Destul
-Porsche-
– S-a terminat deja turneul? Ai planuri pentru mai târziu? m-a întrebat Jom în timp ce mă așezăm leneș pe banca de lemn din interiorul Clubului de Judo. Îmi odihneam fundul şi i-am aruncat o privire plictisită înainte ca Jom și Tem să se hotărască să se așeze lângă mine.
– De ce ai această mutră? Ai câștigat, nu ar trebui să fii fericit? spuse Tem, ridicând braţul ca să-l pună după gâtul meu. Privirea mea a zăbovit asupra lui pentru puțin , înainte de a scoate al sutelea oftat al zilei.
Nu mă așteptam ca sentimentele mele să fie atât de profunde. Schimbarea bruscă de atitudine a lui Kinn m-a înnebunit și m-a făcut să mă gândesc prea mult. Nu voiam să fiu o fetiță care se compătimește pentru ceva atât de prostesc, dar la naiba, nu m-am putut abține.
Abia vorbisem în ultimele zile și întotdeauna a fost vorba doar despre lucruri legate de muncă sau școală, nimic mai mult. Încetase, de asemenea, să mă enerveze așa cum o făcea întotdeauna și dintr-o dată era complet rece. Habar n-aveam de ce!
Trecuseră două zile de când am dat peste un videoclip pe telefonul lui Kinn. A spus că ar trebui să-i verific telefonul pentru un document, așa că m-am dus să-l caut fără să știu că voi vedea albumul cu fostul lui, cu fotografiile și videoclipurile lor împreună. În acel moment mi-am simțit inima contractându-se într-o strângere dureroasă de parcă ar fi fost străpunsă de o sută de ace și pur și simplu nu știam ce să spun sau cum să reacționez.
Acel Kinn, de care de oamenii săi se tem întotdeauna și care rareori zâmbește, părea atât de fericit în acele fotografii. Știam că nu trebuie să simt așa ceva, dar de ce naiba am fost atât de deranjat? Părea atât de lipsit de griji.
Bineînțeles că ar trebui să fiu enervat. De ce nu ar trebui?
Am încercat să văd dintr-o altă perspectivă și să fiu rațional… dar la naiba, să-l văd fericit cu fostul său și faptul că el a păstrat acele fotografii, însemna doar că dragostea pe care o împărtășeau era cu adevărat profundă. Încă avea multă încredere în el, ceea ce nu era diferit de mine. Dar nu a fost nici același lucru.
Am putut vedea că, în acele vremuri în care erau împreună, ochii lui Kinn erau fermecați. Era plin de fericire și compasiune față de cealaltă persoană. Dar cu mine, s-a comportat de parcă ar fi fost un zid mare care ne bloca. Cât ar mai trebui să îndur pentru a ajunge la acel nivel? Tot ce știam era că Kinn îl iubea atât de mult pe acel bărbat încât doar văzând amintirile pe care le împărtășeau, a fost șocat.
Dar de mine ce zici? Cum mă vezi, Kinn? Te gândești și tu la mine? Când te culci, îți pui și tu întrebări despre mine cu chipul meu în minte?
Eram confuz și nu aveam idee ce naiba era acel sentiment, care creștea în interiorul meu.
Măcar dă-mi un indiciu Kinn, ca să știu cum să mă descurc!
Dar, în schimb, nenorocitul m-a tot evitat și a refuzat să mă vadă zile întregi.
La naiba! Sunt atât de stresat! De ce trebuie să sufăr singur așa? Asta nu mă va duce nicăieri… Ar trebui să mă concentrez pe alte lucruri?
Eram în plină criză mentală, când atenția mea mi-a fost captată de gestul lui Tem, care lingea intens o înghețată și, deodată, o idee mi-a luminat mintea.
– Tem… i-am șoptit nenorocitului, care era pe cale să ia o lingură din înghețată.
– Ai făcut „chestia aia” așa cum ne-a spus Jade? am întrebat încet, ca să ne auzim doar noi.
– Despre ce naiba vorbești…? răspunse Tem absent, înainte de a deveni brusc îmbujorat de jenă.
Mi s-au îngustat imediat ochii la reacția lui și am simțit că acel ticălos se întâlnește cu cineva pe la spatele nostru. Nu am încercat să întreb prea multe și l-am lăsat să-și toarne ceaiul, dar acum vântul își schimbase direcția și aveam nevoie disperată de ajutorul lui.
– Tu ai făcut-o? Am încercat să-l întreb din nou, doar ca să vorbesc cu cineva de rahatul acela și să-mi dea o idee despre ce naiba punea la cale Kinn în ultimele zile.
Să fi fost pentru că am fost de rahat ultima dată când am făcut-o? La naiba! Ar fi umilitor!
– N-nu. Nu încă. Tem mi-a răspuns vag, dar era clar ca naiba că încerca să-mi ascundă ceva.
– Spune-mi naibii adevărul. Am ceva de discutat cu tine. L-am presat cu vocea ca să-l sperii puțin, dar de ce eram eu cel care se încordase? Lăsasem gândul deoparte ca să-l întreb a treia oară. Deci ai încercat?
Nenorocitul a clătinat în grabă din cap și a refuzat să-mi răspundă. Am înclinat din cap astfel încât privirea mea să o întâlnească pe a lui, dar Tem a tot evitat contactul vizual cu mine și a continuat să-și îndese în gură înghețata pe jumătate topită.
– De ce mă întrebi asta? răspunse Tem de îndată ce înghețata i s-a topit în gură. Am fost puțin surprins de răspunsul lui, dar apoi brusc colțul gurii mele s-a ridicat într-un zâmbet. Rahatul ăsta se comporta ca o fată, care era întrebată despre cum a fost prima sa dată.
– Despre ce vorbiți? Lăsați-mă să particip și eu! Jom a ieșit dintr-o dată de nicăieri și se încruntă, apoi privi alternativ când la Tem, când la mine.
– Nimic. Tem și cu mine am răspuns la unison.
– Nenorociților, voi aveți acum secrete față de mine, nu? Amintiți-vă cuvintele mele, acel secret va ieși la iveală de la sine! declară Jom impulsiv și se ridică de pe scaun pentru a merge la baie.
Eu și Tem am schimbat o serie de priviri, înainte de a respira adânc în același timp. Dacă ne-am fi dezvăluit micul nostru secret cu Jom, nenorocitul ăla sigur avea să leșine. Știam că a spus că mă poate accepta așa cum eram, dar acea informație ar fi avut nevoie de timp pentru a fi asimilată.
– Deci… Îi place? Mi-am îndreptat imediat atenția înapoi spre Tem, care își coborî faţa, ridicând din umeri.
– Păi… Probabil? Urechile i se înroșiseră de rușine.
– Nu l-ai întrebat?
– L-ai întreba pe Kinn același lucru?
– Nu! M-am scăpat din greșeală fără să-mi dau seama și am regretat imediat când l-am văzut pe Tem zâmbind de la ureche la ureche ca o hienă.
– Tem, nenorocitul dracului! L-am insultat, dar ticălosul doar a râs ca răspuns.
– Tu ești bottom-ul lui Kinn, nu-i așa? Hahaha. Nu mă poți minți! spuse Tem pe un ton destul de entuziasmat, lăsându-mă cu gura căscată. Nenorocitul acela a continuat să mă chinuie o vreme înainte de a mă hotărî să mă pregătesc și să merg la vestiare.
De ce sunt așa de prost zilele astea? Doamne, nu mă mai suport!
– La naiba! am exclamat, eliberând multe dintre frustrările mele prin înjurături.
– Oii… Calmează-te, Porsche. Chiar nu-i place? Poate te gândești prea mult la asta, hahaha! Apropo’… nu l-am mai văzut de ceva vreme. V-ați certat?
Dacă aș fi știut răspunsul, nu aș fi avut acea confuzie în cap. Am oftat încă o dată.
Încă nu puteam înțelege de ce naiba mă simțeam așa. Știam: persoana aceea era fostul lui. Și era firesc ca unii oameni să eșueze să elimine cu ușurință pe cineva pe care l-au iubit… Dar de ce dracu analizam eu toate astea?
Toată situația se tot repeta în mintea mea. Creierul meu continua să se gândească la acea situație până înpunctul în care am vrut să îl întreb direct pe Kinn dacă mai iubea acea persoana. Dar în același timp nu am vrut, pentru că, până la urmă, nu am aveam dreptul și nu eram decât un lider și un bodyguard.
– Ești bine, Porsche? Este ceva despre care vrei să vorbești? Tonul lui Tem s-a schimbat dintr-o dată, de parcă ar fi auzit gândurile, care continuau să-mi pulseze în creier.
I-am zâmbit doar cu amărăciune.
– Doar îmi schimb hainele.
M-am ridicat de pe scaun, mi-am luat geanta și eram pornit să merg la baie fără să acord atenție întrebării lui Tem. Am făcut un pas înainte, dar m-am trezit imediat în fața unei figuri cunoscute…
– Hei…, a spus acesta din urmă, în timp ce ridicam capul. Pentru o clipă m-am gândit că era Kinn din cauza constituției sale, dar parfumul familiar nu se simțea.
– Felicitări, Porsche, P’Beam mi-a spus că ai câștigat. Dar îmi pare rău, nu am avut ocazia să te văd. Era Vegas, din nou cu al lui zâmbet înșelător.
Am dat din cap ca răspuns și nu am acordat prea multă atenție stânjenelii mele. Fusese chiar bine că nu am reacționat exagerat când îi văzusem umbra crezând că e a lui Kinn, pentru că asta cu siguranță ar fi provoca o scenă. Dar ceea ce m-a îngrijorat cel mai mult a fost ceea ce s-a întâmplat ultima oară. Nenorocitul ăla aproape că mă sărutase, iar dacă Kinn nu era un idiot posesiv și nu mă urmărea la acel bar, nu vreau să mă gândesc la ce s-ar fi putut întâmpla.
– Aveai de gând să-ţi schimbi hainele? a mormăit Vegas, dar m-am simțit atât de al naibii de jenat că nici nu am putut să-i răspund.
– Porsche, știu că ești supărat. Dar te rog nu face expresia asta… Te rog… Te rog nu ma urî. Vegas a vorbit aproape implorând, dar eu am continuat să-mi mențin poziția, fără a-i arunca o singură privire. Vegas probabil știa că nu eram unul care renunță atât de ușor, așa că a încercat din nou.
– Nu am vrut să te jignesc, Porsche. Te rog… îmi pare foarte rău. S-a îndreptat spre mine, dar picioarele mele au început imediat să facă pași înapoi.
La naiba! Ce dracu ar trebui să fac?
Ochii aceia îi arătau remuşcările, dar ceea ce spusese data trecută era contrariul. Aproape că m-a convins să plec de la Kinn și să lucrez pentru el. De asemenea, încercase să mă ia și, în același timp, să mă salveze de atacator. Felul în care vorbea era în contradicție cu felul în care se comporta.
– Este în regulă. Oricum nu-mi amintesc, am spus repede, încercând să îndepărtez atmosfera grea, care plutea peste amândoi.
-… Îmi pare foarte rău, Porsche. Vegas a continuat de parcă n-ar fi auzit ce am spus. Nenorocitul era atât de insistent încât privirea lui nu mi-a părăsit niciodată fața.
La naiba, Vegas, ce vrei de la mine!?
Neputând suporta atmosfera incomodă, am luat inițiativa de a ridica mâinile și de a-l saluta pe Vegas cu un wai.
– Probabil că ar trebui să plec. Și cu asta, am plecat de lângă Vegas și am mers la baie. Nu m-a urmat și nu a mers mai departe, ceea ce a fost o ușurare, pentru că încă nu știam cum să reacționez în prezența lui.
M-am dus la baie și am reușit să mă schimb în uniforma universitară. În acea zi în care câștigasem concursul de judo, în loc să sărbătoresc, mă comportam ca un măgar care poartă greutatea lumii întregi. Acesta trebuia să fie un punct de cotitură al carierei mele universitare pentru că acel turneu a fost o rundă de calificare pentru un eveniment care avea să-mi îmbunătățească relațiile la nivel de facultate. Dar iată-mă, pierzându-mi timpul, gândindu-mă prea mult la cineva căruia nu-i păsa de mine.
Chiar am sperat în sinea mea că Kinn va reveni la normal și va veni să vorbească cu mine în sală, dar nu era niciun semn de nenorocitul ăla. Chiar dacă am câștigat și P’Beam aproape că mă făcuse să defilez prin universitate, nu eram sufficient mulțumit de performanța mea, pentru că mintea mea rătăcea în altă parte.
Trecuseră zile de când Kinn hotărâse să se joace de-a v-ați ascunselea cu mine. Era al naibii de evident încât de fiecare dată când intram în camera lui, el se prefăcea mereu că se joacă cu telefonul, făcea dușul lui enervant de noapte sau chiar a mers singur să-și ia ceva de mâncare.
Îți par prost, Kinn? Crezi că nu am observat că mă eviți?
Și de parcă nu era de ajuns, ticălosul se plimba fără nici o gardă de corp după el.
Dacă cineva decide să te atace din nou, nu-mi pasă! Kinn prostule!
Eram supărat și în același timp îngrijorat de ce punea Kinn la cale pe la spatele meu.
Știu și mereu îmi spun că sunt doar un bodyguard și el e șeful meu, dar de ce naiba mă comport așa?
A fost corectă ipoteza lui Big? Aceea că eram doar una dintre jucăriile lui și nimic mai mult? M-a văzut doar ca pe o jucărie și nimic altceva?
– Ce dracu e în neregulă cu tine? Eram pierdut în gândurile mele, când dintr-o dată mi-am dat seama că motocicleta mea nu pornea deși încercam de mult.
– Ce s-a întâmplat, Porsche? Vegas a apărut brusc de nicăieri, mergând spre mine cu o privire îngrijorată pe chip. Am coborât de pe motocicletă și m-am aplecat să verific dacă este ceva în neregulă cu motorul.
Ce naiba se întâmplă cu tine acum, draga mea? Dintre toate momentele din lume, trebuie să îl alegi pe acesta pentru a-mi testa răbdarea?
Mi-am spus înainte ca atenția mea să fie atrasă de Vegas, care s-a ghemuit lângă mine.
– Probabil s-a descărcat bateria. Am presupus, înainte de a forma numărul lui Tem pentru ajutor. Vegas s-a întors brusc la mașina lui, dar nu am acordat prea multă atenție la ceea ce încerca el să facă și am așteptat ca Tem să răspundă.
– Unde naiba ești? L-am întrebat pe Tem în timp ce răspundea la telefon. Tocmai ce ne-am despărțit la sală, așa că nenorocitul ăla nu putea să fie departe.
[La piscina universității, de ce?]
– Nu-mi spune că înoți din nou? L-am întrebat pe ticălos pentru că era prea frig și dacă s-ar fi hotărât să înoate din nou, probabil că ar îngheța de moarte.
[Mai am o cursă de făcut mâine, Porsche. Trebuie să exersez.]
Am oftat imediat în momentul în care i-am auzit răspunsul. Nenorocitul acela a luat înotul prea în serios, eram îngrijorat de sănătatea lui.
– Și Jom?
[A plecat deja. L-am văzut mâncând mai devreme într-un restaurant fast-food. De ce întrebi?]
Mi-am dat ochii peste cap la răspunsul lui Tem, realizând că cei doi prieteni ai mei erau prea ocupați să mă ajute. Și, de asemenea, la faptul că Jom era versiunea complet opusă a lui Tem.
– Nimic. Trebuie să plec prietene. Am închis, uitându-mă leneș la motocicleta mea.
Ce naiba mă fac?
– Porsche, am cerut deja ajutor oamenilor. Îți vor duce motocicleta la un service și o vor repara, a declarat Vegas, care părea să fi terminat de vorbit cu cineva la telefon.
– Dar nu trebuie, Vegas. Am sunat deja un prieten pentru ajutor. L-am mințit pe Vegas, chiar dacă știam deja că prietenii mei nenorociți sunt prea ocupați pentru a-mi da o mână de ajutor. Doar că nu voiam să-i fiu dator.
– M-am înțeles deja cu proprietarul atelierului. Dacă nu are o altă problemă motocicleta ta, va fi gata până mâine. A insistat de parcă n-ar fi vrut să accepte un „Nu” ca răspuns.
– Vegas, nu trebuie să…
– Gândește-te ca și cum ți-aș cere scuze pentru faptul că, data trecută, te-am făcut să te simți incomod. Vegas m-a oprit în grabă, înainte de a-l putea respinge din nou.
Acea persoană nu știa când să se oprească. Nu putea înțelege ce încercam să spun, de parcă nu am vorbi aceeași limbă.
– Chiar nu trebuie să faci asta, Vegas. O pot face singur. Am insistat deși știam că Vegas va face tot ce voia el, ignorând decizia mea. Oamenii din zilele noastre erau atât de greu de înțeles, precum Kinn și Vegas, de exemplu. Rude, de fapt!
– Hai, Porsche. Lasă mecanicul să-și facă treaba. Îți promit că nu vei regreta.
– Dar… Eram pe cale să încep din nou să protestez când, în cele din urmă, mi-a trecut un gând prin minte. Dacă Kinn ar afla despre acest mic spectacol cu Vegas? Acel nenorocit cu siguranță s-ar înfuria și m-ar acuza. Da, ar fi furios. Eram destul de curios cum ar arăta dacă s-ar întâmpla cu adevărat.
– Bine, atunci spune-le să fie atenți cu fata mea… Am adăugat, iar Vegas a zâmbit imediat.
– Deci… Anunță-mă dacă se mai întâmplă ceva cu motocicleta ta. Organizez eu tot. Deocamdată, te voi duce acasă, repetă Vegas și mi-am scuturat capul imediat să refuz.
– Totul este în regulă. Mă pot întoarce singur.
Eram pe deplin conștient că el era doar politicos, dar tot nu puteam să-mi scot scena mașinii din cap. Ori de câte ori Vegas mi-a oferit ceva sau doar mă ducea cu mașina, tremuram mereu. Și nu știam de ce.
– Porsche… știu că am făcut ceva groaznic. Dar, te rog, poți să-mi dai șansa de a mă testa?
– Vegas, totul este în regulă. Poți pleca acum.
– Porsche… Dacă continui să te comporți așa, s-ar putea să nu cred ce ai spus mai înainte. Lasă-mă să te duc acasă. Îți promit că nu-ți voi mai face nimic. Vegas a spus fiecare cuvânt cu convingere.
– Vegas… am continuat să protestez pentru că mă simțeam destul de inconfortabil să fiu cu el singur, dar în fundul minții mele, voiam să știu cum va reacționa Kinn dacă m-ar fi văzut pe mine și pe Vegas împreună.
– Mi-ai spus că nu te superi. Dacă da, te pot duce acasă pentru liniștea mea? Vreau doar să mă asigur că nu mă urăști, Porsche.
Am oftat și m-am uitat la expresia lui Vegas. Nenorocitul ăla făcuse deja destule și chiar a muncit atât de mult doar pentru a-mi recâștiga încrederea, așa că dacă merg cu el acum nu m-ar răni. În plus, nu știam ce pericol aș fi putut întâlni la acea oră din noapte.
– Bun. Dar nu trebuie să o mai faci data viitoare, Vegas, am răspuns și în sfârșit am întrat în mașina lui Vegas, încercând să fiu relaxat, dar, la naiba!
Nu puteam să mă opresc ca să nu mă gândesc prea mult. Dacă Kinn ne-ar vedea? Ce naiba ar face? Ce reacție ar avea? Ce cuvinte i-ar ieși din gură, atunci când ne va vedea? Mai ales ochii lui… cât de mult ar fierbe de furie, dacă m-ar vedea cu altcineva?
Mintea mea era plină de „dacă” în timp ce îmi tot puneam întrebări. Dar în același timp, nici măcar nu eram sigur că o să primesc reacția la care mă așteptam.
– Direct la casa principală, nu? m-a întrebat Vegas, înainte de a porni mașina.
– Hm.
– Dacă seara mea ar fi mereu așa, ar merita să rămân pentru totdeauna blocat în trafic, spuse Vegas apăsând pe ecranul de pe tabloul de bord pentru porni muzica.
Eu, în schimb, eram ocupat cu mine însumi, uitându-mă alternativ la telefonul meu și pe fereastră.
– Ți-e foame? m-a întrebat.
– Nu chiar. I-am răspuns, dar ticălosul mi-a dat doar un zâmbet răutăcios. Apoi a ridicat puțin volumul muzicii, începând să fredoneze și să bată ușor pe volan. Am aruncat o privire discretă în direcția lui și m-am întrebat de ce ultima odată mi-a fost frică de el. Părea o persoană al naibii de normală.
– Chiar dacă nu pare să existe nicio șansă… Chiar dacă voi pierde încă o dată… te voi urma oricum, pentru că dragostea va fi mereu acolo…, a cântat Vegas în ritmul muzicii cu ochii afară din maşină. Deodată am simțit dorința de a râde, aducându-mi aminte de aceeași scenă, care a avut loc în mașina lui Kinn, când eram furios pe el.
Până și nenorocitul ăla pornise muzica și începuse să cânte ca un nebun. M-am pierdut din nou în gândurile mele și, înainte să-mi dau seama, am realizat că îmi era dor de Kinn.
– Zâmbești… Îți place acest cântec? Vegas s-a întors spre mine surprins, dar ochii lui erau straniu de orbitori. I-am aruncat doar un zâmbet de scuze și imediat mi-am întors fața spre geam. L-am auzit chicotind înainte să reia cântecul.
– Te voi inunda cu dragostea mea până o vei lua. Îți voi spune că te iubesc până când vei ceda, murmură el, sincronizându-se cu cântecul care venea din difuzoarele auto. M-am uitat în jos la telefon și în cele din urmă am deschis chatul lui Kinn. Era pustiu ca deșertul și ultimul mesaj pe care îl primisem de la el a fost când m-am îmbolnăvit și am adormit. Ce naiba faci acum? I-am scris că voi merge la universitate dimineața devreme, dar nici măcar nu primisem un răspuns.
Eram al naibii de plictisit și frustrat! O frază mi-a fulgerat în minte în timp ce mă tot gândeam la Kinn. În acele zile în care nu aveam șansa de a fi singuri împreună și asta tocmai mă făcuse să mă gândesc la ceva care îmi spusese mai devreme.
– Nu îmi place să mănânc mereu același fel de mâncare.
Și cu asta, mintea mi-a luat-o razna. Ca și cum fulgerele m-ar fi lovit și m-ar fi lăsat să tremur de moarte. Dacă s-a plictisit cu adevărat? S-a plictisit și în sfârșit și-a dat seama că mă găsea drept prost și enervant, din cauza asta începuse să mă evite…
Eram atât de pierdut în gânduri, încât nici nu mi-am dat seama că Vegas și eu ajunsesem la poarta principală a Conacului Anakin. Khun Korn era pe verandă și când ne-a văzut, a deschis repede ușa și ne-a salutat.
Vegas a parcat apoi într-o parte și a așteptat un timp stând în mașină.
– Mulțumesc pentru că m-ai adus, am spus și eram pe cale să cobor din mașină, dar m-a prins de braț ca să mă oprească.
– Mă poți adăuga pe LINE? întrebă nenorocitul și i-am aruncat o privire curioasă.
Când Vegas a văzut că nu răspund, el a adăugat: Așa pot să-ți spun când motocicleta ta este gata.
La început am fost reticent, gândindu-mă dacă era necesar să-i dau LINE-ul meu. Dar dacă aș protesta, Vegas cu siguranță ar lungi-o și ar continua să mi-l ceară, așa că i-am luat telefonu, i-am introdus ID-ul de LINE și i l-am dat înapoi .
– Mulțumesc. Sună-mă dacă ai nevoie de ajutorul meu. Este distractiv să ies cu tine, Porsche. Vegas mi-a zâmbit și mi-a făcut cu mâna. Am dat din cap la gestul lui, mi-am luat rucsacul și am coborât din mașina lui. Eram pe punctul de a intra în vilă, când am dat de o figură cunoscută. Și, de această dată, chiar și cu sentimente familiare.
Am rămas uluit și mi s-a uscat gâtul rapid, când l-am văzut pe Kinn purtând încă uniforma și coborând din mașină. S-a uitat la mașina lui Vegas, iar apoi s-a uitat la mine.
Ne-am uitat unul la altul înainte ca ticălosul să-și arate postura enervant de intimidantă și a murmurat o propoziție: Vino în camera mea. Trebuie să vorbim. Felul în care rostise cuvintele cu calm m-a făcut nervos. S-a încruntat la mine și privirile acelea erau fulgerătoare de parcă ar putea să mă pătrundă direct. Simțeam anxietatea crescând în interiorul meu, gândindu-mă la ce avea să îmi zică Kinn în continuare.
M-am dus în camera pe care o ocupam eu și fratele meu și am pus mai întâi geanta pentru a merge direct la baie. Am deschis robinetul, am băgat mâinile sub apă și mi le-am adus la față. Am stat atât de mult timp așa înainte de a decide să mă șterg pe față cu un prosop. Am stat nemișcat în fața oglinzii și încă simțeam trupul cum îmi tremură la vederea lui Kinn.
De ce naiba mi-e frică? Chiar îmi este frică?
Acel sentiment semăna mai mult cu entuziasmul, cu așteptarea că, în sfârșit, vom vorbi serios după o săptămână de tăcere rece.
Mi-am îndepărtat gândurile și nu am lăsat emoțiile să mă copleșeascăîn timp ce făceam tot posibilul să nu mă mai gândesc. Am inspirat adânc și m-am reținut până m-am calmat… Dar la naiba, nu am putut! Nenorocitul ăla m-ar fi certat pentru ceea ce văzuse în noaptea aceea. Dar cel puțin asta însemna că încă îi păsa… Nu?
– Bună. Pot să stau cu prietenii mei weekend-ul acesta? În momentul în care am părăsit baia, Ché mi-a pus această întrebare în timp ce își punea lucrurile într-o geantă.
Nenorocitul ăsta mic! Nu-mi cere permisiunea dacă îți faci deja bagajele!
– Cu cine?
– Cu colegii mei de școală.
– Oh. A trecut mult timp. Am luat prosopul și mi-am șters o parte a feței.
Cum mergi?
– Hm… Poți să mă duci tu dacă vrei, spuse Ché bâlbâind și nu putea nici măcar să mă privească în ochi. Nenorocitul acela îmi ascundea ceva. Nu eram împotriva relației lui, am vrut doar să-l tachinez puțin, înainte să-l las să plece.
– Nu poți să mergi, am spus cu o voce destul de serioasă și, așa cum era de așteptat, fratele meu mi-a întors o privire iritată.
– Aahh!! De ce ești așa, frate!? Nu e ca și cum aș face ceva nepotrivit când voi fi plecat! a protestat Ché, apucându-și câteva din haine și era pe punctul să le arunce în mine, făcându-mă să râd în hohote.
Ahhh… De ce este fratele meu atât de drăguț?
– Ai vreo pasiune? Sau poate… o iubită? Am ridicat din sprâncene și l-am întrebat curios pe fratele meu. Nenorocitul a făcut apoi o față de parcă aș fi atins un nerv descoperit.
– Și tu? Unde este a ta? răspunse brusc Ché, făcându-mă să mă sufoc cu propria mea salivă.
– În regulă! Bine, poți să pleci, micuțule. Anunță-mă când sosești, am spus, strecurându-mi mâinile în buzunarul lateral al pantalonilor și adăugând: Nu lăsa pe nimeni însărcinată, nu sunt încă pregătit să fiu unchi.
Apoi am ieșit din cameră și am urcat la etajul doi. L-am auzit pe fratele meu protestând în urma mea, dar eram prea îngrijorat de ceea ce avea să se întâmple cu mine acum.
Știam că a merge în camera lui ar fi ca și cum m-aș sinucide, dar nu am putut să nu tremur la gândul că el fumează de furie. Frustrările pe care le rețineam de zile întregi păreau să dispară încetul cu încetul, dar au fost înlocuite de nervozitate și anxietate.
Am ajuns în camera lui Kinn și am stat în fața ușii lui să mă gândesc la asta câteva minute până am respirat adânc. Am strâns mânerul ușii șiîn momentul în care l-am deschis, mirosul de țigări mi-a lovit nasul de parcă ar fi făcut un foc de tabără în camera lui. Kinn stătea în picioare, sprijinit de peretele de lângă biroul lui. Nenorocitul deschisese doar o singură fereastră, în speranța că fumul va ieși din cameră prin ea, dar la naiba, ar fi trebuit să fiu eu cel care să scape prin ea în acest moment.
Kinn a tras câteva fumuri din țigară fără să-mi arunce nicio privire și lăsă fumul să stea pe o parte a buzei lui, eliberând-l încet. Nu știam la ce se gândea el în acel moment, dar știam că ochii lui nu mințiseră niciodată și ardeau tot ce atingeau, inclusiv pe mine.
– Unde ai fost cu Vegas? spuse fraza sa de început cu un accent de bază în timp ce ţinea ţigara aproape de scrumieră.
Eram puțin uimit, m-am simțit puțin vinovat de scena anterioară cu Vegas. Kinn s-a uitat apoi la fața mea, înainte de a se întoarce imediat la priveliștea de la fereastra lui. Nu țipa sau altceva, de parcă nu ar fi fost emoții în acele cuvinte. Eram al naibii de confuz. Nu era nici măcar impresionat.
– Eu… am înghițit saliva, făcând tot posibilul să continui ceea ce căutam să zic. Știam că trebuie să mă bucur că nu s-a năpustit asupra mea… Dar de ce mă simțeam ciudat? Mă simțeam atât de lipsit de suflare ca și cum eram sugrumat cu acele cuvinte goale ale lui. Era atât de rece încât îmi era frig.
– Ți-ai pierdut limba? spuse el în tăcere. Prea liniștit pentru mine.
– Mi s-a stricat motocicleta și Vegas era acolo, așa că m-a adus cu mașina acasă, am răspuns pe cel mai lejer ton pe care l-am putut face.
– Ți-am spus deja, Porsche. Nu te mai încurca cu Vegas, răspunse leneș, de parcă nu i-ar păsa deloc. Kinn nici măcar nu s-a obosit să mă întrebe de ce naiba mi s-a stricat motocicleta sau orice altceva și a tot evitat privirea mea…
– O să-ți spun încă o dată, Porsche… Nu mai ieși cu Vegas.
Acestui nenorocit îi pasă doar de Vegas. Nu-i păsa de mine.
– De ce? am întrebat cu o voce destul de rigidă, dar el doar s-a uitat la mine absent. Habar n-aveam ce naiba voiam să aud. Știam doar că fiecare gest pe care îl făcea mă rănea profund.
De ce ești atât de rece cu mine, Kinn?
– Ţi-am spus. Dacă cineva te vede în oraș cu el, nu e bine. În zilele noastre este ușor să aprinzi focul.
– Acesta este singurul motiv… Nu? am întrebat pe nerăsuflate. Am vrut să mă blestem pentru că mă simțeam așa și mi-am lăsat emoțiile să o ia razna pentru că m-am gândit că poate îi pasă de mine. Dar pe cine păcăleam? Nu îi păsa deloc.
La naiba, lasă-mă să înțeleg, Kinn, doar mă întrebi pentru că îți pasă de Vegas și nimic altceva?
-…Nu. A murmurat deodată, făcându-mă să tremur la răspunsul lui. Apoi Kinn s-a uitat la mine, genul de privire care mi-a mers direct la piept. A aruncat mucul de țigară în scrumieră în timp ce eram pierdut în acțiunile lui și nu mai știam ce naiba trebuia să cred.
Alteori, când am fi rămas singuri în camera lui, nenorocitul ăla nu ar fi pierdut șansa de a profita la maximum de mine. Dar această zi era diferită, de parcă acel Kinn pe care-l întâlnisem la început s-ar fi întors împreună cu zidurile lui, care erau prea greu de escaladat.
Așteptam să aud următoarea lui frază și speram la ceva mai mult decât un simplu răspuns blând… Dar de ce simțeam că nu va spune mai mult?
– Dă-mi fișierele pe care ți-am spus să le corectezi. Le voi da tatălui meu, răspunse Kinn formal și se uită înapoi la computerul lui. Încă nu știam care era motivul schimbării sale bruște de atitudine.
Dar de ce trebuie să fii așa? De ce te porți de parcă nu aș fi nimic pentru tine?
Dacă aș fi știut că ticălosul ăsta m-ar fi tratat așa, aș fi ascultat ceea ce a spus Pete și nu m-aș fi implicat niciodată cu el.
Mi-am strâns buzele, făcând tot posibilul să nu încep un protest față de tratamentul rece al lui Kinn. Am vrut să-l întreb ce s-a întâmplat și de ce naiba se comporta așa… Dar când m-am întors să mă uit la el, nenorocitul își pusese deja căștile și s-a întors cu fața la nenorocitul său de computer.
Erau mulți oameni dintre care puteai să alegi… Dar de ce naiba trebuia să fiu eu, Kinn?
De ce naiba ai început să ai grijă de mine într-o zi și ai renunțat complet în următoarea? Erau cuvintele lui Big corecte? Sunt cu adevărat doar o jucărie? Sunt ca unul dintre acei oameni cu care te-ai culcat înainte?
Uram acel sentiment și m-am urât pentru că l-am lăsat să ia controlul. Și ce era mai rău, chiar mă așteptam la mai mult de la el.
M-am aplecat și am început să răsfoiesc hârtiile pentru a găsi fișierul pe care mi-l ceruse Kinn. Fișierele din fața mea erau în thailandeză, dar textul era la fel de indescifrabil ca mintea mea confuză. M-am uitat la servieta din fața mea pentru o vreme și n-am îndrăznit să privesc în direcția lui Kinn. Fusese o ușurare că hârtiile erau dezordonate, cel puțin aveam un motiv pentru care să mă concentrez pe altceva și să iau o pauză de la fața lui Kinn și de la atmosfera aia a dracului de enervantă, care plutea deasupra noastră.
– Porsche? Vocea lui Kinn mi-a răsunat brusc în ureche și am fost imediat readus la realitate. Am luat documentul de care avea nevoie și m-am îndreptat spre biroul lui. Era chiar în fața mea, dar nu îndrăzneam să ridic privirea și să-l întâlnesc și am pus dosarul pe masă.
– Acesta este documentul pe care l-ai cerut. Dacă nu mai ai nevoie de mine, plec. Eram hotărât să părăsesc camera lui, când dintr-o dată mâinile lui Kinn enervant de mari m-au prins de braț pentru a mă opri. Am fost luat prin surprindere și când m-am uitat în direcția lui, Kinn se uita la mine cu ochii lui verzi.
– Sunt destul de obosit în ultima vreme…spuse el, cu cel mai dulce ton pe care l-am auzit vreodată de la el, înainte de a-mi aluneca încet degetele de-a lungul brațul meu și să mă apuce ușor de mână.
Mi-a mângâiat ușor palma de parcă ar fi încercat să-mi transmit ceva fără a avea curajul să o spună cu voce tare. Nu știam ce trebuia să simt pentru acțiunile sale, dar era prea devreme să mă bucur. Știam că ceva se întâmplase și așteptam ca el să continue ceea ce avea să spună. Daca era obosit, atunci de ce? Pentru ce motiv? Am fost cu el tot timpul și nici măcar nu-l văzusem ridicând un deget ca să fie atât de epuizat.
Kinn a continuat să mă țină de mână și am stat așa un minut sau două înainte ca cineva să decidă să ne tulbure micul nostru moment.
Zgomotul bătăilor la uşă s-a făcut auzit şi în cele din urmă unul dintre oamenii lui a intrat să vorbească cu stăpânul său.
– Khun Kinn, ai un oaspete.
În momentul în care Kinn a auzit ultimul cuvânt al propoziției celui din urmă, a lăsat imediat mâna mea și a privit în direcția noului sosit.
Am fost puțin șocat de reacția lui bruscă, dar când atenția mea s-a îndreptat spre ușă, am fost întâmpinat de o față cunoscută. Inima mea a tremurat în timp ce silueta din faţa mea înainta încet în direcția noastră. Toate întrebările din capul meu găsiseră brusc răspunsurile lor. Eram sigur că nu eram încă pregătit pentru asta.
– Kinn nu ne-am mai văzut de mult timp. Ți-am adus un cadou. O voce dulce și suavă, de la acesta din urmă, lăsând-l pe Kinn înțepenit pe scaun. Noul venit mi-a aruncat o privire înainte de a-și întoarce încet privirea către Kinn.
Era Tawan, fostul iubit al lui Kinn.
– Kinn… Nu-ți place? a întrebat Tawan când a observat că Kinn nu-i răspundea. S-a năpustit asupra lui, înclinându-și capul pentru a-i întâlni privirea lui Kinn. Mi-am mușcat interiorul obrazului când am observat apropierea celor doi.
La naiba, visez. Fața lui este și drăguță, cum pot să concurez cu el!? Stai… De ce naiba mă compar cu el în primul rând?
Am rămas tăcut, controlându-mi emoțiile în timp ce simțeam atmosfera grea care se așeza. M-am simțit sufocat de parcă aș fi fost sugrumat de emoții amestecate pe care abia le puteam stăpâni.
Numele tipului i se potrivea atât de bine, pentru că strălucea al naibii ca soarele, iar eu, eram doar o simplă umbră care nici măcar nu putea să se uite la el. Fără îndoială, erau făcuți unul pentru celălalt. Cine eram eu să mă bag la mijloc?
– Mulțumesc, mormăi Kinn brusc, după ce a fost uluit pentru o secundă. Nenorocitul s-a ridicat, s-a dus la Tawan și i-a luat cadoul din mână.
Am urmărit fiecare mișcare nenorocită a lor: Tawan era timid în fața lui Kinn și ticălosul nici nu se putea uita la el. Scena dinaintea mea era ca una dintre acele filme în care eroina și-a întâlnit partenerul pentru prima dată după mult timp. Aspectele și acțiunile lor arătau doar că se cunoșteau foarte bine. Încerca Tawan să-l recâștige pe Kinn? Și nenorocitul încerca să-i reziste, dar evident că nu putea. Dacă Kinn nu mai simțea nimic față de el nu s-ar fi comportat așa.
Intimitatea dintre cei doi era atât de copleșitoare, de parcă ar fi fost absorbiți într-o altă dimensiune prea strălucitoare. Foarte diferit de unde eram eu, cu întunericul invizibil din jurul meu. O singură privire asupra lor și deja am înțeles că nu aparținem acelei părți, părții pe care stătea Tawan chiar acum și eu nici măcar nu-i aparțineam lui Kinn. Camera era destul de spațioasă, dar eu păream că nu aveam unde să stau, mă simțeam ca un intrus.
Frustrarea și incertitudinea pe care le simțisem în ultimele zile deveneau prea mari pentru mine pentru a le suporta. Am urât totul, am urât acel sentiment. Și m-am urât pentru că am lăsat asta să mă consume. Mă înecam în râul gândurilor mele când, deodată, vocea lui Tawan a răsunat.
– Kinn, pot să vorbesc cu tine… Singur? Sclipirea din ochii lui Tawan dispăru brusc în timp ce zăbovea cu privirea în direcția mea. Da, am vrut să ies, să scap de acolo cât mai repede, dar picioarele mele nu se mișcau, parcă erau lipite de blestemata de podea. Corpul îmi tremura ușor de tensiune în timp ce îmi strângeam pumnii strâns.
Kinn a imitat gestul lui Tawan și s-a uitat în direcția mea. Dar privirea lui nu a întâlnit-o niciodată pe a mea, răceala cu care m-a tratat era dovedea clar mă evita.
– Ce trebuie să-mi spui? îi murmură lui Tawan.
Intimitatea lor, gestul și chiar atitudinea lui Kinn față de mine erau ca un baraj de gloanțe, care ploua peste mine și tremuram neputincios la fiecare lovitură. Nu mai aveam loc acolo, nu aparțineam acelui loc și mă durea, la naiba.
Dar dacă Kinn ar fi avut curajul să mă privească și m-ar fi ales în locul lui…
La naiba… eu… Doar…
Aș fi fost fericit?
Sunetul ușii lovite și apoi deschise rapid a atras atenția tuturor, ne-am trezit privind în acea direcție. Era Tankhun, se trezise de curând și mergea drept în direcția noastră cu o expresie încruntată.
– Ce dracu faci aici!? strigă el în timp ce trecea prin uşă, ridicând atmosfera grea care ne înconjura.
– P’Khun. Tawan se ridică de pe canapea și se forța să zâmbească în timp ce ticălosul îl înjură în semn de salut.
– Kinn, de ce naiba ai lăsat-o pe târfa asta să intre!?urlă Tankhun la Kinn.
– Ajunge, Khun. Ieși afară acum. Kinn apucă brațul fratelui lui mai mare ca să-l oprească, dar Tankhun nu era calm și nu avea să renunțe cu ușurință.
– P’Khun, am un cadou pentru tine. Tawan și-a încercat norocul și era pe cale să-i dea lui Tankhun cadoul, dar Khun a refuzat să-l accepte și și-a îndepărtat mâinile de Tawan.
– Spune mulțumesc! Fără niciun gest de onoare, Kinn și-a atacat fratele mai mare, făcându-mă să mă uit la el. De ce naiba ticălosul ăla se purta așa cu Tankhun? Tawan era mai important decât fratele tău?
– Deci, de ce naiba te-ai întors!? Ce vrei de la fratele meu!? Nu ai avut destul!? Tankhun arunca cuvinte precum niște cuțite și nu-i păsa nici măcar ceea ce ar putea simți destinatarul. Kinn blocă apoi calea spre acesta din urmă cu trupul lui și mi-a făcut semn în grabă să îl ajut.
– Porsche. Mai întâi scoate-l pe Khun de aici, spuse Kinn cu o voce poruncitoare: lăsându-mă fără cuvinte. Cu frustrarea și gelozia, care s-au acumulat în mine, nu puteam decât să mă uit la el. Am rămas fără cuvinte și singurul lucru pe care îl puteam simți era durerea pură, care răsuna în inima mea. Știam că nu încerca să mă dea afară imediat, ci voia doar ca fratele lui mai mare să termine cu mofturile lui, dar la naiba. De ce m-am simțit dat afară? Ar fi trebuit sa mă bucur că am această șansă de a scăpa, dar pur și simplu nu mă puteam abtine să nu mă simt ca un rahat.
– Khun… M-am apropiat de Tankhun și i-am apucat gâtul cu brațul meu stâng înainte să-l trag repede pe nenorocit afară din cameră. Ochii lui Tawan erau ațintiți asupra mea în timp ce îl scoteam afară pe nenorocitul ăla nebun. Apoi mi-am întors privirea cătreKinn, care părea destul de supărat de atitudinea fratelui său și nici măcar nu s-a obosit să-o întâlnească pe a mea, în schimb a privit în altă parte .
– Uf! Porsche! De ce naiba mă oprești!? Tankhun a protestat în timp ce părăseam camera lui Kinn pentru a-l întâlni pe Pete. Nenorociții stăteau în fața camerei lui Kinn, fără să se obosească ca măcar să-și prindă stăpânul.
– Oi! Ajutați-mă! le-am spus, dar nimeni nu părea să îndrăznească să vină.
– Nu putem, răspunse Arm, făcând tot posibilul să ascundă vocea lui tremurândă.
– Huh? De ce? am întrebat enervat când îl târam pe Tankhun de guler și iată că l-am aruncat asupra bodyguarzilor săi lași. Dar în momentul în care am făcut ce mi s-a cerut, ticăloșii s-au îndepărtat și n-au îndrăznit să se atingă de niciun fir de păr al șefului lor.
– Dl. Tankhun ne-a ordonat să facem asta. Și dacă nu-l ascultăm, el ne va pedepsi. Unul dintre oamenii lui mi-a șoptit și eu am răsuflat frustrare. M-am săturat, dar eram și bucuros că am putut să-l trag afară din cameră. L-am cărat singur și l-am aruncat pe canapea ca să-l liniștesc. Oamenii lui s-au panicat din cauza faptelor mele, dar nenorocitul mai avea ceva curaj și a protestat împotriva mea.
– De ce mă oprești, Porsche !? O fac doar ca să te ajut! spuse Tankhun, uitându-se la mine. Eram încă șocat de revenirea bruscă a trecutului a lui Kinn și acum un altul mă punea pe nervi. La dracu!
– Khun, nu a fost politicos să faci asta. Tawan ar putea găsi această casă ca fiind neprimitoare dacă continui să faci ceea ce tocmai ai făcut, a adăugat Pete pentru a mă ajuta să-l calmez pe ticălos în timp ce îl blocam pe Thankhun.
– Oricum nu este binevenit aici! De ce mai trebuie să fiu drăguț cu el? El nu merită! Și nu merită să fie cu Kinn pentru că acel loc îi aparține lui Porsche! #PorscheTeam! a răspuns Tankhun cu voce tare, subliniind ultimul cuvânt pe care tocmai îl șoptise. Asta ar putea însemna un singur lucru: ticălosul știa asta de la bun început. Simțindu-mă destul de epuizat de evenimentele din ziua aceea, pur și simplu m-am prăbușit pe canapea, ținându-mă de tâmplă. Am masat ușor pentru a scăpa de tensiune.
– Nu poți să-l lași pe nenorocitul ăla blestemat să se bage între voi doi, pentru că este un lucru rău! Știi ce i-a făcut lui Kinn?
– Khun…, a spus Pete.
– Când nenorocitul se întâlnea cu Kinn, se prostitua cu alții! Era foarte infidel, dar Kinn a fost un prost pentru că tot a acceptat curva aceea! Și acum vrea să-și ceară scuze!? După toate lucrurile prin care a trecut fratele meu!? Kinn chiar a rămas traumatizat din cauza a ceea ce a făcut! Și acum că Kinn încearcă să se deschidă totuși la o nouă iubire, ticălosul ăla nu-l va lăsa în pace! Tankhun mi-a spus cu seriozitate faptele. M-am pierdut în cuvintele lui și mă îndoiam dacă spune adevărul gol-goluțș sau doar inventează lucruri. Să-l cred?
– Hai omule, nu lăsa asta să te afecteze. Probabil că Tawan a vrut doar să îl viziteze pe domnul Kinn și gata, spuse Arm, încercând să elimine atmosfera grea care se crease în mine încă din acea dimineață. Dar Tankhun nu l-a lăsat să continue și i-a aruncat o privire periculoasă.
– O persoană ca el nu ar fi mulțumită doar cu o vizită. Știu pentru că i-am fost prieten înainte… Vulpea aceea vicleană are cu siguranță un plan ascuns. Nu-l lăsa să primească ce vrea, cumnate! Nu vreau să-l mai văd pe fratele meu în afurisita aia de gaură a iadului.
– Cumnate? Unul dintre oamenii lui a mormăit și micul nenorocit a mormăit imediat ca răspuns.
– De ce? Ai o problemă cu asta!?
– N-niciuna Khun… sunt doar…
– Doar, ce!?
– U-uhm…
Tankhun a tot bolborosit despre Kinn și despre cum voia să fiu eu acolo în loc de Tawan drept “cumnatul său”. Diferite voci răsunară în timp ce continuau să se certe și să facă un schimb de opinii asupra a ceea ce se întâmpla. M-am uitat la ei fără expresie de parcă te-ai uita la o emisiune și ei erau distribuția. Puteam să-i văd vorbind cu mine, dar eram atât de pierdut în gânduri încât nu puteam nici măcar să înțeleg ce spuneau. Gândurile și emoțiile pe care am încercat să le suprim în acele ultime zile izbucniseră deja și se revărsaseră chiar în fața mea. Mi-a venit să plâng, dar nu căzut lacrimi din ochi.
De ce făcea Kinn asta? Se aștepta să se întoarcă Tawan? Pentru asta m-a evitat? A fost o surpriză? Sau fusese întotdeauna conștient și de asta el m-a abordat doar ca înlocuitor și, în cele din urmă, m-a dat afară o data că Tawan s-a întors?
Capul meu era complet încurcat când am încercat tot posibilul să nu mă gândesc prea mult la ce s-a întâmplat. Am oftat din nou și am apucat o parte a părului dându-l deoparte.
Faptul că Kinn încă îl iubea pe Tawan nu era imposibil, altfel nu ar fi păstrat acele fotografii și videoclipurile lor dacă nu simțea nimic pentru acea persoană. Doar gândul la asta m-a făcut să realizez că nu-i pasă deloc de mine și ceea ce am avut a fost doar o simplă scânteie a momentului, nimic mai mult.
– Este doar fostul lui Kinn! Nu trebuie să fii atât de dur cu tine însuți! Te susțin! a declarat Tankhun și am putut doar să oftez ca răspuns.
De ce ești așa Khun? Tot ce ai spus… Este adevărat? Sau este doar un alt joc care ți se învârte în cap?
Dar dacă ar fi fost fals, nu ar fi fost atât de supărat de prezența lui Tawan. Nu mai puteam.
Gândurile acelea m-au distrus și nu mai aveam puterea să ripostez.
Dar Kinn nu va fi suficient de prost pentru a face pace cu Tawan… nu?
– Ahhh! De ce dracu mă gândesc așa? Arătam ca un băiat gelos!
Eram într-o criză psihică când Pete s-a apropiat și m-a bătut ușor pe
umăr.
– Să ieșim să fumăm, Porsche, a șoptit el și eu doar am dat din cap în semn de aprobare.
Mi-am așezat cutele hainelor înainte de a-mi lua rămas bun de la Tankhun, dar nenorocitul era prea îngrijorat de ceea ce se întâmplase, așa că nici nu am așteptat un răspuns. Am deschis ușa, eu și Pete ne-am îndreptat spre scări, dar am fost întâmpinat imediat de o siluetă care pleca.
Era Tawan, care tocmai părăsise camera lui Kinn. Ne-am oprit o secundă și am așteptat ca Tawan să plece, dar acesta din urmă s-a oprit în fața noastră, s-a uitat la mine din cap până în picioare înainte de a-mi trimite un zâmbet viclean, apoi a plecat. Am rămas puțin uluit și privirea mea l-a urmărit pe nenorocit.
– Ce a fost asta? a șoptit Pete și eu am ridicat din umeri ca răspuns. Mă simțeam de parcă mi-am făcut un nou inamic fără măcar să încerc. Poate că amândoi nu ne-am plăcut.
Pete și cu mine eram pe cale să începem să mergem din nou, când dintr-o dată vocea enervantă de bariton răsună din spate. Și aici am crezut că este deja destul, dar nenorociții ca ei nu știu niciodată când să se oprească.
– Simți mirosul? spuse ticălosul și mi-am încrețit nasul la declarația lui. Nu simțisem niciun miros neplăcut, în afară de acești doi, care încercau să facă mișto de mine.
– Ce miros P’? a răspuns celălalt.
– Este ca un miros rânced, un miros înțepător distinct… la fel ca…
– Gunoiul? răspunse celălalt.
Am simțit sângele fierbinte urcându-mi la tâmplă și vederea mi s-a încețoșat de furie.
– Da. Ce păcat, poate că cineva l-a lăsat aruncat pe pământ și nici nu s-a obosit să îl ridice. Hahaha!
Și cu asta, mi s-a rupt răbdarea. Aveam de gând să-l sugrum pe Big din toate punctele de vedere posibile împreună cu gura lui murdară, dar Pete m-a prins de gât cu braţul lui şi m-a târât jos în grădină. Mintea mea era înflăcări și încercăm să nu cedez mâniei mele.
Nenorocitul ăla! Într-una din zilele astea chiar l-aș fi bătut! Acești ticăloși își așteptau șansa și acum era momentul cel mai bine să se răzbune! Kinn, care mă ignora după bunul său plac, doar punea gaz pe foc și m-a ars bucată cu bucată.
Pete a oftat în timp ce mă privea tremurând de furie.
– Hei. Nu lăsa asta sa te afecteze. Nenorociții ăia doar glumeau, a spus el și m-a bătut pe umăr. M-am uitat înapoi înainte de a privi în altă parte. Pete și-a aprins o țigară și i-am imitat gestul, trăgând adânc din țigară.
Ziua de astăzi fusese atât de stresantă încât primul fum de nicotină s-a simțit aproape ca și cum ai mânca un brownie de ciocolată: o plăcere liniștitoare. Amândoi am tras câteva fumuri înainte ca Pete să vorbească brusc.
– Te-ai îndrăgostit deja de el, nu? spuse el uitându-se încet spre grădină. Nu a mers mai departe și a tăcut. Pete nu s-a uitat direct la mine, poate pentru că știa deja la ce mă gândesc și doar își încerca norocul, sperând să răspund nu, dar nu am făcut-o. Am tăcut o vreme și amândoi am continuat să fumăm.
Știam și simțeam în interior că m-am îndrăgostit deja de el și mă simțeam atât de bine că el mă schimbase. Îmi dăduse suficient curaj să-mi deschid mintea la posibilitatea ca plăcerea cuiva să nu se limiteze la sexul celeilalte persoane. Acel sentiment față de Kinn îmi dăduse curaj să lupt împotriva eului meu interior și îmi schimbase punctul de vedere asupra sensului mai profund al vieții și al iubirii. Începusem să accept o realitate pe care înainte nu o găseam posibilă. Am acceptat că Kinn a profitat de slăbiciunea mea și, în schimb, m-am îndrăgostit de el.
Dar în acel moment m-am simțit atât de exclus! De parcă aș fi singurul care purta toate acele sentimente fără nimeni care să mă ajute.
– Indiferent de ce se întâmplă Porsche, mă ai în continuare pe mine. Pete s-a întors să se uite la mine cu atâta îngrijorare în ochi, parcă ar fi auzit gândurile mele. M-am uitat la el și nu m-am putut abține să nu mă gândesc la ceea ce spusese el în tot acest timp.
Cu cât urci mai sus, cu atât te doare mai tare atunci când cazi.
Și asta era ceea ce simțeam în acel moment.
– Nu sunt diferit de ceilalți… Nu-i așa? am întrebat încet, aproape sufocând un sughiț în timp ce aprindem o altă țigară. Pete și-a strâns gura și se uita la mine cu o expresie îngrijorată mascată pe toată fața. Am continuat să-mi fumez țigara în timp ce simțeam că mă arde marginea ochilor. Lacrimi fierbinți au început să-mi umple globii oculari, dar eram încăpățânat și nu voiam să le las să curgă în fața lui Pete, chiar dacă era el. Nimeni nu ar fi trebuit să mă vadă supăratpe Kinn. Nu aș fi permis-o pentru nimic în lume.
Pete s-a uitat la mine în tăcere, nu am mai discutat și am continuat să ne umplem plămânii de fum. Când mi-am terminat a treia țigară, mi-am luat rămas bun și am intrat direct în casă. Din moment ce Kinn încă mă ignora, am rămas tăcut în camera mea. Nemernicul mă scutise de osteneala să-l văd și să vreau să-l lovesc cu pumnul în față.
M-am întins pe pat, cu brațul sprijinit în spatele capului meu, și am încercat din răsputeri să adorm. Fusese o zi obositoare și o noapte bună de somn ar fi trebuit să fie plăcută pentru a-mi reîncărca energia… Dar la naiba, eu nu puteam să dorm. Am încercat să-mi schimb pozițiile și să găsesc una bună, dar la dracu nu a mers. Am reglat perna și am pus-o pe o parte în speranța că reușesc să obțin un rezultat diferit, dar la naiba a fost o risipă de timp, nu am putut dormi. Și la tot ce mă gândeam era la fel, iar și iar. Eram atât de pierdut în gânduri încât nici măcar nu mi-am dat seama că se făcuse dimineață. Se iviseră zorii și ar fi trebuit să încep să lucrez la zece dar nu mai aveam energie.
Kinn mă evita, așa că nu trebuia să merg atât de devreme la muncă, nu? Doar mă gândeam la atitudinea ticălosului ăla față de mine și eram deja epuizat ca naiba. Pe lângă asta, în mintea mea era și privirea neîntreruptă dintre oamenii lui de parcă m-ar ucide în orice mod posibil.
Kinn nenorocitule! De ce dracu nu pot să încetez să mă mai gândesc la tine!? Cât îmi doresc ca tu să fi fost cel care suferă pentru această tortură emoțională!
Cu epuizarea de la prea multă gândire și lipsă de somn din când în când mă trezeam aţipit. Am încercat să joc niște jocuri pe telefon pentru a alunga somnul, dar tot nu mă puteam opri din căscat. I-am trimis un mesaj lui Tem și l-am întrebat dacă este liber sau ceva de genul, dar ticălosul nu răspunsese încă la niciunul dintre mesajele mele. Poate pentru că era prea ocupat cu lucrurile de la școală.
Era deja târziu și nu îmi era deloc foame. Toată ziua băusem doar apă și m-am culcat la scurt timp după. Pete a încercat să mă facă să iau ceva care să-mi umple stomacul, dar eram prea neliniştit ca să mănânc. Trecuse ziua și nu făcusem altceva decât să rămân în camera mea. Spre surprinderea mea, cineva mi-a bătut la ușă și m-am ridicat să verific cine este.
“P’Chan.” Stătea de cealaltă parte a ușii. Mi-am ridicat repede mâinile în semn de respect și am fost întâmpinat de o privire rigidă pe chipul lui.
– Nu trebuie să lucrezi azi? M-a întrebat acesta din urmă pe un ton serios. Am coborât capul si i-am raspuns.
– Da, dar m-am trezit destul de târziu, îmi pare rău. Am stat închis în camera mea toată ziua și nu l-aș putea învinovăți dacă mi-ar tăia din salariu. Mi-am ridicat privirea ca să-l întâlnesc pe P’Chan și el și-a cutremurat capul ușor, apoi mi-a dat un document.
– Du-i asta domnului Kinn și verifică-le. Gărzile mi-au spus că ei nu au mâncat nimic de azi dimineață. Am încercat fără tragere de inimă să iau documentele înainte de a-i aduce un omagiu lui P’Chan care pleca.
Ei? Kinn era cu cineva? Nu era ca și cum mi-ar păsa. Dar de ce naiba trebuia să i-o aduc eu? Nu îndrăzneam încă să-l înfrunt.
Doamne, de ce este atât de greu?
Am închis ușa, m-am dus spre patul meu în timp ce mă plimbam înainte și înapoi uitându-mă la documentele din mâinile mele.
Sunt singurul din casa asta? Știu că sunt șeful bodyguarzilor lui Kinn, dar de ce dracu ar trebui să-i dau aceste documente? Tot timpul… De ce acum?
M-am gândit în sinea mea, înainte de a arunca dosarele pe patul meu și de a mă prăbuși pe o parte. Am închis ochii, făcând tot posibilul să mă calmez. Ar trebui să mă prefac că leșin? Dar P’Chan mă văzuse deja, așa că a fost un nu. Sau ar fi trebuit să lovesc piciorul de colțul patului și să le spun că nu pot merge pentru că am fost rănit?
Ești atât de prost Porsche, la ce naiba te gândești!?
Mi-am luat fața și mi-am frecat ochii de furie. Nu mai aveam scuze și am stat prea mult timp în camera mea. P’Chan m-ar fi certat cu siguranță dacă nu plecam imediat. Am oftat și m-am ridicat din pat. M-am apropiat de oglindă, mi-am îndreptat cutele hainelor înainte de a urca scările. Chiar dacă mă simțeam rigid și obosit pentru a face orice, corpul meu părea să aibă o energie proprie.
Am ajuns în camera lui Kinn și, fără alte formalități, am intrat ca de obicei pentru că nu mă obosisem niciodată să bat mai întâi. Eram pe cale să merg direct la masa lui Kinn să arunc dosarele și să plec cât mai curând posibil, dar picioarele mele au înghețat pe loc ca și cum ar fi fost blocate de o tonă de lipici pe pardoseală.
Mâinile îmi tremurau de șoc când priveam o scenă îngrozitoare care era dezvăluită în fața ochilor mei.
Era Kinn, care stătea pe canapea cu cineva cunoscut călare pe el. Privind mai clar, am văzut că era Marsh, băiatul preferat al lui Kinn. Hainele lor erau neîngrijite și pe cale să cadă în timp ce mâinile lor se mișcau pe trupurile lor nepăsătoare.
Ochii mi-au tremurat când am simțit că frigul mi-a lovit tot corpul. Am strâns pieptul cu o mână și am făcut tot posibilul să nu-mi cadă lacrimile.
Doare. De ce naiba doare atât de tare?
Kinn mi-a simțit brusc prezența și când ochii mei s-au întâlnit cu ai lui, îl trase imediat pe Marsch din poală. Eram atât de pierdut în scenă la care nu știam ce să fac sau cum să reacționez. De parcă istoria se repetă, dar de data aceasta, cu un alt impact asupra mea. Am simțit un lichid fierbinte curgând pe obrazul meu înainte de a ieși cât mai repede posibil.
Ieri a fost Tawan, iar acum asta? De ce naiba îmi faci asta, Kinn!?
De ce naiba trebuie să îmi arunci în față că nu simți la fel!? Nu mai suport! M-am săturat…
~Fără cuvinte. O bila neagră pentru Kinn?. ~
-Sunny-
