– Nu, Baiboon, cere doar un răspuns, a spus tânărul cu indiferență.
– Ţi-e teamă că nu va veni nimeni să te ia de la şcoală? întreabă Khom din nou. Baiboon a clătinat din cap.
– Nici vorbă, a răspuns imediat tânărul.
– De fapt, așa este, poți să-l lași pe Baiboon să se urce în autobuz și să învețe singur. Să nu-l mai lăsăm pe Khom să te ducă așa în fiecare zi. Mătușa îşi face griji. În plus, vedeți că munca e aglomerată în ultima vreme, nu? a spus mătuşa Nee.
– Mătușă, am vorbit cu tine personal. Pentru că tu și Khun Kim mi-ați spus să-l iau pe Baiboon. Dacă nu sunt disponibil, va veni altcineva să îl ia, a spus Khom pe un ton serios, pentru că o parte din Khom, nu vrea ca Baiboon să meargă singur în autobuz.
– Dar mătuşa îşi face griji! Khom are, de asemenea, mult de lucru. Și apoi tot el trebuie să ia copilul singur, a spus mătușa pe un ton îngrijorat, pentru că nu se simțea prea bine în această privință.
– Mătușă, eu fac totul de bună voie. Suntem aici împreună ca o familie. Și mătușa mea a avut grijă de mine, eu am grijă de alții ca o mamă. Această chestiune nu este considerată în niciun caz o tulburare. Noi doar ne ajutăm unul pe celălalt și cred că și tu crezi la fel, a spus el pe un ton serios.
Acest lucru a făcut-o pe mătușă să zâmbească ușor, înainte de a-și mângâia nepotul pe cap, care a stat liniștit și i-a ascultat pe cei în vârstă vorbind.
– Ce grijuliu ești cu Baiboon, a fost singur mult timp. Mătușa singură nu poate să-i dea lui Baiboon atât de mult cât mi-a dat Khun Kamol… Trebuie să-l asculți Baiboon și să-i mulțumești mult lui Khun Kamol. Lui Khun Kim și Khun Khom, te rog să le mulțumești foarte mult, i-a spus mătușa nepotului ei.
– Hei, Baiboon va studia din greu. Baiboon va răsplăti cu siguranță meritele tuturor, bunico, a răspuns Baiboon pe un ton serios. Era pregătit și nu s-a putut abține să nu zâmbească.
După ce au stat de vorbă o vreme, mătușa s-a ridicat și s-a îndreptat spre casa principală. Khom și Baiboon s-au așezat și au adunat frunzele de busuioc.
– Păi… P’Khom, Baiboon trebuie să-ţi spună ceva, a spus Baiboon amintindu-și ceva.
– Ce? a întrebat Khom.
– Ei bine, Phai l-a sunat pe Baiboon și i-a spus că mâine profesorul a aranjat o oră cu membrii clubului pentru a da temele. Poate determina clubul să termine târziu, Khom nu trebuie să meargă să-l caute pe Baiboon. Baiboon se va întoarce singur, a spus tânărul. Sprâncenele ascuțite și încruntate ale lui Khom s-au unit imediat.
– Atunci de ce termini târziu? Ar trebui să termin după ce le repartizezi sarcinile, nu? a întrebat imediat Khom.
– Nici Baiboon nu știe, a spus Baiboon cu blândețe când a văzut expresia tăioasă de pe fața lui.
– O să vin să te iau. Nu trebuie să te întorci singur, a spus Khom. Baiboon a stat puțin nemișcat, dar a dat din cap.
– Bine, a răspuns Baiboon înainte de a continua să culeagă frunzele de busuioc.
– A ieșit P’Kim de azi dimineață?, l-a întrebat Baiboon pe Khom în timp ce Khom conducea pentru a-l duce pe Baiboon la școală.
– Hmm… a venit răspunsul în gât.
– De ce a plecat brusc P’Kim în călătorie? Când am mers la mall, nu l-am auzit pe P’Kim spunând nimic, și-a spus tânărul cu nonșalanță.
– La scurt timp după aceea, prietenul domnului Kim a sunat brusc pentru a-l invita, a spus Khom, oprindu-l pe Baiboon să înțeleagă.
– Oh! a răspuns Baiboon și nu a mai pus alte întrebări.
– Vin să te iau diseară, să nu pleci, ai înțeles?, i-a mai comentat Khom tânărului încă o dată, în timp ce îl conducea la școală.
– Mulţumesc, P’Kom!
Baiboon a ridicat mâna pentru a se înclina din nou. Înainte de a deschide portiera mașinii, a plecat cu lucrurile sale și s-a îndreptat direct spre clădirea școlii. În ceea ce-l privește pe Khom, acesta s-a întors imediat.
– Baiboon! o voce îl strigă pe Baiboon în timp ce tânărul se pregătea să urce scările spre sala de clasă.
– Phai, tocmai ai ajuns?, a salutat Baiboon cu un zâmbet.
– Ei bine, hai să mergem în clasă, a spus Phai în timp ce lua geanta lui Baiboon de pe spatele acestuia pentru a o duce el.
– Ah, Phai, pot să o țin eu însumi, a protestat Baiboon, pe lângă faptul că s-a prefăcut că geanta a fost furată.
– Statura lui Baiboon este mică, geanta este grea. Dacă urci pe scări, vei simți doar durere în spate, a spus Phai în timp ce se apropia și urca împreună cu Baiboon pentru a-l împiedica să fure din nou geanta, determinându-l pe Baiboon să alerge după Phai în clasa alăturată.
– Dragă, dimineața devreme, cuplul acela este dulce.
Vocea prietenului din clasă îl întâmpină pe Baiboon cu o față confuză.
– Ce e dulce, Salli? a întrebat Baiboon.
– Nu trebuie să te prefaci că nu știi. Totul s-a terminat, nu? Femeia a continuat să îl tachineze cu un zâmbet.
– Nu-ți bate joc de Baiboon, Salli, a spus Phai că prietena lui nu vorbea serios.
– Oh, grăbește-te și protejează-mă. Nu pot juca, a spus Salli înainte de a se întoarce să vorbească alături de ceilalți prieteni ai ei, lăsându-l pe Baiboon să mediteze la cuvintele prietenei sale în timp ce era singur pentru o vreme.
– Serios? Le-a spus Baiboon celor de acasă că va trebui să întârzie astăzi? a întrebat Phai schimbând subiectul.
– Le-am spus. Vin după mine, a răspuns Baiboon cu un zâmbet, determinându-l pe Phai să înghețe ușor.
– Ei bine, se pare că P’Khom este foarte îngrijorat de Baiboon, a spus Phai cu blândețe. Dar Baiboon a continuat să zâmbească larg.
– Îngrijorat de asta? Chiar dacă îi cer să merg acasă singur, P’Khom nu va fi de acord, a răspuns Baiboon cu un zâmbet.
– Deci, când va putea Baiboon să se alăture societății prietenilor săi? a întrebat Phai, determinându-l pe Baiboon să ridice o sprânceană în semn de confuzie.
– În ce societate ești? a întrebat Baiboon cu suspiciune.
– Cea de vârsta noastră. Trebuie să existe momente în care trebuie să ieși cu prietenii. Ieși cu prietenii, faceți ce vreți și vă ajutați. Și de când Baiboon vine la studii, nu l-am văzut niciodată dispus să meargă nicăieri cu noi și cu unii dintre prietenii noștri. Deci, când se va apropia Baiboon de prietenii săi? a explicat Phai. Asta l-a determinat pe Baiboon să se simtă puțin neliniștit.
– Ce legătură are asta cu faptul că P’Khom vine să mă ia acasă? a întrebat nevinovat Baiboon. Phai a lăsat să iasă un oftat de ușurare.
– Baiboon ar trebui să fie capabil să facă lucruri pentru el însuși. Dacă în viitor nu va mai exista P’Khom, sau dacă nu va fi nimeni care să aibă grijă de Baiboon. Ce va face Baiboon? a spus din nou Phai.
Baiboon a tăcut imediat pentru că și-a amintit povestea că mama lui l-a lăsat singur, să ajungă la bunica lui, dar dacă nu exista o bunică, Baiboon nu știa cum ar fi fost nici acum.
Ai fi în stare să ai grijă de tine? Cuvintele lui Phai păreau de data aceasta să stârnească unele sentimente.
– Păi… Baiboon, la ce te gândești? Am spus ceva care l-a nemulțumit pe Baiboon? a întrebat grăbit Phai când a văzut că fața lui Baiboon a devenit palidă și a tăcut imediat.
– Ah, nu, nimic, spuse Baiboon schimbând subiectul. Phai însuși nu a mai pus prea multe întrebări, pentru că se simțea incomod că îl determinase pe Baiboon să devină gânditor adineauri.
****
Khom a ridicat telefonul și a format numărul de telefon al lui Baiboon.
[- P’Khom!]
Vocea lui Baiboon a răspuns la apel.
– Înveți? a întrebat Khom, pentru că se temea că va interfera cu timpul de studiu al lui Baiboon.
[- Ultima oră s-a terminat. Mă duc la club.] a răspuns Baiboon din nou. Fața lui Khom era puțin încordată pentru că trebuia să se ocupe de niște sarcini pentru Kamol, așa că nu a putut să-l ia pe Baiboon.
– Baiboon, nu vin să te iau în seara asta. Dar îl voi lăsa pe Lop să-mi ia locul. Întoarce-te cu Lop, i-a spus Khom tânărului. Baiboon a rămas tăcut o vreme.
[- P’Khom, Baiboon poate să se întoarcă singur?] a întrebat Baiboon. Fața ascuțită a lui Khom s-a încordat imediat în timp ce asculta.
– Azi dimineață ți-am spus să mă asculți, a spus Khom, revenind la vocea lui gravă.
[- Îmi pare rău!] a răspuns Baiboon cu o voce tremurătoare, determinându-l pe Khom să-și dea seama că îl certase din greșeală pe tânăr din nou.
– Nu plânge, a spus el încet, pentru că se temea că Baiboon va plânge și că cineva ar putea fi nevoit să-l consoleze pe Baiboon ca să nu mai plângă, care în mintea lui Khom ar fi nimeni altul decât Phai.
– Plângi? a întrebat Khom în grabă, dându-și părul pe spate, frustrat. Nu era însă supărat pe Baiboon, ci mai degrabă pe el însuși, adesea incapabil să-și controleze emoțiile atunci când Baiboon pare să-l ignore, fără să-și dea seama că este și el puțin arogant.
[- Nu.] a răspuns Baiboon încercând să-şi înghită plânsul.
– Atunci hai să ne punem de acord cu asta. Aștepți ca Lop să vină la tine. Știi, i-am dat deja numărul tău lui Lop. Dacă Lop nu poate veni, te va suna. Știi ce vreau să spun, a spus din nou Khom.
[- Am înțeles] a răspuns Baiboon.
– Acum trebuie să mă duc la muncă. Ne vedem acasă, Baiboon, a spus Khom pe un ton blând. Asta l-a făcut pe tânăr să fie și mai ușurat.
[- Ne vedem mai târziu]
Baiboon a răspuns din nou înainte de a închide. Khom a răsuflat ușurat. Apoi s-a îndreptat spre Lop, în fața sediului lui Kamol.
– Ai’Lop! l-a strigat Khom pe Lop care fuma.
– Da, P’Khom, a răspuns Lop.
– Când te duci să te întâlnești cu Baiboon, fii cu ochii pe prietenul lui Baiboon, care este înalt. Îl cheamă Phai, a spus Khom pe un ton monoton.
– De ce să fii cu ochii pe asta? a întrebat Lop.
– Ți-am spus să fii atent. Privește și așteaptă. Nu-l lăsa să-l rețină pe Baiboon prea mult timp.
Khom a subliniat clar intențiile sale.
– Ah, de fapt, mi-e teamă că un câine îți va mânca oasele, a spus Lop în batjocură, cu un zâmbet în colțul gurii.
– Da, pentru că acesta este osul meu. Orice câine nu se poate atinge de el, a concluzionat Khom, înainte de a se întoarce în birou, fața lui Lop părând puțin supărată să vadă că lucrurile sunt acceptate cu ușurință în felul acesta, deși era prima dată când vorbeam fără să se învărtă în jurul cozii tot timpul.
*****
Telefonul lui Baiboon a sunat. Micuța figură l-a ridicat și a văzut că era un număr ciudat. Dar a crezut că ar putea fi numărul lui Lop, așa că a acceptat apelul.
[- Bună ziua! Păi… Baiboon… P’Lop e aici.]
– Baiboon e în sala de sport… Da… Nu s-a terminat încă…
Baiboon a vorbit cu Lop înainte de a închide.
– Cine a sunat Baiboon? a întrebat Phai care-şi făcea încălzirea.
– P’Lop, încă un senior de acasă. P’Khom este ocupat la muncă. Așa că l-a lăsat pe Lop să vină să mă ia, a răspuns Baiboon cu un zâmbet, înainte de a verifica echipamentul și numărul de garderobă al echipei de baschet, în funcție de sarcinile care îi revin.
Phai dădu și el din cap în semn de aprobare, dar nu spuse nimic. În curând cineva intră în sală. Mulți oameni s-au întors surprinși.
– Pe cine căutați?
San a ieșit din de pe teren și a întrebat. Lop l-a privit fix pe San cu ochii nemișcați înainte de a se întoarce să-i zâmbească lui Baiboon, care a alergat spre el.
– A venit să-l ia pe Baiboon. P’Lop așteaptă să-l ducă pe Baiboon acasă, a spus Baiboon în grabă. San a dat din cap în semn de aprobare.
– Ei bine, eu voi continua să mă antrenez, a spus San, înainte de a continua să alerge spre teren pentru a se antrena. Lop s-a uitat în sală și a văzut un tânăr înalt care se întorcea periodic pentru a-i privi pe Baiboon și Lop.
– Numărul 5, este un prieten al lui Baiboon? a întrebat Lop. Baiboon s-a uitat la el înainte de a da din cap.
– Da, este prietenul lui Baiboon. El este Phai. De ce întrebi?, a întrebat confuz Baiboon.
– Nu contează. L-am văzut că se uita la noi și m-am gândit că ar putea fi prietenul tău, a răspuns Lop cu un zâmbet, când a știut care era ținta lui de urmărit.
– P’Lop poate să stea și să aștepte pe scaunul de lângă teren. Te rog să aștepți ca Baiboon să termine de verificat puțin echipamentul, i-a răspuns tânărul.
Lop s-a dus să se așeze și să-l aștepte pe Baiboon pe scaunul de la marginea terenului. În ceea ce-l privește pe Baiboon, acesta a continuat să își îndeplinească sarcinile.
Puştiul ăsta e în anul trei, nu-i aşa? De ce e aşa de înalt?, a mormăit Lop. Dar chiar dacă Phai este înalt, el este mai scund decât Lop. Este mai puțin înalt decât Khom. Lop s-a așezat și l-a așteptat mult timp pe Baiboon. Tânărul a verificat totul și avea transpirație pe toată fața.
– Baiboon, se duce să vorbească mai întâi cu P’San, s-a apropiat Baiboon pentru a-i spune lui Lop, înainte de a se îndrepta spre San, care stătea într-un grup discutând planurile de a juca cu echipa, cu Phai așezat lângă el.
– P’San, am verificat totul. Baiboon, poate să plece? a întrebat Baibon.
– Bine, a răspuns San cu un zâmbet. Phai s-a îndreptat grăbit spre geanta lui Baiboon și a luat-o.
– Te însoțesc până la mașină, a spus Phai, dar Lop s-a apropiat ușor și i-a luat geanta lui Phai, trimițându-i un zâmbet de cordial.
– E în regulă, Nong. Îl pot duce pe fratele meu la mașină. Poți să mergi alături de echipă. Sunt sportivi buni, nu-și pierd timpul cu probleme personale, a spus Lop zâmbind, dar ochii nu l-au urmărit. Phai a fost surprins să audă asta.
– Pot să merg cu Lop, mulțumesc, Phai, a spus Baiboon, iar Phai a dat încet din cap.
– Când ajungi acasă, trimite-mi un mesaj pe Line, a concluzionat Phai, înainte ca Lop să-l conducă imediat pe Baiboon afară din sală.
– Baiboon este foarte apropiat de prietenul său numit Phai? a întrebat Lop în timp ce se îndrepta spre mașină.
– Suntem foarte apropiați. Phai este primul prieten al lui Baiboon aici. Și el l-a ajutat mereu pe Baiboon, a spus tânărul zâmbind.
Oh… Cel mai bun prieten al meu nu e naiv. a mormăit Lop încet.
– Hei, pot să te întreb ceva? Între P’Khom și Phai, prietenul lui Baiboon, care e mai chipeş? s-a prefăcut Lop că întreabă, pentru că Phai era chipeș. Întrebarea lui Lop l-a determinat pe Baiboon să se oprească înainte ca fața lui să se înroșească.
– Păi… Ei bine… e cam același lucru, a spus Baiboon liniştit.
– Nu accept acest răspuns. Poți alege doar unul?, a întrebat din nou Lop. Baiboon s-a încruntat ușor înainte de a coborî capul.
– P’Khom, a răspuns tânărul cu blândețe. Cu fața plină de valuri de căldură, Baiboon nu prea înțelegea, de ce se simțea ruşinat de întrebarea lui Lop și de propriul răspuns.
– Ah, asta e tot ce mă îngrijorează, a spus Lop cu sarcasm.
– Ce te îngrijorează?, a întrebat curios Baiboon.
– Nimic. Hai să mergem acasă. Dacă te întorci târziu, Khom te va lovi la cap cu siguranță.
Lop a schimbat subiectul și l-a condus imediat pe Baiboon la mașină.
****
– Mătușă!
A bătut la ușă și a strigat-o pe mătușa lui. Baiboon, care stătea în casă, a deschis în grabă ușa la auzul zgomotului.
– P’Khom, te-ai întors? a strigat Baiboon cu o voce clară în timp ce îl îmbrățișa. Khom s-a tras puțin înapoi înainte de a zâmbi.
– Tocmai m-am întors, a răspuns Khom, mângâind ușor capul lui Baiboon. Mătușa lui mergea în spatele lui, privind scena în care Baiboon îmbrățișează cu dragoste talia puternică a lui Khom.
– Ce se întâmplă?, a întrebat mătușa lui.
– Ei bine, mi s-a cerut să-l duc pe Baiboon la casa principală. Are câteva chestiuni de discutat. Oh, Baiboon, nu uita să-ți aduci telefonul, a spus Khom. Baiboon s-a întors apoi să își ia telefonul din cameră și a plecat din nou.
– În regulă, a spus Baiboon, ridicând telefonul pentru a arunca o privire. Khom a fost de acord.
– Mă voi duce eu însumi să-l duc pe Baiboon. Mătușă, nu trebuie să-ți faci griji, i-a spus Khom mătușii sale, înainte de a-l lua pe Baiboon.
Când au ajuns, Baiboon i-a adus un omagiu lui Kamol, iar Kamol l-a rugat să folosească telefonul pentru a-l suna pe Kim. Dar Kim și-a dat seama că a fost Kamol cel care a sunat. Kim a fost foarte supărat, pe lângă faptul că i-a spus lui Baiboon să se culce, pentru că avea ore dimineața.
– Poftim! Sunt iubitul lui Kim? Chiar nu mă pot atinge de el, a spus Kamol cu bunăvoință, după ce a ridicat mâna pentru a freca capul lui Baiboon.
Acest lucru l-a făcut pe Baiboon să simtă puțină căldură în inimă. Înainte să se ridice Kamol și să se strâmbe.
– Am auzit vocea soției mele strigând și am energia necesară pentru a continua să lucrez. Khom, du-l pe Baiboon la el acasă înainte de a pleca. Apoi vino în biroul meu, a spus Kamol, întorcându-se spre Khom și intrând în birou.
– Hei, e în regulă, îl duc eu acasă.
Khom a râs în gât de manierele șefului său, înainte de a-l invita pe Baiboon să meargă acasă. Tânărul s-a ridicat imediat în picioare și l-a urmat.
– Probabil că domnul Kamol îl iubește foarte mult pe Kim. De aceea era îngrijorat tot timpul, a spus Baiboon în timp ce se întorcea acasă.
– Da, tocmai am văzut că de data asta chiar iubește pe cineva, a spus Khom zâmbind.
– Și P’Khom? Vrei să iubești pe cineva ca el? a întrebat curios băiatul. Khom s-a întors să se uite ușor la fața lui Baiboon.
– Înainte, nu m-am gândit niciodată la asta. Dar acum încep să mă gândesc, a spus Khom cu o voce normală, calmă.
– Ai întâlnit vreodată persoana pe care o iubești P’Khom? a întrebat Baiboon, deși inima îl durea în mod ciudat. Voia să afle curând răspunsul lui Khom.
– Da, a răspuns Khom, determinându-l pe Baiboon să tacă pentru o clipă.
– Cine este? Poți să-i spui lui Baiboon? a întrebat tânărul încet. Khom a îmbrățișat gâtul lui Baiboon.
– Mai dă-mi puțin timp. Și îţi voi spune cine este acea persoană, a răspuns Khom în timp ce îl conducea pe Baiboon pe jos spre casa lui.
Baiboon a rămas tăcut și s-a gândit despre cine vorbea Khom. Și nu înțelege de ce vrea să știe atât de multe.
– Du-te la culcare acum. Mă duc la birou, i-a spus Khom lui Baiboon în timp ce se îndrepta spre fața casei. Baiboon a apucat marginea cămășii lui Khom și s-a mișcat ușor.
– Baiboon doarme alături de P’Khom în seara asta? a întrebat tânărul cu privirea plecată.
– Încă nu știu când voi termina de lucrat, a răspuns Khom. Baiboon s-a încruntat ușor, determinându-l să schițeze un zâmbet ușor.
– Bine, du-te și spune-i mai întâi bunicii, a răspuns Khom, determinându-l pe Baiboon să zâmbească larg.
A intrat imediat înăuntru și i-a cerut permisiunea bunicii sale. Mătușa a ieșit și și-a trimis nepotul înapoi la ușa din față, împreună cu instrucțiunea de a nu-i face probleme lui Khom. Khom l-a dus pe Baiboon la el acasă.
– Nu trebuie să mă aștepți, dacă ți-e somn, poți să dormi. Nu vreau ca domnul Kim să mă omoare dacă se trezește iubitul său fiu târziu pentru școală, a glumit Khom, în timp ce se îndrepta spre băiatul lui pentru a aprinde lumina din dormitor.
– Hm! a răspuns Baiboon înainte de a se culca familiar în patul lui Khom. Khom s-a apropiat și i-a dat o pătură.
– Vrei să te uiți mai întâi la televizor? Ca să nu simți că în casă e liniște, a întrebat Khom. Khom se temea că tânărul se va speria.
– Nicio problemă, a răspuns tânărul cu un zâmbet blând înainte de a se apleca să sărute ușor fruntea netedă a lui Khom.
– Noapte bună, a spus Khom înainte de a părăsi camera. Baiboon era nemișcat, cu fața încinsă. Ambele mâini mici s-au întins pentru a-şi atinge obrajii.
De ce sunt atât de calzi?, a mormăit Baiboon în sinea lui.
*****
– Ai ceva de făcut?, a întrebat Kamol la ora unu dimineața.
– Nu, a răspuns Khom cu suspiciune.
– Te-am văzut uitându-te la ceas de câteva ori. Ce se întâmplă? a întrebat din nou Kamol, determinându-l să înghețe puțin, pentru că el însuși abia dacă știa de câte ori s-a uitat la ceas.
– Chiar aşa? a răspuns Khom.
– Mai ești cu noi? Unde te gândești? Spune-mi, a răspuns Kamol, pentru că nu mai fusese niciodată aproape de o persoană. Khom a muncit din greu pentru el tot timpul.
– P’Khom are pe cineva acasă care îl așteaptă, l-a întrerupt Lop, determinându-l pe Khom să se învârtă pentru a-l lovi la cap, nu prea tare.
– De unde știi?, a întrebat cu o voce gravă.
– L-am văzut, a spus Lop, zâmbind. Îl privise pe Khom cum îl ducea pe Baiboon acasă.
– Te pricepi foarte bine la spionaj.
– P’Khom, ce e cu tine? Uau, ce îndrăzneț ești! ,a răspuns Lop și s-a întors să se acopere.
– Ești obraznic! Creierul tău gândește prea mult, a spus Khom cu un zâmbet continuu.
– Hei, despre ce vorbiți voi doi? Să-mi spui! Eu sunt șeful bandei. Hai să ne ridicăm și să vorbim unul cu celălalt, a spus Kamol, nu foarte serios.
