– Deci, vii la școală mâine? Ai semne pe tot corpul, a întrebat Nick, uitându-se în jos la el.
– Nu voi merge decât peste una sau două zile. Nu există examene în acest moment. Te voi ruga să mă ajuți cu lecțiile, i-a spus el lui Nick.
– Ai mâncat? a întrebat din nou Nick. Ith a clătinat din cap. Nick a răsuflat ușurat.
– Haide, o să sun și o să comand ceva de mâncare aici. Când se întoarce nenorocitul ăla? a spus Nick și l-a întrebat.
– Nu știu… Dacă îl găsește. Cred că nu se va mai întoarce. Ar trebui să se ocupe de afacerile lui Nong Night acasă, a răspuns el.
– Oh, nu-i nimic. Lasă-mă să stau aici până se întoarce, bine? a spus Nick.
– Dar dacă se întoarce și te vede, mă tem că se va înfuria, a spus el.
– Ce naiba?! Nu se poate! Ești prea bolnav. Cred că ți-e prea frică de el, a spus Nick supărat.
– Tu nu ești eu, nu știi asta, Nick, a răspuns Ith cu o voce sumbră. Nick și-a privit prietenul o clipă înainte de a răsufla ușurat.
– Hm… Scuze… Hai să mâncăm ceva deocamdată. Vei avea puterea să te lupți cu nenorocitul ăla, a spus Nick înainte de a comanda o pizza.
În timp ce așteptau, Nick l-a invitat pe prietenul său să vorbească în continuu până când a sosit pizza, apoi Ith s-a așezat să mănânce cu Nick.
– Ith, ce faci?, a întrebat Nick.
– Ce e?, a întrebat Ith, uitându-se la prietenul său.
– Te-am văzut de mai multe ori stând și uitându-te la telefon. Pe cine vrei să suni?, a întrebat Nick curios, pentru că de ceva vreme îl observase pe prietenul său.
– Păi… Vreau să știu dacă Day l-a văzut Gear sau nu, a spus Ith.
– Vrei să-l suni pe nenorocitul ăla, nu-i așa? a întrebat din nou Nick, Ith a dat din cap.
– Dacă vrei să-l suni, fă-o! O să spăl vasele, a spus Nick, înainte de a se ridica și de a duce farfuriile și paharele cu apă în bucătărie pentru el. Ith a ridicat cu ezitare telefonul, înainte de a se hotărî să-l sune pe Day.
[- Ce e?]
Vocea lui Day a răsunat la scurt timp după ce a așteptat apelul.
– Păi… Ei bine…
Ith nu știa cum să înceapă.
[- Spune ceva!], a spus Day cu voce tare la telefon. Era într-o dispoziție nervoasă, ceea ce a determinat ca Ith să fie și mai iritat.
Ith a închis imediat, indignat.
– L-ai sunat? a ieșit Nick din bucătărie și a întrebat.
– Nu am sunat, a mințit mai întâi Ith.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat din nou Nick când a văzut expresia celui mai bun prieten al său.
– Nimic! Deci pleci?, l-a întrebat el pe prietenul său.
– Ce?! Mă dai afară?! a strigat Nick.
– Vreau să dorm, dar dacă nu te întorci încă, poți să te uiți la un film, a spus pe un ton normal.
– Nu, dacă dormi și nenorocitul ăla se întoarce și mă vede, o să ți-o tragă. Cred că ar fi mai bine să mă întorc. Și când voi găsi o modalitate de a te ajuta, te voi suna, a spus Nick.
– Păi, bine, mulțumesc. Dacă n-ai fi venit azi, mi-ar fi frânt inima, a spus Ith, înainte de a se îndrepta împreună cu prietenul său spre ușa dormitorului. Apoi s-a întors din nou în dormitor.
Telefonul lui Ith a sunat în momentul în care el se pregătea să se întindă în pat. O mână subțire se ridică pentru a se uita. S-a încruntat ușor înainte de a apăsa butonul de răspuns.
Ith a rămas tăcut și nu a spus nimic, aşteptând să audă vociferarea interlocutorului. Ith știe că Day avea de gând să-i spună din nou așa, că avea de gând să se răstească din nou la Ith, ca de fiecare dată când îi întrerupe conversaţia.
[- De ce ai întrerupt conversaţia, Ith ?!]
Este exact ceea ce crede Ith. Day a strigat imediat.
– Am luat o decizie greșită, a răspuns scurt Ith.
[- Ce aveai de gând să mă întrebi?! Nu mă deranja acum… Nu am timp de pierdut, am intrat în parcare și te-am sunat pe tine…], a strigat Day.
– Te vei întoarce? a întrebat Ith imediat după ce a auzit asta.
[- Oh!!] a răspuns Day.
– L-ai văzut pe Gear?, a întrebat imediat Ith.
[- Înțeleg. Nu trebuie să-ți faci griji pentru prietenul tău. Nu este mort, așa că nu mai plânge!], a spus Day, iar Ith a fost instantaneu surprins să audă acest lucru.
– Ei bine, dar fratele tău? a întrebat din nou.
[- L-am adus cu mine. Crezi că m-am oprit la benzinărie ca să te sun degeaba? Pentru ce e asta?!] a spus Day lăsând să se înțeleagă că nu vrea ca Night să știe că l-a sunat.
– Și când te-am sunat prima dată?, a întrebat el.
[- Eram în mașină. Nu puteam vorbi cu tine. Fratele meu stătea lângă mine!], a spus Day.
– Deci ai căutat un loc de parcare ca să mă poți suna? l-a întrebat el, simțindu-și inima bătând într-un ritm ciudat.
[- Oh, da, bine! Poți să-mi spui ce voiai?]
Day încă îl certa pe Ith, dar figura luminoasă a făcut un pas înapoi.
– Nu… eu… Eu doar te-am sunat. Dar îți place să țipi la mine. Credeam că ești într-o dispoziție proastă, și nu voiai să vorbești, așa că am întrerupt conversaţia.
Nu știe ce l-a inspirat pe Ith să-i spună asta lui Day, dar l-a făcut pe interlocutor să tacă.
[- Dacă nu vrei să vorbești, ce vei face cu picioarele tale? Creierule, învață să gândești! Gândindu-mă la trecut, nu prea ești bun la asta, nu-i așa ], a spus Day.
– Deci, nu poți vorbi cu mine frumos? Sau tot timpul când sunt cu tine trebuie să țipăm unul la altul? a răspuns el.
A încercat să vorbească frumos cu Day, dar se pare că cealaltă parte în permanență se enervează și vociferează.
[- Ce-i rău la mine? De ce trebuie să vorbesc frumos cu tine?], a întreabat Day din nou, lăsându-l pe Ith fără cuvinte. De fapt, Ith încă nu știe care este statutul său. Sau este într-adevăr prizonierul lui Day?
– Nu mai am nimic de vorbit, asta e tot! Vreau să dorm, a spus el liniștit.
[- Ce naiba? Nu fi prost acum, Ith! Sunt într-o dispoziție proastă!] a spus Day.
Nici el însuși nu știe de ce se enervează de fiecare dată când vorbește cu Ith.
– Ești mereu într-o dispoziție proastă! Niciodată nu ai fost într-o dispoziție bună, ca noi toți. Mai e ceva despre care vrei să înjuri? Înjură-ne pe toți!!, a strigat Ith nerăbdător.
[- Eşti atât de bun de gură! Lasă-mă să mă întorc mai întâi, asta-i tot!]
Day a terminat de vorbit și a încheiat imediat convorbirea. Ith se uită la telefonul din mână înainte de a se întinde neglijent pe pat.
– Ești o persoană fără inimă! Ticălosule… Nenorocitule… a strigat Ith neștiind ce să spună.
După ce Ith a răcnit de unul singur, a adormit din nou, dar a trebuit să se trezească când a auzit soneria din fața camerei. Ith a ieșit din dormitor și a întredeschis. A descoperit că era vorba de personalul care livra mâncare de la un restaurant din apropiere.
– Nu am comandat nimic, a spus Ith aruncând o privire la ceasul de perete.
– Cineva a comandat să i se aducă mâncare în această cameră. Iată nota de plată, a spus curierul, înmânându-i bonul lui Ith.
– Dar nu eu am comandat, a răspuns el, nedumerit.
– Persoana care a comandat a semnat. Numele lui este Day, și apoi a plătit. Trebuie să semnați pentru mine, a spus din nou curierul.
Ith a citit numele de pe hârtia pe care i-a dat-o funcționarul. Apoi a semnat și a luat mâncarea.
Telefonul lui Ith a sunat, apoi și-a pus lucrurile în bucătărie și s-a dus să ridice telefonul pentru a răspunde la apel.
– Ce este? a răspuns Ith liniştit și s-a întors în bucătărie.
[- Am sunat să îţi spun că nu voi mai dormi în apartament în seara asta!] a spus Day la telefon.
– Hmm… a răspuns scurt Ith.
[- A adus cineva mâncare?] a întrebat din nou Day. Ith nu a putut să nu fie surprins de tonul calm al lui Day.
– Tocmai au livrat-o, a răspuns Ith scurt, ca de obicei, pentru că este surprins de cutiile ornate frumos care erau în pungile cu mâncare. A scos din pungă o cutie și s-a prefăcut că o deschide, pentru că Ith a simțit că este ceea ce îi place.
[- Oh, mănâncă-ți mai întâi cina! Cât despre plăcinte, nu le mânca pe toate în seara asta!]
Vocea firavă a lui Day a răsunat din nou, împreună cu Ith care a deschis cutia ca să se uite, în față era o plăcintă cu fructe mixte de o livră*, determinându-l pe Ith să amețească.
(N/T: * 1 livră = 453,59 grame)
– Ai comandat-o? a întrebat el entuziasmat.
[- Nu am întrebat ce au pus în pungă. Nu mă anunța când ai terminat în seara asta!] a spus Day cu o voce fermă.
– Da, știu, a răspuns el aproape instantaneu.
[- Mănâncă mai întâi orezul, apoi mănâncă prăjitura. Dacă nu mănânci orez, nu te aștepta să poți mânca din nou prăjituri!], a spus Day din nou. Ith zâmbi, bucuros că avea și el desertul lui preferat.
– Știu! Ce ai de gând să ceri în schimb? a mormăit el în replică.
Day nu a răspuns, determinându-l pe Ith să se simtă ciudat în inima lui.
– Ai’Day! l-a strigat Ith pe interlocutorul său.
[– Ce e?] a răspuns Day pe un ton normal.
– Ce faci? a întrebat el, cu voce tremurătoare, pentru că în mod normal Day nu a fost niciodată atât de calm. Trebuia să găsească o obiecție la orice, așa era întotdeauna când îl întreba ceva. Ith a auzit oftatul de ușurare al lui Day, ceea ce l-a făcut pe Ith să creadă că ar putea fi o problemă cu Night.
[- Vreau!] a răspuns Day pe un ton serios.
Ith a fost surprins să audă acest lucru.
– Idiotule, nenorocitule, excitatule! O vrei în fiecare zi? Gata, am să mănânc orez!! a strigat Ith, în timp ce fața i se înroșea înainte de a încheia convorbirea.
Oamenii care muncesc sunt îngrijorați. A spus că a vrut să… mă servească pe mine… şi-a spus înainte de a se opri când s-a gândit la cuvântul pe care îl spusese.
Sunt îngrijorat de asta! De ce cred asta? Ith, mănâncă, mănâncă, mănâncă! E timpul să mâncăm!, și-a strigat singur Ith înainte de a începe să mănânce mâncarea comandată de Day.
După ce Ith a întrerupt convorbirea, și-a ținut fruntea cu mâna. Era în mijlocul canapelei din sufrageria casei sale, nu mai voia să vorbească. Nu că ar fi simțit nevoia de lucruri de genul acesta, dar Day nu știa cum să o spună.
Acum Day era prea stresat ca să se mai gândească la altceva, era vorba doar de propriul frate, Night. Nici Day nu știe cum să se descurce cu asta.
Și după ziua de ieri, după ce Day a comandat mâncarea lui Ith, silueta zveltă nu l-a mai sunat pe Ith până în seara zilei următoare, ceea ce l-a neliniștit pe acesta.
Nu crezi că mă plictisesc deloc? Trebuie să fiu singur într-o cameră ca asta!, a mormăit el după ce a dormit și s-a uitat la niște filme, dar Day nu părea să sune sau să se întoarcă deloc în apartament. Ith a ridicat telefonul. Nu știe de câte ori pe zi a făcut asta.
Uau… Vreau să merg acasă. Vreau să ies și să văd lumea exterioară. Lasă-mă singur în cameră…
Ith s-a contorsionat pe canapea, înainte de a se hotărî să îl sune pe Day. Ith a așteptat o vreme.
[- Ce e?]
Day a răspuns la apel pe un ton sec. După ce îi aude vocea, uită ce voia să spună.
– Păi… păi…
Lui Ith îi venea să se pălmuiască. Rămăsese fără cuvinte în acel moment.
[- Ce e?] a întrebat Day din nou, cu o voce mai întunecată.
– Deci… pot să mă duc acasă? a ezitat să întrebe.
[- Cred că starea ta și-a revenit. Părinții tăi au îndoieli în legătură cu ceea ce i s-a întâmplat fiului lor?] a întrebat Day calm.
– Ei nu ezită… Dar eu mă plictisesc. Vreau să merg la o plimbare. O să mă lași să stau singur în camera ta în felul ăsta? a spus pe un ton sumbru.
[- De ce vrei atât de mult să ieși afară?! Nu te poți abține? O să mă înfurii și o să mor!!] i-a răspuns Day cu voce tare. Ith s-a încruntat când a auzit.
– Ei bine, nu vreau să fiu singur aici!! a strigat el. Încep să mă simt ca și cum aș fi mult mai mofturos în aceste zile.
[- În fiecare zi ești doar o pacoste!] s-a plâns Day. Ith a tăcut. [Diseară la ora 16:00. Vino cu taxiul la mine acasă. Dacă nu vrei să fii singur, rămâi cu mine!] a spus DayIth a fost uimit să audă asta.
– Dar fratele tău? a întrebat imediat.
[- Fratele meu trebuie să fi adormit până atunci, iar la 5 dimineața vei pleca!] a spus Day. Ith a rămas tăcut.
– Cum mă vezi? Mă vezi ca pe o curvă? Când se termină timpul, mă lași să plec! gemu Ith cu o durere adâncă în inimă.
[- Cu ce este diferită ziua de azi?] a spus Day. Ith a fost uimit de durerea de a fi comparat în acest fel.
– Dacă spui că sunt genul ăsta de persoană… Dacă o să caut mai mulți clienți, probabil că este în regulă, a spus el sarcastic.
[- Ieşi şi află! Cu siguranţă vei găsi clienţi!] ameninţă Day. Ith s-a așezat cu o față încruntată.
– Eu nu vin, a spus Ith repede.
[– De ce? Vrei să fii singur?] a întrebat Day.
– Nu-mi place să iau taxiul singur…. Nu iau niciunul! a strigat Ith, pentru că așa era normal pentru el, căruia nu-i place să ia un taxi singur.
[- Ești elev de școală primară? De ce nu îndrăznești să iei un taxi singur?] a spus Day.
– Nu știu! Nu mă duc, pot să stau singur! Stai cu frățiorul tău, atât! a strigat din nou.
S-a simțit insultat. Nici măcar Ith însuși nu a putut răspunde singur de ce se simțea rănit și jignit pentru că Day l-a lăsat singur.
[- Uau! Ce enervant!] a strigat Day înainte de a încheia apelul. Ith stătea nemișcat.
Ești atât de enervant, nenorocitule!! De ce simt că trebuie să stau cu el?! La naiba!! O să-mi recapăt bărbăția… La naiba!! Număr zilele, de ce trebuie să stau și să mă simt rănit ca o femeie în halul ăsta?
Stătea și se blestema supărat, dar nu știe ce să facă în continuare, așa că a deschis filmele și s-a uitat continuu.
******
– Trezește-te! Cât ai de gând să dormi?
O voce profundă a răsunat cu un ușor impact pe față. Ith a deschis încet ochii pentru a se trezi și a tresărit, s-a ridicat în grabă și s-a așezat.
– Ai’Day!
Ith a strigat numele unei figuri zvelte care stătea lângă canapea, cu fața nemișcată.
– Oh, eu sunt. Ai adormit. Dacă ar intra o persoană în cameră, nu ai ști. Dacă intra un hoț, îți tăia gâtul și mureai! a spus Day liniştit. Micul Ith a sărit de frică.
– Hoțul nu ar îndrăzni să intre în camera ta. Ești atât de puternic! a spus Ith.
– Deci, ce faci? a întrebat el.
– Du-te și fă un duș și schimbă-ți hainele! Ai la dispoziție doar 20 de minute.
Day nu a răspuns, dar a ordonat siluetei palide. Ith s-a întors spre ceas și a constatat că era trecut de ora zece.
– Unde mergem?
– Cine nu poate să ia un taxi singur? Mă obosești! Grăbește-te. Nu vreau să-mi las fratele singur acasă prea mult timp!, a spus Day. Ith a fost surprins să audă acest lucru.
– Păi… Ai venit să mă iei? a întrebat din nou. Day s-a uitat în gol la Ith. Ei bine, vreau să știu, de ce ai venit să mă cauți? Sunt enervant, nu-i așa?, a spus el, ceea ce l-a făcut să se simtă indignat.
– Ce fel de idiot ești tu?! Vorbești de parcă te-ai simți jignit de mine! Du-te și fă un duș rapid!! a spus Day.
– Și dacă nu mă duc? a răspuns el. Day a ridicat mâna. Ith a ridicat în grabă mâinile și a tresărit de șoc, dar Day nu l-a pălmuit.
– Nu te voi pălmui! Du-te și fă un duș! Nu vorbi prea mult!! i-a ordonat din nou Day. Ith nu a putut decât să se ridice și să se ducă în dormitor.
Era puțin bucuros că Day venise să îl ia doar pentru că Ith a spus că nu îi place să ia un taxi singur. Ith a făcut un duș, și-a schimbat puțin hainele și s-a urcat în mașina cu care Day a venit să-l ia și au mers direct la casa lui Day.
– Ai mâncat ceva? a întrebat Day liniştit.
– Nu încă! a răspuns Ith, așa că Day a parcat mașina în fața unui Seven.
– Coboară și cumpără singur! Te aștept în mașină, a spus Day.
A uitat că avea cicatrici pe tot corpul. Silueta palidă s-a dus să cumpere mâncare la Seven. Unii oameni care se întorceau să se uite la el, pentru că pe brațe și de-a lungul gâtului, urmele lui Day erau vizibile.
– P’Ith! a strigat o voce.
Ith s-a întors să se uite, a fost puțin nedumerit când a văzut această persoană. Nu o mai văzuse din ziua în care îl cunoscuse pe Day.
– Hei… Nong Jang. Ce coincidență!
Ith îi făcu semn cu mâna înapoi, aruncând o privire nervoasă spre mașina lui Day, care încă mai aștepta afară.
– De ce e P’Ith așa? De unde sunt aceste semne? Au fost făcute de femei?
Femeia l-a îmbrățișat pe Ith de braț și a întrebat imediat supărată.
– Păi… Nong Jang, e mai bine să mă lași pe mine să plec primul, a spus Ith, în timp ce-și îndepărta mâna care îl ținea de braț.
– Jang nu-i dă drumul! Sau aceea fată a venit cu tine, unde este?, a întrebat femeia, căutând persoana care ar fi putut veni cu Ith.
Ith a târât-o în grabă pe femeie în fața congelatorului pentru a evita privirile lui Day în interiorul magazinului.
– Jang, nu a văzut nicio femeie pe nicăieri. Dă-mi drumul! Ţi-e rușine cu alți oameni? a spus ea supărată. Îți explic că nu voi renunța la P’Brick! a rostit fata idioată.
Ith a suspinat obosit înainte de a îngheța când a văzut o siluetă înaltă și nemișcată în spatele fetei.
– Este atât de multă mâncare, încât nu poți alege, a spus Day cu voce tare.
