboon nu îndrăznește să fie mama lui Khom. Mi-ar fi frică să nu fiu strangulat de fiul său, a răspuns Baiboon în timp ce-și călca bine cămașa.
– Nu îndrăznești să fii mamă. Și dacă ești…
Khom, care era pe punctul de a spune ceva, a fost puțin confuz când a simțit că unele cuvinte aproape că i-au scăpat. Baiboon s-a întors să se uite confuz la fața lui Khom.
– Ce anume? a întrebat Baiboon suspicios.
– Nu contează. Continuă să treci peste ea sau o să arzi cămaşa.
Khom a schimbat subiectul pentru că nu vrea ca Baiboon să devină prea suspicios. Tânărul s-a întors imediat spre cămaşă.
– Nu arde deloc. Lui Khom îi place să-l șocheze pe Baiboon, a spus tânărul în glumă.
Khom s-a ridicat în picioare și s-a uitat la figura mică a lui Baiboon care își călca şi cămașa cu sentimente contradictorii. Conflictul dintre bine și rău îl făcea confuz. Khom a început să-și dea seama că ceea ce simțea pentru Baiboon se întâmpla.
S-a mutat să stea în spatele băiatului, cu o mână îmbrățișând liber gâtul lui Baiboon, iar bărbia i se odihnea ușor pe capul băiatului. Baiboon a făcut o pauză. A simțit imediat că i se încălzește fața. Inima îi bătea cu putere în timp ce simțea căldura pieptului puternic al lui Khom răspândindu-se pe spatele lui.
– P’… P’Khom, a strigat Baiboon pe un ton confuz. Se simțea de parcă fața lui era pe cale să explodeze.
– Hmm... a răspuns Khom în gât în timp ce se apleca să miroasă părul moale al lui Baiboon. Baiboon a simțit ce făcea Khom.
– Ba… Baiboon nu se pricepe la călcat cămăși, a răspuns tânărul cu o voce încruntată. A vrut să se miște, dar nu a îndrăznit.
– Miroase bine, a spus Khom, în timp ce îl săruta din nou pe Baiboon pe păr.
– Ce-i asta? a întrebat Baiboon.
– Părul tău miroase bine, ce marcă de șampon folosești? a întrebat Khom, dar mâinile lui încă îl îmbrățișau pe Baiboon de la spate.
– Este aceeași marcă ca și cea a lui Khom. P’Khom este cel care a cumpărat-o și pentru Baiboon, a răspuns din nou tânărul. A început să simtă că inima lui se afla în afara corpului său.
– Da, dar de ce nu miroase la fel de bine când o folosesc eu? a spus Khom pe un ton normal.
Baiboon a pus fierul de călcat la locul lui și a apucat brațul puternic al lui Khom care îl îmbrățișa, nu l-a îndepărtat, însă tânărul și-a ridicat brusc privirea.
– Deci P’Khom și-a spălat părul? a întrebat Baiboon. Mintea lui Baiboon se gândea acum la parfumul șamponului, ascunzând niște sentimente în inimă.
– În cadă. Am încredere doar în cadă atunci când fac baie, a spus Khom.
– Hei, Baiboon va mirosi puțin. Sau cum voi ști dacă miroase bine sau nu? a spus Baiboon, apoi Khom a înclinat capul spre Baiboon care a ridicat capul. Fruntea lui Khom s-a alăturat frunții lui Baiboon.
– P’Khom, cum pot să îl miros în poziția asta? a spus Baiboon provocator și s-a legănat în timp ce părul lui Khom îi cădea în față.
Khom l-a apucat apoi pe Baiboon și l-a întors spre el însuși, apoi l-a apucat pe Baiboon în timp ce tânărul se îndrepta, determinând ca fața lui Khom să fie la înălțimea taliei lui Baiboon. Cât despre Baiboon, l-a apucat imediat pe Khom de umeri. Khom s-a uitat la Baiboon zâmbind.
– Deci, în poziția asta poți să îl miroși, nu? a răspuns Khom cu un zâmbet. Baiboon a devenit puțin tăcut când a văzut zâmbetul cald și înflăcărat al lui Khom. Ca printr-o vrajă, tânărul și-a coborât încet fața în părul lui Khom, pentru că l-a surprins pe Baiboon determinându-l pe tânăr să fie mai înalt decât el. Ambele mâini mici s-au înfășurat în jurul gâtului său și au îmbrățișat umerii puternici ai lui Khom.
– Miroase bine și el, a răspuns tânărul sughiţând și a împins puțin, în acest timp Khom și Baiboon s-au privit în ochi. Khom i-a oferit lui Baiboon un zâmbet blând.
– P’Khom, nu ești obosit? Să-l ții pe Baiboon așa? a întrebat tânărul cu blândețe.
– Eu nu obosesc, pot să îl port toată ziua și toată noaptea fără să obosesc, a răspuns Khom, determinându-l pe Baiboon să zâmbească puțin.
– P’Khom este atât de puternic, a răspuns Baiboon. Acum tânărul nu știa ce să spună sau să vorbească. Așa că găsește Khom o întrebare pentru a acoperi tăcerea.
– Deci îți place cât de puternic este? l-a întrebat Khom. Baiboon a dat imediat din cap.
– Îmi place, P’Khom este și el puternic și musculos. Baiboon vrea să aibă și el, a spus Baiboon în timp ce se gândea. Un râs moale i s-a scufundat în gât.
– De ce ar fi? a întrebat el, zâmbind.
– Deci, cum aș putea să fiu puternic și să mă protejez? a răspun tânărul gânditor pentru că întotdeauna a crezut că, dacă ai mușchi mari, nu va fi nimeni care să te umilească.
– Nu e nevoie, te voi proteja eu. O să am grijă de tine, bine? Baiboon este un băiat atât de drăguț, asta e bine, a spus Khom pe un ton serios.
– P’Khom mă va proteja. Chiar vei avea grijă de Baiboon? a întrebat Baiboon cu o voce tremurătoare.
– Vrei să am grijă de noi? a întrebat Khom.
– Baiboon vrea să rămână cu P’Khom. P’Khom nu-l lasă pe Baiboon nicăieri. Nu vei face la fel ca atunci când mama mea l-a părăsit pe Baiboon, nu-i așa? a întrebat tânărul cu o voce tremurătoare.
Este suficient pentru Khom să știe că Baiboon are un indiciu despre această chestiune, deși tot timpul Baiboon pare mai luminos și mai fericit. Dar sunt momente în care tânărul stă și se gândește la faptul că el a fost abandonat.
– Nu te voi lăsa nicăieri. Îți promit. Vrei să mă lași? a întrebat Khom.
– Nu, nici Baiboon nu-l va lăsa pe P’Khom nicăieri.
Tânărul s-a grăbit să răspundă și el pe un ton serios, determinându-l pe Khom să zâmbească.
– Chiar dacă cineva are grijă de Baiboon mai bine decât mine, Baiboon nu mă va părăsi, nu-i așa? a întrebat din nou Khom.
– Eu nu mă duc. Baiboon va sta cu P’Khom, iar el va sta cu bunica, a răspuns imediat Baiboon, determinându-l să zâmbească din nou.
– Ține minte aceste cuvinte. În ziua în care Baiboon va dori să plece, te voi urmări și te voi târî înapoi, s-a prefăcut Khom că ameniţă. Baiboon și-a strâmbat nasul și l-a făcut puțin ascuțit.
– Da, lui Khom îi place să facă o față crudă la Baiboon, a răspuns sarcastic Baiboon. Khom l-a pus apoi încet pe băiat jos cu mirosul părului său moale din nou.
– Dacă nu vrei să fiu brutal, va trebui să mă asculți. Poți continua. Apoi du-te și odihnește-te, a concluzionat Khom.
Înainte de a intra imediat în baia din cameră, l-a lăsat pe Baiboon să continue să-și calce hainele. Khom s-a privit în oglinda din baie înainte de a respira adânc.
Mai drăguț de atât nu se poate, Baiboon. O să arăt rău…. își spuse Khom în oglindă înainte de a reuși să-și calmeze tulburările emoționale.
****
După noaptea trecută și până în această după-amiază, Baiboon nu l-a mai văzut pe Khom. Când l-a întrebat pe Lop, i s-a răspuns că a avut un mic incident noaptea trecută, determinându-l pe Khom să rămână la sediu alături de Kamol.
Baiboon stătea în grădină, fără să îndrăznească să se apropie de Kim, când a auzit că și Kim era într-o dispoziție proastă, Baiboon s-a uitat la telefon, a vrut să-l sune pe Khom, dar nu a îndrăznit de teamă să nu interfereze cu programul de lucru.
Telefonul lui Baiboon a sunat, tânărul a zâmbit larg și l-a ridicat rapid pentru a se uita la el, dar încet s-a oprit din zâmbit când a văzut că numărul care îl suna nu era cel al lui Khom, dar tânărul l-a acceptat oricum.
– Ce s-a întâmplat Phai?
Baiboon a răspuns la un apel telefonic de la un coleg de școală.
[- Ce faci, te-am sunat într-un moment nepotrivit?] a întrebat Phai.
– Nu-ţi face griji. Ce se întâmplă, Phai? a întrebat Baiboon.
[- Te sun ca să-ți spun că mâine, Baiboon trebuie să se alăture clubului seara. Avem antrenament pentru a concura. Mâine profesorul va da temele pentru acasă la toată lumea.] a răspuns Phai
– Bine, e în regulă, a răspuns Baiboon.
[- Cu toate acestea, Baiboon trebuie să le spună celor de acasă. Te vor lăsa?] a întrebat din nou Phai.
Baiboon era încă puțin neliniștit, pentru că încă nu știa dacă va fi liber Khom sau nu, deoarece știa că slujba lui Kamol are probleme în ultima vreme. Prin urmare, Khom a trebuit să aștepte pentru a ajuta la gestionarea multor lucruri.
– Nu știu încă. Trebuie să aștepți, iar eu voi întreba, a răspuns Baiboon cu sinceritate.
[- Atunci întrebă mai întâi. Dacă nu poate să te aducă nimeni, te vom lua noi cu motocicletele noastre.] a propus Phai.
Imediat ce s-a auzit sunetul unui apel dublu, Baiboon s-a uitat la ecran și a zâmbit larg pentru că a văzut că era numărul lui Khom.
– Așteaptă, îți voi da un răspuns mâine. Ne vedem mâine, le-a spus Baiboon grăbit prietenilor săi, înainte de a întrerupe apelul lui Phai pentru a răspunde la apelul celuilalt interlocutor.
– Hei, P’Khom!
Baiboon a răspuns la apel cu o voce clară. Simțea cum i se umflă inima, doar că îl strigă nepoliticos.
[- Cu cine vorbești? M-ai făcut să aștept la coadă!] a spus Khom cu o voce calmă.
– Phai m-a sunat să-mi spună despre club. Deci Khom lucrează aici? Ești liber?
Lui Baiboon nu părea să-i pese prea mult de apelul lui Phai. Tânărul a vrut să afle mai multe despre Khom. Khom era conștient de asta, așa că a răsuflat ușurat.
[- Mă întorc acasă. Așa că am sunat mai întâi. Ce vrei să mănânci? O să ți cumpăr eu.] a întrebat Khom, determinându-l pe Baiboon să se simtă puțin fericit că se gândea mereu la Baiboon.
– Nu vreau să mănânc nimic. Baiboon vrea să-l vadă pe Khom, a răspuns tânărul în timp ce se gândea calm. P’Kom, de ce taci? a întrebat tânărul confuz.
[- Nu contează. Si eu vreau să te văd!] a răspuns Khom, determinându-l pe Baiboon să zâmbească.
– Deci, P’Khom, întoarce-te repede acasă, a spus Baiboon, determinându-l pe Khom să se simtă puțin mai bine.
Pentru că înainte nu a avut niciodată sentimentul de a vrea să meargă acasă sau oriunde. Dar de data aceasta, vrea să se întoarcă în curând pentru a-l vedea pe Baiboon. În fiecare zi, își amintea că știe că cineva îl așteaptă acasă.
[- Bine, ne vedem peste o oră.] a spus Khom, încheind apelul înainte de a închide.
Baiboon se așează și zâmbește cu telefonul singur. Starea de spirit sumbră și singuratică de până atunci a dispărut instantaneu.
****
– P’Khom!
`Baiboon a zâmbit larg când l-a văzut pe Khom venind spre el. În timp ce Baiboon stătea și o ajuta pe bunica să culeagă frunze de busuioc pe o rogojină sub copacul de mango.
De fapt, Baiboon știa de ceva vreme că s-a întors Khom. Dar Khom se dusese mai devreme să vorbească de afaceri alături de Kim la casa mare. Acum mergea pe jos pentru a se întâlni cu Baiboon.
– Ce faci? a întrebat Khom în timp ce se așeza pe covor lângă Baiboon.
– O voi ajuta pe bunica să culeagă frunzele de busuioc, a răspuns Baiboon cu un zâmbet. Khom s-a uitat la fața bunicii lui Baiboon.
– Mătușă Nee, mâine, Khun Kim va pleca dimineața devreme. Mătușă, fă niște sandvișuri pentru Khun Kim, ca să mănânce în mașină, i-a spus Khom mătușii Nee.
– Unde se duce Khun Kim? a întrebat curioasă mătuşa. Baiboon era și el suspicios. Fața lui Khom s-a înmuiat puțin.
– Iese cu prietenii lui pentru câteva zile, mătuşă Nee, a răspuns Khom
– Și P’Khom va merge cu el? a întrebat imediat Baiboon, determinându-l să zâmbească puțin.
– Eu nu mă duc, dar în ziua de colectare s-ar putea să mă duc. De ce, vrei să faci o excursie cu mine? Khom s-a prefăcut că întreabă ca să schimbe subiectul, pentru că nu dorea ca Baiboon să știe povestea celor întâmplate.
