Khom s-a întors în propria casă și a pus geanta cu telefonul mobil pe masa din centrul casei, înainte de a se duce în dormitor să facă un duș și să se schimbe, pentru că mai târziu în cursul serii trebuia să iasă din nou alături de Kamol. După ce a făcut un duș, și-a înfășurat partea inferioară a corpului cu un prosop.
Cineva a bătut la ușa din față, determinându-l pe Khom să deschidă ușa și să iasă primul, pentru că trebuia să fie Baiboon cu siguranță.
– Hei, intră tu primul, i-a spus Khom tânărului care stătea în fața casei, uimit. Fața lui Baiboon a tresărit când a văzut silueta ascuțită atât de aproape, iar inima i-a bătut brusc repede fără motiv.
– Oh, P’Khom, l-ai chemat pe Baiboon? a intrat tânărul și l-a întrebat imediat.
– Stai jos și așteaptă. Mă duc să mă îmbrac mai întâi, a răspuns Khom. Baiboon a dat din cap înainte ca să se ducă în dormitor Khom să se îmbrace și să se așeze pe canapea.
Tânărul și-a ridicat ambele picioare perpendicular și le-a lăsat pe canapea, și-a îmbrățișat genunchii ca de obicei și s-a uitat ici și colo prin casa lui Khom.
După un timp, Khom a ieșit din casă îmbrăcat în haine normale și cu un prosop pe cap, pentru că mai întâi urma să-l învețe pe Baiboon cum să folosească telefonul și apoi să-și schimbe din nou hainele pentru a merge la Kamol.
– Ți-ai terminat temele?
Vocea lui Khom se opri când îl văzu pe Baiboon stând pe canapea într-o poziție în care își îndoia genunchii și determina să i se vadă picioarele scurte și largi, pentru că pijamaua lui era un slip vechi și decolorat.
Lui Baiboon îi plăcea să doarmă așa. Poziția lui îi expunea coapsele moi și netede. Baiboon a ridicat sprâncenele și l-a privit pe Khom, care se uită intens fix la el.
– Ce spuneai? a întrebat Baiboon pe un ton nedumerit. Khom a înghițit puțină salivă pe gât. A simțit o strălucire ciudată în inimă. A respirat adânc.
– Ești în pantaloni și în afara casei tale, a glumit Khom, determinându-l pe Baiboon să-și dea seama că, din greșeală, s-a așezat îmbrățișându-și genunchii, așa că s-a grăbit să-și îndepărteze încet picioarele de pe canapea.
Khom a răsuflat ușurat și s-a așezat pe canapea lângă Baiboon, dar nu s-a putut abține să nu se uite fix la picioarele albe ale lui Baiboon.
– De obicei dormi în hainele astea? a întrebat Khom. Baiboon a dat din cap.
– Ha, ha! E confortabil să dormi în asta, a răspuns Baiboon cu un zâmbet. Comportamentul său era normal și își uitase postura, cum stătea cu o clipă în urmă.
– Ți-ar plăcea o pijama lungă? În caz că trebuie să pleci undeva. Ţi-o pot cumpăra eu, a întrebat Khom. Baiboon a clătinat din cap.
– Nu, e doar o lenjerie de dormit. Nu o port ca să mă dau mare în fața nimănui. De fapt, poți purta lenjerie intimă doar pentru a dormi P’Khom, a spus tânărul cu un zâmbet normal.
Nu s-a gândit la nimic, dar a determinat ca fața lui Khom să se încingă și și-a imaginat din greșeală momentul în care Baiboon dormea într-o pereche de pantaloni de-ai lui. Figura puternică s-a ridicat și i-a mângâiat fața.
La ce naiba te gândești, Khom? se blestema Khom în sinea lui, în timp ce Baiboon părea confuz.
– P’Khom, părul tău este încă ud. Dacă nu te grăbești să îl usuci, o să răcești, a spus Baiboon cu îngrijorare. Khom s-a întors să se uite ușor la Baiboon, înainte ca vorbele să iasă fără să se gândească prea mult.
– Atunci usucă-l pentru mine, a spus Khom. Baiboon a făcut ochii mari.
– Dar… pot să… P’Khom este mult mai în vârstă decât Baiboon. Poate Baiboon să-i atingă capul? a întrebat tânărul cu o voce întretăiată, pentru că i se părea nepotrivit să atingă capul unei persoane mai în vârstă. Cuvintele lui Baiboon l-au determinat pe Khom să se simtă puțin pierdut și neîncrezător.
– Vrei să spui că sunt prea bătrân? a întrebat Khom.
– Oh, nu. P’Khom nu este deloc bătrân. Dar lui Baiboon îi este teamă că, dacă îl vede cineva, se va spune că Baiboon se joacă alături de capul lui P’Khom, l-a corectat tânărul în grabă, pentru că nu voia să fie înțeles greșit.
– E casa mea, cine ar putea să vadă? a întrebat Khom cu un ușor zâmbet.
Uitându-se la băiatul inocent și cum are mult respect pentru bătrâni și nu a avut niciodată intenții ascunse în cuvintele sau acțiunile sale, s-a tot gândit la Baiboon înainte de a zâmbi.
– Ah… așa este. Atunci dacă P’Khom permite, Baiboon poate să îl usuce, a răspuns tânărul.
A vrut să răsplătească unele dintre multele lucruri pe care Khom le făcuse pentru el. Khom i-a întins tânărului un prosop.
– P’Khom, te rog să-ți cobori capul, a spus Baiboon. Khom s-a așezat pe canapea. S-a mișcat puțin în față. Apoi și-a aplecat capul și și-a sprijinit ambele coate pe genunchi.
Stând în față, tânărul i-a șters ușor capul fără bruschețe, zâmbind ușor când a auzit un bâzâit din gâtul lui Khom. Khom s-a uitat în jos la figura fragilă din fața lui. Gândindu-se: dacă îl lovea ceva greu, se va rupe această talie subțire?
Gândindu-se la asta, Khom a trebuit să se întoarcă la blesteme în sinea lui. Cine s-a gândit din greșeală la ceva delirant?
– P’Khom… P’Khom, a strigat vocea lui Baiboon, aruncând o privire în sus.
– Hmm… a răspuns sec.
– Baiboon a crezut că P’Khom doarme, a râs tânărul.
– Ah, nu am adormit. Mulțumesc foarte mult. Era să uit. Du-te și adu punga aia de pe masă, spuse Khom, pentru că trebuia să i-o arate mai întâi lui Baiboon, deoarece nu voia ca acesta să se culce târziu. Baiboon s-a apropiat să ia o pungă de hârtie frumoasă de pe masă.
– Stai jos!
Khom și-a folosit mâna pentru a mângâia spațiul gol de lângă el. Baiboon s-a așezat politicos. Khom a scos interiorul genții și a despachetat-o. Baiboon se uită curios la aceasta.
– Vino! Te voi învăța cum să îl folosești. Cât despre bani, nu-ți face griji, ți i-am cumpărat eu, a spus Khom, determinându-l pe Baiboon să se entuziasmeze din nou.
– Ce… ce-ai spus? Al cui e telefonul ăsta? a întrebat Baiboon cu o voce răgușită.
– Este al tău, l-am cumpărat ca atunci când este o urgență să mă poți contacta. Dacă ai teme, cum ai putea să suni un prieten și să-l întrebi? a spus Khom.
– Oh, nu, nu! Este scump. P’Khom, P’Khom… de ce trebuie să i-l cumperi lui Baiboon? a plâns imediat tânărul cu un sentiment de plinătate în inimă față de bunătatea și grija pe care Khom o avea pentru el.
Niciodată nu credea că va fi nevoit să plângă, dar era cu adevărat insuportabil.
– Ah… Vai! Iar plângi, a spus Khom când a văzut lacrimile tânărului.
Baiboon nu a simțit niciodată că inima i se va umfla atât de mult de bunătatea oamenilor din jurul său.
Este o bunătate pe care nu a primit-o niciodată de la nimeni, nici măcar de la propria mamă. În ceea ce o privește pe bunica lui Baiboon, aceasta îi oferă dragoste ca un adult care are numai speranțe bune și grijă pentru el, ghidându-l și învățându-l mereu pe Baiboon.
– Ştt! Nu plânge, vino aici.
Khom i-a ținut capul lui Baiboon astfel încât acesta să se sprijine de el. Tânărul a îmbrățișat imediat talia puternică a lui Khom.
– Calmează-te, nu plânge! Ţi-am spus că dacă ești fericit, zâmbește, nu plânge. Îți dau acest telefon pentru că este foarte necesar pentru noi. În cazul în care ai o urgență. Pentru că ce ar face Baiboon dacă nu are telefon? Să presupunem că mergi cu autobuzul pentru a veni singur acasă, dar iei linia greșită. Te-ai fi pierdut în altă parte și nu am fi luat legătura cu tine. Cum o contactezi pe bunica? a întrebat Khom.
– Ăăă… cu telefonul din cabina telefonică, a spus tânărul, plângând şi zâmbind ușor.
– În zilele noastre, cabinele telefonice publice pot fi văzute ca niște ornamente pe marginea drumului. Dar câte telefoane sunt folosite cu adevărat? Și dacă, din întâmplare, nu există nicio cabină telefonică în apropiere? a întrebat din nou Khom.
– Păi… Baiboon o să-i întrebe [pe cei de-acolo] … E în regulă, a răspuns naiv tânărul, determinându-l pe Khom să zâmbească.
– Dar dacă ai un telefon mobil cu tine e mai bine, nu-i așa? Haide, încerc să ți-l dau. Nu-ți place, Baiboon? Dacă nu, mai bine îl arunc.
Baiboon și-a ridicat imediat privirea și s-a arătat furios.
– Nu face asta, P’Khom… P’Khom l-a cumpărat cu un preț foarte mare, a răspuns Baiboon cu o voce tremurândă.
– Da, e dezamăgitor. Va trebui să îl folosești, nu îl respinge. În plus, lucrez. Am economisit destui bani ca să-i cumpăr acest telefon lui Baiboon. Faptul că l-am cumpărat nu a cauzat nicio problemă. L-am cumpărat pentru că am avut suficienți bani să fac asta. Să nu crezi că am cheltuit bani pe lucruri extravagante, ci doar am cumpărat aceste lucruri. Și nu trebuie să te gândești la asta, dar când erai cu mama ta, de ce nu ți-a cumpărat un telefon?
– Pentru că mama lui Baiboon avea puțini bani. Ceea ce a determinat ca ea să nu-și poată permite astfel de luxuri. Banii pe care mama lui Baiboon îi primise erau suficienți pentru a-i cheltui doar acasă, pentru că, dacă ar fi folosit banii pentru a-i cumpăra un telefon mobil lui Baiboon, întreaga casă ar fi putut fi afectată. Baiboon, înțelegi ce-ți spun?
Khom a încercat să explice într-un mod simplu, astfel încât tânărul să înțeleagă.
– Hei, Baiboon nu și-a jignit niciodată mama, pentru că nu i-a cumpărat aceste lucruri. Pentru că Baiboon știa că nu era deloc necesar pentru el. Avea doar inima mamei și asta e tot ce i-a rămas lui Baiboon.
Când a vorbit despre mama sa, vocea tânărului a tremurat din nou, determinându-l pe Khom să mângâie ușor capul tânărului în semn de confort.
– Hai să nu mai vorbim despre asta. Să zicem că trebuie să folosim telefonul pe care ți l-am cumpărat ca să învățăm cum funcționează, a spus Khom pe un ton ceva mai sever. Evitând subiectul mamei tânărului, el a strâns imediat ușor din gură.
– De ce trebuie P’Khom să-l forțeze pe Baiboon? a întrebat tânărul care nu mai sughiţa.
Khom a întins mâna și a strâns ușor nasul roșu al lui Baiboon.
– Ei bine, sunt încăpățânat. Dacă nu te forțez eu, îl vei accepta? a întrebat Khom, fața lui Baiboon devenind palidă.
– P’Khom, a spus Baiboon cu o voce tremurândă.
– Bine, va trebui să folosești acest telefon! Nu te certa, nu te târgui, nu te supăra! Bine, hai să ne așezăm și să vedem cum se folosește, a spus Khom.
Asta l-a determinat pe Baiboon să zâmbească și să râdă, înainte de a sări în sus și de a-i da din nou o îmbrățișare puternică lui Khom. Khom l-a acceptat și el pe tânăr cu un pic de surprindere, pentru că a fost ceva neașteptat.
– Mulțumesc foarte mult P’Khom. Baiboon îl iubește pe Khom. Este cea mai bună și mai amabilă persoană din lume, a spus tânărul cu un zâmbet.
– De fapt, trebuie să îl reîncarci mai întâi. Dar să dăm o lecție, a spus Khom, înainte de a se așeza la telefon pentru a preda câte o funcție pe rând.
Baiboon stătea lângă Khom şi trebuia să se aplece pentru a se uita la telefonul mobil din mâna lui Khom.
– P’Khom, pe Baiboon îl doare gâtul, a spus direct tânărul, pentru că a trebuit să-și apropie fața pentru a-l vedea pe Khom, care și-a arcuit ușor sprâncenele.
Se întorce în stânga și în dreapta, ca și cum ar fi căutat o modalitate prin care Baiboon să stea și să privească fără să obosească, înainte de a se întoarce să se uite din nou la Baiboon.
– Deci, ia asta. Vino, stai aici, ca să nu obosești.
Khom s-a mutat să se așeze lângă spătarul canapelei. Și apoi a bătut perna goală dintre picioare.
– Atunci P’Khom nu va obosi dacă Baiboon stă acolo? a întrebat naiv tânărul.
– Nu va obosi. Haide, va trebui să ies mai târziu, a spus Khom, așa că Baiboon s-a grăbit să se așeze între picioarele lui.
– Poți să te sprijini pe mine, a spus Khom.
Atunci Baiboon s-a aplecat și s-a sprijinit de pieptul puternic al lui Khom. Spatele subțire cu un tricou vechi era atașat de pieptul puternic al lui Khom. Baiboon a simțit o strălucire caldă în inima lui. Se simțea nespus de sigur când se afla în brațele acestei persoane.
Khom și-a ridicat piciorul și l-a așezat pe o măsuță din fața lui. Ambele mâini de pe corpul tânărului erau, de asemenea, înfășurate pe ambele părți.
Înainte de a glisa ecranul telefonului mobil, a început să-l învețe pe Baiboon. Mirosul moale de săpun al trupului băiatului se prelungea cu aroma înțepătoare. Era un parfum unic și slab care îl determină pe Khom să vorbească, apoi se uită la părul moale întins pe el.
– Ha, ha, ha! a răsunat râsul. Khom își arcui sprâncenele în semn de confuzie.
– De ce râzi? a întrebat Khom. Baiboon a întors capul să se uite la Khom.
– Inima lui Khom bate foarte repede. Baibun o simte, a spus tânărul cu un zâmbet, determinându-l să se simtă ca și cum fața îi era fierbinte.
– Să aruncăm o privire.
Khom apucă capul lui Baiboon și îl întoarce să se uite la telefon. În afară de faptul că își mișcă fața dintr-o parte în alta tot timpul în timp ce îl învață pe Baiboon, el va pune întrebări pe care ezită sau nu reușește să le urmeze tot timpul.
Khom l-a lăsat și pe tânăr să încerce să îl deschidă și să se joace cu el.
– Ți-am înregistrat numărul meu de telefon. Ce trebuie să faci ca să suni? a spus Khom observând tăcerea nefirească. În timp ce tânărul tăcea, Khom auzea un ușor sforăit.
– Hei, ai adormit, nu-i așa? E ușor să mănânci și să dormi bine, își spuse Khom în timp ce-și lăsa capul pe canapea.
Baiboon a adormit pe pieptul lui. Poate și din cauza plânsului e mai ușor să adoarmă. S-a uitat la părul moale care se sprijinea de el înainte de a-și muta fața în jos și a sărutat ușor părul moale, în timp ce se gândea ce să facă cu Baiboon.
Khom s-a mișcat încet pentru a-l face pe Baiboon să se întindă pe canapea. Apoi Khom s-a ridicat în picioare. Tânărul s-a rostogolit și s-a ghemuit puțin.
Cred că va trebui să îl car din nou, și-a spus Khom.
Cineva a bătut la uşa casei, determinându-l pe Khom să meargă pentru a o deschide. A descoperit că era vorba de un alt subordonat de-al său.
– P’Khom, e timpul să plecăm, P’, a spus tânărul, deoarece Khom a ordonat să i se spună când e timpul să continue lucrul, în caz că adormea.
– Hm! Te urmez până la mașină, mulțumesc foarte mult, a răspuns Khom înainte de a închide ușa. Apoi s-a întors să se uite din nou la Baiboon.
Mai întâi o să dormi aici, a mormăit el în sinea lui înainte de a pleca. L-a ridicat pe Baiboon ca pe o prințesă și l-a dus direct în dormitor.
Figura zveltă l-a așezat ușor pe băiat pe pat, cu o pătură peste el. Baiboon s-a ascuns imediat în pătura care îl încălzea. Khom se ridică în picioare și se uită la silueta mică și zâmbi ușor înainte de a se duce să-și schimbe hainele pentru muncă. Închise ușa casei sale, încuind-o din interior, înainte de a căuta paznicul din acea noapte.
– Ah, Ai’Lop, a strigat Khom către Lop, care nu era departe. Lop a intrat.
– De ce ai nevoie, Khom? a întrebat Lop.
– Păi, vreau ceva. Du-te și spune-i mătușii că Baiboon a adormit, așa că îl voi lăsa să doarmă la mine. Spune-i să nu-și facă griji, îl voi trezi mâine, i-a spus Khom subordonatului său. Lop rămase surprins.
– La ce te gândești? Te gândești la Baiboon? a spus Khom.
– De unde știi la ce mă gândesc, dacă nu spun? a glumit Lop.
– Doar văzându-ți fața, știu. Nu există decât lucruri rele, a răspuns din nou Khom. Lop a râs, fără să-i pese de insulte.
– Hmm… Se comportă ca și cum nu s-ar fi gândit niciodată la asta. Cred că trebuie Khom să aibă un tatuaj. E o idee proastă!
După ce a spus asta, Lop a fugit imediat spre casa mătușii, determinându-l pe Khom să ridice piciorul la timp pentru a lovi, dar ceea ce a spus Lop l-a lăsat în expectativă. A clătinat din cap la cuvintele lui Lop.
Crezi că e un lucru bun sau nu? Serios, cred că da, mormăie Khom în sinea lui înainte de a pleca să dea din cap și să-l aștepte pe Kamol în casa mare. L-a lăsat pe Baiboon să doarmă mai întâi în casa lui.
Trei ore mai târziu.
Khom și-a răsucit gâtul înainte și înapoi pentru a alunga durerile și s-a dus direct la casa lui. După ce s-a întors de la muncă alături de Kamol, acesta le-a oferit subordonaților săi posibilitatea de a merge să se relaxeze cu niște tineri. Khom nu a refuzat. Silueta zveltă căuta doar un loc unde să își descarce frustrarea interioară.
După ce a terminat munca, l-a dus pe Kamol acasă. Aceasta este prima noapte în care Kamol nu-i cheamă pe puşti să se culce cu el. Cu toate acestea, Khom nu a fost surprins, deoarece știe că propriul său șef are acasă o persoană reală care îl așteaptă.
Kamol a băut în camera de hotel, așteptându-și doar proprii subordonați. A stat și a așteptat ca subordonații să elibereze astfel de emoții.
,,…”
– Abia te-ai întors, P’? a intrat Lop direct înăuntru și a întrebat înainte ca să se îndrepte Khom spre propria casă.
– Ei bine, i-ai spus mătușii? a întrebat Khom.
– I-am spus mătușii Nee. A fost și ea grijulie cu mine. A spus că ar trebui să-l trezești pe Baiboon să meargă acasă și să doarmă, pentru că știe că nu-ți place ca oamenii să intre în casa ta, nu-i așa? a întrebat Lop.
– Am văzut că dormea bine, așa că nu am vrut să îl trezesc. Dacă îl trezesc, va fi nervos, a spus el cu un ușor zâmbet.
– Dar dacă aș fi în locul lui, probabil că m-ai lovi cu piciorul și m-ai face să mă întorc să dorm în casa mea, a spus din nou Lop. Khom a clătinat din cap și a zâmbit.
– Eu mă duc la culcare. La fel să faci şi tu când vor schimba garda, a spus în cele din urmă Khom înainte de a se îndrepta spre propria casă. Khom a deschis ușa.
Obișnuindu-se cu el, s-a dus direct în dormitor, fără să aprindă lumina principală, s-a dus să aprindă lumina mică din fața băii.
Lumina slabă permitea să se vadă ceva mai clar interiorul dormitorului. Khom se îndreptă spre pat înainte de a zâmbi ușor. A văzut trupul micuț al lui Baiboon dormind adânc în patul lui. Khom și-a schimbat hainele, deoarece făcuse deja un duș la hotel.
Figura zveltă, îmbrăcată doar în pijama, își expunea pieptul puternic. S-a mutat și s-a întins pe patul lat de lângă Baiboon. Khom s-a mișcat pentru a-l acoperi din nou pe tânăr. Ochii lui Khom au privit fața netedă care dormea adânc.
Nu s-a putut abține să nu-și întindă degetele lungi peste obraji. Khom nu mai întâlnise până atunci pe nimeni care să fie atât de pur și inocent ca Baiboon. De aceea, nu a putut să nu fie impresionat de viața acestuia.
Dacă eu sunt ca întunericul nopții, Baiboon a trebuie să fie lumina zilei, nu-i așa? a mormăit Khom liniștit, înainte de a se întinde.
Khom s-a oprit o clipă când tânărul s-a întors brusc să se uite la el. Baiboon l-a îmbrățișat strâns. Khom s-a uitat la Baiboon şi a văzut că tânărul încă dormea adânc.
Hei, îmbrățișează o pernă, a mormăit Khom în glumă. Baiboon s-a apropiat puțin mai mult de căldura lui Khom, iar el s-a încruntat ușor. Deodată, a simțit o fluturare în partea inferioară a abdomenului.
Nu ți-ai eliberat frustrarea mai devreme? Ce mai vrei? Khom se mustră că se simte stârnit de situatie. Dar cu cat miroase mai mult parfumul celui care doarme lângă el, cu atat devine mai excitat. Până când nu se mai poate abține si se ridică din pat îndreptându-se direct spre baie să-și facă nevoile. După, iese oftand din greu.
E trecut de patru dimineața! Preia controlul asupra ta și dormi acum Khom. Trebuie să pleci să-l conduci pe Baiboon la școală dimineața devreme, și-a spus Khom înainte de a se culca din nou. Khom luă o pernă pentru a se despărți de Baiboon, și îmbrățișă perna ca de obicei înainte de a închide brusc ochii de oboseală.
Micuța siluetă din patul larg a deschis încet ochii când a simțit că era timpul să se ridice și să se pregătească pentru școală. Baiboon s-a mișcat puțin în față.
Când a simțit ceva înfășurat în jurul trunchiului său din spate, tânărul s-a întors și a privit, înainte de a tresări la vederea atât de aproape a chipului lui Khom.
– Ah!
Baiboon s-a așezat în picioare șocat, ceea ce l-a făcut pe Kom să fie șocat și să se trezească și el imediat.
– Ce este, Baiboon? a întrebat Khom cu o expresie nedumerită. Baiboon și-a simțit inima bătând fără motiv.
– Unde este Baiboon? a întrebat tânărul înainte ca fața lui să se înroșească în timp ce Khom se mișca să se așeze și dădea din cap.
– Ai adormit aseară, așa că nu te-am trezit și te-am lăsat să dormi la mine, a răspuns Khom, încruntându-se când a văzut perna pe care o pusese între ei căzând pe marginea patului.
– P’Khom ar fi trebuit să-l trezească pe Baiboon. Uite, Baiboon a venit să-l deranjeze pe P’Khom, spuse tânărul liniștit, cu o ușoară plecăciune.
– Unde te duci? Poți face un duș și să te pregăteşti pentru școală. O să mă pregătesc să te conduc la școală, a răspuns Khom, apoi s-a dat jos din pat și s-a răsucit pentru a se scutura de oboseală.
Și-a dat seama că nu dormise decât puțin peste două ore, dar pentru Khom, un mic somn era bun.
– Hei, P’Khom, putem să mergem să mâncăm terci de ovăz în dimineața asta la același restaurant? a întrebat Baiboon cu o voce blândă. Khom își arcui ușor sprâncenele.
– Îți place? a întrebat Khom.
Tânărul a dat din cap. Acum Baiboon stătea încă pe pat. Khom stătea lângă pat, privindu-l cu drag pe tânărul din fața lui. În starea de veghe Baiboon părea drăguţ în ochii lui.
– Bine, te duc la masă, a răspuns Khom, determinându-l pe Baiboon să zâmbească larg, apoi a coborât din pat.
– Atunci mă duc mai întâi s-o ajut pe bunica. Apoi putem să facem un duș și să ne pregătim pentru ore, a spus Baiboon, dând din cap.
– Ieși din casă și închide ușa, i-a spus Khom lui Baiboon.
– Hm! a răspuns Baiboon înainte de a părăsi camera lui Khom.
Khom s-a dus să se spele pe față pentru a-l duce pe Baiboon la școală și a-l aștepta la poarta principală a satului.
Baiboon a deschis ușa și a ieșit. S-a întors, s-a îndreptat spre casa bunicii și a fost surprins când a văzut o femeie tânără care se îndrepta spre el.
– Ce faci aici în dimineața asta, Baiboon? a întrebat Mai cu o voce gravă când a văzut că Baiboon tocmai ieșise din casa lui Khom.
– Păi… Baiboon a dormit aici noaptea trecută, a răspuns Baiboon direct. Acest lucru a determinat ca ochii fetei să se lărgească puțin.
– Și cine te-a trimis să dormi aici? De ce nu te duci să dormi în casa ta? a întrebat din nou femeia. Baiboon s-a ruşinat pentru că nu știa cum să răspundă la întrebarea fetei.
Dar înainte de a putea răspunde ceva, ușa casei lui Khom s-a deschis din nou, Khom, purta doar o pijama și un prosop mic în jurul gâtului.
– Baiboon, ți-ai uitat telefonul, a spus Khom când l-a văzut pe Baiboon stând încă în fața lui.
Și-a dat seama că Baiboon își uitase telefonul, așa că a luat în grabă telefonul pentru că se gândea că Baiboon nu va merge prea departe, dar nu credea că va sta în fața propriei case. Khom s-a încruntat ușor când a văzut-o pe Mai stând în fața casei.
– Oh, mulțumesc, a răspuns Baiboon, luând telefonul care fusese deja încărcat de Khom.
– Poți să-l duci acasă și să-l foloseşti, a spus din nou Khom, așa că Baiboon s-a grăbit să meargă spre propria casă uşurat că nu mai trebuie să dea ochii cu fata. Khom s-a întors să se uite la Mai.
– Ce este? a întrebat Khom.
– Mi se pare că P’Khom este prea bun cu acel copil, a spus fata cu voce răgușită. Khom a ridicat o sprânceană.
– De ce? Cum? a întrebat el cu indiferență. Fata își strânse ușor buzele, dar nu a mai spus nimic.
– Du-te la muncă! Du-te! a spus Khom, înainte de a se întoarce în casă închizând uşa şi ignorând expresia fetei.
Baiboon a pus telefonul în dormitor, înainte de a pleca să o ajute pe bunica la munca din casa mare. Mai a intrat uitându-se nemulţumită la Baiboon, dar nu a spus nimic. Diferiți oameni își executau propria muncă până când era timpul să meargă la școală.
Mătușa l-a dus pe Baiboon să facă duș și să se pregătească pentru școală și s-a pregătit ca de obicei. Baiboon și-a amintit că Phai i-a dat un număr de telefon. Așa că a apăsat pentru a înregistra numărul de telefon al prietenului său așa cum l-a învățat Khom.
S-a auzit o bătaie la uşa din faţă, iar Baiboon a ieșit apoi în fugă și a deschis ușa.
– Ai terminat? a întrebat Khom.
– Da. Așteaptă, Baiboon va lua prima dată geanta, P’Khom, a spus Baiboon, înainte de a alerga să-și ia propria geantă din dormitor și de a se întoarce la Khom, cu o față zâmbitoare.
Atunci Khom l-a dus pe Baiboon să își prezinte respectul față de mătușa înainte de a merge la școală. Baiboon a ridicat mâna pentru a aduce un omagiu tuturor celor pe care îi cunoaște.
– Să mergem. Khun Kim nu a coborât încă, spuse Khom când îl văzu pe Baiboon că se uită în sus, la primul etaj al casei.
– Oh, da, a răspuns Baiboon înainte de a se îndrepta spre mașină.
Khom îl duce pe Baiboon să mănânce supă de orez la același restaurant. Când s-a săturat, l-a condus pe Baiboon la școală ca de obicei.
– Ți-ai luat telefonul? a întrebat el.
– Da, l-am luat, a spus Baiboon, ridicându-l pentru a-l arăta.
-Păi… P’Khom, poate Baiboon să-i dea numărul de telefon prietenului lui? a întrebat tânărul. Khom a tăcut o clipă înainte de a da din cap.
– Bine, dar nu trebuie să îl dai oricui. Doar prietenilor tăi apropiați cu care vorbești despre temele și munca ta, ai înțeles? a spus Khom pe un ton normal.
– Hm! a răspuns favorabil Baiboon.
– Mi-am înregistrat numărul de telefon, în caz că nu-ți amintești, a spus din nou Khom. Baiboon a dat din cap, ca de obicei. Maşina a intrat îm parcare ca să-l conducă pe tânăr.
– Mulțumesc. Khom vine să-l ia pe Baiboon în seara asta?
Tânărul a ridicat mâna pentru a se înclina în fața lui Khom.
– Vrei să vină altcineva să te ia? s-a prefăcut Khom că întreabă. Baiboon a clătinat imediat din cap.
– Baiboon vrea ca P’Khom să vină să-l ia, a spus tânărul ceea ce credea el, determinându-l pe Khom să zâmbească.
– Da, voi veni să te iau. Du-te și studiază mult. Dacă ai vreo problemă, sună-mă, a ordonat din nou Khom.
– Hm! a răspuns Baiboon înainte de a deschide portiera mașinii.
Khom stătea și îl privea pe Baiboon cum se îndrepta spre clădirea școlii, dar nu se putea mișca. Khom s-a încruntat ușor când a văzut un tânăr înalt intrând, salutând și vorbind cu Baiboon înainte de a lua geanta lui Baiboon pentru a o căra. Apoi cei doi au continuat să vorbească până când ochii lui Khom au rămas nemișcați pentru o clipă.
Cred că în seara asta trebuie să-l las pe Baiboon să-mi prezinte niște prieteni, și-a spus Khom înainte de a se întoarce cu mașina.
