Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Mafiotul și bodyguardul – Capitolul 26

Întoarcerea

 

Întoarcerea

 

– Tu ești cel care i-a trimis aceste fotografii fratelui meu, nu-i așa?! O voce a răsunat furioasă în toată casa închiriată din mahala.

Calmează-te, D-le Mek.

– Acum chiar ai un simț al umorului ciudat, nu-i așa, Big? Și încă mai ai curajul să-i trimiți asta fratelui meu. Știi prin ce a trecut Tawan doar pentru a-l uita pe nenorocitul acela!? Mek a continuat să vorbească impetuos, știind că cineva i-a trimis în secret informații și chiar videoclipuri ale activităților zilnice ale lui Kinn fratelui său.

Trecuse peste un an de când cei doi s-au despărțit, dar rana din inima fratelui său nu se vindecase niciodată. Durerea încă îl bântuia pe Tawan în somn și Mek nu suporta să-și vadă fratele suferind din nou. Iar ceea ce l-a durut cel mai mult era faptul  că persoana care i-a rănit cel mai prețios membru al familiei, a fost cândva cel mai bun prieten al său, pe care îl tratase aproape ca pe un frate.

Dar D-le Mek, dacă chiar vrei să-l ajuți pe domnul Tawan, nu ar fi mai bine să-i dai ce vrea? spuse Big cu o mască de convingere persoanei din fața lui, fixându-l în ochi.

Fii atent la cuvintele tale Big. Fratelui meu poate încă să-i placă Kinn, dar știu al naibii de bine că și tu îl vezi pe Kinn într-o altă lumină. Așa că scutește-l pe fratele meu de prostiile astea sau te voi face să suferi.

Calmează-te D-le Mek, despre ce vorbești? răspunse Big și Mek miji imediat ochii spre acesta din urmă în timp ce ticălosul își fuma ţigara degajat.

Psihopat nenorocit, se răsti Mek cu o voce puternică, fără să se teamă de subordonații care s-au aliniat în spatele lor.

Atunci nu sunt diferit de fratele tău. Gura lui Big se întinse într-un zâmbet răutăcios, obligându-l pe Mek să-i arunce priviri pătrunzătoare.

Amintește-ți foarte bine cuvintele mele: nu mai glumi cu fratele meu.

Dar Mek, nu ar trebui să-l întrebi mai întâi pe Tawan? Și dacă Tawan îl mai vrea pe Kinn înapoi…mi-ar plăcea să îl am pe Porsche pentru mine. Celălalt bărbat, cu o expresie vicleană pe față, mormăi în timp ce își mângâia buza inferioară cu degetele lungi. Mek aruncă o privire de la Big către acel om dezgustat. O persoană care trebuia să lucreze îndeaproape cu fostul său cel mai bun prieten este o persoană… Nu,un șarpe veninos, gata să se târască în brațele oamenilor în orice moment. Știa că cei doi făceau ceva în secret și voia să-și avertizeze fostul prieten, dar pur și simplu nu știa cum să o facă.

D-le Mek, haide. Gândește-te la asta, a insistat Big, dar  în loc să fie de acord, Mek a ridicat piciorul și a lovit canapeaua. Ceilalți bărbați erau pe cale să-l prindă, dar șeful lor le-a interzis să se miște. Mek a împins mâinile care îl țineau și a ieșit în grabă afară din cameră. S-a dus direct la mașină și a dat cu pumnul furios în volan.

– La dracu! mormăi el, înainte de a-și îndepărta părul de pe față. După un timp, a sosit un apel telefonic de la cineva departe din străinătate.

Da, Phi. Tonul lui Mek a devenit brusc normal.

[L-ai găsit?]

Tocmai am ieșit.

[Trebuie să-mi faci o favoare Mek.]

Dar, n-ar trebui să se termine acum, Phi?

[Credeam că mă cunoști deja. Nu mă voi mulțumi cu un final ușor.]

Dar Phi, nu vreau să fii absorbit din nou de acel vârtej putred.

[Trebuie să mă ajuți Mek. Pentru că dacă nu o faci, voi face totul singur.]

-…. Deci, când te vei întoarce în Thailanda?

[Acum…]

 

-KINN-

 

– Porsche… Porsche… Porsche! Am subliniat la sfârșitul propoziției mele, pentru a atrage atenția bărbatului încruntat, care stătea pe canapeaua mea. Porsche a fost surprins şi s-a uitat imediat la mine înainte de a-și pleca capul spre documentele de pe masă.

– Ce? mi-a răspuns fără să se uite la mine.

Mă duc să mănânc ceva. Ai de gând să termini sau vrei să vii cu mine? am întrebat absent, dar Porsche a fost luat prin surprindere și s-a înroșit imediat la gestul meu.

Poftim? L-am rugat doar să meargă să mănânce.

Petrecusem prea mult timp unul cu celălalt, spre deosebire de înainte și reacțiile lui nu au eșuat niciodată să mă amuze.

Ah bine! Dar grăbește-te, mai trebuie să fac ceva calcule pentru facturile de luna aceasta, spuse Porsche, iar eu am dat din cap ca răspuns. În ultima vreme, observasem o schimbare în atitudinea lui Porsche, parcă aș fi deblocat o versiune cu totul nouă a lui, dulce și grijulie. Nu că mă plângeam, dar totuși, mi s-a părut drăguță acea parte a lui. Singurul dezavantaj al schimbării sale era că… nu mă puteam abține să nu-l intimidez și mai mult.

Kinn, unde este factura de anul trecut? Trebuie anexată la acest document, a întrebat Porsche, smulgându-mă din visele mele. Arăta spre o chitanță și m-am ridicat de pe scaun să văd ce document ținea. În teorie era miercuri și trebuia să fie ziua lui liberă, dar întotdeauna am găsit un mod de a-l face să rămână. Și spre surprinderea mea,  nici măcar nu se plânsese și a continuat să lucreze de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Este în dosarul 2019, care se află pe birou. Dar am câteva imagini scanate pe telefonul meu vechi. Du-te și verifică-mi biroul.

El a dat din cap și mi-a urmat ascultător porunca ca băiat bun ce era. Demonul meu interior țâșnise și era cât pe ce să-l prind de gât ca să-l sărut, dar conștiința mi-a dat o palmă și am decis să-l sărut pe cap. Porsche a fost din nou prins cu garda jos și m-a împins repede, dar eram prea ocupat să mă uit la fața lui roșie ca mărul. Știu că era suficient de bronzat, dar acel roșu de pe obraji care i se strecura pe părțile laterale ale gâtului lui era pentru mine precum kriptonita. S-a ridicat și a ieșit din camera mea cu o față supărată. Porsche era încă încăpățânat, dar nu refuză niciodată un gest din partea mea față de el.

Am intrat în sufragerie și, spre surprinderea mea, l-am văzut pe frățiorul meu proscris mâncând cu tatăl meu și Tankhun.

– Acum vii des acasă, Kim. L-am salutat pe ticălos, care era ocupat să-și umple gura. Era deja ora cinei, așa că toată lumea, inclusiv tata și Khun, erau acolo adunați la masă să mănânce.

Ei bine… Lucrurile de acasă sunt destul de tentante, spuse Tankhun și mi-am ridicat imediat o sprânceană la afirmația lui.

– Despre ce naiba vorbiți? bombăni Kim spre Khun, făcându-l și mai curios.

– Ce se întâmplă? i-am întrebat pe amândoi în timp ce puneam încet niște orez în farfurie.

– Nu vreau să mai torn ceai. Este ceea ce este, dar… Khun a dat cu palma în masă o dată și și-a apropiat fața de mine. Am pus lingura jos și m-am întors spre el cu o curiozitate deplină.

E mereu acasă din cauza lui Ch-Uhg acela!

Thankhun nici măcar nu a putut termina fraza pentru că fratele meu mai mic îl apucă de gât și încercă să-i închidă gura.

Taci naibii din gură, nenorocit de vagabond! Nu știi când să te oprești!? Tu fii atent, tata este cu noi! Și dacă aș vorbi de rău despre tine și în fața lui, ce ai face!? Kim ținea capul lui Tankhun în timp ce îi acoperi gura strâns. Tata și cu mine le-am aruncat doar o privire nedumerită.

– Hmmm!! Tankhun s-a zbătut și am clătinat ușor din cap către frații mei care se certau, înainte de a continua să mănânc.

Nu mai fiți idioți! Hai să mâncăm acum, spuse tata cu o voce severă. Kim apoi îşi eliberă încet mâna şi arătă cu degetul spre faţa fratelui său.

Nenorocitule! Tankhun chicoti.

Nu știți când să creșteți! Cum să cedez afacerea dacă voi doi vă comportați ca niște copii!? spuse tata încruntat.

Oh, Tată! Nu din nou. Să vorbim afaceri și numai afaceri! Suntem la masă, ar trebui doar să te bucuri de viață și de mâncare! spuse Tankhun înainte de a-și umple gura cu mâncare.

Și dacă nu acum, atunci când? Ați crescut băieți! Ar trebui să aveți deja un loc muncă decent sau, mai bine zis, abilități care să mă ajute să gestionez afacerea noastră! Aceasta nu include nici măcar întrebarea de a avea un moștenitor. Când veți aduce o femeie decentă care să vă nască copiii? Sau tot eu ar trebui să aleg o fată pentru voi!?

De îndată ce tata a terminat de vorbit, Tankhun s-a înecat cu apă și aproape că l-a stropit pe Kim peste față.

Ce? Căsătoria te-a speriat atât de mult încât aproape că te-ai sinucis cu apă? spuse Kim în glumă, anunțându-mă că îl cunoaște pe Tankhun mai bine decât oricine altcineva din această cameră. Ei bine, acest tip poate fi obraznic și inteligent în același timp.

Doar că… nu sunt încă pregătit să fiu tată, tata, mormăi Tankhun, înainte să mă apuce de braț, pe mine dar și pe Kim lângă el.

– Ce zici de Kim și Kinn? Aceștia doi ar putea fi tați buni! Nenorocitul răspunse vesel, obligând-l pe Kim să-și ia mâinile din strânsoarea lui Thankhun, în timp ce eu mi-am dat repede ochii peste cap de frustrare. aveam de gând să protestez, dar tata mi-a aruncat o privire și imediat am fost cuprins de furnicături pe tot corpul.

Mă pot aștepta la un moștenitor de la ăștia doi? spuse tata oftând. El știa care erau gusturile mele și, de asemenea, cele ale lui Kim. Nu a discutat despre asta, dar nu a acceptat deloc.

Te asigur, tată, că având acest aspect înverșunat și frumos, Kinn îți va oferi cu siguranță un nepot drăguț! spuse nenorocitul, ciupindu-mi ambii obraji.

Hei! I-am îndepărtat mâna cu o voce severă.

Ei bine, este bine că asta a început de la sine. Tata nu a spus nimic despre preferințele tale, dar nici măcar nu este sigur dacă o poate accepta pe deplin. Ți-a spus deja că sunt dezamăgit, mai ales  când te întâlneai cu Tawan. Cred că ar trebui să iei o decizie, Kinn, înainte de a risca din nou, spuse Tankhun și era prima dată când îl auzeam vorbind ca un adult adevărat. Am fost puțin surprins înainte de a-mi întoarce încet privirea în direcția tatălui. Nu vorbea sau altceva, dar felul în care mă privea era suficient pentru a-mi spune că a fost cu adevărat dezamăgit. Nu puteam decât  să țin capul în jos cu jenă pe față.

– Fiule, știu că ești deștept. Deci, te rog, dacă ai de gând să faci ceva, fii conștient de împrejurimile tale. Nu toți oamenii din această casă pot înțelege ce faci. S-ar putea să nu accept încă și asta depinde de mine, dar când vine vorba de ei, nu pot controla ce ar putea crede despre tine și nu este întotdeauna plăcut, a spus tatăl meu și mi-am schimbat imediat expresia, ca întreaga masă. De parcă tot ce făceau era în așteptare și le-am simțit toți ochii ațintiți asupra mea. Tăcerea a fost asurzitoare, m-a făcut să înțeleg ce am făcut. Probabil că a  fost momentul în care am mers în camera lui Porsche și l-am sărutat pe hol.

– Voiam să las totul să treacă, dar te rog, Kinn. Încearcă să reconsideri, a adăugat tatăl meu.

– Este adevărat, Kinn? a întrebat Kim nervos, făcându-mă să-mi mușc limba.

– Îmi pare rău…, am răspuns cu remuşcări.

– Dar vreau doar să știu Kinn. Vorbești serios?

Serios? Serios, ce?

Am aruncat o privire în direcția tatălui meu, încercând să  înțeleg ce încerca să spună, apoi mi-am dat seama deodată.

Nu voi lăsa să se întâmple asta din nou, tată. Am evitat întrebarea tatălui meu, nu pentru că nu voiam, ci pentru că nu știam ce să răspund.

Gândește-te foarte bine la asta, Kinn. Nu vreau să te văd din nou suferind și, în același timp, nu vreau să rănești pe alții doar pentru a-l uita pe Tawan. Este clar? a spus tatăl meu, iar ochii mei au rătăcit imediat prin toata camera. Am observat că cei din jurul meu știau ce spune. Nu spusesem niciodată nimic și nu spusesem niciodată nimănui, dar a fost neglijent din partea mea să îmi petrec aproape 24 de ore din timpul meu cu Porsche.

Haide! Hai să mâncăm deocamdată! Putem discuta din nou altă dată. Uite, tata, îmbătrânește mai repede, așa că are nevoie de multă mâncare pentru a avea energie! Tankhun și-a propus să elibereze tensiunea tot mai mare, dar fratele meu mai mic nu era atât de prost încât să ignore ce se întâmpla.

Oh! Mi-am pierdut deja speranța cu voi trei. Mă doare capul! Tata a înjurat încet.

Ești bine, tată? întrebă Kim.

Sunt bine… Dar ce zici de nepotul meu? Ce ai de gând să faci în privința asta? Și tu, Tankhun, vei putea să-mi găsești o noră? Trebuie să merg să mă rog la templu?

La naiba, tată! Să mâncăm mai întâi! Apoi căutăm pe cineva care să te însoțească, chicoti Tankhun.

– Oh, Buddha.

Conversația lor s-a încheiat exact așa, dar tot nu mi-am putut înlătura gândul din minte. Începusem cu toții să mâncăm, dar pofta mea a dispărut în momentul în care am auzit gândurile tatălui meu despre Tawan.

Chiar eram într-o dispoziție proastă atunci?

Dar tata nu mințise niciodată și, dacă a spus că sunt, atunci probabil că era adevărat. Fusese atât de rău încât nici măcar nu mă mai puteam deschide cu nimeni. Atât de dureros încât de fiecare dată când am încercat din nou, am ajuns mereu să dau lucrurile peste cap.

Nu-i acorda prea multă atenție, Kinn, a mormăit fratele meu mai mic, bătându-mă ușor pe umăr.

Tată! De ce naiba tot vorbești despre nenorocitul ăla!? El a plecat! Relația lor s-a încheiat cu mult timp în urmă! Tankhun trânti lingura pe masă, încruntat. Nenorocitul despre care vorbea era, probabil, Tawan. După ce ne-am despărțit, cei doi frați ai mei s-au îndepărtat de Tawan și chiar au dezvoltat o ranchiună față de acesta din urmă. Nenorociții ăia chiar se simțeau jigniți, de parcă ei s-ar fi despărțit de el.

– Nu trebuie să repeți, idiotule! Știm deja! Folosește bunele maniere!, mormăi Kim spre Tankhun, pornind o altă ceartă. Tata, pe de altă parte, a pus lingura jos și s-a ridicat de pe scaun, semnalând sfârșitul mesei.

– Nemernicul ăla nu va mai pune piciorul aici! Și dacă o va face, voi ordona oamenilor să-l omoare! spuse Tankhun supărat.

Trebuia să recunosc, că încă nu puteam face față problemei de fiecare dată când numele lui era rostit în mod obișnuit, chiar și atunci când l-am întâlnit pe fratele lui mai mic Mek. Era atât de nădușitor, de parcă m-aș ufoca cu mâinile mele fără a putea face nimic. Totul în acea relație fusese așa de traumatizant, puteam să-mi simt interiorul zvâcnind doar la acest gând.

– Mă duc mai întâi în camera mea. I-am salutat pe ambii mei frați, care m-au privit îngrijorați.

Întâlnirea cu Porsche fusese ca o binecuvântare deghizată pentru mine pentru că mi-a distras toată atenția de la Tawan. Cu toate acestea, recent, cu cât mai mult timp petreceam cu Porsche, cu atât sentimentele mele creșteau și mă speriau de moarte, de parcă treptat i-ar fi preluat locul lui Tawan. Totul era nou pentru mine și nu mă puteam abține să nu vreau să fug.

Eram în drum spre camera mea când pașii mei s-au oprit imediat ce am auzit un sunet familiar răsunând din cealaltă parte a camerei.

[Poți să repeți acea frază pentru mine, Kinn? Vreau să aud.]

[Nu vreau.]

[O, haide! De ce ești mereu așa? Spune-mi, te rog…]

[Uf, bine. Ochii mei nu sunt încă obosiți, cerul fără soare este încețoșat. Dar viața mea, fără tine, este mult mai înfricoșătoare. Fericit acum?]

[Este dezgustător. Ha, ha, ha, ha, ha.]

În momentul în care am auzit acea conversație, picioarele mi-au devenit ușoare ca o pană. Am fugit spre biroul meu și i-am luat repede telefonul vechi din mâna lui Porsche.

– Nu acesta. Celălalt.

M-am mutat imediat să iau telefonul potrivit, apoi m-am dus la Porsche să i-l dau. A rămas uimit pentru o clipă înainte de a-mi vorbi într-o voce înăbușită.

– Uh… Îmi pare rău. Sunt două sertare și poate sunt confuz. Porsche mi-a luat repede telefonul din mână fără să se uite la mine.

Acum poți să mergi și să iei o pauză. Mâine mă ocup de restul, am întrerupt imediat conversația și am închis telefonul. O expresie frustrată masca chipul lui Porsche, dar nu spuse nimic și se îndreptă spre masa de sticlă pentru a pune lucrurile în ordine.

Când Porsche a terminat, și-a cerut scuze și a ieșit direct. Nu am putut decât să scot un oftat adânc în timp ce i-am văzut silueta depărtându-se de mine.

M-am uitat la telefonul pe care îl luasem din mâna lui Porsche cu o clipă mai devreme, în timp ce mă aşezam încet pe canapea. Eram prea ocupat cu alte lucruri încât am uitat să pun telefonul deoparte. Conținea multe amintiri cu Tawan și trecuse peste un an de când m-am despărțit de el. Durerea trecutului revenea și mă bântuia de fiecare dată când mă gândeam la faţa lui.

Nu terminasem acei trei ani pe care i-am împărțit bine și nu era  nici măcar o amintire bună. La început totul mergea bine, dar până la urmă ne răniserăm unul pe altul și devenisem prea toxici. Dar părea că încă nu puteam să renunț la amintirile lui, pentru că el a fost persoana pe care o iubisem cel mai mult și el a fost cel care a ajuns să fie

cea mai mare durere a mea.

Devenisem o persoană căreia îi era frică să intre într-o relație. Îmi era frică să nu mă îndrăgostesc din nou pentru că am fost trădat de persoana în care am avut cea mai mare încredere. A avut pe altcineva tot timpul cât am fost noi împreună.

Devenisem un prost care tot credea și se agăța de cuvintele lui, dar până la urmă toate fuseseră minciuni. Am crezut că dragostea este frumoasă, dara fost doar o idee stupidă.

Încercase să mă contacteze, dar i-am blocat toate căile posibile pe care le folosea pentru a ajunge la mine. Pe atunci, nu puteam să mă descurc cu el și am încercat cu disperare tot posibilul să-l scot din viața mea. Îmi schimbam partenerii în fiecare zi, mă jucam cu focul cu diferiți oameni doar pentru a găsi fericirea care mi-a fost luată. Nici măcar nu-mi trecuse prin minte că aveam să fiu din nou serios, dar asta până l-am întâlnit pe Porsche. Era ca și cum respirația mea era mereu greoaie ori de câte ori eram lângă el. Dar tot nu îmi puteam da seama unde mă vor conduce acele sentimente, iar gândul acesta mi-a dat un amestec de frică și paranoia.

Doar gândul că mă îndrăgostesc de Porsche la fel cum am fost îndrăgostit de Tawan, m-a făcut să simt că totul se prăbușește și am fost îngrozit.

Eram conștient că începeam să am sentimente pentru Porsche. Voiam să-l îmbrățișez, să-l sărut și să-i văd fața tot timpul. Dar ceva în inima mea era împotriva a ceea ce făceam. Mi-a fost frică și în ultimele săptămâni am încercat să mă feresc să nu-l văd, dar pur și simplu nu am reușit. Absența chiar făcea ca inima să fie mai îndrăgostită, iar rahatul ăsta mă înnebunea.

Am apăsat butonul de pe telefon pentru a viziona din nou videoclipul și, împreună cu imaginile, emoțiile mele se derulau și se ruinau. Era ca și cum aș fi fost dus înapoi în acel moment și mă tot trăgea înapoi. Dintr-o dată m-a făcut să realizez că nu aveam doar frică unui nou angajament, ci și teama de a-l folosi pe Porsche ca înlocuitor.

Mai ales data aceea la restaurantul japonez, felul de mâncare care îi plăcea în special lui Porsche, era același fel de mâncare care îi plăcea lui Tawan. Acel restaurant era locul nostru preferat în care mergeam. Totul se întâmpla ca în trecut și m-a îngrozit tot timpul.

Încăpăţânarea, crizele enervante şi chiar gesturile drăguţe… Porsche părea dur pe dinafară, dar era atât de dulce pe dinăuntru. Era cineva pe care nu-l doream întâlni, dar îmi tăia respirația în fiecare zi.

M-am uitat la telefonul meu vechi care fusese oprit de un an și am continuat să rulez fotografiile vechi, videoclipurile și chiar textele cu o expresie încruntată. Nu m-am simțit bine, dar nu m-am putut abține să nu-mi amintesc. Am depus foarte mult efort pentru a-l uita pe Tawan, dar cu un simplu accident: totul se prăbușise. Toate amintirile mele urâte curgeau și sunau fără oprire în minte, făcându-mă să mă simt din nou epuizat. Și înainte să-mi dau seama, am adormit.

A doua zi m-am trezit cu dureri de spate și dureri pe tot corpul. Am rămas uluit pentru o clipă înainte de a apuca rapid telefonul pentru a verifica ora. Era deja opt dimineața și imediat m-am gândit la Porsche. De obicei, pentru a ne simți confortabil, trebuia să dormim împreună, dar fără mine aproape de el…

Cum oare se simțea el?

LINE

[M-am culcat cu fratele meu.]

Porsche îmi trimisese un mesaj pe la unu dimineața, încă vedeam neclar și așa că m-am poziționat mai bine pe canapea înainte de a tasta un răspuns.

[KINN: Îmi pare rău, am adormit.]

Trecuseră doar câteva minute de când mesajul meu fusese citit și am primit un răspuns.

[Da. Dar e în regulă, acum sunt la școală, apropo.]

[Cum ai ajuns acolo?]

[Tem a venit să mă ia. Mai am examene în această dimineață, așa că a trebuit să ajung devreme.]

[Asta este bine…]

Am părăsit chat-ul lui Porsche și am intrat pe chat-ul prietenilor mei și notificările constante mă enervau. Nu știam despre ce naiba vorbeau, dar când am recitit câteva rânduri, am înjurat cu voce tare.

La dracu! Astăzi trebuia să fie momentul nostru să ne întâlnim cu niște prieteni de la liceu și am uitat complet de asta.

Rahaturile alea deja vorbeau despre cum să se îmbrace și ce să mănânce, iar eu eram încă întins leneș pe canapeaua mea. M-am așezat și m-am gândit îndelung dacă să mă duc sau nu înainte de a scrie grupului.

[Kinn: Nu pot veni. Am uitat.]

[Time: Hei! Nu mai glumi, Kinn. Planificăm asta de luni de zile.]

[Kinn: Mi-e foarte lene.]

[Tae: Stai jos și mănâncă.]

[Mew: Dacă Kinn nu merge, nu merg nici eu.]

[Time: Nenorociților! Băieți, trebuie să veniți. Acești oameni vor să ne vadă și a durat luni de zile doar pentru a organiza, așa că nu o stricați!]

[Tae: Și am rezervat deja. Băieți, nu aveți de ales.]

Mi-am dat ochii peste cap în timp ce citeam mesajul înainte de a lăsa telefonul într-o parte.

La naiba! Nu vreau să merg!

Dar nu am avut de ales pentru că ei deja organizaseră totul. Sincer să fiu, nici măcar nu era un eveniment oficial, ci doar o mini reuniune cu prietenii noștri de liceu. Știam că o planificaseră deja de luni de zile, dar nu era momentul potrivit. Mă simțeam atât de abătut și epuizat la gândul că ziua abia începuse.

M-am întins pe canapea câteva minute. Lecțiile mele aveau să înceapă după-amiaza, așa că am avut destul timp liber să mă întind și să mă relaxez. Am vorbit un pic cu prietenii mei pe LINE, înainte de a deschide Facebook, ajungând să văd activitățile lui Porsche.

Eram prieteni pe Facebook de săptămâna trecută, dar nu îl văzusem încă activ. În acea zi, spre surprinderea mea, l-am văzut comentând una dintre postările unui prieten de-al lui.

Porsche Pachara a comentat postarea.

Tem Taran: Ești bine omule? Doar uită totul. (Emoticon trist)

Porsche Pachara: De ce dracu ar trebui să fiu trist?

Tem Taran: Nimic!

Porsche Pachara: Vorbești sau ar trebui să-ți scot vorbele cu un picior?

Tem Taran: Nu-ți face griji, omule. Suntem mereu aici pentru tine!

Jom Jukkit: Doamne!

Tem Taran: Cred că Porsche are nevoie de o operație la inimă.

Porsche Pachara: Ce naiba spui!?

Tem Taran: ~ Pentru că nu pot să nu mă îndrăgostesc de tine. ~

Porsche Pachara: Da, continuă să cânți Tem. Îi vei cânta piciorului meu de îndată ce ne vom vedea.

Jom Jukkit: Ai inima frântă Porsche? Ce se întâmplă?

Porsche Pachara: Taci nenorocitule! Te voi omorî!

Tem Taran: Da, e mort. Jom este mort.

Jom Jukkit: Hai, Porsche. Lasă-mă să te consolez. Te las să iei o decizie. ?

Porsche Pachara: Taci din gură, perversule!

Tem Taran: Ch! Așa drăguțt.

Jom Jukkit: Porsche este drăguț.

Tem Taran: Drăguț Porsche Pachara. Hahhahaha

Porsche Pachara: Taci! Taci!

Am zâmbit la comentariile schimbate între Porsche și prietenii lui. Era un mare bătăuș, dar nici măcar nu putea câștiga împotriva prietenilor săi. Legătura lor era prețioasă și mi-a plăcut să-l văd Porsche fericit…

Știam bine că dacă voi continua să-l am fără să-i dau motive clare aș fi riscat să-i iau acea fericire chiar dacă nu aș fi vrut.

Nu puteam continua așa. Voiam ca totul să fie clar înainte de a lua acea oportunitate. Nu ca să mă laud, dar știam bine că mă place. Modul în care reacționa la mine, felul în care mă privea și chiar și cu acei ochi ai săi profunzi, care m-ar fi putut găsi în mulțime… erau un motiv suficient pentru a-mi susține teoria.

El era limpede ca un lac, iar eu eram la fel de întunecat ca adâncul mării. Și așa cum am spus, voiam ca totul să fie curat și ordonat înainte de a mă scufunda înapoi în apă dulce.

Sincer să fiu, Porsche nu era chiar genul meu, dar nici nu trebuia să încerce din greu să mă facă să mă îndrăgostesc de el. Parcă totul în jurul lui era atât de natural și asta m-a făcut să mă îndrăgostesc din ce în ce mai profund pe zi ce trece. Era egoist din partea mea să ascund acele sentimente pentru Porsche, dar am vrut doar fiu sigur.

Am fost la universitate ca de obicei, iar seara m-am dus acasă să mă îmbrac și mă pregătesc de cină cu prietenii mei. Porsche  întrebase dacă ar putea avea liber pentru azi pentru că trebuia să întârzie la școală la un concurs de judo. Am acceptat imediat, așa că în acel moment am ieșit cu Big și cu ceilalți bărbați.

Cina a avut loc într-un restaurant de lux situat într-un hotel renumit din Bangkok. Era veselie și toată masa era plină de râsete și de discuții cu fețe cunoscute. Erau destul de mulți oameni la masă pentru că veniseră și unii dintre colegii mei de cameră de liceu, împreună cu admiratorii și pretendenții lor. Universitatea noastră era complet masculină, așa că nu este nevoie să spun mai multe.

– NU-MI VINE SĂ CRED! Te-ai întors deja din Anglia? Prietenii mei au aplaudat și s-au ridicat să-l salute pe noul venit.

Tawan m-a invitat. Am aflat abia ieri. Mek se apropie de masă și căută un loc, întâmpinându-mă cu un semn din cap.

– Poţi să te aşezi lângă Kinn, a spus cineva, iar gâtul mi s-a uscat instantaneu.

Întreaga masă a fost atât de încântată de sosirea lui Mek, probabil pentru că a fost plecat să studieze în Anglia după absolvirea liceului și rar se întorcea în Thailanda.

Nu am putut decât să înghit în sec, stânjenit, în timp ce stăteam în tăcere lângă fratele mai mic al fostului meu, ceea ce m-a deranjat puțin. Mek era fratele mai mic al lui Tawan, iar acesta din urmă era cu trei ani mai mare decât mine. Mek și cu mine eram foarte apropiați când eram mai tineri. Am mers la aceeași școală primară și la același liceu, dar relația noastră s-a prăbușit atunci când m-am despărțit de fratele lui mai mare. M-a învinuit pentru tot și nu avusesem nicio șansă s[ mă explic. Cu siguranță nu mă așteptam să-i explice și fratele lui, dar mi-aș fi dorit să fi avut ocazia să vorbim.

Hei! De ce nu m-ai invitat? a întrebat Mek în glumă, enervându-mă de moarte.

Eu… de fapt, am uitat de asta. Mi-am amintit azi dimineață. Am încercat să mă comport cât se poate de normal, dar la naiba, durerea de cap mă ucidea.

– Când te întorci în Anglia? întrebă Tae, iar Mek își arcui instantaneu sprâncenele, cu regret.

Ce-ai zis? Mek îi zâmbi lui Tae. Time s-a uitat și la Mek și la mine, alternându-și privirea.

Haide, doar întreb. Tae a ridicat din umeri și s-a comportat de parcă nu era intenţia lui de a-l jigni pe Mek.

Prietenii mei știau ce se întâmplase între mine și fratele lui Mek. Mek venise chiar în camera mea doar să mă bată și m-am speria al naibii pentru ceea ce prietenii mei iar fi putut face.

– Probabil, mai târziu. Mai am niște treburi de rezolvat, răspunse Mek, uitându-se dezinvolt la Tae.

Ce treburi? întrebă Tae din nou.

De ce ești brusc interesat de mine, Tae? Te-ai plictisit deja de soțul tău, așa că vrei să vii la mine? Ai grijă totuși, s-ar putea să iei boli cu transmitere sexuală dacă continui să sapi. Zâmbetul lui Mek s-a lărgit, făcând chipul supărat al lui Tae să se încrunte.

Ai grijă cum vorbești, Mek! Gândește-te la mâncarea ta! Time și-a trântit brusc mâna pe masă, făcând mica lor ceartă să se oprească în timp ce întreaga masă în stare de șoc a tăcut.

– Hai băieți! Ne întâlnim doar din când în când. Să uităm de dramă și hai să stăm de vorbă, a spus unul dintre prietenii mei de la liceu, încercând să salveze seara. Time și Tae au fost invitați să iasă pe balcon pentru niște fotografii, pentru a mai îmblânzi atmosfera.

Nu a venit cu tine bodyguardul tău preferat azi? întrebă Mek. Am ridicat sprâncenele la declarația lui înainte de a miji ochii în direcția gărzii mele de corp.

– Cine? am întrebat eu înapoi.

Porsche. Cel cu care ai fost ultima dată, spuse Mek încrezător, făcându-mă să mă uit la el cu neîncredere.

Cum a aflat de numele Porsche, deși s-au întâlnit o singură dată? Și de ce întreba în mod special despre el?

E ocupat, am răspuns pe scurt. Mek a zâmbit apoi viclean și s-a întors către mine cu o privire plină de sens. Un sentiment ciudat mi-a trecut deodată de la coloana vertebrală până la gât și am simțit o palpitație. Am încercat să-mi normalizez respirația pentru a-mi controla emoțiile.

De ce?

După aceea, am început să mâncăm. Mek nu mi-a mai acordat prea multă atenție și a continuat să-i distreze pe alții. Tae și Time se uitau la mine din când în când în timp ce eu stăteam ţeapăn pe scaun. Nu le-am acordat prea multă atenție, dar după un timp Mek a ieșit brusc ca să vorbească la telefon. A fost plecat o vreme înainte de a reapărea dintr-o dată și nu era singur.

Kinn… Mew m-a tras brusc de braț, cu o privire îngrozită pe chipul lui, iar când mi-am întors privirea către ceilalți doi prieteni ai mei, nu erau altfel.

Toată lumea, salutați-l pe fratele meu. Vino cu noi să mâncăm, a declarat Mek și toate emoțiile mele sau blocat imediat, când mi-am întors încet privirea în direcția acestuia. Inima mi s-a oprit brusc și corpul mi s-a răcit când ochii mei i-au întâlnit pe ai lui.

– Hei… a salutat o voce familiară și încă eram uimit când mă uitam la persoana pe care încercam să o scot din minte. Băiatul a ezitat să mă salute, înainte ca Mek să facă o mișcare și să-și împingă fratele pe propriul scaun lângă mine.

– Tawan… am spus pe nerăsuflate. Acesta din urmă mi-a aruncat apoi un zâmbet slab, înainte de a se așeza. Încă nu-mi venea să cred ochilor mei că este chiar lângă mine. Emoțiile, durerea și suferința au zăbovit neîncetat în mintea mea. Precum cineva care nu l-a mai văzut de ani de zile, cicatricile din inima mea au început să reapară.

– Ce mai faci… Kinn? întrebă el şovăitor cu o faţă dulce. Eram încă în stare de șoc și am tăcut o vreme. M-am simțit ca și când cuvintele mi-au rămas blocate în gât, eram atât de uluit încât nu am putut spune nimic.

Cum a ajuns? De ce este aici?

Hei, fratele meu vorbește cu tine. Vocea lui Mek m-a chemat înapoi de la gândurile mele și mi-am întors ușor capul spre Tawan.

Sunt bine, am răspuns ferm, încercând să-mi ajustez starea de spirit și vocea să pară pe cât se poate de normală. Gândurile și traumele ieșeau la suprafață și mă simțeam din nou amețit. Fotografiile de ieri mi-au venit în minte împreună cu ultima amintire dureroasă… vederea lui făcând sex cu altcineva.

– Kinn, vrei să vii cu noi? Ne vom întoarce acasă în curând, spuse Mew, atingându-mi ușor mâna având o privire îngrijorată pe față.

Dar de ce? Fratele meu tocmai a sosit. De ce te grăbești? Mek a zâmbit cu viclenie.

O face intenționat.

Atmosfera este deja contaminată, de aceea, spuse Tae.

– Kinn… prezența mea te face să te simți inconfortabil? Vocea lui Tawan răsună de parcă era pe punctul de a plânge, ducându-mi emoțiile la limită.

Mă voi întoarce cu voi. M-am întors și le-am făcut cu mâna prietenilor mei înainte să mă ridic de pescaun. Mi-am salutat colegii de liceu, toți arătând expresii jalnice în timp ce încercau să mă rețină, dar nu am mai putut să stau acolo. Majoritatea prietenilor mei știau ce se întâmplase între mine și Tawan, dar habar n-aveau de ce ne-am despărțit.

Am părăsit masa fără să arunc o privire la persoana de lângă mine. Nu am îndrăznit să mă uit în altă parte, pentru că dacă aș fi făcut-o, nu aș  mai fi fost capabil niciodată să-mi controlez emoțiile. Am mers până am ajuns la lift și m-am alăturat oamenilor mei, care se aflau în fața mea.

S-au ridicat imediat și unii au coborât primii scările pentru a pregăti mașina. Ușa liftului s-a deschis și eram pe cale să intru, dar am fost oprit de mâinile zvelte, care mă țineau de braț. A încercat să mă tragă afară în timp ce picioarele mi s-au blocat între lift și restaurantul în care ne aflam, fără să-mi dea de ales decât să-l înfrunt.

Kinn, încă ești supărat pe mine? Ochii lui Tawan au început să verse lacrimi și vocea lui a început să tremure, făcându-mă să mă opresc o clipă pentru privi în altă parte.

Tawan, a fost cu mult timp în urmă! Kinn te-a uitat deja! strigă Tae, dar Tawan nu a dat înapoi. Mă cunoștea mai bine decât oricine și era al naibii de frustrant.

Kinn, pot să vorbesc cu tine? Doar pentru un minut. Tawan a implorat din nou ținându-mă și scuturându-mi ușor brațul. Am stat pe loc o clipă înainte să mă adresez prietenilor mei, care stăteau în spatele lui Tawan.

Ce mai vrei de la Kinn? Ai terminat. Și nu mai e nimic altceva de vorbit, se răsti Tae la Tawan.

Dă-ne un moment, Tae, i-am spus lui Tae serios, dar nu a fost deloc de acord.

– Ce? Dar de ce!? Kinn, el încearcă să te manipuleze din nou! Nu-l lăsa să facă ce vrea! Oh! Lasă-mă să plec, Time! a continuat Tae să strige, iar Mew și Time au făcut tot posibilul să-l rețină.

– Lasă-l pe Tae să o facă, îi răspunse Time cu severitate lui Tae înainte de a arunca o privire în direcția mea.

– Te așteptăm jos, adăugă cu o expresie încordată și îngrijorată. Am dat din cap ca răspuns, înainte de a lăsa ușile liftului să se închidă.

– Ce este, P’? am întrebat rece, smulgându-mi brațul din strânsoarea lui.

De ce îmi vorbești așa, Kinn? Încă ești supărat pe mine? a mormăit încet, iar eu am închis ochii, făcând tot posibilul să-mi înăbuș emoțiile și să nu îmi tremure vocea prea tare.

-…Nu, am reușit să spun.

– Îmi lips…

– Când te-ai întors? Înainte ca Tawan să-și termine fraza, l-am întrerupt. Stiam ce avea să spună și nu mai aveam puterea să-l aud. Nu mai aveam sentimente pentru el, dar cicatricile pe care încercasem să le vindec de-a lungul anilor ieșeau la suprafață încă o dată.

-… Acum trei sau patru zile. Am vrut să te văd, Kinn. Poți te rog să-mi dai șansa să-ți cer scuze?

A trecut mult timp. Eu… nu-mi mai amintesc.

– Kinn, te rog nu spune… Își strânse buzele cu putere, ochii lui mari încercând să transmită sentimentele pe care le mai avea pentru mine.

– Bucură-te de șederea ta aici, în Thailanda. Acum, dacă poți, scuză-mă. Chiar în timp ce liftul s-a deschis, am intrat repede fără să-i ascult rugăciunea și am îndepărtat și mâna, care încerca să mă țină de braț.

– Kinn, te rog, ascultă-mă. Ne putem întâlni din nou? m-a întrebat cu glas tremurând când am intrat în lift. Am apăsat pe numărul etajului și am închis grăbit liftul înainte de a mă întoarce să-i arăt un zâmbet slab. Nu i-am răspuns și i-am lăsat fața să se estompeze în timp ce liftul a coborât. De îndată ce ușile s-au închis, lacrimile mi-au ieşit din ochi, le-am lăsat să curgă o secundă înainte de a le șterge rapid până am ajuns la etajul inferior.

Prietenii mei mă așteptau în mașină, m-am prăbușit pe unul dintre scaune epuizat. Știam că voiau să mă întrebe ce s-a întâmplat, dar au rămas în tăcere și nu îndrăzneau să deschidă gura. M-am așezat pe scaunul meu, masând-mi tâmplele în timp ce am închis ochii și mi-am sprijinit capul pe tetieră.

Nu mă mai simțeam la fel cu Tawan. Dar el, arătându-se dintr-o dată, nu făcea decât să-mi întărească frica. Porsche îmi arătase umbrele trecutului cu Tawan și mi-era teamă că istoria s-ar putea repeta. Nu voiam să-l pierd pe Porsche.

Când am ajuns acasă, le-am ordonat oamenilor mei să meargă să se odihnească, voiam să rămân singur și să îmi acord puțin timp să mă gândesc, așa că m-am dus în camera mea. Dar de îndată ce am ajuns la ușa din față, Porsche a ieșit de acolo și m-a salutat. Am fost ușor luat prin surprindere înainte de a-i zâmbi ușor.

Tocmai ce te-ai întors? întrebă Porsche încet, înainte de a părăsi camera. Apoi m-am întors, m-am uitat la el și m-am rezemat de partea laterală a ușii.

Da… mă aşteptai? întrebă el în glumă.

Hm. El a dat din cap, roșind.

La dracu! Porsche, dacă reacționezi așa, nu mă mai pot abține.

– Deci ce facem acum? l-am întrebat.

– Vrei să ieși să fumezi? Sau vrei să continui munca pe care am lăsat-o ieri? Sunt liber, a spus Porsche entuziasmat în timp ce stăteam acolo, uitându-mă la el.

Doamne, cât îmi doresc să-l sărut!

Dar nu pot, pentru că trebuie să-mi clarific gândurile. Eu eram cel ce îl rugam întotdeauna să vină în camera mea, dar azi era diferit, îmi doream să fiu singur .

Kinn, ești bine? Esti bolnav? După un moment de tăcere, Porsche s-a apropiat de mine, dar imediat s-a dat înapoi; s-a oprit puțin, încercând să-și ascundă chipul surprins.

Poți… Du-te și odihnește-te. Sunt sigur că ești foarte obosit după cursă și nu mai ai nimic de făcut. Poți pleca acum, am răspuns cu  voce joasă, încercând să nu îl privesc pe Porsche direct în ochii săi, care păreau confuzi.

– … Hm.

Acum intru înăuntru. M-am întors și am mers imediat în camera mea. Deşi voiam să-l trag spre mine pentru o îmbrățișare și un sărut pe obraz, ca de obicei, eu m-am reținut.

Trebuia să-mi pun ordine în sentimente mai întâi. Să îl amăgesc pentru ca apoi să-mi dau seama că m-am înșelat, nu i-ar fi provocat decât durere. Nici măcar nu eram sigur că mă pot descurca cu ceva serios după câte trecusem cu Tawan, dar știam că îmi place de el și doar gândul de a-l pierde m-a speriat al naibii.

Trebuia doar să îmi iau ceva timp pentru a clarifica această confuzie pe care o aveam interior.

Nu îmi doream să sfârșesc prin a-l răni și nu voiam să retrăiesc mai multe traume.

Imediat ce am intrat în cameră, m-am așezat pe canapea cu mâinile ținându-le pe tâmple.

Dacă Tawan nu s-ar fi întors acum, mi-ar fi fost mai ușor să mă decid, dar văzându-l mi-a redeschis nişte răni, făcându-mă foarte precaut şi paranoic.

Am crezut că voi putea să mă deschid din nou spre iubire, dar se pare că nu eram încă pregătit și nu îmi puteam da seama dacă voi fi vreodată.

 

~ Probleme în paradis. Deși nu vedeți cât de mult vă iubiți și în ciuda mizeriei din jurul vostru, voi sunteți puri ca lacrima?!

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
2
+1
0
+1
0
Mafiotul și bodyguardul

Mafiotul și bodyguardul

Status: Ongoing Tip: Autor: Traducător:
  Dacă ați aterizat aici, sunteți pe cale să vă aventurați în lumea mafiotă, criminală și, evident, BL a poveștii KinnPorsche! Acesta este un roman pentru adulți, cu mult sex, în  care se vorbește despre droguri, prostituție și violență. Deci, dacă alegeți să îl citiți, este pe propriul vostru risc! P.S.: traducerea a fost făcută din Italiană și Engleză! În rest, lectură plăcută!   DESCRIERE   Al doilea fiu al mafiei, Kinn, este atacat de agresori care îl forțează să fugă, până când îl întâlnește pe Porsche, un tânăr student angajat ca ospătar cu jumătate de normă într-un club de divertisment, căruia îi cere ajutorul. Porsche, care este campion la arte marțiale, decide să se implice și îl ajută pe Kinn să scape. Datorită abilităților sale extraordinare de luptă, Kinn vrea să-l angajeze pe Porsche ca bodyguard personal. Cu toate acestea, Porsche pare foarte reticent în a accepta oferta de muncă. Dar poate oare să refuze cu adevărat? Ce se întâmplă când un șef mafiot decide să te aibă cu orice preț?   Autor- Daemi Traducător- Sunny Colaborator- Maria Proofreading și corectare-  Buburuza 44 Capitole + Speciale   PS. ♥ Este prima nuvelă tradusă pe blogul Nuvele la Cafea ♥

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset