Distras
– Porsche –
Câți ani crezi că îi ia unei persoane ca să se îndrăgostească de cineva? Chiar îi trebuie ani? Sau poate doar luni? Sau… doar câteva secunde sau chiar minute…
Nu! Nu! Nu! Trezește-te Porsche. Acesta nu este momentul potrivit pentru a te gândi la un astfel de lucru.
Doar te simți în siguranță când ești cu el… dar asta nu înseamnă că-l placi.
Eram pe cale să mă plesnesc, ca să-mi opresc prostia, când dintr-odată telefonul mobil a început să sune.
[Ți-am trimis un e-mail cu subiectele pe care le-am tratat în ultimele zile și despre raportul pe care trebuie să-l facem. Uită-te pe el, pentru că ai ratat o mulțime de lecții și trebuie să prezentăm raportul în trei zile. Și… oh, completează și câteva dintre paginile rămase dacă mai ai ceva timp.]
– Dar sunt multe câmpuri goale, i-am răspuns.
[Nu-ți face griji. Te ajut eu. Spune-mi de ce ai nevoie și te voi ajuta.]
– Mulțumesc, prietene. Am închis apelul cu Tem și mi-am concentrat toată atenția pe caietul din fața mea. M-am bucurat cu adevărat că Tem dorea să-mi dea o mână de ajutor la acel proiect, pentru că singur probabil mi-ar fi luat un an pentru a-l termina. Cel mai rău a fost că a trebuit să-l trimit până marți.
– Bună, ies cu prietenii mei, a spus fratele meu, iar eu am dat din cap ca răspuns.
Ochii mei erau atât de ațintiți asupra cărții mele, încât nu am acordat prea multă atenție despre ce vorbea Chè. Era sfârșit de săptămână, așa că fratele meu a luat o pauză de la școală cât eram eu acolo, înecându-mă cu rapoarte și cu lecțiile rămase.
Ar fi trebuit să lucrez în acel moment, dar Khun Korn fusese destul de amabil să îmi dea o zi liberă și să mă lase să-mi termin temele pentruvfacultate. Am deschis diapozitivul și am rezolvat treptat fiecare lecție ratată. Sincer să fiu, facultatea mea se concentra mai mult pe activitatea fizică, dar am lipsit zile întregi și a trebuit să fac ceva să completez de unde am rămas. Și a fost atât de stresant. Preferam să fac activități fizice decât teme teoretice ca aceasta.
[LINE]
TEM: Lasă-mă să găsesc câteva informații de partajat.
PORSCHE: La naiba! Sunt atât de stresat!
TEM: Te-am ajutat deja, de ce te mai vaiți?
PORSCHE: La naiba, vino să mă ajuți.
TEM: Hei, am crezut că vrei doar să treci sau vrei să obții un scor mai bun?
PORSCHE: Orice merge! Ajută-mă doar să termin rahatul ăsta. Ajutați-mă băieeeețții!
JOM: Bine! Te ajut, prietene!
*clip trimis*
TEM: La naiba, Jom! Sunt la restaurant! Geamătul acela era tare și clar!!
JOM: Ei bine, doar încerc să îl ajut pe Porsche să-și elibereze stresul. Și acesta este preferatul lui, hehehe.
M-am încruntat ușor înainte de a apăsa pe redarea clipului pe care mi l-a trimis Jom, brusc un zâmbet s-a format pe buzele mele în momentul în care ochii mei s-au fixat pe ecranul telefonului. Am scăpat cartea și am dat-o la o parte înainte de a mă uita în jur pentru a verifica dacă ușa era încuiată.
Când totul era rezolvat, m-am așezat pe pat și m-am rezemat de tăblia patului. M-am uitat în golul din fața mea și am simțit anxietate, dar nu am putut înțelege de ce naiba mă simțeam așa. Mi-am petrecut ultimele zile gândindu-mă la Kinn și creierul meu avea nevoie de puțină odihnă pentru a-și recăpăta sănătatea mintală.
Eram foarte abătut în timp ce zâmbeam ascultând vocea dulce a protagonistei drăguțe, care venea din videoclipul de pe telefon; ea își ținea sânul stâng, mângâindu-l în timp ce se atingea în locul său de plăcere. Mi-am lins buzele, înainte de a pune mâinile pe materialul pantalonilor mei, mâna mea s-a mutat apoi pe elasticul boxerilor, înainte de a aluneca înăuntru pentru a-mi atinge bărbăția.
Mi-am închis ochii și m-am concentrat asupra imaginile în derulare din fața mea, acolo femeia și-a apucat celălalt sân și a început cu mâna să-și tachineze sfârcurile, apoi a scos un geamăt blând, care ar fi trebuit să mă facă să vibrez, așa cum simțeam de obicei când mă satisfăceam cu genul ăsta de videoclip, dar ceva nu era în regulă.
Am lăsat acest gând deoparte și mi-am tot mișcat mâinile în sus și în jos, mușcând-mi buzele și am crescut ritmul mâinilor în timp ce repetam imaginile în mintea mea…
– La naiba!, am pufnit frustrat.
De ce dracu nu pot să-l fac să se trezească?
Mi-am închis ochii și m-am concentrat din nou, de data asta mi-am dat pantalonii jos pentru a-i permite băiatului meu să simtă aer curat și am început din nou să frec.
După un minut sau două mi-am încruntat din nou fruntea, mi-am deschis ochii și mi-am îndreptat privirea spre fata de pe ecran, era chiar foarte drăguță, ce naiba! Dar băiatul meu nu a vrut să se ridice!
Aș putea fi prea stresat cu proiectele pentru universitate?
Am oprit videoclipul pe care mi-l trimisese Jom și am introdus adresa site-ului meu preferat ca întotdeauna, probabil ca nu aveam aceleași gusturi și de aceea băiatul meu nu voia să se ridice.
Când site-ul s-a deschis, ochii mei au fost imediat întâmpinați de un bărbat și o femeie, care erau ocupați, nu am mai pierdut timpul, am luat băiatul în mână și am început să ma joc cu el.
Bărbatul a tachinat-o pe femeie ceva vreme și înainte să-mi dau seama că îşi unește şoldurile cu ea, care se afla sub el, m-am uitat puţin la videoclip şi simțeam cum mi se încălzește corpul, mi-am umezit buzele până am simțit furnicăturile ridicându-se în mine, cu ochii ațintiți pe ecran.
Femeia gemea neîncetat în timp ce bărbatul continua să o lovească cu tot corpul lui.
Ochii mei au rămas câteva clipe pe femeie înainte de a-mi muta atenția spre bărbatul cu care o făcea. Fața lui era complet uluită de plăcere în timp ce continua să lovească femeia de parcă era sfârșitul lumii. Inima mi-a tresărit la gesturile lui și am simțit că pofta se întoarce în tot corpul meu, în timp ce îmi mângâiam penisul
fierbinte.
Mintea mea era în al șaptelea cer când, dintr-odată, în capul meu a apărut o imagine și cine ar putea fi… era chipul acelui nemernic de Kinn, care împingea în mine agresiv.
Am încercat să las acest gând deoparte și am continuat să mă concentrez pe videoclip, cu penisul meu care se întărise, dar vederea nemernicului învăluit în dorință și extaz, în timp ce se uita în jos la mine, a continuat să se suprapună în mintea mea, am încercat cu disperare să șterg acea imagine, dar nu am reușit să mă descurc și ca să înrăutățesc lucrurile, am simțit că mi se usucă gâtul în timp ce încercam să înghit tona de salivă care se acumula la fiecare mișcare pe care o făceam cu mâna.
Inima îmi bătea sălbatic când încercam să respir puțin aer. Mi-am coborât privirea și am văzut penisul devenind din ce în ce mai viu în mâinile mele.
Uram să recunosc, dar imaginea lui Kinn care mă făcuse să mă gândesc la el a fost suficientă pentru a mă face să salivez în timp ce acceleram mișcarea încheieturii mele.
La naiba! Ce dracu fac!?
Mi-am muşcat buzele cu putere şi am lăsat imaginea lui Kinn să-mi invadeze tot trupul și mintea mea.
Atât parfumul lui, cât și îmbrățișarea sa mi-au învăluit fiecare centimetru al corpului, videoclipul din mâinile mele nu mă mai interesa, pentru că amintirea lui Kinn era de ajuns pentru a-mi înflama inima.
Încă puțin…
Am mărit ritmul când am simțit că plăcerea se apropie de limită.
Mai mult…
– La dracu…
Sunt aproape…
– La naiba…
A sunat telefonul.
– La naiba! Am înjurat când sunetul apelului m-a distras de la ceea ce făceam.
Mintea mea era deja năucită și eram aproape la limită, dar vibrația neîntreruptă a telefonului meu și sunetul acestuia mi-au distras atenția și mi-au distrus starea de spirit.
Când mâna mea s-a oprit din mișcare, conștiința mi s-a trezit și m-a lovit dintr-odată.
Ce naiba fac?
Am înghițit multă salivă și m-am ridicat, nu-mi venea să cred ce s-a întâmplat mai înainte.
Sunt așa de prost? Nu-l mai pot face să se scoale normal? Sau poate pentru că…
Am vrut să mă întorc la gândurile mele, când mi-am mutat privirea spre cel care mă suna, corpul mi s-a înțepenit din nou și ochii mi s-au deschis de șoc. Cu mâinile tremurânde, am reușit să accept apelul.
[Cum de ți-a luat atât de mult să răspunzi?]
Eram pe cale să mă sufoc când vocea profundă a lui Kinn a răsunat la celălalt capăt al firului.
– Ce dracu vrei?, am întrebat, încercând să-mi ascund vocea tremurândă.
[Ce faci?]
Întrebarea lui Kinn m-a luat prin surprindere, mâinile mele imediat au apucat cearşaful şi mi-am acoperit bărbăţia proeminentă.
– Scriu un raport, am răspuns pe scurt.
Dă-te dracu!
Vocea mi s-a rupt aproape în acel moment și inima nu mi-a fost de mare ajutor pentru că am simțit-o bătând foarte tare în piept.
[U-uuh… ahhh…]
Un fior rece mi-a traversat imediat gâtul, când la celălalt capăt am auzit un sunet suspect venind din telefon, un sunet care mi-a mers direct în vintre, suficient încât să mă forțez să-mi mușc buzele cu putere, apoi încet am inspirat și am expirat pentru a-mi calma nervii.
– Ce joc e ăsta Kinn?!, am izbucnit când nenorocitul a scos un alt geamăt, mâinile mele s-au întins apoi spre hârtiile cu raportul, doar pentru a-mi distrage atenția de la Kinn.
[Huh?? Doar stăteam într-o poziție mai confortabilă, mă doare spatele foarte rău.], răspunse Kinn cu o inocenţă prefăcută.
– Ce… La naiba!, am mormăit încet, în timp ce un val de jenă m-a făcut să roșesc, mi-am strâns buzele și am tastat agresiv pe motorul de căutare pentru a găsi imagini de groază, care să îmi distragă mintea.
[Vino aici în seara asta.]
– Nu vreau! Tatăl tău mi-a spus că astăzi este ziua mea liberă.
[Deja ți-am de ieri ordonat să vii.], spuse Kinn încăpățânat.
– Bine! Astăzi este diferit! Mai am o mulțime de rapoarte de pregătit! M-am plâns ca răspuns în timp ce mă uitam la un videoclip cu un bărbat care ucide și tăia un cadavru în bucăți.
[Fă-o aici.]
– Oh! Uite cât e ceasul! Trebuie să te las acum Kinn. Pa!
Și cu acea frază am închis apelul, am oftat ușurat, lăsându-mă cu spatele pe tăblia patului și am închis ochii.
La naiba! Sunt atât de frustrat!
Mintea mea era goală și simțeam că epuizarea crește, acele livrări chiar mi-au scurs energia, îmi doream atât de mult să nu trebuiască să le fac, dar nu aveam de ales.
Cu ochii încă închiși, am scos încă un oftat și aproape am adormit când deodată o imagine mi-a trecut prin minte… și era Kinn, din nou.
Mi-am făcut ochii mari de surprindere, m-am ridicat imediat din pat și m-am dus la baie să mă spăl pe față; Aproape că am scos robinetul de la chiuvetă având în vedere forţa cu care îl deschisesem.
Dă-te dracu! Dă-te dracu! La naibaaa!
– Ce naiba se întâmplă cu tine Porsche?!, mi-am plesnit reflexia în oglindă.
De ce naiba, dintre toate fețele, trebuie să fie cea a lui Kinn?
Mi-am luat capul în mâini pentru o secundă și imediat mi-am aruncat apă pe față. Eram în mijlocul unei crize sexuale, când am auzit o bătaie în uşă.
– Hei, Porsche, a sosit cineva, a spus Pol, în timp ce deschideam ușa băii și m-am uitat peste umărul lui. Atenția mi-a fost captată de gestul lui și i-am urmărit imediat privirea, am rămas uimit o secundă înainte ca acel chip zâmbitor să capete o identitate în mintea mea distrasă.
Era Vegas.
– Bună ziua! Am venit la momentul nepotrivit? Vegas m-a întâmpinat însoțit de acel zâmbet care îi aparținea doar lui, Pol s-a apropiat de mine, m-a bătut pe umăr indicând că se va duce sus, i-am făcut semn că am înțeles și a dat un simplu semn de consimțământ.
– Nu, i-am răspuns discret lui Vegas.
– Am venit să te văd. Te simți mai bine acum? Vegas s-a apropiat imediat și și-a pus mâna pe fruntea mea, luându-mă prin surprindere.
– Hm… sunt bine, mulțumesc, i-am răspuns, mișcându-mi ușor fața în direcția opusă.
Eram încă puțin iritat de ceea ce se întâmplase cu câteva clipe înainte și nu era tocmai momentul potrivit pentru mine să am un contact fizic. Vegas probabil că a înțeles asta din gesturile mele și s-a îndepărtat puțin.
– Ți-am cumpărat și niște gustări, spuse el în timp ce ţinea în mână mai multe pungi de hârtie cu dulciuri.
– Mulțumesc. Mi-am împreunat mâinile pentru a-i arăta recunoștința și m-am scărpinat pe ceafă de rușine.
– Um… Te deranjez? Îmi pare rău.
– Nu, sunt doar puțin stresat, mai am multe de terminat pentru universitate, am spus și mi-am întors capul spre teancul de hârtii de pe birou.
– Hmmm, deci… Lasă-mă să arunc o privire dacă să văd dacă te pot ajuta cumva, s-a oferit Vegas și s-a îndreptat imediat în cameră. Am oftat și l-am urmat, punând pe masă dulciurile pe care mi le dăduse. Mi-a luat computerul și a derulat câteva pagini din prezentare.
– Oh… Eu urmez același subiect ca și tine. Vrei să te ajut cu asta? Vegas s-a întors spre mine, cerându-mi permisiunea. M-am așezat pe podea și am dat din cap ca răspuns, lăsându-l să facă ce a vrut, doar ca să termin blestemata de prezentare.
Când a primit acordul meu, Vegas s-a așezat și el pe podea, nu prea departe de mine, apoi a pus computerul pe marginea patului și a început să lucreze la prezentare.
A scos cartea subiectului de care aveam nevoie și a început să mă ajute.
Am creat prezentarea de un minut sau două și, în ciuda acestui fapt, nu mi-am putut scoate din cap gândul la Kinn; corpul meu era încă sensibil și iritat în același timp și nu știam de ce naiba era așa.
Trebuia să fi fost faptul că nu am reuşit să ajung la orgasm sau altceva… Am dat din cap încercând să alung acele gânduri, gestul probabil că i-a atras atenția lui Vegas, care s-a îndreptat spre mine.
– Te simți bine, Porsche? Te mai doare capul? A întins din nou mâna și mi-a pus-o pe frunte, am rămas puțin surprins, dar până la urmă l-am lăsat pentru a mai înveseli atmosfera.
– Nu, mi se învârte doar un pic capul, i-am răspuns cu un zâmbet ciudat, mi-a aruncat o privire plină de sens, înainte de a lua punga cu dulciuri din spatele meu ca s-o deschidă.
– Încearcă astea, probabil și creierul tău are nevoie de zahăr. Vegas a scos o clătită umplută cu smântână și a desfăcut-o ușor, apoi a luat un șervețel și mi l-a întins ca să o pot apuca fără să-mi murdăresc mâinile; L-am luat și i-am zâmbit, nu mi-a fost foame dar mi-era teamă că s-ar putea simți jignit dacă l-aș refuza.
M-am așezat pe scaun și am continuat să lucrez la dosarele mele în tăcere, Vegas și-a făcut treaba lui și din când în când verifica dacă există ceva ce îmi era greu să înțeleg.
După cum mi-am imaginat, eram prea prost pentru asta și am fost foarte norocos că Vegas venise să mă ajute; mai ales pe partea de engleză, unde creierul îmi ieșea din nas doar privind ecranul.
– Ți-e sete? Am cumpărat și niște ceai cu bule. Nu știam ce aroma ți-ar plăcea, așa că am cumpărat patru diferite. Vegas a luat o pauză de la computer și mi-a dat ceaiul cu bule, l-am luat și m-am uitat la el înainte de a lua o înghițitură.
La naiba! Încă nu înțeleg de ce Kinn vrea să stau departe de băiatul ăsta, arată atât de neputincios, plus că este atât de amabil și atent cu ceilalți.
– Oh! Am uitat că încă nu te-ai refăcut, cred că asta nu îți face prea bine. Vegas mi-a luat rapid paharul de plastic din mână, am fost confuz, așa că am împins ceaiul cu bule departe de el.
– Nu, sunt bine, deja sunt mult mai bine.
– Nu pot să ți-l dau, dacă îți revine febra, nu aș putea să mi-o iert, a răspuns și a apucat din nou paharul, dar de data asta nu i-am dat drumul.
– Sunt foarte bine, nu-ți face griji. Nu încercam să fiu încăpățânat, dar mă simțeam deja foarte bine, încă puțin și aș putea să mă întorc la viața mea normală.
Vegas era prea îngrijorat de sănătatea mea ca și cum aș fi fost o fată, dar, la naiba, probabil că eram chiar mai puternic decât el.
Am încercat să smulg paharul din mâna lui Vegas, dar de data asta nenorocitul îl ținea strâns, am făcut împins și am tras de el o vreme când, deodată, mâinile mi-au alunecat și am lăsat ceaiul să cadă fără să vreau, s-a vărsat și a udat tricoul lui Vegas.
– Oh…!
– La naiba! Am înjurat și am dat imediat drumul paharului pentru a lua un prosop, Vegas a dat drumul paharului și s-a uitat în jos la cămaşa lui acum toată pătată.
– Îmi pare foarte rău, am spus în timp ce stăteam în fața lui tamponând cămașa cu prosopul, încercând să absorb o parte din spumă.
Eram ocupat să aranjez cămașa lui Vegas și nu am acordat prea multă atenție motivului pentru care ticălosul zâmbea de ceva vreme. Își ținuse ochii ațintiți pe mine tot timpul în timp ce îi curățam pieptul.
Am ceva pe față?
Când am curățat totul, mi-am ridicat privirea și am spus: Ar trebui să te schimbi, asta e murdară.
S-a uitat la mine o secundă înainte de a da încet din cap; Eram ocupat să curăț mizeria pe care am făcut-o, când Vegas și-a scos brusc cămașa în fața mea.
Am fost luat prin surprindere, apoi mi-am întors imediat privirea; nu pentru că eram timid sau altceva, eram doar puțin speriat de amintirile pe care încercasem să le dau deoparte, chiar înainte să se poată întoarce la mine.
– Pot să împrumut unul dintre tricourile tale Porsche? Promit să-l spăl înainte de a-l returna, a mormăit Vegas și am dat din cap înainte să mă trezesc repede pentru a deschide dulapul. Mi-am scotocit prin haine, care aproape că au căzut peste mine până am găsit o cămașă albă să i-o dau.
De ce naiba tremur? Este doar corpul altui bărbat, ce naiba! Nu este ca și cum nu am mai văzut așa ceva până acum, la naiba! Și eu sunt bărbat!
Gândurile m-au făcut nervos, dar ceea ce m-a deranjat cel mai mult a fost faptul că, indiferent la ce mă gândeam, imaginea lui Kinn ajungea mereu în prim plan.
– Iată, i-am dat cămașa lui Vegas fără să-l privesc direct în ochi și m-am întors imediat, prefăcându-mă că lucrez.
– Porsche, ești… trebuie să fii… timid?, spuse Vegas zâmbind ușor la sfârșitul propoziției.
– Nu! Eu, doar… nu sunt obișnuit, asta-i tot, am spus, continuând să stau cu spatele.
– Și sunt puțin pierdut în gândurile mele, am adăugat.
Nu m-am obosit niciodată să mă gândesc prea mult la bărbați, dar nenorocitul ăla de Kinn m-a ținut treaz toată noaptea.
– Atunci întoarce-te. Vegas m-a tachinat pe un ton destul de autoritar, am respirat adânc înainte de a-mi întoarce privirea în direcția lui, trupul mi s-a încordat ușor când pieptul gol al lui Vegas a apărut în fața mea, am încercat să mă uit în altă parte, ca să privesc la altceva, dar am fost prins imediat de Vegas, care venea încet spre mine.
– Hm… ce faci?, am mormăit, făcând tot posibilul să ascund vocea tremurândă; Am făcut un pas înapoi, nu m-am uitat la el, dacă m-aș fi uitat la el în acel moment ar fi fost oarecum ciudat, știind că el și Kinn aveau același fizic. Trebuia să recunosc că avea o piele mai bună și mai mulți mușchi definiți. Dar la naiba, nu l-am putut scoate pe Kinn din cap!
– Ești bine, Porsche? Fața ta este puțin roșie și transpiri, a spus Vegas încet înainte de a se apropia brusc, apucându-mă de șolduri. Imediat, fiorii care mi-au făcut pielea de găină mi s-au răspândit pe tot corpul meu în timp ce stăteam înțepenit.
Ce dracu este în neregulă cu verii ăștia? Nenorocitul ăsta are un mod cu adevărat ciudat de a saluta.
– Și tu ești sexy!, adăugă Vegas, alunecându-și palma peste obrazul meu.
Mintea mea a reacționat automat, trimițând adrenalină în corpul meu, așa că am luat mâna lui Vegas de pe față, am dat-o înapoi șocată, dar picioarele mele s-au împiedicat de ceva și înainte să-mi dau seama, fundul meu a aterizat pe podeaua tare.
– Porsche! Vegas s-a repezit spre mine și m-a prins de braț, îngrijorat. Am încercat să mă ridic în timp ce îmi frecam ușor fundul dureros.
Ce naiba făceai Porsche?! Ahhh… doare!
– Este în regulă! I-am făcut semn lui Vegas, dar ticălosul era atât de îngrijorat că încă îmi controla tot corpul.
– Unde te doare? Ridică-te încet, a spus el și m-a prins de braț să mă ajute, încercam să mă ridic, când se auzi o lovitură puternică de la uşă.
– Vegas, Bastarduleee! Era Tankhun, care stătea la uşă cu mâinile pe şolduri.
– Întâiul frate!, murmură surprins Vegas.
– Ce dracu crezi că faci? Micul prost s-a repezit spre noi și l-a împins pe Vegas de umeri, suficient de puternic încât să îl îndepărteze de mine.
Eu, care încă nu mă puteam ține pe picioare, am căzut din nou la pământ lovind cu aceeași forță ca acum câteva clipe înainte.
– Primul frate, calmează-te! Vegas a spus să se apere, ridicând mâinile spre Khun, dar nenorocitul a continuat să-l urmărească fără milă.
– Tu! Ce ai de gând să-i faci lui Porsche?! Ți-ai scos chiar și cămașa! Tu ai de gând să-l violezi?! Aceasta este casa mea, nu un bordel nenorocit, ticălosule!
Nenorocitul s-a întors, uitându-se la mine și la Vegas alternativ, cu expresia lui cam nebună de furie. Pol s-a apropiat de mine pentru a mă ajuta în sfârșit să mă ridic.
– La început am crezut că în capul primului frate există doar rumeguș, nu am crezut că ești și tu unul cu gânduri atât de perverse. Vegas a vorbit tachinându-l în timp ce se îndepărta de Khun, care își ridicase sprâncenele cu iritare.
– Nenorocitule Vegas! Ești un om mort! Acestea fiind spuse, a început haosul.
Khun l-a fugărit pe Vegas prin cameră, ignorând pungile cu gustări și chiar și apa, care acum era împrăștiată pe toată blestemata de podea.
– Hei! Destul! Khun! Domnule Tankhun, vă rog opriți-vă! Am spus stop!, am țipat disperat spre cei doi nenorociţi, cărora nu le păsa câtuşi de puţin că îmi distrug camera. Capul meu era deja destul de confuz înainte, nu credeam că lucrurile s-ar putea înrăutăți.
Of… mamă! Ajută-mă!
– Nu trebuie să îți fie frică Porsche! Te voi proteja! Pol ia covorașul! Nenorocitul a declarat război în timp ce țipa fără încetare. M-am grăbit să-mi iau computerul și cărțile încercând să salvez ceea ce era posibil sau cel puțin ceea ce a mai rămas din raportul meu. Cu doar câteva clipe în urmă majoritatea lucrurilor mele fuseseră zdrobite și copleșit de cei doi făcându-mi inima să tresară.
– Întâiule frate, oprește-te! Vegas, care alerga, a țipat înapoi.
– Te voi arde de viu Vegas!
– Destul! Am încercat să-i strig încă o dată, dar nu păreau să mă asculte până când, în cele din urmă, Pol a luat un covoraș mare și l-a întins în mijlocul camerei, pentru o clipă am rămas confuz, pentru ce folosea acel covor? Deodată acel nenorocit Khun l-a apucat Vegas de gât și a încercat să-l trântească peste al naibii de covor, dar spre surprinderea lui, Vegas a dat din cap, iar Khun a fost aruncat la pământ.
Nenorocitul s-a rostogolit pe covoraș cu fața îndreptată spre podea.
– La naiba, Vegas! Lasă-mă să plec! Nenorocitul nebun a țipat cu voce tare, dar Vegas a refuzat să-l elibereze, apoi Vegas a apucat un capăt al covorașului și l-a legat pe nebunul de el, în ceea ce-l privea pe Arm, acesta stătuse dezinvolt să privească scena încercând să-și rețină râsul în creștere, înainte să-i dea o mână de ajutor lui Pol.
– La dracu!, am oftat frustrat.
Îmi simțeam capul cum începe să-mi bată în timp ce înjurăturile și țipetele nu s-au oprit. M-am uitat prin cameră și am văzut că în cameră era o mizerie totală, dacă acea situație ar fi durat mult timp mi-aș pierdut mințile.
Am plecat din casă cu dureri de cap și de urechi, luând computerul cu mine și unele dintre hârtiile rămase. L-am auzit pe Vegas strigându-mă, dar l-am ignorat și am continuat să merg.
Am căutat cheile, dar mi-am dat seama că le-am lăsat în cameră, așa că am decis să iau un taxi, eram pe cale să iau unul când o mașină a oprit în fața mea.
– Unde te duci? Era Pete care își conducea mașina și era pe cale să reintre în casă.
– Scoate-mă de aici, am spus frustrat.
– Ce mai faci?
– Vegas și nenorocitul de Khun se luptă, camera mea este o dezordine deplină acum. Nu știu unde să mă mai duc, dar dacă rămân aici nu voi putea să-mi termin treaba.
– Bine, oricum domnul Kinn m-a rugat să te iau, a spus Pete, întorcând mașina ca să se întoarcă pe drum.
– Nu vreau. Mă duc la Tem, am răspuns scurt.
– Hei! Cred că știi mai bine decât oricine că nu este cazul nu-l asculti, nu? Pete s-a uitat la mine îngrijorat și apoi s-a întors spre stradă.
– Astăzi este ziua mea liberă, nu trebuie să urmez ordinele nimănui, am spus eu.
– Ufff… Bine, fă ce vrei. Nu mă învinovăți dacă ți se întâmplă mai târziu ceva rău din nou.
– Ce vrei să spui?, am întrebat neliniștit.
– Dispoziția domnului Kinn este astăzi mai rea decât de obicei, răspunse Pete, fără să se uite măcar o clipă la mine.
M-am uitat lung la el înainte de a-mi îndrepta privirea spre stradă și am exclamat:
– La naiba! Ce mai este acum?
– Acordă-i doar un pic din atenția ta, Porsche, răspunse Pete încet.
– Ce vrei să spui? Îi acord deja multă atenție! Ce altceva dorește?!
– Ţi-am spus. Domnul Kinn este genul de persoană care are fixații pe unele lucruri, evident, dacă le folosește des, după un timp se plictisește și le dă drumul. Dar dacă tu i te împotrivești în schimb, îți va face greutăți, explică Pete pe un ton destul de obosit.
M-am încruntat la gândul lui, așa cum a spus el, Kinn era genul care nu se va opri până nu va obține ceea ce își dorea. Era ca un copil răsfățat care în momentul în care își pune ochii pe ceva, nu ezită să-l ia. Dar cu aceeași rapiditate cu care obținea ceea ce își dorea, se și plictisea.
Eram atât de pierdut în gânduri încât nu am observat că eram deja ajuns la spital și îl urmăream neconsolat pe Pete până în camera lui Kinn. Pete a bătut la ușă, înainte de a deschide încet pentru a intra.
– Credeam că n-o să vii. De îndată ce Kinn a observat prezența mea, s-a ridicat în picioare imediat și și-a ridicat capul de pe ecranul telefonului și mi-a aruncat o privire satisfăcută. Am intrat enervat în cameră, fără să scot un cuvânt și m-am îndreptat direct spre canapeaua din lateral.
– La dracu! Am țipat când fundul meu a lovit canapeaua.
La naiba! Am uitat că mi-am rănit foarte tare fundul mai înainte și acum durerea mă ucide. Mi-am frecat fesele și am văzut că Pete și nenorocitul de Kinn mă urmăreau.
– Eşti în regulă?, întrebă Kinn cu o grimasă pe față. Nu aveam nicio dorință să îi răspund și mi-a întors atenția asupra calculatorului, continuând munca rămasă nerezolvată.
– Ești rănit undeva?, adăugă Pete îngrijorat, am clătinat imediat din cap.
– Ce naiba faci? Kinn vorbi peste Pete pe tonul lui enervant de profund și întunecat și se ridică din pat. Apoi a venit încet spre mine, ca un prădător spre prada sa.
– …un raport. Am răspuns încet, înainte de a da puțin înapoi.
Kinn s-a așezat apoi lângă mine fără să-și ia ochii de la mine și am observat că perfuzia fusese deja îndepărtată. Am reușit să mă uit din nou la computerul meu și am început să lucrez din nou la raport.
– Ai făcut totul?, întrebă Kinn pe un ton dezastruos în timp ce derula înainte și înapoi la prezentare.
– Desigur! Nenorocitul… Eram pe cale să-i spun că Vegas făcuse cea mai mare parte a muncii, dar am lăsat tentația deoparte și am înghițit restul frazei care urma să o spun. Kinn s-ar fi enervat cu siguranță și mi-ar fi putut face ceva dacă ar fi aflat despre mica mea situație cu Vegas de astăzi.
– De ce este așa? Kinn arătă spre pagina pe care Vegas nu reușise să o termine pentru că fratele său nenorocit începuse să-mi dea foc camerei.
– Noi… Am lăsat-o așa, trebuie finalizată. M-am prefăcut că vorbesc despre altceva și ticălosul a lăsat, din fericire, blestemata de situație. M-am întors imediat și l-am văzut pe Pete aruncându-mi o privire ciudată. Kinn nu s-a mișcat nici măcar un centimetru din locul în care stătea, îmi verifica documentele și derula paginile de pe computer.
– Oh, asta aproape că este terminată. Doar introdu puțin mai multe informații și merge și așa. Mi-am aruncat privirea spre el și am văzut că ridica computerul. Am crezut că o să mă ajute, dar nenorocitul l-a dat jos imediat și s-a întors spre pat.
– M-am gândit că mă vei ajuta?!, am mormăit enervat.
M-ai târât aici din senin și nici măcar nu ai milă să mă ajuți? Al naibii de idiot!
Vegas aproape că terminase, dar a fost întrerupt de un prost ticălos, mai erau doar trei pagini, dar propozițiile erau toate în engleză și amândoi știam că engleza și cu mine nu suntem făcuți unul pentru celălalt.
– Deja ai reușit să ajungi în acel punct. Acum poți să faci singur restul, a spus Kinn și și-a pus căștile scumpe. Am pufnit ca răspuns, în timp ce frustrarea îmi creștea.
Mă poți ajuta măcar, nu?
– Ai putea să mă ajuți? M-am uitat rugător la Pete.
– Știi că am studiat doar până la liceu, Porsche. Nu cred că te pot ajuta cu ceva. O să caut ceva de mâncare, a răspuns Pete și a plecat din camera lui Kinn, lăsându-mă cu o expresie oribilă pe chip.
– Care este ID-ul tău de LINE?, m-a întrebat Kinn deodată.
– De ce?, am întrebat eu înapoi iritat.
– Acesta?, mormăi Kinn pentru sine, înainte ca telefonul meu să sune pentru
primirea unui mesaj.
– Încearcă aceste site-uri pe care ți le-am trimis, ar trebui să fie mai ușor, a adăugat el și privirea mea a aterizat imediat pe ecranul telefonului meu. A apărut un cont nou și am acceptat, fără să mă gândesc la faptul că Kinn mi-a trimis link-ul. Am deschis mesajul și am văzut o mulțime de site-uri în engleză pe care nici măcar nu știam să le citesc.
La naiba! Nu din nou.
– Dacă ai terminat, lasă-mă să văd pentru o ultimă verificare.
– La naiba. Am înjurat și m-am așezat încet înapoi în fața laptopului meu.
Eram pierdut în site-urile pe care mi le dăduse Kinn, fără a avea de ales, așa că am trecut mai departe bazându-mă pe informațiile pe care mi le-a dat Vegas mai devreme. Făceam tot posibilul să mă ocup de acea sarcină în engleză, trecuseră ore întregi și observasem că Kinn nu mă deranjase deloc. El doar dormea profund pe patul lui în timp ce muzica îi ieșea din căști.
Mhh, nenorocitul ăsta își folosește bunul simț uneori.
Am inspirat adânc și mi-am întins spatele dureros înainte de a ieși pe balcon pentru a schimba peisajul. Eram atât de pierdut în rapoartele mele încât nici măcar nu mi-am dat seama că afară era deja întuneric. Am fost atât de ocupat cu acea sarcină că uitasem chiar și ora, așa că m-am întors înăuntru luând laptopul cu raportul terminat.
– Ai făcut deja? Stai să văd. Kinn vorbi brusc și se ridică, sprijinindu-se pe tetiera patului. Eram prea obosit să răspund așa că mi-am luat caietul si laptopul și am mers spre el. Mi-a verificat diapozitivele și de fiecare dată când trecea la următorul, expresia lui se înrăutățea.
– Ce dracu e în neregulă cu tine, Porsche?, a întrebat Kinn iritat și am ridicat o sprânceană ca răspuns.
– Ce?
– Ce este cu gramatica asta? Ești orb sau așa ceva?, a adăugat Kinn pe același ton iritat.
– Știu că îl poți corecta tu, de ce să-mi fac griji?, am spus destul de obosit și am continuat să privesc pe balcon.
– Și de ce naiba a fost bună gramatica de pe primele diapozitive? Ai lăsat pe cineva să o facă pentru tine, nu!? Kinn ridică brusc vocea că am simțit că frigul brusc mi se strecoară pe șira spinării.
– Ce? Nu este adevarat! O termin singur, atunci dacă e greșit așa să fie!!, m-am repezit ca răspuns, am pliat imediat ecranul laptopului pe care l-am tras din mâinile lui Kinn. Nenorocitul mi-a aruncat o privire nervoasă, de parcă ar fi gata să arunce cu cuțite în mine. I-am ignorat privirea și înainte să poată spune un cuvânt, a intrat asistenta.
– E timpul să-ți verifici semnele vitale, domnule Kinn. Tânăra asistentă a zâmbit în fața lui Kinn cu un roșu de obraz mascat pe toată fața. M-am încruntat absolut dezgustat de toată scena. Fața doamnei era roșie și puteam vedea felul în care se uita la Kinn…că îi plăcea nenorocitul. Am simțit brusc un nod strâns în piept ca o lovitură ușoară în plămâni.
– Oh… Kinn se ridică și se așeză pe marginea patului. M- am intors spre canapea și mi-am încrucișat brațele fără ca măcar să-mi iau ochii de la patul lui Kinn.
– Scoate-ți mai întâi cămașa. Asistenta i-a dat instrucțiuni lui Kinn, iar eu mi-am întors privirea imediat. Nu știam de ce mă comportam așa, era oare din cauza privirilor timide pe care I le arunca asistenta sau a ochilor a-l naibii de strălucitori ai lui Kinn, care mă priveau?
La naiba.
– Astăzi poți să-ți lași echipamentul aici, îl las pe el să o facă, a declarat Kinn nepăsător și și-a îndreptat degetul în direcția mea. Asistenta îi urmă privirea și s-a uitat la mine. Am fost absolut surprins așa că m-am încruntat.
– Ce?
– Ah, bine, a răspuns asistenta, părând dezamăgită, înainte de a ridica echipamentul și de a-l pune chiar lângă pat.
– Ai grijă să nu lași apa să-i pătrundă la rana, adăugă ea înainte de a ieși cu capul plecat.
Am stat nemișcat, nu am îndrăznit să fac nicio mișcare până când Kinn și-a scos cu grație cămașa, dezvăluindu-și partea superioară a corpului. Inima mea a început imediat să bată cu putere în momentul în care privirea mea s-a întors spre pieptul musculos al lui Kinn.
Ce dracu este cu adevărat în neregulă cu mine?
Am crezut că ziua a fost deja destul de rea și liniștea din cameră va fi suficientă pentru a compensa frustrarea mea, dar m-am înșelat amarnic.
– Grăbește-te, mi se face frig, spuse Kinn, prefăcându-se nevinovat, dar zâmbindu-mi răutăcios.
– Eu nu pot să fac asta. Poți să o chemi înapoi?, am întrebat puțin neliniştit.
– Porsche, nu mă face să repet. Vino aici acum, a spus el accentuând fiecare cuvânt, la sfârșitul frazei lui am putut simți cum îmi crește furia și nu față de el, ci față de latura mea enervantă de supunere, care nu putea spune nu acestui nenorocit de fiecare dată când încerca să mă domine la acel nivel.
– Nenorocitul dracului, am murmurat în timp ce mă îndreptam încet spre capătul patului târându-mi picioarele.
– Ei bine, haide acum… fă-o, repetă Kinn, dar am rămas nemișcat cu brațele încrucișate pe piept. Nenorocitul s-a uitat apoi la mine, ochii lui m-au străpuns, de parcă ar fi putut să-mi citească mintea. Am înghițit cu greu saliva.
Poți să-mi citești mintea acum? La naiba!
Deodată m-a prins de mâini și le-a pus pe pieptul lui. Mi s-a oprit răsuflarea când am fost luat prin surprindere pentru că mi-a tăiat respirația dintr-o singură mișcare. O simplă atingere a corpului lui m-a făcut imediat să tremur, acel sentiment care s-a extins în tot corpul meu mă făcea să transpir non-stop. Mâinile mi-au tremurat când am simțit bătaia constantă a inimii lui sub palmele mele. Textura caldă și netedă a pielii lui făcea fantoma mea interioară să geme de plăcere.
Ugghh .. Sunt atât de nenorocit acum .. Mama, ajută-mă!
– De ce îți tremură mâinile? Vocea lui Kinn era joasă, dar răsuna în urechea mea, aducându-mă înapoi la conștiință și imediat mi-a luat imediat mâinile de pe pieptul lui.
– Bun! Hai să o facem, la naiba!, am exclamat, apoi am luat prosopul ud din lighenaș și am stors excesul de apă. Am început să-i frec pieptul și, fără grijă, am început să șterg cu cârpa în toate direcțiile, lăsând să-mi scape frustrările în timpul procesului. Kinn a chicotit bărbătesc înainte de a-mi opri mâinile. M-am uitat la el confuz înainte ca ticălosul să înceapă să-mi conducă încet mâinile spre pieptul lui.
– Fă așa… șopti el încet.
Privirea lui era fixată asupra mea și m-am pierdut momentan în ochii lui. Au trecut trei secunde înainte să-mi revin și mi-am îndepărtat privirea de la el. Kinn a continuat să-mi ghideze mâinile, alunecând încet pânza aspră a prosopului în fiecare centimetru din pieptul lui gol până la scobitura de pe abdomen. Am simțit cum se mișcau mușchii lui sub prosop.
Privirea lui nu a părăsit-o niciodată pe a mea în timp ce îmi ghida mâinile. Eu, pe de altă parte, mă uitam la ceea ce făceam fără să îndrăznesc să interacționez cu privirea lui. Când nenorocitul a observat că mă tot îndepărtam încet de el, m-a tras de mâini și m-a prins de talie.
– Ce naiba faci…
– De ce ești așa departe? Ajută-mă să-mi dau jos pantalonii… Eram pe cale să-mi continui protestul, când dintr-odată mi-am amintit cuvintele lui Pete.
Dacă aș urma ceea ce își dorea Kinn, în cele din urmă s-ar sătura de mine. Dar dacă aș fi continuat să îi rezist, el ar fi continuat să mă forțeze cu toată puterea lui. Mi-am muşcat puternic buza inferioară înainte de a pune prosopul pe marginea ligheanului și m-am întors să mă uit la Kinn. Inima îmi bătea foarte tare în piept în timp ce i-am tras pantalonii în jos, lăsându-l doar cu boxerii negri pe el. Kinn a ridicat o sprânceană și s-a uitat la mine surprins, probabil pentru că o făcusem fără efort.
Apoi am luat prosopul înapoi și am început să-l curăț din nou fără să mă uit la el.
Știu că vrei, dar nu-ți voi oferi satisfacția de a mă provoca.
Mâinile mele erau ocupate să îl curețe pe nenorocit, când m-am lovit brusc de ceva dur. Am fost șocat pentru o secundă, dar mi-am mișcat mâna mea imediat și am curățat o altă zonă.
– Cât de ciudat… Îți dai seama ce a atins mâna ta?, spuse Kinn jucăuș în timp ce râdea încet. Nu i-am acordat prea multă atenție și am continuat să fac ceea ce făceam eu pentru a termina tot rahatul ăsta. Eram complet într-o dispoziție proastă în acel moment și nu am avut de ales decât să urmez ceea ce voia el, când deodată Kinn a scos un sunet ciudat.
– A-ahh…
Inima mi s-a contractat imediat și înainte să-mi dau seama, Kinn îmi ținea deja mâna mea în boxerii lui.
– La dracu! Am țipat când dosul mâinii mele a atins bărbăția lui Kinn, îndepărtând-o imediat. Ce dracu a fost asta?!
– La naiba, ești șocat?, întrebă el gâfâind. Nenorocitul ăla era clar în călduri.
– A fost al tău…?
– L-ai mai văzut, chiar îmi pui întrebarea asta? Nenorocitul de Kinn mi-a spus zâmbind, am putut să răspund doar încruntat, înainte să-i arunc prosopul în față.
– Cine dracu te crezi? Hei! Kinn nu m-a lăsat să termin ceea ce am vrut să spun și m-a tras de talie până când am căzut amândoi pe pat. Nenorocitul mi-a blocat mâinile și apoi s-a urcat călare pe mine pentru a se asigura că nu pot scăpa.
– Aahhh! Un țipăt mi-a scăpat de pe buze când trunchiul lui l-a lovit pe al meu cu toată greutatea trupului lui.
– Eşti în regulă? Expresia mulțumită a lui Kinn de pe chipul lui s-a transformat imediat în îngrijorare când mi-a văzut reacția.
Bineînțeles că doare! Al naibilui văr blestemat al tău, care îmi provoacă dureri fizice!
Nu-mi păsa de grija lui, îmi era atât de frică să nu fiu descoperit încât nu am putut reacționa.
– Lasă-mă să plec!, am răspuns frustrat când încercam să împing pieptul lui
Kinn.
– Shhhh… S-ar putea să ne audă cineva, mi-a șoptit Kinn, ridicând un deget la buze înainte de a-mi bloca imediat brațele pe o parte.
– Nenorocitul… dă-mi drumul!, am mârâit în tăcere la Kinn. Dar ticălosul nici măcar nu s-a deranjat să plece, dimpotrivă s-a apropiat adulmecându-mi bine gâtul. Am rămas uimit când valul imediat de căldură și altceva pe care nu l-am putut pune în cuvinte s-au revărsat în tot corpul meu.
Dă-te dracu!
– Mi-a fost dor de tine…, a mormăit Kinn într-o parte, lângă obrazul meu, în timp ce vârful nasului lui mi-a atins gâtul, trimițând un val de fiori pe șira spinării mele. Mi- am mușcat interiorul obrazului în timp ce mă luptam între dorința de a ceda în fața lui și conștiința mea țipând respingere.
Am rămas uluit, urmărindu-i fiecare mișcare cu un amestec de frică și emoție pură. Doar cu acele mici mișcări, emoțiile mele erau într-un haos total, până în punctul că am simțit o căldură ciudată în piept.
Ce este căldura asta?
Un gâfâit mi-a părăsit gura în timp ce Kinn continua să picteze mici sărutări asupra gâtului meu. Mi-am muşcat buza şi am aşteptat mişcările lui Kinn aproape cu trepidaţie. I-am simțit buza ridicându-se de pe gâtul meu, eram pe cale să protestez când deodată am simțit vârful nasului lui atingându-l pe al meu.
Mi-a aruncat o privire profundă și completă, de parcă mi-ar fi cerut consimțământul înainte de a-mi pune un sărut dulce pe buze. Am închis ochii simțind ritmul sărutului și lăsând să-și urmeze cursul. La început a fost amabil, dar înainte să-mi dau seama, limba lui Kinn era deja împletită cu a mea. Mi-a muşcat buza de jos, făcându-mă să scot un geamăt blând, care a murit imediat după sub gura lui flămândă. Am încercat să-l împing să iau puțin aer, dar ticălosul nu m-a lăsat și și-a văzut de drumul lui.
– La naiba… nemernic… trebuie să… mhhmmmm. Am încercat din nou să protestez, dar eram prea slab. Prea slab din cauza sărutărilor și a atingerii lui. Cu Kinn, am fost slab.
Ne-am tot aprins focurile unul altuia și mâinile neliniștite ale lui Kinn au ajuns la cămașa mea înainte de a-și croi drum spre pieptul meu, jucându-se cu sfârcul meu. A fost un sentiment foarte ciudat, ca și cum aș fi implicat într-un incendiu sălbatic. Frustrările pe care le reținusem în acea după-amiază nu au ajutat, ci doar s-au adăugat la dorința furioasă pe care o simțeam în acel moment. După ce și-a luat momentul său dulce pe pieptul meu, mâna lui Kinn a zăbovit pe talia mea, rămânând acolo o vreme înainte să mă apuce brusc de fund.
– Doare! M-am îndepărtat rapid de strânsoarea lui Kinn în timp ce mi-a tras capul într-o parte pentru a putea vorbi.
– Ce este?, întrebă Kinn cu buzele întredeschise și cu ochii ușor confuzi.
– Partea aceea… doare. M-am bâlbâit, fără suflare, încercând să-mi pun în ordine gândurile. Kinn s-a uitat la mine suspicios și m-a prins de fund și încă o dată strâns
puternic.
– La naiba! Ți-am spus că mă doare Kinn! Am țipat și i-am împins corpul departe de mine. Ticălosul se clătină puțin, înainte de a-și relua poziția și s-a așezat pe o partea patului spre mine.
– Ce ai făcut în tot acest timp? Tonul lui rece m-a făcut să tremur până în oase.
Sunt în pericol!
Știam că bănuia ceva, dar am lăsat gândul deoparte și mi-am întors privirea.
– Am alunecat și am căzut. Nu știam de ce vorbeam de parcă nu aș fi spus adevărul.
Era adevărat că căzusem și m-am rănit la spate, dar ceea ce nu mi-am droit să-i spun era că Vegas venise să mă vadă fără ca Kinn să știe. Aveam motivele să nu o fac, nenorocitul ăla era prea temperamental pentru a-l asculta explicațiile mele, așa că hotărâsem să-mi țin gura.
Kinn a tăcut un minut sau două în timp ce mi-a aruncat o serie de priviri de moarte.
Nenorocitul ăsta gândește ceva rău despre mine, sunt sigur. Cine știe ce fel de scenarii întortocheate rulează în capul lui? De parcă mi-ar păsa!
Dar când nu i-am mai suportat privirea judecătoare, m-am întors uitându-mă la el.
– Nu te mai uita așa la mine!, am izbucnit la el, dar vocea mi s-a stins, așteptând răspunsul lui.
– Cu cine ai fost!? Și iată-ne din nou.
– Despre ce naiba vorbești? Ți-am spus deja că am căzut!, am răspuns supărat. Nemernicul ăla nu prea știa când să tacă.
– Răspunde-mi la întrebare! Kinn mormăi, dar nu eu eram cel care trebuia să dea înapoi în privința asta. Nu făcusem nimic rău, așa că m-am uitat la el în același mod sălbatic în care se uita el la mine.
– Sunt bărbat, Kinn! Eu nu sunt homosexual! Deci nu te mai comporta ca și cum aș fi curva ta!, am răspuns sumbru, accentuând fiecare cuvânt în timp ce l-am privit drept în ochi.
Nu știam ce este în neregulă cu mine, dar puteam simți clar că nenorocitul ăla se purta din nou ca rahatul, pe care eu îl uram.
– Ești al meu! Și nimeni altcineva nu are voie să te atingă!, a declarat Kinn în timp ce a dat peste lighean, lăsându-l să cadă pe jos și apa să se reverse pe podea. Mi-am întors capul pentru că nu suportam să văd durerea și acuzația ce dansa în ochii lui.
– Ce dracu vrei să spui, Kinn? Mi-am mângâiat părul frustrat, privind înapoi cu un amestec de frică și furie. Nu am înțeles, pur și simplu nu am înțeles deloc.
– Ai făcut-o deja cu mine. Și nu ai dreptul să ieși și să-ți pui fundul pe oricine vrei să vezi.
Cu acea ultimă propoziție, mintea mi s-a oprit. Nu-mi venea să cred ce tocmai spusese el. Eu? Să-mi dau fundul altcuiva? Ce naiba spunea? Nu eram o curvă!
– NU SUNT O CURVĂ! Doar amintirea că am făcut-o cu un nemernic ca tine mă face deja să mă simt rău!, i-am aruncat o ultimă privire, înainte să ridic cu greu piciorul și să lovesc lateralul patului, apoi am ieșit. Încă mai auzeam înjurăturile lui Kinn în spatele meu, dar nu am îndrăznit să mă uit în urmă, eram prea supărat să fac asta.
Eram supărat pentru că oricât de posesiv putea fi și cât de sălbatic a reacționat exagerat de parcă aș fi făcut ceva ce nu-i plăcea, în ciuda tuturor rahatului ăsta, mă vedea doar ca una dintre jucăriile lui și nimic altceva. Nu știam ce m-a durut cel mai mult. Faptul că m-a acuzat de prostituție sau de ideea că mă vedea doar ca pe o curvă.
Am ieșit din cameră și am dat peste Pete care ținea sacoșe de mancare. Era pe cale să-și ia rămas bun, dar am trecut pe lângă el și m-am îndepărtat mai mult de camera. Sentimentele mele erau în plină explozie când am ieșit să caut un taxi pentru a merge direct la apartamentul lui Tem pentru a-mi limpezi mintea.
– Bea niște apă. Tem a turnat apă în paharul pe care îl ținea, înainte să mi-l dea. La început a fost confuz de ce eram acolo, dar după un timp m-a lăsat să intru.
– Ce mai faci?, l-am întrebat pe prietenul meu care se gândea în prezent la decizii pe care să le ia în viața lui în timp ce stătea pe canapea.
Nenorocitul ăsta! Încearcă să-mi porți pantofii o vreme și vei regreta pentru restul vieții tale.
– Sunt bine. Și tu?
– Nu știu. Pot să stau aici o vreme?, am spus direct și l-am întrebat cu un ton pe care nu îl mai folosisem niciodată cu prietenii mei. Tem a fost puțin șocat, dar după ce mi-a văzut fața, a dat din cap și nu a mai spus nimic. În acel moment nu voiam să mă întorc și să întâlnesc pe cineva care era rudă cu Kinn. Am vrut doar să stau departe de ei o vreme și să-mi limpezesc mintea. Nu eram fată sau altceva, dar măcar am vrut să-și ceară scuze pentru ceea ce mi-a spus și pentru toate prostiileîn care mă târâse.
– Du-te să faci un duș, îți împrumut hainele mele, spuse Tem, înainte de a arunca un prosop spre mine. Apoi s-a îndreptat să-mi ia niște haine.
M-am dus la baie, mi-am dat jos hainele înainte de a deschide dușul. Am lăsat apa să lovească pielea mea goală, simțind fiecare picătură cum spală iritația, astfel încât atingerea rece a apei mi-a limpezit capul pentru o vreme.
Eram atât de al naibii de supărat din motive atât de inconsistente, dar nu puteam face nimic, Kinn mă irita atât de mult. Totul la el era atât de enervant pe măsură ce îmi aminteam ochii lui acuzatori, expresia dureroasă de pe chipul lui și felul în care fălcile lui se strânse de furie. Ce naiba trebuia să spun? Că acel Vegas a venit să mă vadă și aproape m-a sărutat, dar nu s-a întâmplat nimic?
Du-te dracu! La naiba cu vărul lui! La naiba cu familia lui!
Mi-am scos frustrările în timp ce îmi frecam trupul tare. După ce am terminat dușul, am ieșit pe balconul lui Tem și mi-am aprins o țigară. Cu fiecare fum pe care îl trăgeam, îmi aminteam cât de proastă fusese atitudinea lui Kinn împotriva mea, nu numai ceea ce făcuse după-amiaza, ci și prostiile făcute în trecut.
Exista o cale posibilă care să-l facă să se schimbe? Era mai bun decât înainte, dar în ciuda a tot mă simțeam încă reprimat.
L-am sunat pe Arm și l-am rugat să aibă grijă de frățiorul meu cât eram departe de casa aia de rahat, înainte să revin la plângerile mele. Eram cufundat în gândurile mele tulburătoare când mi-am dat seama că mi-am uitat dosarele și chiar și caietul meu în dormitorul lui Kinn de la spital.
– La dracu!, am mormăit, apoi l-am sunat pe Pete și l-am rugat să-mi aducă dosarele la universitate, dar în momentul în care a răspuns la telefon, sunetul de fundal era prea haotic și tare, așa că după ce i-am comunicat cererea mea, am oprit telefonul. Nu puteam ignora motivul pentru care erau stresați, dar nu am vrut să-mi fac griji.
– Cred că este pe cale să plouă. Nu vrei să-ți scoți hainele de pe uscător? Tem a fost ușor surprins de cuvintele mele și în cele din urmă dădu din cap.
M-am uitat la firul de rufe și l-am ajutat să adune hainele în timp ce ținea țigara aprinsă între buze. Am luat câteva din hainele lui și am observat că aveam în mâini haine cu o mărime mai mare și nici măcar nu erau stilul lui.
– Mulțumesc, spuse Tem, smulgându-și imediat hainele de la mine. Am pus acel gând deoparte, continuând să-mi fumez țigara, nenorocitul ăla probabil că încerca un stil nou sau așa ceva.
– Ai făcut-o deja cu mine. Și nu ai dreptul să ieși și să-ți pui fundul pe oricine vrei să vezi.
Nenorocitul ăla de Kinn! La naiba! Cum îndrăznești să-mi infiltrezi astfel sentimentele mele! Du-te dracu!
– Porsche! Ce naiba faci!? Tem deschise brusc ușa balconului și înjură cu voce tare. Eram atât de pierdut cu gândurile mele încât nici măcar nu mi-am dat seama că îi loveam mașina de spălat.
– Îmi pare rău… Am oftat lung. Apoi, Tem m-a chemat să dorm și, așa cum era de așteptat, nici măcar nu puteam închide ochii. M-am tot răsucit și învârtit în toate direcțiile până când Tem nu a mai suportat și mi-a dat o pastilă să mă facă să dorm. Am luat pastila si am lasat-o să își facă efectul înainte de a putea, în sfârșit, să închid ochii.
Era deja dimineață și plecasem deja spre universitate. Pete venise la facultatea mea și îmi dăduse caietul și alte materiale pe care le lăsasem în urmă în camera lui Kinn. Nenorocitul ăla era la fel de obosit ca și cum ar fi fost bătut de zece cai și târât ca un câine rănit.
– Porsche, Dl. Kinn vrea să te vadă în seara asta, spuse Pete, dar eu am tăcut și m-am ocupat de lucrările pe care trebuia să le predau profesorilor mei.
– Hei… Vorbește cu el până se calmează. Pete m-a implorat în timp ce își înclina capul în direcția mea.
– El a început. Și nu am de gând să-mi cer scuze primul, am răspuns ferm.
– Te rog, Porsche… abia am dormit aseară pentru că Dl. Kinn a continuat să țipe la noi…, a spus Pete obosit în timp ce își întindea mâinile spre mine.
– Făceți-l să tacă cu un sedativ. Va fi bine, m-am repezit frustrat.
Îmi verificam diapozitivele pe computer când le-am observat pe ultimele trei pe care le făcusem că s-au schimbat. Erau cele pe care m-am chinuit să le rezolv din cauza barierei lingvistice, dar, spre surprinderea mea, fuseseră deja făcute. Tem a fost tachinat de expresia mea și a aruncat o privire pe ecranul meu. Știam că ticălosul ăsta era interesat de chestia dintre mine și Kinn, dar temele de la școală îi captaseră toată atenția.
– Hei, e grozav. Rezumatul tău este foarte bun, spuse Tem și eu am oftat ca răspuns.
– Întoarce-te acum, Pete. Nu lucrez azi, așa că nu mă mai forța să o fac, am spus cu o voce aspră. Pete a făcut apoi o expresie îngrijorată, dar am întrat repede în clădirea noastră și am ignorat ceea ce urma să spună. Tem se întoarse și el îi făcu semn cu mâna.
Era a treia zi în care dormeam în apartamentul lui Tem, moment în care deja am început să mă gândesc mai puțin la Kinn pentru că eram prea ocupat să-mi fac temele și să respect termenul limită. Mai erau zece minute până la ora 20:00, când grupul meu și cu mine ne-am terminat treburile, stând întinși ca niște cadavre pe podea.
– În sfârșit am terminat cu raportul, hai să ieșim la un pahar!, a vorbit unul dintre nenorociți şi ceilalţi au aplaudat la unison.
Și eu voiam să beau alcool pentru a satisface gâtul uscat și să mă înec în băutură pentru fiecare prostie care se întâmpla în viața mea la acea vreme. Mâine m-aș întoarce la muncă și mi-aș lua încă o săptămână liberă.
– Adu-l şi pe Pete, spuse Tem și mi-am dat ochii peste cap, nenorocitul a continuat să încerce să mă convingă să-l înfrunt pe Kinn ori de câte ori avea ocazia să-mi vorbească. De asemenea, mă așteptase să mă roage în fața facultății, era un tip drăguț și nu am vrut să fiu rău cu el, dar dacă continua să vorbească despre Kinn, i-aș fi dat și eu cu piciorul.
– La naiba! Am înjurat înainte de a arunca o ultimă privire la eseul nostru pentru a îl trimite profesorului exact în momentul în care ceasul a bătut de ora 8:00. Munca din ziua aceea ajunsese în sfârșit la final, așa că m-am aruncat înapoi pe podea, luând o pauză înainte de a ieși la o băutură.
– Porsche…
– Dacă nu ai de gând să taci, întoarce-te de unde ai venit și pleacă, i-am spus eu lui Pete când am dat ajuns la bar. Se oferise voluntar să vină aici cu Tem, iar ceilalți doi prieteni luaseră motocicleta.
– Acordă-i ceva timp, Pete. În curând se va termina, i-a spus Tem lui Pete, făcând tot ce putea pentru a inveseli atmosfera.
– Iată comanda ta.
Băuturile noastre fuseseră servite și începeam să luăm fiecare din paharul lui o înghițitură, continuând așa pe rând, primul care începea, trebuia să bea și să înceapă să se distreze.
Pete, care înainte era foarte nervos, se legăna în ritmul muzicii în acel moment, eu în schimb, am atras atenția multor persoane, dar i-am ignorat sau i-am privit urât.
– Mă bucur să te văd aici, Porsche. M-a surprins puțin să-mi aud numele și când m-am întors să-mi dau seama cine era, era Vegas, ținând băutura lui aproape de a mea, am acceptat invitația lui și am ciocnit.
– Vino și stai cu noi. Ești singur? Unul dintre prietenii i s-a adresat lui Vegas.
– Sunt cu Beam, a răspuns Vegas arătând spre seniorul meu de Taekwondo, care stătea la masă.
Nenorocitul de Beam mi-a zâmbit, iar eu i-am răspuns cu un altul, cu care tocmai făceam aluzie, apoi m-am întors, aproape simțindu-mă vinovat că nu l-am ascultat pe colegul meu de echipă.
– Hei, Porsche, dacă aș fi fost femeie, aș fi fost foarte jignit de gestul tău. De ce ne faci asta, prietene? Beam a apărut brusc în spatele meu, apucându-mă de ceafă.
– Sunt doar foarte ocupat, am spus în timp ce am luat o înghițitură din pahar.
– Uff… Hei, săptămâna viitoare vom avea o competiție cu echipa. Vii pentru mine?, mi-a spus nenorocitul de Beam cu o expresie ciudată pe chip.
– Dacă sunt disponibil, am spus scurt și ticălosul a dat din cap ca răspuns, parcă știa deja ce voi răspunde și cum avea să mă convingă.
– Dacă Porsche intră în luptă, pot să vin să privesc? Vegas a întrerupt dintr-odată conversația cu entuziasm.
– Desigur! Dacă participă, va fi cu adevărat o binecuvântare, având în vedere abilitățile sale, de asemenea, fetelor le place atât de mult datorită posturii sale uimitor de frumoase, declară Beam și am clătinat din cap supărat.
– Pot să vin să văd?, a întrebat Vegas din nou, adresându-se cu obișnuitul lui
zâmbet.
– Hm, i-am răspuns, dar nici măcar nu eram sigur dacă aș putea face ceea ce se aștepta el, așa că m-am îndreptat spre baie cu Tem, dar și ceilalți doi prieteni nenorociți de acolo ne-au urmat.
– Vegas s-a tot holbat la tine și tu nu te-ai clintit, Porsche! Jom m-a luat la mișto în timp ce îmi aruncă o privire stupidă, încruntă ca răspuns, nu ca și cum n-am observat nimic, idiotule! Dar în același timp nu eram sigur, adică oamenii se uitau așa tot timpul la mine, dar a fost ceva în aspectul lui Vegas care m-a îngrozit.
– Nenorocitule, știi că Porsche trebuie să se confrunte cu aceste situații de rahat de fiecare dată, i-a răspuns Tem lui Jom în timp ce ne aliniam pentru baie.
– Ca și tine? Jom i-a spus lui Tem care tocmai se uita la el.
– Uh? Dacă vine vreun tip să-i ceară lui Porsche o întâlnire, va fi unul drăguț, nu unul la fel de mare ca Vegas, idiotule!, a adăugat Tem, dar m-am simțit puțin ciudat.
Of… dacă ar ști ticăloșii ăștia.
– Ei bine, nu te înșeli complet, în cazul lui Porsche l-aș vedea ca fiind un top. Va fi chiar ciudat dacă ar fi fost un bottom, a spus Jom râzând, mi-am întors imediat capul meu spre el și l-am privit. (Top – cel ce stă deasupra. Bottom cel pasiv.)
– Nu știi când să taci, nu-i așa, Jom? am spus înainte să mă îndrept spre chiuvetă pentru a deschide robinetul.
– Hahahahah. Doar spuneam omule, Vegas ar putea fi cu adevărat interest, în plus, nu se teme de tatuajul tău sau de nimic. Jom continua să spună prostii non-stop, recunoșteam că mi se face pielea de gain de fiecare dată când Vegas se purta ciudat, dar asta nu însemna neapărat că încerca ceva cu mine…
Corect?
– Încearcă sau nu, Porsche rămâne un top pentru mine, a declarat Tem înainte de a se întoarce să mă privească zâmbind. Apoi s-a spălat pe față în timp ce eu stăteam
acolo digerând faptul că prietenii mei au ignorat complet ceea ce se întâmplase deja. Tem a fost chiar sigur că prietenul lui era un top, dar până la urmă nu eram deloc…
La naiba!
– Hm… deci… dacă mi-ar plăcea bărbații, ce ați spune? Am întrebat cu grijă. Nu știam ce se întâmplă cu mine în acel moment care să mă împingă să fiu deschis cu privire la acest subiect, dar cei doi prieteni s-au întors să mă privească uimiți.
– Nu! Eu doar… Mă întreb doar dacă așa ar fi fost… Am făcut un gest rapid cu mâinile pentru a îndepărta gândul, dar am crezut că este prea târziu să dau înapoi din moment ce Tem îmi arunca deja o privire ciudată, așa că mi-am întors privirea și m-am concentrat asupra chiuvetei.
– Acela ar fi Kinn? Mi-a înghețat respirația doar auzindu-i numele, m-am uitat la prietenii mei înainte de a-mi lăsa capul în jos rapid pentru a mă spăla energic pe față. Nu am confirmat sau infirmat, dar se pare că știau deja cum stau lucrurile.
Nu știam ce a intrat în mine în acel moment ca să mă facă să le spun prietenilor că îmi plăceau bărbații. Mai trebuia să-mi dau seama dacă era dragoste sau doar un fel de dependență de Kinn.
Ceea ce mă îngrijora cel mai mult era dacă prietenii mei puteau accepta faptul că îmi plăceau bărbații, nu am vrut să-mi recunosc deschis sentimentele, dar nu am mai suportat.
– Când ți-ai dat seama că îți place de el? Nenorocitul de Tem a înclinat capul și a întrebat fără ezitare.
– Ți-am spus, întreb doar ipotetic, asta nu înseamnă că îmi și place. Am tot încercat să mă apăr.
– Hai, Porsche! Nu suntem străini, suntem prietenii tăi și te vom accepta indiferent de felul în care vrei să fii, suntem doar pentru o clipă uimiți, dar asta nu înseamnă că nu te acceptăm, s-au îngrijorat.
– Ţi-am spus! Mă întrebam! Nu-mi plac bărbații!, am căutat cu disperare să-i conving, dar nenorociții ăia au oftat ca răspuns.
– Asta este bine! Fă cum crezi de cuviință, Porsche. Dar dacă ar fi ceva ce vrei să vorbești, nu îți fie teamă să ne spui. Sunt îngrijorat pentru tine, prietene.
– Despre ce naiba vorbești?, am spus imediat și am ieșit din baie, nu știam dacă ticăloșii ăia m-au crezut sau nu, dar am fost destul de mulțumit de reacția lor.
Dar tot nu accept! Cine poate accepta asta? N-o să fac asta! Chiar dacă mă va ucide.
Vocile celor doi nenorociți răsunau la ieșirea din baie, vorbeau de ceva, dar nu-mi păsa câtuși de puțin și am ieșit din bar pentrua fuma. M-am oprit pe veranda din fața intrării în timp ce scoteam pufături de fum.
Scena din baie de mai devreme fusese foarte frustrantă. Dacă aș încerca să accept toate astea, unde m-ar duce? Nu eram în stare. Jom a spus că ar fi acceptat-o, dar fața lui era palidă, de parcă ar fi fost în plină criză de abținere.
– De ce ești singur aici? Din nou Vegas a apărut brusc de nicăieri și m-a salutat, apoi și-a aprins o țigară și a început să fumeze de parcă nimic nu ar fi fost lângă mine.
M-am uitat la el fără să răspund.
– Dacă este ceva care te deranjează, poți să-mi spui. Sunt tot numai urechi, a adăugat egas cu un zâmbet. I-am imitat gesturile și i-am zâmbit ușor.
Am oftat și era gata să-i spun când am fost oprit brusc de fraza lui.
– Dar dacă trebuie să ghicesc, este legat de muncă? Al doilea frate Kinn te-a tachinat din nou?, a spus Vegas pe un ton destul de profund, iar eu am scuturat cap.
– Deci chiar este vina celui de-al doilea frate… M-am uitat la el în timp ce sufla fumul vorbind despre rudele lui cu o expresie chinuită pe care nu am înțeles-o.
– Nu, nu el este motivul.
Poți să pariezi că el este!
Dar nu i-am putut spune vărului lui despre asta, așa că am inventat o scuză pentru a înveseli atmosfera.
Ce pui la cale, Vegas?
– Ei bine, cel de-al doilea frate, Kinn, era așa chiar și când era mic. A chicotit un pic și a adăugat….
– Dar trebuie să recunosc că am fost suficient de gelos pe el pentru că putea avea tot ce își dorea fără efort… oh… nu doar ce și-a dorit, ci și pe cine și-a dorit…
În timp ce Vegas și-a terminat ultima propoziție, am simțit că s-a acumulat o oarecare tensiune în mine. Deci, au fost suspiciunile mele adevărate?
– Dar dintre toți oamenii cu care a fost, nu l-am văzut niciodată serios cu nimeni. Așa că ar trebui să fii atent când ești cu el, nu știi niciodată ce ți-ar putea face dacă se ivește oportunitatea potrivită.
La naiba! Eram aproape pe punctul de a scoate o armă ca să fug la Kinn și să-l împușc în cap. Am fost plin de furie când l-am văzut pe Vegas chicotind.
– Hei, ești stresat de ceea ce am spus? Glumesc, prostule! Nu te îngrijora prea mult Porsche, Kinn are gusturi diferite, nu trebuie să-ți faci griji, adăugă imediat, dându-mi o oarecare uşurare, dar lăsându-mă cu un sentiment de dezamăgire în același timp.
Dezamăgit că Kinn ar putea face ce a făcut cu mine și cu altcineva sau să facă pe altcineva să simtă aceleași sentimente pe care le purtam în mine în acel moment. Dar orice ar fi fost, mă enerva ideea că putea exista o altă persoană.
La naiba Porsche, ai putea să te comporți ca un bărbat și să îndrepți situația?
– Să ne întoarcem Vegas, se face târziu. Am încercat să înlătur gândul și am încercat să distrag atenția lui Vegas de la ceea ce era pe cale să spună, dar deodată, am văzut o umbră cu coada ochiului, care ne-a speriat pe amândoi.
– Porsche, ai grijă! O împușcătură puternică a răsunat în toată zona din fața barului și instinctiv l-am prins pe Vegas de brațe și l-am pus în spatele meu.
– La dracu! Am înjurat și am așteptat cu nerăbdare să înțeleg situația cu Vegas în spatele meu, nu era responsabilitatea mea, dar simțeam că trebuie să-l protejez într-un fel, văzând că până la urmă era un membru al familiei lui Kinn.
Barul era în plin haos și oamenii fugeau în toate direcțiile, muzica se oprise brusc, lăsând loc țipetelor și urletelor, care veneau de la oamenii care au intrat în panică.
– Eşti în regulă?, întrebă Vegas, îngrijorat.
– La dracu! Am primit brusc o lovitură în spate care m-a trântit în față spre Vegas, am simțit durerea de spate când am încercat să mă ridic, mulțimea era în haos, făcându-mă greu să înţeleg cine m-a lovit, până când un grup de bărbați a apărut din direcții diferite.
Vegas a fost surprins când cineva a încercat să sară peste el, dar și-a recăpătat imediat controlul și l-a lovit cu piciorul pe cel car stătea în picioare atacând. Nemernicii proști au venit pe rând spre noi, am reușit să îi înfruntăm fără efort.
– Fugi! Vegas m-a prins de braț și m-a scos din scena, ne-am trezit în mijlocul unei lupte, dar Vegas i-a dat pe nenorociți din drum. Ne-am îndreptat direct spre parcare și eram cât pe ce să urc în mașina lui Vegas, când un nenorocit ne-a tot urmărit.
– Intră, Porsche!, a spus Vegas și i-am urmat ordinele fără ezitare, atunci a pornit motorul și a ieșit din parcare. Când eram amândoi siguri că am mers destul de departe, Vegas și-a relaxat condusul și și-a întors atenția la mine.
– Eşti în regulă?, a mormăit încet, în timp ce eu eram ocupat să verific dacă eram urmăriţi.
– Nu… M-am ridicat strâns înainte de a da un oftat frustrat. Acea zi ar fi trebuit să fie relaxantă pentru mine, dar ce naiba! Este posibil să am o zi în care nimeni să nu încerce să mă bată sau să mă răpească?
– Îi cunoști, Porsche?, întrebă Vegas.
– Nu… Rahat, am răspuns cu toată sinceritatea. Chestia aia chiar scăpa de sub control, nu era prima dată când cineva a încercat să mă răpească și eram cu cineva și astăzi, nu-mi puteam permite să trag alți oameni în mizeria mea din nou, nu știam de ce mă tot urmăreau.
– Ai o tăietură pe sprânceană, Porsche. Vegas s-a întors să mă privească cu îngrijorare, întorcând volanul spre o zonă de odihnă, mi-am ridicat degetele să ating rana și am văzut urmă de sânge proaspăt.
Eram pe cale să-i cer lui Vegas un șervețel, dar el ținea deja unul în mână ca să-mi pună la rană, eram cât pe ce să i-o iau din mâini, dar Vegas m-a apucat ferm de ceafa și mi-a ridicat părul pentru a tampona ușor tăietura.
– Nu-ți face griji, o să-ți șterg sângele, spuse el înainte de a tampona cu blândețe pe sprânceana mea.
– Nu-ți face griji, pot să o fac și eu. Am spus, dar nenorocitul m-a ignorat și s-a apropiat mai mult decât înainte.
– Nu fi încăpățânat, e o chestiune de un minut. L-am lăsat pe Vegas să facă cum a vrut.
El și Kinn erau într-adevăr rude, pentru că cu cât încercam să rezist mai mult, cu atât mai mult insistau; Vegas era atât de concentrat să facă ceea ce făcea el, încât corpul lui era practic întins deasupra mea.
– Ai vreo problemă cu cineva? De ce te urmăresc așa?, a spus Vegas pe un ton destul de ciudat, nu știam dacă era îngrijorat sau dacă a vrut să critice familia principală.
– Acesta este prețul pe care trebuie să-l plătesc de când am decis să mă alătur acestui tip de afaceri, cred că știi deja. Doar să mergi într-o mulțime este ca și cum ai păși într-o cușcă plină de lei flămânzi.
– Dar cel puțin eu nu permit oamenilor mei să fie răniți așa, a declarat Vegas și știam foarte bine ce avea să spună la scurt timp după.
– N-ai vrea, în schimb, să lucrezi pentru mine?, a adăugat el.
Când am auzit ultima frază din Vegas, mi-am simțit corpul înțepenit, parcă toate simțurile au fost activate. Eu eram bodyguardul, eu eram cel însărcinat să protejeze, de ce simțeam că eu sunt cel care trebuia să fie protejat? Și oamenii ăștia care se străduiau din răsputeri să mă prindă, ce voiau de la mine?
– Nu pari deloc fericit, de fiecare dată când vin în casa principală, te văd că lupți mereu sau ești implicat în așa ceva. Fața lui era mult prea aproape și am încercat să dau înapoi, dar nenorocitul era prea puternic și a apucat brațul cu o prindere strânsă.
La naiba!
– Vino să lucrezi pentru mine, Porsche… Te rog?
Tonul lui Vegas era dulce, dar manipulator în același timp, punându-și mâinile sale de ambele părți ale gâtului meu, fiindu-mi imposibil să mă întorc. Era prea aproape, atât de aproape încât vârful nasului lui se ciocnise deja de obrazul meu, nu am avut o bănuială plăcută despre asta, dacă Kinn ar fi fost aici…
– Lasă-mă s plec! Am țipat și am auzit dintr-odată un sunet de frânare venind de afară, când o mașină s-a oprit în fața noastră; Apoi Vegas s-a întors să se uite și am încercat să-i împing mâinile departe de gâtul meu.
– Lasă-mă Vegas!, am cerut cu încăpăţânare, ticălosul a zâmbit răutăcios înainte să-mi dea drumul.
Între timp, m-am uitat imediat la mașina din fața noastră și, spre surprinderea mea, era Kinn. Ieșea de pe partea șoferului și venea spre noi ca un leu gata să-și atace prada, o mască a furiei i-a ascuns fața și prezența lui doar emana un sentiment de pericol.
Probabil că a fost prima dată când m-am bucurat să-i văd fața nenorocită.
– Ieși din mașină!, strigă Kinn, bătând sălbatic în porteiera de pe partea mea. Vegas mi-a dat un ultim rânjet înainte de a deschide mașina, Kinn m-a prins imediat de braț și m-a târât afară din mașină.
– Ce dracu crezi ca faci?! A răcnit la mine în timp ce încercam să-mi găsesc echilibrul dată fiind forţa pe care o folosise.
– Al doilea frate Kinn, cum ne-ai găsit?
– Vegas, ticălosule! Ce faci,? Încerci să-mi răpești omul?! Felul în care Kinn țipa la Vegas m-a lăsat uluit. Nu l-am văzut niciodată atât de supărat pe Vegas înainte de asta, de obicei ei doi erau foarte prietenoși, dar nu era nicio urmă din toate acestea.
– L-am dus pe Porsche departe de atacatori, asta e un lucru rău, frate? Vegas a coborât din mașină și a vorbit serios cu Kinn. Kinn a scos un oftat frustrat înainte de a mă privi.
– Tu! Urcă în mașină! Kinn m-a prins din nou de braț și m-a tras spre mașina lui.
Nu poți să-mi spui ce să fac fără să mă mai târăști așa?
– Al doilea frate, nu-l învinovăți, am vrut neapărat să-l salvez. Vegas s-a apropiat de Kinn, dar nenorocitul l-a privit în față, arătând cu degetul împotriva sa.
– Acesta este ultimul meu avertisment Vegas, nu te încurca cu oamenii mei! Kinn mârâi la Vegas, înainte să treacă pe lângă el și să-l împingă, apoi deschise nerăbdător portiera mașinii, se urcă pe scaunul șoferului și apăsă accelerația la forță maximă.
– Încerca doar să ajute. Dacă m-aș trezi în mijlocul mizeriei și aș fi murit? Ai fi preferat asta?, am spus calm încercând să-i calmez furia . Nu am înțeles de ce dracu era încă atât de supărat. Când eram în necaz, era supărat, dar dacă cineva încerca să mă ajute, se enerva la fel de tare. Ce dracu era în neregulă cu mintea lui?
– Ce făceați voi doi în mașină?!, se răsti Kinn la mine lovind partea laterală a volanului, făcându-mă să mă întorc pentru a-l privi.
– Răspunde-mi! A țipat când nu i-am răspuns la întrebare. Kinn a accelerat apoi din nou pentru a merge mai repede, mișcarea aproape că m-a făcut să mă lovesc cu capul de scaun.
– Mi-a curățat rana, am răspuns scurt, cu vocea tremurând la fiecare gest pe care Kinn îl făcea, și simțeam frica din interiorul pieptului meu crescând încetul cu încetul când am văzut chipul supărat al lui Kinn.
– De ce l-ai lăsat să-o facă ? Rana nu putea aștepta să fie dracului vindecată acasă? Îți inventai doar scuze ca să rămâi mai mult cu el! La naiba!, spuse aspru în timp ce înjură fără să se oprească.
– Despre ce naiba vorbesti?!, m-am repezit la rândul meu, în momentul în care mi-am dat seama de asta, el, din nou, mă acuza de ceva ce nu făcusem.
– De ce nu o faci acasă, așa cum ai făcut-o data trecută?!, a adăugat și m-am uitat la el uimit.
Despre ce naiba vorbesti, idiotule?
– Poftim?
– Acum te simți jignit, dar nu te-ai obosit să-mi spui că l-ai lăsat pe Vegas să intre în camera ta! Cu acea ultimă propoziție, mi-am mușcat buza, palmele mi s-au răcit când m-am uitat în ochii lui batjocoritori.
– Nu toată lumea este ca tine! Așa că nu mă mai acuza de ceva ce nu am făcut!, am răspuns supărat.
Am revenit la obișnuitul, la același Kinn, care mă enervează cu fiecare acuzație pe care o spune, deja am primit prea multe jigniri de la tine, nu mai pot lăsa să treacă de data asta!
– Deci ai vrut să fii cu Vegas, nu!?
– Kinn i-Ugh! Te urăsc! Cât de al naibii te urăsc! Am tras un pumn în bordul mașinii, înainte să îmi sprijin capul pe acesta din urmă. Kinn s-a uitat la mine cu dispreț, înainte să îmi facă semn să mă ridic.
– Așează-te cum trebuie nenorocitule. Nu văd oglinda laterală! Kinn și-a folosit mâna liberă ca să-mi ridice umărul, dar l-am împins.
– Nu-mi pasă! I-am împins mâinile și mi-am lăsat fața sprijinită pe suprafața aspră a bordului.
Când am ajuns acasă, Kinn a deschis portiera cu nerăbdare și m-a târât afară, l-am văzut pe Arm și ceilalți care urmau să vină spre noi, dar Kinn le-a aruncat o privire care i-a făcut pe toți să tresare de frică. Nenorocitul de Big era pe cale să vină și el, dar a fost împins de idiotul prost.
Când am ajuns în camera mea, Kinn a deschis ușa și m-a aruncat cu putere pe pat.
– Ce dracu e în neregulă cu tine? M-am întors să-l privesc îngrijorat în timp ce încercăm să mă ridic.
– Deci recunoști ca ai făcut-o cu adevărat cu Vegas?, spuse Kinn încă odată în timp ce mă uitam la el epuizat.
– Ți-am spus că nu! Ce dracu mai vrei de la mine?! Nu am putut să nu țip la el.
– Atunci de ce ești rănit? Și de ce era Vegas gol în camera ta?
– Ți-am spus deja că am căzut și m-am rănit la fund! Și Vegas era gol pentru că îi turnasem niște Bubble Tea pe cămașă… Ahhh! De ce sunt aici înăuntru să-ți explic lucrurile? Oricum nu vei asculta ce spun!
Am aruncat pernele și pătura înspre Kinn, care se întorcea ferindu-se de cearșafuri.
– Dar ceea ce a spus Tankhun? Cum explici?, întrebă Kinn din nou, dar vocea lui sună mai calmă decât înainte.
– Ai prefera să-l crezi pe fratele ăla nebun al tău decât pe mine? Deja ți-am spus ! Doar a venit să mă vadă, asta-i tot!, am răspuns cu toate emoțiile rămase în timp ce strângeam cearşaful cu furie.
– Tsk… Kinn îmi aruncă o privire batjocoritoare de parcă nu ar fi crezut ceea ce spuneam. Nu-mi venea să cred că îmi aruncă o astfel de privire, apoi am pierdut controlul și m-am aplecat în față apucându-l de guler.
– Te urăsc la naiba!, am strigat, scuturându-l înainte și înapoi.
– Oprește-te, Porsche! Ce vrei să cred? V-am văzut pe amândoi cu ochii mei. Acolo fața ta era aproape de a lui, oricine ar fi putut înțelege greșit! Nu l-am ascultat pe nenorocit și am continuat să-l strâng strâns de gât, am vrut să-l sugrum de moarte!
Kinn m-a prins de încheietura mâinii și s-a apropiat de mine, dar i-am oprit mișcarea cu o propoziție.
– Taci sau îți rup gâtul! El și-a strâns buzele înainte de a-și pune ușor mâinile lui pe umerii mei, făcându-mă să mă întorc spre el. Kinn s-a uitat în ochii mei și am ezitat să-mi atingă obrazul la început, dar în cele din urmă l-a lăsat să pună mâna pentru a verifica rana.
– Unde te doare?, m-a întrebat încet, dar am mormăit ca răspuns.
– De ce nu mă întrebi mâine? Nu am chef să vorbesc acum. Am scăpat, dar am rămas așezat. Kinn ridică apoi un deget pentru a trasa ușor linia sprâncenei mele.
– Când m-a sunat Pete și mi-a spus că ești singur cu Vegas, credeam că o s-o iau razna și am luat imediat mașina, mormăi Kinn încet.
Am putut vedea cum a încercat să-și rețină furia, dar a eșuat lamentabil, făcându-i vocea să tremure.
– Vegas venise să mă ajute doar pentru că cineva a încercat din nou să mă răpească, crede-mă.
Kinn și-a pus capul pe umărul meu, înainte de a ofta, era pe cale să mă apuce din nou de față, dar i-am oprit mișcarea ținându-l de încheietura mâinii.
– Te voi întreba din nou, Kinn, de ce îl urăști atât de mult pe Vegas?
Kinn și-a ridicat fața privindu-mă cu atenție, eu m-am întors să mă uit la el și m-am uitat în ochii lui adânci, am putut vedea o oarecare tristețe. Confuzia și ncertitudinea i-au întuncat fața în timp ce încercam cu disperare să descifrez ceea ce gândea.
– Ai fost supărat pentru că face parte din a doua familie? Sau pentru că era el… lângă mine?
Mi-am ținut respirația în timp ce așteptam răspunsul lui.
– Deci chiar nu ai nimic de-a face cu Vegas, nu? Întrebă Kinn cu a lui expresie blândă pentru ultima oară. Am simțit că mi se strânge inima deodată, ca de fiecare dată când Kinn îmi vorbea pe acel ton. O pâlpâire mi-a pus stăpânire pe tot corpul pe când încercam să înțeleg de fiecare dată de unde venea acest sentiment, amestecul de emoții a înotat în mine în mod insuportabil, făcându-mă să-mi taie răsuflarea.
Mi-am lăsat capul în jos și cu umerii strânși, am încercat să vorbesc dar nu a ieșit nici un sunet…
– Nu o mai pot face cu nimeni altcineva, niciodată…
