Edit
–Kinn–
– D-le Kinn, de ce nu te duci să te odihnești mai întâi? Te vom informa cu privire la evoluția situației mai târziu. Pol s-a apropiat de mine cu a treia ceașcă de cafea a nopții. Stăteam rigid, controlând și verificând totul cu atenție, indiferent de cât timp trecuse. Amândoi verificasem documentele și neuitam prin camerele de supraveghere din jurul casei pentru dovezi care l-ar fi prins pe vinovat cât mai curând posibil, astfel încât să nu poată scăpa.
– Camera CCTV a fost spartă acum două săptămâni. Încerc să recuperez datele șterse, dar persoana care a făcut-o trebuie să fie bine informată și foarte bună. E nasol pentru că fișierele au fost șterse și aproape că nu a mai rămas nimic, spuse Arm stresat.
– La naiba, sunt epuizat! Reordonați doar fișierele. Cu toate acestea, am pierdut doar documente. Cineva ar fi putut să facă ceva în interior cu noi, Kinn. Și trebuie să fi fost în casa noastră de mult timp. Altfel, nu ar fi fost atât de complicat. După cum văd eu, cred că a fost planificat cu atenție. Kim trânti puternic hârtiile în fața lui.
Toți s-au adunat în biroul meu și s-au aliniat pentru a rezolva actele cu cheltuieli. Au săpat în tranzacțiile anterioare, vechi de până la zece ani, în cazul în care ar exista indicii, pentru a găsi vinovatul din rămășițele documentelor adiționale.
Cred că Porsche nu are absolut nimic de-a face cu asta. Și mă voi asigura să o dovedesc. Îl voi găsi pe impostor și îl voi pedepsi.
Se întâmpla adesea în alte societăți ca ori de câte ori o persoană, care se concentrase exclusiv pe a fi discrete, să fie ușor prinsă, în cazul de față trebuie să fi fost șarlatan sau așa ceva. M-am gândit că, dacă unul dintre angajații noștri vechi, care lucra aici de ani de zile știa cum funcționează afacerea noastră, iar unul dintre ei trebuia să fie mintea. Și a trebuit să recunosc că acele documente lipsă ne-au șocat foarte tare. Fișierele furate conțineau informații despre afacerea noastră cu privire la bunuri ilegale, cum ar fi arme și bunuri imobiliare de frontieră, inclusiv facturile de plată. Dacă aceste informații s-ar fi scurs, clienții noștri și-ar fi pierdut încrederea în noi pentru că ne-am dezvăluit identitatea secretă.
Totul era despre piața neagră. Toate informațiile trebuiau să fie extrem de confidențiale, inclusive numele, terenul, titlul de proprietate și suma comandată. S-a ocupat de toate greșelile, așa că securitatea fusese compromisă.
Și dacă concurenții, care dețineau acele hârtii ar fi băieți răi, faptul că poliția ar putea să ni le ia, ar fi însemnat sfârșitul.
De aceea era o problemă foarte serioasă pentru noi. Chiar dacă am putea cumpăra adesea poliția, acest tip de ilegalitate pe scară largă nu putea fi acoperită de autoritățile aflate de partea noastră. Lipsa documentelor însemna, de asemenea, că suntem vulnerabili. Ne-am fi putut pierde reputația și încrederea clienților noștri, care erau gata să ne întoarcă spatele ori de câte ori riscam să stricăm totul. Am fi pierdut mulți bani, iar posibilitatea de a da faliment era mare.
– Kim, notează totul, ce fel de informații se pierd și cine va beneficia de ele. M-am întors către fratele meu, care a continuat să răsfoiască documentele.
– Bine, îl voi lăsa pe Anon să ia notițe.
I-am cerut ajutor fratelui meu în această chestiune, așa că stăteau cu toții în biroul meu. Nu puteam folosi niciunul dintre subordonații mei, motiv pentru care și ei au fost îndepărtați. Gardienii care se aflau în fața ușii erau tulburați pentru că nu lăsasem pe niciunul să mă ajute, ceea ce însemna că eram suspicios față de ei.
Deoarece majoritatea documentelor dispărute erau sub jurisdicția mea, oamenii lui Kim nu știau nimic despre ele. Am avut probleme doar cu angajații care lucrau pentru mine, așa că atunci când le-am ordonat să evite verificarea dosarelor, toată lumea a lăsat capul și a acceptat. Ordinul meu fusese absolut, să fiu sincer cu toată lumea.
M-am așezat și am oftat pentru a suta oară. Oricât de rece era aerul condiționat, transpirația îmi curgea constant pe gât și pe spate.
Era aproape ora cinci. După ce Porsche și-a făcut bagajele și a anunțat că își dă demisia fără să asculte de nimeni, am recrutat imediat oameni să vină să găsească niște dovezi. A fost o afacere de anvergură, nu am vrut ca Porsche să fie suspectat. De asemenea, dădeau vina pe un suflet nevinovat, așa că voiam să le dovedesc tuturor că Porsche nu are nimic de-a face cu asta.
Am crezut în cuvintele lui, iar după ziua aceea mă hotărâsem să-l ascult mai mult. Am sperat că, în ciuda a tot ceea ce se întâmplase între noi, inclusiv frământările emoționale și necazurile din afaceri, situația nu ne va afecta relația. I-aș arăta astfel sinceritatea mea și cât de serios eram cu el.
Poți să mă aștepți? Te rog, ascultă-mă, și dă-mi ocazia să explic.
Indiferent de motiv, nu l-aș mai răni niciodată. Din cauza a ceea ce s-a întâmplat, am fost și eu rănit. Nu m- am plictisit de el, mi-a fost atât de dor de el și voiam să merg să îl împac, voiam să-l urmăresc dar nu aveam suficient timp. Chiar dacă l-aș fi urmărit în acel moment, ar fi fost inutil dacă nu i-aș fi curățat numele. Așteptam până se liniștea și îi arătam ce făceam pentru el. Speram doar să nu fie prea târziu.
~Ꭿ Ꭿ Nu sunt sigur de timp și nu i-am prins inima doamnei Wan Laeng Dang. Nu pot să-i prind inima. Îmi pare rău pentru proprietarul inimii la care nu m-am uitat niciodată. Nu simți? Ꭿ Ꭿ~
Vocea stridentă a fratelui meu nebun m-a scos din minți. Am privit scena cu dezgust, ticălosul zăcând cu fața în jos pe podea, cu un teanc de hârtii. Muzica lui Lukthung cânta în fundal de pe telefonul său, împreună cu vocea lui teribilă care fredona pe melodie, alternând cu vocile lui Arm, Ai Pol și Jet, ce îl urmăreau cu voce tare, ca într-un cor nebun.
Cât despre Pete, el ajutase inițial cu documentele, dar acum le stivuia pentru a le folosi ca să-și sprijine capul. El dormea lângă Khun, îi foloseam gărzile, așa că a trebuit să suport acea nebunie.
– Dl Vegas… Dl Vegas este plecat, mormăi Pete din când în când în somn, fapt ce mi-a oferit tandrețe. Ziua trebuia să-l urmărească pe Vegas și noaptea trebuia să mă ajute cu acele documente. Chiar avea să adoarmă în ritmul ăsta și, deși nu voiam să-l obosesc atât de mult, nu prea aveam de ales. Pete a fost unul dintre cei mai de încredere oameni pe care i-am avut.
Fratele meu Khun, l-a auzit murmurând, s-a întors ca un părintre spre fiul său și l-a mângâiat pe fund pe Pete de parcă ar fi vrut să-l facă să adoarmă.
– Oh, du-te la culcare shhh…
Kim și cu mine ne-am uitat unul la altul și nu ne-am putut abține să nu scuturăm din cap. Atmosfera din cameră era tensionată, dar pentru că Tankhun era acolo, o ușura oarecum. Ceilalți bodyguarzi se legănau pe ritmul cântecului ca niște idioți, suna amuzant, dar la naiba, trebuiau să fie serioși. Dacă firma ar fi dat faliment, am fi pierdut totul.
– Poți opri muzica? Înnebunesc! Kim se întoarse cu o expresie enervată pe chip.
– De ce? Te fac să te simți mai relaxat, de aceea am pornit muzica. Ce e cu tine, Kim? Khun s-a ridicat și l-a certat pe Kim.
– Ei bine, gusturile tale muzicale sunt cumplite și îmi amorțesc timpanele! Poți să taci?
– Păstraţi-vă calmul. Toată lumea se distrează. La naiba, spune-mi ce melodie vrei și o voi cânta. S-a uitat în jur și s-a oprit la oamenii lui Kim, care s-au uitat la fratele meu mai mic și au clătinat încet din cap.
– Mie… nu-mi place nicio melodie, răspunse Anon gânditor.
– Ce?! Bine, deci din ce provincie ești? Lista mea de redare conține toate regiunile. Khun și-a afișat cu mândrie ecranul telefonului.
– Din nord.
– Bun! Săptămâna trecută am fost la pub-ul lui Jaye Yok. Am și melodia asta. Îmi place mult. Pol, Arm pregătiți-vă!
Kim și cu mine ne-am privit confuzi.
– Porniți muzica, am învățat două cuvinte noi din regiunea de nord. După aceea, în toată încăperea a răsunat muzică tunătoare.
– Urcând pe munte pentru a-i aduce un omagiu lui Buddha, venind din oraș am învățat două cuvinte. Jug Kim și TokTok. Jughead este o șopârlă, iar TokTok este un gecko. A trebuit să devin adult ca să știu că un gecko și o șopârlă sunt două lucruri diferite. Hei! Exact! Gecko este un gecko … Soparla este o soparla! Hei! Exact! și a început să cânte.
Oh, la naiba!
Mi-am lipit mâna de tâmplă în timp ce nenorociții de Pol și Arm se ridicau și dansau împreună cu dansatorul Khun. Cine ar fi crezut că șeful și subalternii unei familii mafiote ar putea glumi așa?
– Ajunge! Anon, ia paleta pentru mine. Kim a luat telefonul din mâna lui Khun și a oprit imediat muzica.
– De ce vrei paleta? întrebă el.
– Să te lovesc în cap!
– Este atât de rău. Îl va învinge cu adevărat Dl. Kim pe Dl. Tankhun? spuse Arm în glumă. Nu că nu i-a fost frică să îi răspundă lui Kim, dar legătura pe care o creasem îi făcea să știe când să glumească și când să fie serioși. Ar putea să devină obraznic așa și să scape cu asta.
– Arm! Tu, trădătorule! Muzica mea este oprită pentru că l-ai lăsat să-mi ia telefonul! Se întoarse, îl înjură pe Arm, apoi luă telefonul din mâna lui Kim.
– Gusturile tale s-au schimbat. Cine te-a învățat să asculți aceste cântece?
– Ei bine, persoana care mi-a deschis lumea acestui gen de muzică este Porsche. Eh, vorbind despre Porsche, cred că… Porsche… Khun s-a uitat la mine, știa că eu și Porsche nu eram în relații buneîn acel moment, dar nu mă consolase niciodată. În mare parte, mă certase pentru că l-am rănit.
~ᎯᎯ Oh! Apropo de Porsche… uh! Doare! Mă doare toată inima… Cum reziști? ᎯᎯ ~ Khun și-a pus mâna pe pieptul stâng şi s-a zvârcolit ca în agonie. Am vrut să mă ridic și să-l lovesc piciorul chiar atunci.
Dacă n-ar fi fost fratele meu, aș fi preferat să-l împușc în față și să-i reproșez că este enervant.
– Mi-ai rănit urechile. Nu ți-e somn? Trebuie să dormi, nenorocitule! spuse Kim furios.
– Doar pentru că ai venit acasă, nu poți să-mi dai astfel de ordine… Khun își ridică sprâncenele spre Kim, purtându-se ca un superior.
– Ce dracu e în neregulă cu tine? Sunt atât de supărat pe tine! Kim se uită în jur și văzu că restul gărzilor îl priveau suspicios. Se uită la ei în timp ce își coborau rapid privirea.
Ce naiba? De partea cui ești cu adevărat?
– Așteaptă și ai să vezi. Îi voi spune lui Porsche că l-ai revendicat deja pe fratele lui. Te va bate până la moarte. Nu vei muri ușor, nu-i așa, Kim?
– Nu mai vorbi! La naiba! Kim a dat cu piciorul într-un teanc de hârtii, am simțit mirosul problemelor. Cei care stăteau pe jos au evitat hârtiile.
M-am întors și m-am uitat la Kim confuz. Dacă ceea ce spunea Khun era adevărat, atunci Porsche ar putea fi supărat pe mine nu numai pentru că l-am rănit, ci și pentru altceva!
La naiba! Super treabă, Kim! La naiba, frate!
– Băieți, este suficient. Să fim serioși. Le-am spus amândurora în timp ce Kim a încetat în mod deliberat să-l omoare pe Khun cu privirea lui ucigătoare și s-a întors spre mine.
– Orice ar fi spus, nu trebuie să-l asculți, răspunse Kim cu voce joasă.
– Să nu faci nimic ce ar putea să mă facă de rușine. Am îndreptat un pix spre fața lui. Relația mea nu era încă clară, iar dacă avea o aventură cu frățiorul lui Porsche, cu siguranță aș avea mai multe probleme decât înainte.
Sincer, am fost destul de surprins de ceea ce se întâmplase mai devreme, atunci când Kim, rece și indifferent, a explodat de furie când Chè a fost împins de Big. Îl bătuse pe nenorocitul ăla și sincer nu am vrut să intru în asta pentru că îmi era teamă că Porsche va afla. Aveam o bănuială cu privire la ceea ce se întâmplă, dar chestia asta trebuia rezolvată mai târziu.
Kim este o persoană bună, dar flirtează până la moarte! El este mult mai jucător decât mine. Sunt chiar mort!
– Nu te stresa. Porsche oricum nu se va întoarce la tine, spuse Khun vesel și aproape că i-am aruncat un teanc de hârtii.
– Nici măcar să nu încerci… Le-aș putea scăpa la timp. M-a amenințat, privind grămada de documente din mâinile mele.
– Lovește-l pe nenorocitul ăla! Kim se uită la Khun, apoi s-a întors să se uite la mine.
– Ești sigur că nu a fost Porsche?
– Da, sunt foarte sigur, am răspuns fără ezitare.
– Cine crezi că este? întrebă Kim nervos și m-am gândit o clipă la asta.
– Chiar nu știi? întrebă Khun cu sprâncenele ridicate. Întreaga cameră a tăcut în timp ce toată lumea s-a oprit din orice făceau și s-a uitat la Khun.
– Crezi că este foarte greu de ghicit? Privind de pe Marte, poți vedea foarte bine cine este, spuse el sarcastic.
– Cine este? întrebă Kim.
– Ticălosul de Big, spuse fratele meu fără să clipească din ochi. Gardienii se priviră neîncrezători.
– Oricine de aici poate spune că îl suspectez, dar te asigur că el este, spuse încrezător, indiferent la orice altceva. Nu că nu l-aș fi crezut, l-am bănuit și eu pe Big, dar a trebuit să găsesc dovezi concrete. Pentru a-l prinde pe el și pe toți subalternii lui, trebuia să fie prins în flagrant.
În noaptea în care a încercat să mă hărțuiască, Khun mi-a spus despre asta, dar am încercat să ignor. Oricât de supărat eram în adâncul sufletului, trebuia să rămân calm pentru că, dacă găseam vreodată dovezile, nu voiam să-i dau șansa de a scăpa.
– Dacă te gândești la ceea ce gândesc eu, trebuie să găsim acele dovezi, astfel încât să nu poată scăpa, spuse Kim, apoi s-a întors din nou să se așeze și să continue să lucreze.
– Kim, pot să-l împrumut pe Anon să mă ajute cu ceva?
– În regulă, a răspuns Kim.
– Anon, de mâine, urmărește-l pe Porsche pentru mine.
– De ce? Credeam că nu îl bănuiești pe Porsche? întrebă Kim.
– Nu. Trebuie să fi plecat acasă acum, vreau doar să mă asigur că e în siguranță. Anon, te rog aruncă o privire.
Kim și Anon dădu din cap înțelegând.
– Da, D-le Kinn.
Timpul a trecut de după-amiază târziu până în zori. Toți cei din cameră se culcaseră spre dimineață, lăsându-mă în continuare concentrat asupra literelor din fața ochilor mei.
În capul meu, doar fața lui Porsche tremura constant. Chiar dacă ne-am întâlnit cu o zi înainte, de ce îmi era atât de dor de el?
M-am întins pe scaun și am închis ochii să mă odihnesc puțin, am încercat să mă relaxez și să eliberez de stresul reprimat, care mă ținea prins ca într-o menghină.
– D-le Kinn…
Nu știam când am ațipit, dar am simțit că eram leșinat de ceva vreme. Nu dormisem niciodată bine noaptea de când eu și Porsche ne culcasem ultima oară împreună. Nici nu-mi aminteam să fi adormit din cauza lucrurilor care mă deranjau.
Când am deschis ochii, am știut că Big a intrat în cameră și și-a adus fața aproape de a mea.
– Ce-i? am spus surprins. M-am îndreptat repede și mi-am ajustat poziția pe scaun. Big s-a îndepărtat și a mutat tava cu mâncare pe masa din fața mea.
– D-le Kinn nu ai mâncat nimic de azi dimineață, așa că am adus niște terci și suc. Big a pus o lingură în bolul de terci, apoi a turnat sucul în pahar.
– Nu, nu mi-e foame. Am spus repede și am întors capul să mă uit la ecranul computerului. Am minimizat toate ferestrele documentului la care mă uitam pentru a-l ascunde în cazul în care Big ar arunca o privire.
– Dar Dl. Kinn nu poate bea doar cafea .
– Poți pleca. Am spus rece. Vocea mea este posomorâtă din cauza sentimentului de paranoia legat de comportamentul lui.
De ce dracu’ se poartă ca o dădacă cu mine?
– Mănâncă puțin din asta, te rog. Big a implorat. Aluat o lingură de terci și a încercat să mă hrănească.
M-am uitat la el neîncrezător. La ce se gândea? Nu a văzut că mă simțeam inconfortabil cu el? Da, nu am spus despre incidentul care s-a întâmplat între noi, dar nu l-am mai tratat la fel ca înainte, ceea ce era destul de evident. Mi-am păstrat distanța și am evitat să-l las să intre în camera mea.
Sincer, când am deschis ochii și i-am văzut fața, eram cât pe ce să-l lovesc cu pumnul. Am vrut să adaug niște vânătăi pe fața lui deja umflată de ieri, datorită lui Kim, dar trebuie să o fac bine. Cum îndrăznește să profite de mine în timp ce eram inconștient și, de parcă nu era de ajuns, a îndrăznit să îndrepte și pistolul spre Porsche. A avut noroc că nu am fost eu cel care l-a lovit.
Cu toate acestea, a trebuit să găsesc dovezi concrete care să-l arate drept principalul vinovat. Așa că trebuia să-l țin cât mai aproape posibil pentru a evita daunele pe care le putea face.
– Mănâncă, te rog. Big mi-a adus o lingură de terci la gură cu o mână pusă cu grijă sub ea.
– Pleacă, am spus rece în timp ce i-am tras mâna.
Big m-a prins brusc de mână, care a tras-o pe a lui.
– D-le Kinn, vă rog să nu faceți asta. A dus lingura în bol și mi-a ținut încheieturile cu amândouă. Am fost uimit. Începeam să simt că devine prea mult.
– Dl. Kinn s-ar putea să te îndoiești de mine, să nu ai încredere în mine, să nu mă lași să mă apropii din nou de tine sau altceva, spuse el cu o voce tremurată și încercă să mă privească fix în ochi de parcă ar fi vrut să-mi spună că orice ar fi spus el este adevărul.
– Dar D-le Kinn, trebuie să mănânci ceva, te rog? Sunt îngrijorat de sănătatea ta. Nu vreau să te văd așa. M-a luat de mână și și-a pus-o pe obraz. Nu știam de ce mi-am simțit brusc pielea de găină pe tot corpul. Nu l-am mai suportat să facă asta.
Deodată s-a auzit o bătaie în uşă:
– D-le Kinn.
– Pleacă de aici Big! Am țipat înainte să se deschidă ușa.
– Kinn, ești ocupat?
Am respirat adânc înainte de a închide ochii când mi-am dat seama cine a intrat. Big s-a îndepărtat imediat de mine înainte de a ridica mâna pentru a-l saluta pe noul venit.
– Pleacă de-aici, am spus obosit. Tawan s-a uitat la Big și la mine alternativ, cu nemulțumire.
– Da, D-le Kinn, răspunse Big înainte de a ieși stângaci din cameră.
– Am adus ceva de mâncare. Te deranjez? Tawan a pus geanta pe biroul meu.
La naiba! Ce zi este astăzi? De ce toți oamenii vor să mă hrănească brusc?
Dacă Porsche ar fi făcut așa, nu m-ar fi deranjat deloc. Dar cei care au intrat au fost cei care mi-au creat cele mai multe probleme. Am luat-o razna!
– Nu te-ai întors încă în Anglia? am spus adunând toate documentele de pe masă și punându-le în sertar.
– Ai spus-o de parcă m-ai alunga. A făcut o mutră și m-a privit nedumerit. Întotdeauna am crezut că e drăguț când se strâmba așa, dar acum mă deranja.
Dacă ar fi fost Porsche, nu m-ar fi deranjat. Dacă ar spune ceva fără sens, dacă m-ar zgâria pe față cu ghearele, ar fi fost perfect. Era cu adevărat diferit. Și acum că mă gândeam la Porsche, ceva mi-a trecut prin cap.
– Te-ai dus să te întâlnești cu Porsche? am spus, uitându-mă înverșunat la fața lui.
S-a oprit scurt, ceea ce a confirmat afirmația mea.
– De ce îl deranjezi? am întrebat eu cu severitate. Cu cât își îndepărta mai mult privirea de la mine, cu atât îl găseam mai suspicios.
– Porsche a venit să-ți spună? întrebă Tawan încet.
– Nu aceasta este problema. Vreau să știu de ce îl enervezi?
– A fost doar o coincidență, spuse Tawan încet, dar acțiunile lui m-au iritat. Era o minciună care părea foarte ușor de văzut. A fost o coincidență că cineva ca Tawan ar putea să-l întâlnească pe Porsche așa? Habar n-aveam despre ce amenințări vorbea Porsche, deoarece era foarte supărat.
Și acum aș putea spune că nu mai aveam aceleași sentimente pentru Tawan, cu cât îl vedeam mai mult, cu atât îmi doream mai mult să nu fie acolo.
– Nu știu ce i-ai spus lui Porsche, dar te avertizez, nu te mai încurca cu el, am spus răspicat în timp ce mă uitam la el.
Și-a mușcat buza tare, privirea părea nemulțumită și după aceea, expresia a început să se schimbe. Ochii îi scânteiau de furie și chipul începu să arate o expresie rebelă. Am știut asta văzând reacția lui.
– De ce? Nu pot să-l ating pe Porsche? De ce îl protejezi? Vocea lui ieșea cu aroganță, era foarte diferită de tonul dulce pe care îl folosea de obicei pentru a-mi vorbi. Am început să mă gândesc: cum aș fi putut îndura să fiu cu el?
– Vreau să-ți spun că povestea noastră s-a încheiat. Nu ar trebui să te amesteci în chestiuni care nu te privesc și să complici lucrurile.
– Așa și? Nu pot să cred că ai uitat deja de mine. M-am întors, de ce le acorzi atenție celorlalți?
În timp ce mă uitam la Tawan, am început să-l privesc ca un nebun, el a spus acele cuvinte de parcă m-ar fi stăpânit, de parcă ar putea face ce vrea, indiferent de sentimentele celorlalți.
– Tot ce s-a întâmplat a fost din cauza ta. Cum îndrăznești să te prefaci? am spus eu strângând din dinți. Nu am țipat, nu aveam de gând să țip deloc, dar cuvintele au ieșit ca o sabie tăiată și persoana din fața mea s-a dat înapoi.
– Încă ești supărat pe mine? Mi-am cerut deja scuze. Vreau doar întoarcerea ta. Dacă mă întrebi de ce fac asta, este doar pentru că vreau să te întorci la mine. Vocea începu să-i tremure, fața i se umflă de parcă ar fi fost pe cale să plângă.
– Nu ne putem întoarce la felul în care eram înainte. Trebuie să accepți adevărul. Înainte să mai pot spune alte cuvinte, a sunat telefonul.
M-am uitat la ecran și inima a început să-mi bată sălbatic când am văzut numele înregistrat pe ecran.
– Bună. M-am ridicat de pe scaun și am apăsat butonul de răspuns, indiferent cine era în cameră cu mine.
[De ce i-ai ordonat acestui idiot să mă urmărească?]
Vocea lui Porsche aproape că mi-a rupt timpanele de la celălalt capăt al telefonului. Părea furios, dar în mod ciudat i-am oferit un mic zâmbet.
– Porsche…
[Te întreb de ce i-ai ordonat lui Anon să mă urmărească, Kinn? Nu sunt prizonierul tău! Eşti nebun? Îți pierzi timpul făcând lucruri inutile, la naiba!]
Inima îmi bătea ritmic, ca într-o frenezie. Doar sunetul vocii lui m-a făcut să fluier de dorință. Creierul meu a ghicit cum arăta, fața trebuie să fi fost roșie în acel moment și de aceea am tot chicotit.
– Nu, sunt doar îngrijorat. Vreau să mă asigur că ești în siguranță.
[La naiba! Dacă nu încetezi să te încurci cu viața mea, te omor cu siguranță! Și nu încerca să-l faci pe idiotul ăsta să aducă mâncare scumpă și să o atârne din nou la ușa casei mele!]
Am râs viclean, uitând cât de iritat eram acum câteva minute, până la punctul de a uita că până și ochii cuiva erau periculos de ațintiți spre mine.
Nu mă așteptam ca Porsche să se enerveze din cauza asta. Îi ordonasem lui Anon să meargă la restaurantul meu preferat și să cumpere ceva de mâncare și apoi să o atârne în fața ușii lui. Urmasem sugestia lui Khun: ca să-l recuperez pe Porsche, trebuia să-i fac pe plac.
– Eh, doar mănâncă. Pun pariu că faci o față morocănosă chiar acum. Nu lovi cu picioarele în jurul tău. L-am tachinat pentru că știam că atunci când Porsche era supărat, avea tendința să dea cu piciorul, canapeaua mea fiind victima lui preferată.
[Ești nebun, Kinn! Nu este amuzant. Dacă mai trimiți oameni să mă urmărească, eu…]
– Kinn, cu cine vorbești?
Zâmbetul de pe fața mea a scăzut brusc și m-am uitat la Tawan, care era furios.
– Tawan întreabă cu cine vorbești.
Am fost șocat de ceea ce a spus și de faptul că mi-a smuls telefonul din mână.
– Ce faci?! am strigat eu tare.
[Ah! Concentrează-te doar pe oaspetele tău! Du-te dracu’, Kinn!]
Și linia s-a închis imediat.
– Porsche… Porsche… Tawan, de ce îmi faci asta?! M-am întors să mă uit cu furie la persoana din fața mea. Am apăsat butonul pentru a-l suna înapoi pe Porsche, dar, așa cum era de așteptat, telefonul era oprit. La dracu!
Mi-am aruncat telefonul mobil cu putere pe birou. Am crezut că e prea mult din partea lui să-mi ia telefonul așa.
– Ieși din camera mea acum!! Am țipat la el și a sărit șocat.
– De ce ești așa de furios?
De ce sunt supărat? Mai întrebi ca un prost de ce sunt supărat?
Avea o privire încăpățânată și din tonul vocii lui nu se temea deloc de mine. Nu avea dreptul să pretindă că mă domină!
Am respirat adânc pentru a-mi calma emoțiile, l-am prins de braț până când degetele mi s-au înfipt în pielea lui și au lăsat vânătăi.
– Tawan, ascultă-mă bine. Povestea noastră s-a terminat. Nu te mai iubesc. Îl iubesc pe Porsche. Tu înțelegi? Oricât m-am străduit să-mi suprim sentimentele, nu mi-am mai putut reține furia. Am trântit mâna cu putere în masă pentru că, până la urmă, am fost vinovat că l-am amăgit pe Porsche, dar totul ar fi fost mai ușor dacă Tawan nu s-ar fi amestecat.
– Kinn… Ochii i-au pâlpâit și vocea i-a tremurat. Dacă s-ar fi întâmplat asta înainte, nu aș fi suportat să-l văd așa, dar acum mă enerva și îmi doream să dispară imediat din ochii mei.
– Dispari! am spus fără nicio urmă de bunătate.
– Kinn, ești din nou supărat pe mine, nu-i așa? Tawan s-a apropiat să mă țină de braț, dar l-am tras imediat.
– Tawan! Oprește-te! L-am luat din nou de braț și l-am târât violent spre ușă. Nu știam câtă forță am folosit, dar părea că silueta zveltă abia plutea, târându-se.
– Kinn, m-ai rănit.
Nu-mi pasă!
Am deschis imediat ușa și l-am scos afară.
– Nu te amesteca din nou cu mine sau cu Porsche. Dacă nu te oprești, nu pot să promit că nu vei fi rănit.
– Kinn, ce se întâmplă? Kim și Khun au urcat scările spre camera mea.
– Tawan, ce cauți aici? Și ce i-ai făcut lui Kinn?! Khun se întoarse să-l privească pe Tawan cu ochi înflăcărați.
– Kinn, îmi pare rău. Vocea lui tremura și lacrimile au început să curgă. M-am uitat la el serios și mi-am pus o mână pe frunte pentru a-mi reveni.
– Pleacă de-aici, am repetat.
– Fratele meu mai mic te-a dat deja afară din viața lui, de ce te-ai întors din nou? Și cum ai intrat în casa noastră? strigă Khun furios.
– Hei calmează-te. Kim îl reținu repede pe Khun.
M-am simțit epuizat de toate dramele și problemele care se întâmplau, așa că nu le-am mai ascultat discuția. Am închis imediat ușa și m-am așezat pe canapea, am închis ochii și m-am întins obosit. L-am auzit pe Khun țipând din afara camerei până când totul a tăcut. După scurt timp, ușa camerei mele s-a deschis și au intrat frații mei.
– El a plecat! Khun păși în cameră.
– Șterge-l pe nenorocitul ăla. Kim a venit și s-a așezat lângă mine.
– Sunt mulți oameni ca el. Când te vede, începe imediat să plângă. Este un actor atât de bun! Vreau să mă duc să-l bat! Khun le-a făcut semn să părăsească camera și să-l urmeze pe Tawan, dar Kim l-a tras repede de braț.
– Hahaha, chiar frate. Dacă ești atât de supărat, du-te și mănâncă ceva rece pentru a te calma. Kim clătină din cap exasperat.
– Ce e în neregulă cu tine, Kinn? Ce s-a întâmplat? Khun se opri când era pe cale să-l lovească pe Kim în față.
– L-am lăsat pe Anon să-l urmărească pe Porsche, apoi în timp ce Porsche vorbea cu mine la telefon, Tawan mi l-a smuls, am spus strângând maxilarul.
– L-ai uitat acum pe Tawan? întrebă Kim.
– Da! am răspuns fără ezitare.
– Sunt surprins pentru că Porsche nu este genul tău deloc. Uită-te la toți tipii cu care te-ai întâlnit înainte. Toți au fost drăguți cu tine, dar cu Porsche va trebui să folosești o anumită putere pentru a-ți croi drum, spuse Kim râzând.
– Ei bine, încă nu cred că îmi place.
După cum a spus Kim, toți cei pe care i-am avut în viața mea au fost slabi și buni. Mi-au plăcut moi, dulci și drăguți, dar Porsche avea o față bărbătească, mușchi încordați, un tatuaj cool și o personalitate sălbatică. Dar în mod ciudat, când era cu mine, am crezut că e drăguț. Aș fi în stare să mă împac cu el?
– Privind la soția ta, este cam brutală. Nu ți-e frică ca-i să fii bătut până la moarte? Cred că într-o zi îți va scoate sânge din cap pentru a-ți spăla picioarele, spuse Kim de parcă ar fi avut pielea de găină.
– Ché nu este foarte diferit de Porsche. Nu ți-e frică și ție? Khun îşi miji ochii spre Kim.
– Nu este ca fratele lui! E mai drăguț, spuse Kim brusc, înainte de a-și da seama că a făcut o scăpare. S-a întors și s-a uitat la mine, mușcându-și buzele, dar îmi era prea
lene să mă ocup de lucruri atât de banale. Tocmai aceeași problemă la care nu am găsit o soluție.
– Crezi că ar trebui să mă duc eu să-l iau? M-am gândit dacă să merg sau nu să-l iau pe Porsche înapoi. Am vrut să-i explic și să-l fac să înțeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat.
– Oh, mai bine nu. L-am sunat mai întâi pe Anon și a fost bătut de Porsche. Nu știu cât îți convine, spuse Kim îngrijorat.
– Huh?
– Nu merge să vorbești cu el acum. Cred că ar trebui să aștepți să se calmeze puțin, răspunse Khun.
– Ah, bine atunci. Am dat din cap ca răspuns. Dacă m-aș fi dus imediat la Porsche, oricum nu am fi putut vorbi și mi-ar fi scăpat până la urmă printre degete. Era obiceiul lui să fugă, ca să nu-l găsesc.
– Odihnește-te, deocamdată, Kinn. Ne ocupăm noi de documente, spuse Kim.
– E în regulă, dar oricum nu pot dormi. Am mutat mormanul de hârtii și m-am așezat pe canapea. Cât despre nenorociți, Kim s-a deplasat prin cameră cu subalternii săi care au ocupat treptat colțurile camerei, privind cu atenție documentele.
Când a venit seara, trupul meu a început să protesteze. Mi-am întins picioarele și m-am întins în speranța de a-mi odihni ochii timp de zece sau douăzeci de minute pentru a ameliora ochii arși și durerile de spate.
Dă-mi puțin timp să-mi limpezesc mințile, asta-i tot.
Sunetul telefonului m-a făcut să sar de șoc pentru că eram într-un somn adânc și mă temeam că am depășit timpul de odihnă așteptat.
La naiba! E nouă dimineața?
M-am uitat la ceasul de pe perete înainte de a scutura violent din cap. Am dormit până a doua zi și am fost înfășurat în pături. Cei care au venit să mă ajute ieri erau toți încă acolo, dar toți dormeau în cameră, inclusive Kim, care dormea pe covor, dar avea și o pătură.
M-am grăbit să iau telefonul, care suna constant. Toți au început să se trezească unul câte unul. Mi-am frecat ochii și m-am uitat la ecran un minut bun înainte de a sări în picioare șocat.
– Porsche! Am răspuns rapid la apel rostindu-i numele.
[Kinn! Unde este casa lui Tawan?]
Vocea lui Porsche gâfâia și era evident panicată, deoarece cu greu puteam auzi cuvintele.
– Stai puțin Porsche, ce s-a întâmplat?
[Te-am întrebat unde este casa lui Tawan?] A început să țipe fără să-mi răspundă la întrebări.
– Porsche, calmează-te. Ce se întâmplă? Am încercat să-l calmez, când am început să am un sentiment rău despre asta.
[Fratele meu a dispărut! Din cauza fostului tău! Bastardule! Ți-am spus să nu te mai încurci cu viața mea! De ce să-mi tragă fratele în toate astea?]
– Ce?! Cine a dispărut? Cum s-a întâmplat? De îndată ce am spus acele cuvinte, Kim, care stătea întins pe podea, s-a ridicat brusc și s-a întors imediat să se uite la mine.
– Ce se întâmplă, Kinn?! întrebă Kim îngrijorat.
[Doar spune-mi unde este casa nenorocitului ăla, la naiba! Dacă îi face ceva fratelui meu, jur că îl voi omorî!]
– Unde ești, Porsche? Vin imediat să te caut, am spus.
Am vrut să-l văd înfiorător de mult și să mă asigur că și el este în siguranță. Eram îngrijorat pentru fratele lui, dar eram mai îngrijorat că ar putea fi rănit dacă ar face ceva fără mine lângă el.
– Kinn, ce s-a întâmplat?! Kim, care stătea în fața mea, m-a prins de umăr îngrijorat.
[Oriunde ar fi, îl voi găsi chiar dacă nu-mi spui.]
– Tawan? Am încercat să conectez evenimentele în mintea mea, în timp ce mă gândeam dacă Tawan are vreo legătură cu asta.
[Da! Cine altcineva ar face asta?]
– Cum așa? Înainte să-mi termin fraza, el a izbucnit brusc.
[Oh! Am uitat că nu ar fi trebuit să te întreb. Trebuie să o protejezi pe fosta ta soție!]
– Să mergem să-l căutăm împreună, Porsche.
[Îl pot găsi singur, idiotule!! Nu trebuie să-mi spui nimic!]
– Porsche! Porsche! Dar linia a fost întreruptă. Am încercat să sun înapoi de multe ori, dar apelul a eșuat de fiecare data, înainte să observ oamenii din jurul meu.
– Cine a dispărut, Kinn? Spune-mi. Fața lui Kim se întunecase și a început să se frământe.
– Ché a dispărut.
– Ce? Unde este? Când? Kim s-a ținut de tâmplă și a început să se plimbe prin cameră.
– Aseară, nu mi-a răspuns deloc. Am crezut că doarme! La naiba! Ar fi trebuit să știu că ceva nu era în regulă! Kim clătină din cap iritat, începea să pară nebun.
– Nu stiu. Încă nu înțeleg, la naiba! Porsche a spus că Tawan a fost cel care l-a luat. I-am spus lui Kim tot ce știam și încă nu înțelegeam de ce Porsche era atât de sigur că este Tawan.
Nu pentru că îl protejez pe Tawan sau altceva. Singurul motiv pentru care Tawan ar coborî la acel nivel era egoismul, dar dacă ar face vreodată ceva, cred că s-ar gândi la asta cu atenție. Se va asigura că nimeni nu îl prinde ușor.
Dar pentru că Porsche îmi spusese niște lucruri ciudate, i-am spus lui Tawan să nu glumească cu fratele său. Sau făcuse Tawan asta pentru a-l amenința pe Porsche? Dacă da, atunci Tawan era atât de prost.
– La naiba! înjură Kim furios.
– Grăbiți-vă și pregătiți-vă. Ne vedem afară în zece minute. Să mergem mai întâi să-l căutăm pe Porsche acasă. Am comandat tuturor din cameră.
– Nenorocitule, trezește-te! Du-te în camera ta să dormi sau o să mori! Kim s-a apropiat și l-a lovit cu piciorul pe Khun adormit.
– Huh… hârtii… hârtii… De îndată ce și-a deschis ochii, Khun s-a târât peste hârtiile din fața lui.
– Nu. Nu, fratele lui Porsche a dispărut!
– Unde a plecat? întrebă el curios, era pe jumătate adormit și pe jumătate treaz.
– Nu știu. Ajută-ne să-l găsim! țipă Kim, apoi părăsi imediat camera.
– Hei! A fost răpit?
Nimeni nu i-a răspuns lui Khun și toată lumea s-a dus să se pregătească repede. M-am spălat pe față și mi-am curățat neglijent corpul înainte de a-mi schimba rapid hainele și de a mă pregăti să ies din casă. Între timp, nu am renunțat să încerc să formez numărul lui Porsche și să fac mai multe încercări de a suna. În timp ce coboram scările, cineva de la intrare mi-a făcut să fiarbă sângele.
– Bună. Vegas a făcut un semn de salut.
– Ce faci aici? m-am repezit spre el.
– Am adus actele spre semnare. Nu pot veni? Sprâncenele lui s-au ridicat și un zâmbet sclipitor s-a extins în colțurile buzelor.
Am vrut să sar peste el și să-l lovesc în față, dar îmi făceam griji pentru Porsche iar lucrurile sale nu erau atât de importante.
Un apel a venit de pe telefonul mobil al nenorocitului, acesta a răspuns și chipul i s-a spart într-un zâmbet larg, când a văzut numărul înregistrat.
– Probabil că nu a putut răspunde pentru că linia era ocupată. Vegas a ridicat telefonul și mi-a arătat ecranul unde era numele Porsche. Am strâns telefonul atât de tare în mână încât se putea sparge în orice moment. Am strâns din dinți de furie.
– Da, Porsche. Vegas a răspuns la apelul din fața mea și a continuat să-și bată joc de mine.
Era clar că mă enerva. Oricât de bună era relația noastră înainte, nu știam dacă ne putem întoarce la cum eram înainte. Amândoi știam că linia fusese trasată.
– Așteaptă acolo, voi ajunge imediat acolo. Vegas s-a întors brusc și s-a repezit la mașina lui, ignorându-ne. Am presupus că i s-a spus aceeași problemă și nu-mi venea să cred că Porsche i-a cerut ajutorul lui Vegas. Gândindu-mă la asta, am simțit multă furie.
– La dracu! Am dat o lovitură iritată în vaza mare de pe marginea scărilor.
De ce trebuie să fie Vegas?
Porsche era Porsche, dar în acea situație nu aveam de ales decât să-l urmăresc pe Vegas.
De ce ai încredere în Vegas? Mă vorbesti de rău și zici că nu te ascult, dar nici tu nu m-ai ascultat niciodată! Prima persoană la care ar trebui să ceri ajutor în momente ca acestea sunt eu! De ce trebuie să fie Vegas?
~În următorul capitol nu ne vom mai întâlni cu Kinn și Porsche, pentru că începe infernul – povestea lui Vegas și Pete. ~
-Sunny-
