Dezvăluirea
– Hei! E cineva acolo!? Poți să-mi dai ceva de mâncare, te rog? Mi-e foame! Băiatul de liceu a țipat spre ușă în timp ce își rătăcea privirea prin camera în care se afla. Era un loc vechi, cu un miros de mosc și mucegai care stăruia în nas și în fiecare colț al încăperii.
Ieri, în timp ce se întorcea liniștit după o lungă zi de școală, Ché a fost răpit de un grup de bărbați în costume de culoare închisă și a fost băgat cu forța într-o dubă necunoscută. Totul fusese atât de brusc și, înainte să-și dea seama, se afla deja într-o camera necunoscută. Trecuse o zi, iar Ché încă nu știa cine și care a fost motivul pentru care fusese răpit. Era atât de îngrijorat și nu avea de ales decât să continue să se plimbe în spațiul închis.
Era deja ora prânzului când Ché a decis să se așeze și să se odihnească după o zi de făcut ture la întâmplare. A fost norocos că brațele și picioarele lui nu erau legate, spre deosebire de momentul din interiorul mașinii, pentru că ar fi trebuit să depună eforturi ca să se elibereze. Însă hainele băiatului erau dezordonate, din cauza răpirii, dar, din nou, era încă închis. Ché nu era un novice în luptă și autoapărare, dar nici suficient de prost încât să se ia la bătaie cu atâția oameni cu o singură mână.
– Cine naiba mi-a făcut asta? De ce mă aflu brusc în această situație? Ce naiba vor de la mine?
O mulțime de întrebări i-au trecut prin cap în timp ce stătea liniștit în colț. Camera era goală, fără nicio piesă de mobilier sau măcar mâncare, care să-l țină ocupat, iar liniștea era atât de asurzitoare încât singurul lucru pe care îl putea face era să-și îmbrățișeze genunchii și să se sprijine cu spatele de perete.
Ché a oftat, probabil că era deja al sutălea lui oftat pe ziua aceea. Putea doar să spere că fratele lui mai mare sau Kim va observa absența lui și va veni să-l caute.
A fost un moment de tăcere în capul lui, când, deodată, zgomotul ușii care se deschidea l-a scos din transă. Ché s-a ridicat imediat și s-a uitat cu speranță la persoana care intra, dar când și-a dat seama că nu era cea la care spera, totul în jurul lui s-a prăbușit.
– Khun Tawan.
O voce de bariton răsună în cameră, strigându-l pe arogantul care tocmai intrase și, probabil, stăpânul lor.
– Ce naiba vrei de la mine!? Ché mârâi la bărbatul din fața lui.
– Calmează-te băiete. Nu te voi răni din nou.
Bărbatul înalt, cu un fizic grațios și haine de clasă, a tăcut la protestul său. Aura băiatului era diferită de cea a bărbaților, care îl luaseră, dându-i senzația că, probabil, acest băiat era cel care ordonase să fie răpit.
– Cine ești și ce vrei?! Ché strânse din dinți de furie.
– Chiar nu ai idee cine sunt eu? chicoti Tawan, scanându-l pe Ché din cap până în picioare.
– De unde să știu? Ești un nebun sau așa ceva? răspunse Ché supărat. Dacă ar fi putut să-i prindă pe acei oameni unul câte unul, băiatul acela din fața lui ar fi căzut primul. Părea a fi o țintă ușoară.
– Cine eşti tu? Și ce naiba vrei de la mine? Dacă mă răpiți cu gândul la o răscumpărare, uitați-o. Nu am nimic să-ți ofer!
Motivul ar fi putut fi superficial, dar Ché nu se gândise decât la cel mai rău caz posibil. Nu era bogat sau altceva, așa că habar nu avea de ce l-au răpit acei oameni.
– Arăți exact ca fratele tău mai mare, nu? Dar ești mult mai drăguț. Tawan și-a adus fața către Ché și a mijit ochii pentru a vedea mai bine. Băiatul din fața lui era frumos și, dacă nu ar fi făcut o verificare de fond a lui Porsché, nu ar fi știut că băiatul era doar un simplu cetățean.
– Este din cauza lui Kim? Vrei să ne desparți!? Ché a conceput această idee a lui, făcându-l pe bărbatul din fața lui să ridice sprâncenele.
– Kim? Stai… nu-mi spune că încercați să țintiți la ambii frați Terrapanyakun? Hahaha! Doamne, nu-mi vine să cred. Voi frații chiar aveți mari speranțe, nu? Încercați cu ambii copii ai celei mai puternice familii mafiote din Thailanda!
– Huh? Ce naiba vrei? Nu înțeleg ce vrei să spui, dar poți măcar să-mi dai de mâncare? Mi-e foame! Ché a ignorat ceea ce spusese Tawan despre el și fratele său pentru că îi era prea lene să întrebe și prea flămând să se gândească. Crezuse că e inutil să vorbească cu el pentru că ticălosul părea prea prost. De asemenea, credea că fratele său îl va găsi.
– Nici măcar nu ți-e frică să mori? întrebă Tawan surprins.
– Ar trebui să te întreb același lucru. Băieți, nu vă este frică de moarte? Pentru că dacă fratele meu află că sunt dispărut, cu siguranță sunteți terminați! a declarat Chè încrezător.
– Da, da! Fratele meu este așa, fratele meu așa este! Nu te-ai săturat să spui „fratele meu” tot timpul? spuse Tawan batjocoritor.
– Desigur că nu! Serios, totuși, ai probleme cu fratele meu? Probabil de asta m-ai răpit. Ché se îndreptă spre Tawan și își încrucișă brațele pe piept. Cu cât îl privea mai mult din cap până în picioare, cu atât îl găsea mai dezgustător.
– Nu am, vorbesc serios. Dar dacă mă tot deranjează pe mine și pe iubitul meu, cu siguranță va înțelege. Tawan se apropie de chipul lui Ché.
– Iubitul tău? Ooooh. Ești fostul iubit al lui Kinn, nu? Înțeleg perfect acum. Trebuie să fi durut foarte mult să fii ignorat de el, așa că faci glume cu fratele meu acum? spuse Ché viclean. Era conștient de ceea ce se întâmplă între Kinn și fratele său mai mare, iar Ché auzise și că fostul lui Kinn s-a întors, probabil pentru a-și repara relația ruptă, dar fusese respins în mod deliberat. Nu era complet inconștient de treburile fratelui său, dar nu se aștepta să-l poată întâlni pe Tawan în persoană.
Incapabil să-și stăpânească furia, Tawan s-a îndreptat spre Ché, l-a prins pe băiat de obraji și l-a ciupit violent.
– Mucosule!
– M-mă doare! Lasă-mă să plec!! Ché și-a schimbat rapid fața și se uită la psihopat. Ești copil de școală sau ceva de genul? De ce joci aceste jocuri copilărești?
– Chiar ai gura mare, băiete? Ce dacă sunt? Hah!? Ce ai de gând să faci în privința asta!? Tawan l-a împins pe Ché până când spatele i-a lovit puternic peretele.
– Crezi că asta mă sperie? Doar ești nesigur. Pentru că orice ai face, fratele meu va fi mereu înaintea ta. El este chiar mai bun decât tine, pentru că Kinn nu l-ar urmări așa dacă nu ar fi fost! Ché a început să se distreze, enervând persoana din fața lui. Reacțiile lui Tawan au fost atât de evidente și aproape că l-a făcut pe Ché să râdă în sinea lui. Nenorocitul era atât de amuzant, încât Ché nici nu-și putea imagina că Tawan era răufăcătorul poveștii. Nici măcar nu arăta ca cineva care ar putea ucide un gândac.
– Ce ai spus!? Kinn mă iubește, nebunule! Te urăsc pe tine și gura ta proastă! Tawan s-a apropiat de Ché și l-a împins din nou, dar silueta tânărului nu părea zdruncinată.
– Haha! Hahahaa! Kinn? Te iubește? Cum poate el să iubească pe cineva ca tine? Pari un nebun care imploră cu disperare să fii iubit. De aceea Kinn îl iubește cel mai mult pe fratele meu!
După această declarație, mâna lui Tawan a aterizat pe fața lui Ché, făcându-l pe acesta din urmă să se clatine lângă el.
– Ce ai spus? Kinn iubește pe cine!? Nu-ți iubește fratele! MĂ IUBEȘTE PE MINE, M-AI AUZIT!? MĂ IUBEȘTE PE MINE!!! spuse Tawan în mod repetat, în timp ce mâinile lui îi plesneau, iar și iar fața lui Ché.
– K-kh! Dă-mi drumul! Ché a încercat să-i blocheze mâinile lui Tawan, dar acesta din urmă părea să-și fi pierdut mințile, lovindu-l de perete pe Ché la fiecare lovitură.
– Khun Tawan, este suficient! Îl vei omorî!
Un grup de bărbați de-ai lui Tawan s-a grăbit să-l oprească, trăgându-i corpul departe de Ché, care era deja prăbușit la pământ.
– Doare, nebunule! Îl voi lăsa pe fratele meu să facă dreptate cu siguranță! Ché trase adânc aer în piept și miji furios ochii spre Tawan.
– Atunci să facă dreptate! TREBUIE SĂ O FACĂ! Pentru că mi-ar plăcea să văd expresia de pe chipul lui Porsche, când află că singurul său frate mai mic a fost jucăria unui grup de bărbați până când nu a mai rămas pic de demnitate în el. Tawan și-a eliberat brațul din strânsoarea bărbaților săi și s-a ghemuit pentru a-l privi pe Ché drept în față.
– Ce ai de gând să faci cu mine? Mă sperii cu amenințările tale ieftine ca înainte? Doar gura e de tine! spuse Ché, adunându-și tot curajul, deși era puțin îngrozit de declarația lui Tawan. Știa că această persoană nu îl va ucide și îl va folosi doar pentru a se târgui cu fratele său. Dar nu era foarte sigur ce putea face ticălosul.
– Încă te comporți arogant, nu? Să vedem dacă mai poți deschide gura aia când vei fi prea ocupat să gemi! Fratele tău nu mi-a rănit doar sentimentele, ci și mândria, iar eu voi face același lucru cu plăcere pentru el. Și tu vei fi cel care va suferi! Cheamă-i! Tawan le-a făcut semn oamenilor săi și imediat a intrat un grup de vreo zece adolescenți.
– Oh, P’Tawan, chiar ne cunoști gusturile. Acesta este un copil de rang înalt în pantaloni albaștri. După ce băiatul a încetat să mai vorbească, Ché s-a ridicat repede de jos. Ochii lui au început să-i sclipească și să fulgere de frică.
– Ce vrei să-mi faci!? Ché se agita, încercând din răsputeri să găsească o cale de ieșire, dar era imposibil. Numărul de băieți din jurul lui era atât de mare încât nici măcar nu vedea ieșirea.
– Hmmm. Ce zici să-ți găsim un soț, băiete? Va fi grozav să aud acea gură mândră cerșind. Hahahaha!
– Lasă-mă să plec! Ché a țipat cât a putut de tare și a încercat să se angajeze într-o luptă, dar au fost mult mai puternici ca el.
– Carne proaspătă! spuse unul dintre ei cu poftă, în timp ce ochii lui îi străbăteau corpul.
– Lăsați-mă… kh! … nenorociților!! A încercat din nou să opună rezistență, dar uniforma școlară i s-a rupt ușor, lăsându-l singur cu ochii strâns închiși și inima bătând cu putere de frică. Ché și-a mișcat brațele și picioarele în toate direcțiile, dar băieții au fost de neoprit și au început să-i simtă fiecare centimetru din corp.
– Hei băiete, nu vrem să ne stricăm șansa așa că stai nemișcat, așa-i!? strigă unul dintre ei. Ché era blocat într-o strânsoare, astfel încât să nu poată să se zbată sau să se miște din nou.
– Lasă-mă să plec! Nu o voi face… ticălosule! Uf! Este deja prea mult! Ché protestă încet, încercând să-și țină respirația.
– Relaxează-te, te vom face să te simți foarte bine, așa că fii un băiat bun acum, bine?
– N-nu… eu sunt… Oh!
– Unde ți-a dispărut încrederea acum, huh, micuțule? Tawan avea o privire mulțumită și brațele încrucișate în timp ce se uita la Ché. Acesta din urmă a rămas tăcut și s-a uitat doar direct în ochii lui Tawan. Acele înfățișări i-au amintit de Porsche și i-au atras imediat simțurile, ordonându-le oamenilor să-l pună din nou la pământ.
– Dați-i jos pantalonii!
– Lasă-mă să plec!
– Ce faceți?! O voce nouă s-a auzit, răsunând în cameră și alungând grupul de adolescenți înfometați, care se înghesuiau în jurul elevului de liceu. L-a prins de braț pe Ché și l-a scos din această mizerie.
– Mek!! Ce vei face!? Tawan s-a repezit să-l apuce de braț pe fratele său, dar Mek era prea ocupat să-i împingă pe băieți și să-l smulgă pe Ché din strânsoarea lor.
– Mek!! Ți-am spus să te oprești! strigă Tawan.
– Ce naiba faci?! Acesta e un copil! Mek îi răspunse fratelui său, înainte de a-l ridica în grabă pe Ché tremurând de pe pământ, fără să acorde atenție vorbelor lui Tawan.
– Toată lumea, afară!
– C-ce faci Mek!? Hei!! Tawan l-a prins de braț pe Mek, dar acesta din urmă l-a împins pur și simplu plesnindu-l.
– Ieșiți!! Mek și-a ridicat pistolul, făcându-i pe toți să intre în panică și să se împrăștie, lăsându-l pe el, pe Ché și pe fratele lui mai mare în cameră.
Atmosfera a devenit complet tăcută pentru o clipă și singurul sunet care s-a auzit a fost respirația grea, care ieșea din gura celuilalt.
– Ce dracu crezi că faci, Mek!? Eh!? Tawan a început imediat să strige la Mek cu furie.
– Ce fac!? Ar trebui să îți pun aceeași întrebare! Nu te-am oprit la tot ceea ce ai făcut până acum și te-am ajutat și în unele acțiuni pentru că am crezut că o faci doar pentru a te răzbuna pe Kinn. Dar să răpesti un copil? Și, de asemenea, să-l violezi… ai mers prea departe! Mek mârâi la Tawan și se grăbi să-l acopere pe Ché cu haina.
– Am făcut tot pentru noi!
– Ai făcut totul pentru tine!
– Eu sunt fratele tău, Mek! Ar trebui să fii de partea mea!
– Și acesta este un motiv suficient pentru a te lăsa să-i faci asta!? Ți-ai pierdut simțul uman? Mek se uită la fratele său neîncrezător. Cei doi au schimbat o privire murdară de parcă ar duce o bătălie mentală. Lui Mek nu-i venea să creadă ce vedea. A descoperit că fratele său, care a fost cândva un om bun, era de fapt o persoană pe care nici măcar nu o putea recunoaște.
– Mek, ascultă-mă. Dacă Porsche iese din scenă, Kinn se va întoarce cu siguranță la mine. Casa noastră se va întoarce la noi și viața noastră confortabilă va fi și ea din nou pe drumul cel bun! Nu vrei!? Tawan se apropie și lovi furios umărul lui Mek.
– Și ce legătură are fratele lui Porsche cu asta! Eh!? Mek l-a prins de braț pe fratele său și l-a scuturat neîncrezător.
– Încerc doar să mă răzbun pe Porsche pentru ceea ce mi-a făcut mie și lui Kinn. Nu pot face asta!?
– Ești nebun? Orice ai face și oricât de disperat ai fi, Kinn nu te va mai iubi niciodată!
Tawan se repezi, punându-și palma pe obrazul fratelui său:
– Mă voi preface că n-am auzit ceea ce tocmai ai spus, Mek. Dar să nu crezi că îl voi lăsa să scape din nou data viitoare. Apoi îi aruncă lui Mek o privire rânjită, înainte de a părăsi camera.
– Eh… Mek scoase un oftat neîncrezător, trecându-și un deget pe obrazul arzător. Rămase uluit o clipă înainte de a-și îndrepta privirea către tânărul într-o cămașă albastră scurtă și dezordonată.
– Ești bine, băiete?
– D-da… Mulțumesc, Phi, spuse Ché cu o voce tremurândă.
– Esti sigur? întrebă Mek, privind cu simpatie la silueta tremurândă. Tânărul a dat din cap ca răspuns și când Mek s-a întors să părăsească camera, Chè l-a oprit.
– Phi… poți, te rog, să stai cu mine o vreme? Mi-e teamă că se vor întoarce.
– Hm. Desigur, răspunse Mek. Și-a dat seama ce simțea băiatul, așa că a rămas și s-a rezemat de perete să fumeze.
-Porsche-
– P-Porsche, te rog calmează-te, mi-a spus Anon, unul dintre gardienii lui Kim, după ce mi-a dezvăluit în detaliu ce s-a întâmplat cu fratele meu mai mic.
Toți erau aici.
Tem stătea în fața mea în timp ce nenorocitul ăla de Jom, așezat frumos pe canapea, mă privea în timp ce mă plimbam înainte și înapoi în spațiul restrâns. Fratele meu dispăruse de aseară, iar ticăloșii ăștia nu au găsit nimic, care să-mi ușureze simțurile furioase. Îl căutasem la școală, la căminul prietenului său și pe stradă, dar încă nu era nici urmă de frățiorul meu. Pierdusem legătura cu el de la începutul serii, când simțeam că ceva nu este în regulă.
– Calm? Vrei să mă calmez!? Fratele meu a dispărut, idiotule! am răspuns în termeni nesiguri. Totul în jurul meu era o mizerie, dar un lucru era solid și clar.
Nenorocitul ăla de Tawan era responsabil pentru toate astea. Mă amenințase deja cu privire la fratele meu, dar nu credeam că va avea curajul să facă asta.
– Știi ce, Porsche, asta ar putea fi o neînțelegere. Poate că trebuie să stea la casa unuia dintre prietenii lui pe care nu-l cunoaștem și a uitat să te sune, spuse Tem, dar mintea mea a protestat imediat. Discutasem despre asta toată noaptea și curajul meu tocmai țipase că fostul iubit al nenorocitului (Kinn) are ceva de-a face cu asta.
– Din câte știu eu, Nong Ché este popular cu toată lumea, mormăi brusc Anon, făcându-mă să-mi întorc capul în direcția lui.
– A-așteaptă. De unde ştii? L-ai cunoscut pe fratele meu? m-am repezit spre el.
– Da. Când Khun Kim are comisioane, trebuie să-l urmăresc. Și îl văd mereu pe Khun Ché urmârindu-l, răspunse Anon, iar eu n-am putut decât să înghit în sec saliva.
– C… Ce… Când a ieșit fratele meu cu ticălosul ăla?! Cu…Kim?!. M-am oprit și am încercat să-mi rearanjez gândurile înainte de a putea reacționa.
Îl văzusem pe Ché împrietenindu-se cu nenorocitul ăla și a fost un moment în care Kim își ieșise din fire după ce Big l-a rănit pe fratele meu.
Nu lăsasem asta să mă deranjeze, dar de data aceasta a fost diferit. Se părea că aceștia doi chiar aveau ceva de împărțit.
– Nu mai vorbi prostii, Anon. Pur și simplu faci lucrurile mai rele pentru Porsche. spuse Arm.
– N-aş spune asta dacă nu l-aş fi văzut cu ochii mei, nenorocitule! insistă Anon.
– C… Ce… nu-mi spune că nenorocitul ăla mic, Kim… flirtează cu fratele meu?
– Mai degrabă…invers, Porsche, spuse Anon cu o expresie naivă mascată pe chip.
Dacă privirile ar putea ucide, Anon ar fi murit până acum.
Fața mea era amorțită, clocotind cu sânge fierbinte, care curgea din corp în părțile laterale ale tâmplelor mele. Mintea mea era complet goală și tot la ce mă puteam gândi erau modurile în care mă puteam băga între acești mici nenorociți șmecheri.
– Dacă aflu că minți Anon, acestea vor fi ultimele tale cuvinte, am zâmbit, arătând cu degetul direct spre fața lui.
Acest lucru nu poate fi real. Cum dracu s-a apropiat fratele meu de Kim? Și, în plus, flirtează cu el!?
Eram deja blocat cu Kinn, nu-l puteam lăsa și pe fratele meu să fie implicat în asta. De când Kinn intrase în viața mea, tot ce întâlnisem fuseseră necazuri și necazuri. Acei doi frați au fost o sursă de necazuri.
– Lasă asta, să rezolvăm problema mai întâi, Porsche. Încă nu ne-am dat seama cine l-a răpit pe Ché, iar Anon a spus că Kim era acasă, așa că nu se punea problema lui. După cuvintele lui Tem, capul meu s-a gândit automat la o persoană.
– Știu că e vorba de Tawan. Și n-o să mai aștept, am spus cu convingere și am format rapid numărul lui Vegas pe telefon.
[Da, Porsche?] Vegas a răspuns imediat după două sunete. A fost rapid, dar indiferent de cost, trebuia să-mi salvez fratele.
– Trimite-mi localizarea lui (Tawan) acum, Vegas!
[Calmează-te Porsche. Aproape am ajuns.]
– Trimite-mi localizarea ta și a oamenilor tăi. Să ne întâlnim acolo.
[Bine. Am trimis deja pe LINE-ul tău.]
Am întrerupt convorbirea noastră și am deschis imediat mesageria LINE. Localizarea care mi-a fost trimisă de Vegas era destul de departe de casa mea. M-am uitat la ea cu atenție, memorând drumul pentru ultima oară înainte de a le da telefonul prietenilor mei să privească.
– Ce dracu așteptați? Ridicați-vă acum! am strigat și toți m-au urmat. Anon a luat inițiativa de a conduce, pentru că el cunoștea mai bine locul și l-am lăsat în pace. Nenorocitul acela putea fi orice, un bodyguard bun și chiar un prieten, dar se încurcase aiurea cu un Kittisawat.
[Kittisawat – numele de familie al lui Porsche și Ché]
Anon mă urmărea peste tot, așa cum îi ordonase Kinn, dar acel nenorocit mi-ar fi atras cu ușurință privirea. El era bun, dar eu eram mult mai bun.
– Nenorocitul ăla de Tawan este un psihopat! De ce nu l-ai avertizat pe Kinn înainte de a-l lăsa să intre!? Indignarea bruscă a lui Tem mi-a captat furia de parcă el ar fi fost el cel al cărui frate fusese răpit. Ei bine, nu ar fi prietenul meu dacă nu ar fi fost așa.
– Am spus deja. Fusesem angajat chiar când domnul Kinn s-a despărțit de domnul Tawan. Totul era nou pentru mine, a explicat Anon, aruncându-mi o privire atentă. Nu știam de ce a făcut-o, dar i-am răspuns doar cu o față indignată, am coborât geamul mașinii și am continuat să-mi fumez țigara.
– Hai, Porsche. Va fi bine. Se pricepe să aibă grijă de sine. Tem m-a bătut ușor pe umăr, făcând tot posibilul să mă calmeze. Era mare acum și am sperat doar că Tem avea dreptate.
– Chiar o face, indiferent dacă reușește sau nu. Dar dacă începe să vorbească cu gura lui, tipul ăla sigur va intra în rahat la fel ca fratele lui mai mare. Ha, ha, ha, ha, ha! spuse Jom, făcându-ne atât pe mine, cât și pe Tem, să ne întoarcem spre el.
– Jom! Tem și cu mine am strigat în cor. Nenorocitul ăla a avut noroc că mașina era prea strâmtă, altfel picioarele mele ar fi intrat deja în gura lui.
– Nu poți să taci, Jom? Nu mă ajuți! spuse Tem, certându-l pe Jom .
– Poți să conduci mai repede de atât? Stăteam tremurând, strângându-mi cu îngrijorare pantalonii în timp ce priveam drumul, pe unde traficul era degajat.
– Hei, am deja peste 100 de km, ce vrei să fac? Să zbor cu mașina? Anon a protestat în timp ce ieșea în zig-zag de pe drumul principal pentru a găsi o scurtătură.
Nu după mult timp am ajuns în locul pe care ni-l arătase Vegas și nu am mai pierdut timpul.
– Aceasta este oprirea noastră, mi-a spus Anon și am sărit imediat din mașină pentru a merge direct la ușa casei.
Am sunat la sonerie de câteva ori, dar nu părea să fie nimeni acolo. Mi s-a epuizat răbdarea și picioarele mi-au aterizat automat pe partea cealaltă a porții casei.
– Nenorocitule! Ieși afară, unde te ascunzi!! Am lovit cu pumnul în poartă și, în același timp, cu picioarele în stâlpi.
– Porsche, calmează-te! Tem m-a prins repede de braț și mi-a aruncat o privire îngrijorată. Am fost scos din transă și, treptat, am respirat adânc. Am închis ochii, suprimând complet emoțiile, care erau pe cale să explodeze. De îndată ce am văzut casa, am vrut să arunc în ea toate bombele fără să mă opresc.
– Ce este asta? Anon și Jom stăteau la marginea gardului de cealaltă parte a casei și citeau foaia albă care fusese lipită de gard. Fețele lor păreau îngrozite și șocate.
– Ce dracu țineți în mână? a întrebat Tem, apucându-mă de braț și târându-mă până unde stăteau ei.
– Porsche, uită-te la asta, arătă spre mesajul semnului.
„AVIZ DE FALIMENT”
Am murmurat în timp ce am citit scrisoarea roșie lipită pe perete, iar sprâncenele mi s-au încruntat. Am luat-o și am citit-o rând cu rând. Casa era deja deținută de bancă.
– Familia lui Tawan este deja falimentară? spuse Anon neîncrezător.
– Ce face ticălosul ăsta, cu ce se ocupă? am întrebat, dând drumul avizului scris.
– Au afaceri, iar unele sunt imobiliare. Dar în spatele tuturor acestor formalități, aceștia dețin unele acțiuni la Khun Korn, chiar dacă acțiunile par să fi fost retrase de ceva timp. Probabil că le-au vândut unei alte personae, mi-a explicat Anon.
Era bine informat despre activitatea internă a lui Khun Korn, deoarece era șeful bodyguarzilor lui Kim.
– Pe cine căutați? Am fost cu toții șocați de vocea bruscă și ne-am întors capetele la unison.
– Dacă ați venit să-l întâlniți pe fostul proprietar al acelei casei, acesta a plecat deja în China. Și copiii au fost trimiși în Anglia, a strigat o femeie de vârstă mijlocie la noi, părând că ar fi ieșit să-și scoată gunoiul.
– De aceea l-a vrut pe Kinn înapoi? spuse Tem, privind în direcția mea.
– Sau era doar gelos? mormăi brusc Jom.
– Sau amândouă? Acesta trebuie să fi fost un semnal de alarmă pentru el, pentru că a văzut că Kinn vorbește serios despre Porsche?
– Poți să nu mai vorbești despre Kinn? Mă enervează! Le-am întrerupt schimbul de replici, închizându-le gura.
Sunetul vibrației telefonului meu mi-a atras atenția. M-am grăbit să-l iau din buzunarul pantalonilor, doar ca să mă confrunt cu un număr necunoscut. Am aruncat o ultimă privire la prietenii mei, înainte de a apăsa imediat butonul de răspuns.
– Ești pregătit, am mormăit ezitând.
[Woah, ai fost rapid. Se pare că micul nostru Porsche caută pe cineva care să fie atât de rapid.] O voce enervantă, dar familiară, răsună de cealaltă parte a liniei.
– Tawan! am strigat, apăsând butonul difuzorului pentru ca toți să audă.
[Mă bucur că încă îți amintești vocea mea.]
– Încetează cu acest joc ieftin. Unde este fratele meu!? am strigat exasperat.
[Oh! A plecat? Unde s-a dus?] A spus el cu o voce falsă și și-a dres glasul ca să mă scotă din sărite.
– Să te ia dracu, Tawan!
[Oh. Hai Porsche, nu te supăra. Te voi ajuta să-l găsești.]
Am strâns din dinți, am închis ochii înainte de a respire adânc. Tawan se bucura să mă tachineze și pur și simplu nu l-am putut lăsa să o facă.
– E un idiot, bolborosi Tem încet, de parcă mi-ar fi spus să nu cad în jocul ticălosului ăla.
[O să facem așa, Porsche se va întâlni pe Tawan la deposit și… Eh!] Tawan a renunțat brusc tonul copilăresc și a continuat p e un ton mai aspru.
[Grăbește-te sau s-ar putea să nu-ți mai vezi dulcele frățior! Și, oh, nu lua pe nimeni cu tine și nici măcar să nu te gândești să-i spui lui Kinn. Pentru că dacă află, nu garantez siguranța fratelui tău!] apoi linia a fost imediat întreruptă.
– E deja prea târziu pentru idiotul ăla! am strigat prin telefon.
– Nenorocitul ăla e nebun. Probabil că a văzut prea multe drame și s-a afundat deja în mintea lui mică. Jom se scarpină în cap, nedumerit.
– Să începem. Nenorocitul ăla ar putea fi prost, dar încă nu știu ce i-ar putea face fratelui meu, am spus și am preluat imediat locul șoferului.
– Nu aștepți pe altcineva, Porsche? întrebă Anon.
– Nu mai este timp pentru asta. Cine vrea să vină, să mă urmeze! am spus supărat.
Nu am ascultat condițiile lui Tawan pentru că era clar o ambuscadă. Nenorocitul ăla avea ceva împotriva mea și nu mi-a fost teamă să înfrunt singur, dar întâi aveam nevoie de cineva care să-mi salveze fratele.
– Lasă-mă să te ghidez, te duc imediat acolo, spuse Anon și toată lumea s-a repezit în mașină. I-am spus să apese pe accelerație cât a putut, dar pe drum a sunat telefonul lui Anon.
– Da, D-le Kinn. Când am auzit numele lui Kinn, corpul meu s-a încordat imediat față de el.
– Dl. Kinn a întrebat de ce nu răspunzi la telefon, Porsche. Mi-a spus Anon și nu am putut decât să ridic o sprânceană.
– Dă-l dracu’! am strigat frustrat.
Și-a luat privirea de la mine și și-a îndreptat-o înapoi spre drum, înainte de a răspunde ticălosului de la celălalt capăt al firului.
– Da. Porsche a vorbit cu Tawan chiar acum. Ne-a dat locația punctului de întâlnire. Da, într-adevăr este Tawan…Da. Atunci îl voi duce mai întâi pe Porsche acolo.
De îndată ce Anon a închis, m-am repezit la el imediat.
– De ce dracu i-ai spus!? am spus, privindu-l pe idiot cu o privire amenințătoare.
– Hai, Porsche, concentrează-te mai întâi pe fratele tău. Dl. Kinn știe cum să-i facă pe oameni să ne ajute. Și judecând după apelul de la Tawan de acum, în mod clar și-a pierdut mințile, a adăugat Anon.
– La naiba! Toți foștii lui sunt așa!? am exclamat, coborând din nou geamurile ca să fumez puțin.
– Probabil ar trebui să te întrebi și tu. Devii din ce în ce mai nebun pe zi ce trece. Hahaha! spuse Jom, în glumă, zâmbind ca o hienă.
– Jom, dacă nu te oprești din mâncat rahat, te dau afară din mașină!!
Nebunul ăsta mă scoate din sărite!
– Mai repede, Anon! am spus eu furios.
Dacă i s-a întâmplat ceva fratelui meu, jur pe Dumnezeu, îl omor pe nenorocitul ăla și nu m-aș mulțumi s-o fac doar o singură dată. Aș săpa după trupul lui din mormânt și l-aș da hrană fiarelor.
– Porsche, mai devreme sau mai târziu vă veți întâlni în iad! spuse Anon, dar ochii lui continuau să fie atenți la drum.
– Oprește mașina, Anon, am spus și toată lumea s-a uitat la mine.
– Ce ai în minte, Porsche?, răspunse Anon, concentrându-și în continuare atenția asupra drumului.
– Am spus să oprești mașina aia blestemata!! Am țipat, forțându-l pe Anon să tragă pe margine și să-mi dea locul șoferului.
De îndată ce fundul meu a atins scaunul, m-am uitat bine în jur, apoi am dat imediat accelerația și toată lumea mi-a țipat numele de parcă ar fi fost ultima lor dorință.
PORSCHEEEEEEEEE!!!!!
Nu a durat mult până am ajuns cu bine la destinație. După cum era de așteptat, era un depozit vechi de la periferie. Un loc pustiu, ascuns și departe de civilizație. Un loc perfect pentru a târî o persoană și a o pune la pământ. Am parcat în lateral și toți au coborât din mașină să-și arunce o privire asupra corpurilor lor.
– La naiba, sunt încă în viață!!! Credeam că sunt deja mort! spuse Jom, simțindu-și corpul încordat.
– Stai aici. Nu trebuie să mă urmezi, am spus, înainte de a-mi scoate pistolul și de a-l pune la centura pantalonilor.
– O vei face singur, Porsche? Lasă-mă să merg cu tine, spuse Anon aruncându-mi o privire îngrijorată.
– Tawan mă vrea doar pe mine. Dacă știe că aduc pe altcineva, l-ar putea răni pe Ché.
– Nu pleca singur, Porsche. Ia-ne cu tine, spuse Tem, apucându-mă de braț.
– Stați de pază aici, dacă nu ies în douăzeci de minute sau dacă auziți o împușcătură, veniți după mine. Oricare din astea două.
Nu am stat să pierd timpul explicând și nici măcar nu m-am obosit să le ascult obiecțiile. Singurul lucru pe care îl aveam în minte era că trebuia să-l salvez pe Ché cu orice preț, chiar dacă mă ucideau.
Am mers încet spre ușa depozitului, pășind cu precauție. Terasa era liniștită, de parcă nu era nimeni acolo. Am întins mâna să deschid ușa ruginită și m-am strecurat treptat înăuntru. Privirea mea a cercetat prin spațiul larg deschis, dar a zăbovit asupra fragmentelor de metal lăsate pe podea.
Eram puțin paranoic, de teamă că cineva ar putea sări chiar în spatele meu. Atmosfera era surprinzător de liniștită. Îmi face simțul auzului un pic mai ascuțit decât era de obicei. Mergeam cu grijă și ascultam când, deodată, cineva a decis să mă atace de la spate.
La naiba!!
Nenorocitul era cât pe ce să mă lovească cu o tijă de metal în cap, dar l-am oprit și l-am lovit în piept.
La naiba! mormăi el, în timp ce eu continuam să-l lovesc cu arma lui. După un timp, tovarășii lui au ieșit de pe culoarele laterale și au încercat să mă lovească pentru a mă doborî. Nenorociții ăia trebuie să-și fi pierdut mințile pentru a ataca pe cineva ca mine.
Dacă au crezut că le va fi ușor să mă învingă, probabil că în curând se vor răzgândi. Așteptam să vină acest moment pentru a găsi o ieșire pentru frustrările mele.
Mintea trebuie să fi rătăcit puțin pentru că cineva reușise să-mi blocheze brațul, mă apucase de ceafă și încercase să mă împingă spre perete. Dar reflexele mele erau la apogee și îmi foloseam picioarele pentru a-mi susține greutatea, apoi mă cățărasem pe perete și scăpasem din strânsoarea nenorocitului. Imediat ce m-am eliberat din strânsoarea lui, am aterizat în spatele său și l-am împins cu putere de perete.
Ceilalți au început din nou să alerge spre mine, iar pumnii și picioarele mele au lovit automat pe oricine îndrăznea să se apropie. Eram de neoprit, angoasa mi-a pătruns în fiecare bucată de carne în timp ce mă eliberam de toate frustrările reprimate.
– Tawan!! Ieși afară, ticălosule, și înfruntă-mă! am strigat cu toată puterea. Oamenii lui nu puteau concura cu mine. Nu doar pentru că eram priceput, ci și pentru că eram mai puternic pentru că eram furios.
Indignarea mea era la cote mari. M-a făcut să-i distrug pe toți oamenii lui deodată. Toți îngenuncheau la picioarele mele de parcă mă implorau să mă opresc.
– Vino afară! Am țipat, împingând pe oamenii lui Tawan în timp ce loveam cu piciorul tija de metal pe care o văzusem pe pământ până când aceasta a sărit de pe podea, creând un zgomot puternic.
– TAWAN! am plâns nerăbdător. Am rătăcit cu privirea în toate direcțiile și am călcat pe oricine încerca să ridice capul pentru a mă privi.
S-au auzit aplauze, urmate de o siluetă înaltă, care ieșea din adâncul podelei. Era Tawan, care venea spre mine cu un zâmbet arogant pe buze.
– Ai fost spectaculos! Așa cum era de așteptat, fiind bodyguardul lui Kinn. El a subliniat, în mod special, ultimul cuvânt, clar cu scopul de a mă enerva. Nenorocitul s-a apropiat apoi de mine la o distanță rezonabilă, întorcându-se de parcă ar fi verificat ceva. Ca răspuns, doar m-am uitat la el.
– Ești atât de genial, exact așa cum toată lumea vorbește, dar… sub fațada aia de gardă de corp a ta, ce altceva mai poți face? spuse Tawan cu viclenie, dar când mi-am întors privirea să o întâlnesc pe a lui, tot ce am văzut a fost o pisică speriată care încerca să se dea mare.
Acea încercare de a mă păcăli m-a făcut să vreau să-l tachinez mai mult până când a renunțat la comedie. Dar cum se spune…
Faptele vorbesc mai tare decât vorbele.
– De ce nu-l întrebi pe Kinn ca să afli? am spus cu răutate, făcând o mutră mulțumită. Pretenția lui Tawan a căzut rapid, dezvăluindu-și sinele nesigur.
– Te urăsc!
– Ți se pare că îmi pasă!? Încetează cu prostiile astea și dă-mi fratele înapoi!!
– Shhh! Atât de nerăbdător. Distracția este pe cale să înceapă…
– De ce dracu faci asta!? am întrebat enervat.
– Pentru distracție, de ce altceva? Și dacă tot pui mâinile murdare pe Kinn, va fi o plăcere să o fac în fiecare zi.
– Ți-ai pierdut mintile?!
– Te-am avertizat, Porsche. Dar cuvintele mele ți s-au părut o glumă! Vocea lui Tawan deveni mai tare cu fiecare răspuns.
– Ești plin de rahat Tawan! Crezi că dacă m-ai ucide, Kinn nu ar afla niciodată!?
– Nu știu cine a pus ochii pe tine în ultima vreme și nu-mi pasă atâta timp cât fac ceea ce ar trebui să fac! spuse Tawan cu încredere.
Pentru o clipă am rămas perplex, apoi deodată am fost lovit de adevărul teribil.
– Nu-mi spune că ești…
– Exact, Porsche. Eu sunt cel care a răspândit informația că ești cârtița din casa lui Khun Korn. Dezvăluind fiecare poveste comercială și, de asemenea, unele dintre numele mai confidențiale implicate. Nu-mi pasă dacă nu te voi putea ucide, pentru că există un ocean de oameni care te vor mort!
Am fost uluit, dar nu în totalitate șocat pentru că știam cum joacă ticălosul ăla. Nu eram îngrijorat pentru mine, dar siguranța frățiorului meu era prioritatea mea. Mi-era teamă că ar putea fi implicat din nou așa, dar cu cel mai rău gen de dușman.
– La naiba! Care a fost ultima dramă pe care ai văzut-o ca să fii atât de disperat, hm?
– Taci!!
Oricât de mult mi-ar fi plăcut să-l omor, a trebuit să-l las mai întâi să vorbească. Nenorocitul acela avea tendința să dezvăluie faptele ori de câte ori era supărat și am vrut să profit de asta. Probabil că el era cel care luase documentele din biroul lui Kinn, altfel nu ar fi putut dezvălui informațiile în detaliu.
– Deci, probabil, de aceea l-ai vrut pe Kinn înapoi, pentru că casa ta a fost deja confiscată de bancă.
– D-despre ce naiba vorbești? Tawan a început să tremure în timp ce am adunat bucățile de adevăr, bucată cu bucată.
– Nu-l iubești. Ai vrut doar să mulgi rahatul din el.
Dacă acest nenorocit l-ar fi iubit cu adevărat pe Kinn, nu ar fi coborât la nivelul ăsta.
– C-ce naiba spui!? Îl iubesc pe Kinn!
– Asta a fost definiția ta a iubirii? am spus, făcându-l pe Tawan să se sufoce ca răspuns. A tăcut o clipă gândindu-se probabil ce să spună. Apoi s-a uitat la mine disperat și mi-a răspuns…
– Cum îndrăznești să-mi pui la îndoială dragostea pentru Kinn?!
– Dacă l-ai iubi, nu ai coborî atât de jos, Tawan. Dragostea nu este autoconsum și, mai presus de toate, nu este egoistă!
– Taci! TACI!! Nenorocitul a pocnit și cu mâinile tremurânde a scos un pistol, îndreptându-l în direcția mea.
– Mă împuști? Asta nu este o dramă pe care o urmărești la televizor, micule print, am râs de el.
– Crezi că mă joc!? spuse Tawan, apăsând imediat pe trăgaci.
Sunetul împușcăturii a răsunat prin încăpere. Din fericire, ticălosul ăsta avea o țintă proastă și am reușit să evit glonțul înainte să mă lovească în față.
– Nu așa se face. Dacă ai de gând să omori pe cineva cu o armă… Trebuie să tragi așa! Am țintit fața lui Tawan și ticălosul a intrat în panică. Eram atât de aproape de a apăsa pe trăgaci, dar apoi am schimbat direcția glonțului, țintind pistolul pe care îl ținea.
A zburat prin aer și am folosit acest moment pentru a mă apropia de Tawan. Am îndreptat pistolul și apoi am lovit fața lui Tawan cu piciorul.
Fața lui Tawan tremura când sângele curgea din coada sprâncenei lui. Așteptam acel moment și de data asta nimeni nu m-a oprit.
– Lasă-mă să-ți dau o lecție pentru că te-ai încurcat cu fratele meu… L-am prins de guler și l-am trântit tare pe ticălos la pământ. Tawan a făcut o față, făcându-mă să râd puțin.
– Ești atât de bun la vorbit… chiar acum, unde este gura aia mare a ta? Eh!? am spus, înainte de a-mi pune piciorul cu toată forța pe burta lui.
– Uhg!! Tawan tuși.
– Asta a fost între tine și mine, dar ai îndrăznit să te atingi și de fratele meu mai mic!! Am continuat să țip în timp ce l-am zdrobit cu picioarele necruțător.
– Ah! Ahh!
– Unde este fratele meu!? Răspunde-mi! L-am prins de gât și am început să-l sugrum pe nenorocit în timp ce îmi întăream strânsoarea.
– O-oprește-te… t-te rog!
– Vorbește, nenorocitule!? VORBEȘTE!!!
– Porsche, oprește-te!! o voce familiar, care îmi striga numele, m-a scos din transă.
– Ajunge. Te rog… a implorat Kinn, apucându-mă de braț în timp ce un grup de fețe cunoscute se apropia de mine.
– Lasă-mă! Am împins brațul lui Kinn și i-am lovit din nou fața lui Tawan.
– Oprește-te, Porsche! Te rog! Kinn nu a renunțat și a tot încercat să mă oprească. M-a prins de talie și a continuat să mă tragă de lângă Tawan, care sângera.
– Ești încă de partea lui!?
– Nu! Dar te rog să te liniștești, Porsche! Îl vei ucide! spuse Kinn, luându-mă din nou de braț.
– Poate să-l ucid nu ar fi o idee rea până la urmă!! Am prins un pumn plin din părul lui Tawan și l-am lovit din nou în față.
– Porsche! Kinn și-a mușcat buza tare, ținându-mă de braț, dar nu-mi păsa câtuși de puțin pentru că eram prea furios din cauza situației.
– O să-ți pun o întrebare nenorocită din nou. Tu ai fost cel care a furat documentele dispărute!? Am călcat pe pieptul lui Tawan, arătând direct spre el cu degetul.
– Nu sunt eu-eu… ugh… cel care a furat-o! spuse Tawan, sufocându-se cu sângele lui.
– Dacă nu ești tu, atunci cine!?
– Chè! Chè, unde ești!? Vocea lui Kim răsună brusc prin depozit.
– Vorbește, nenorocitule! am spus, apăsându-mi și mai tare piciorul pe pieptul lui.
– Eu chiar nu știu. Cineva tocmai mi-a trimis o copie. Tawan a închis ochii de durere.
– Cine?! am întrebat cu voce tare.
– Nu știu!
– Bună!
M-am întors către voce și era Ché care alerga spre mine, cu Mek și Kim în spatele lui.
– Ché! Toate frustrările mele au dispărut când mi-am deschis brațele pentru a-mi îmbrățișa frățiorul.
– Mulțumesc lui Dumnezeu că ești bine… am răsuflat ușurat.
M-am desprins de Ché și i-am studiat corpul. Uniforma îi era ruptă și avea pe față mici vânătăi. Am strâns din dinți, uitându-mă la fratele meu.
– Ce ți-a făcut!? M-am apropiat de persoana din spatele fratelui meu. Era Mek, care se uita la mine confuz.
– M-a atacat de două ori și a chemat niște oameni să mă violeze.
– Ce?! Kim și cu mine am vorbit simultan.
– Dar, din fericire, nu s-a întâmplat.
– Bastardule! Ce i-ai făcut fratelui meu?! Mi-am pierdut din nou cumpătul și m-am repezit la Mek împreună cu Kim, care l-a prins repede. Nu i-am ascultat pe cei care au încercat să mă oprească.
– N-nu! Nu el este cel care mi-a făcut asta, Hiia*. Mek a încercat doar să ajute! Ché m-a prins de braț și m-a tras departe de Mek.
(Hiia*- frate mai mare)
M-am uitat la Mek, iar ticălosul pur și simplu s-a uitat înapoi la mine.
– Dacă te-a ajutat, de ce ești în mizerie și cu acele vânătăi? a strigat Kim. Tipul ăla chiar mă tachina, purtându-se de parcă îl cunoaște pe fratele meu mai bine decât mine.
– Nu, chiar m-a ajutat.
Mek s-a eliberat din strânsoarea lui Kim și și-a căutat fratele.
– Unde este fratele meu? Trebuie să vorbesc cu el, spuse Mek deodată, ignorând toate întrebările noastre.
M-am uitat la el și l-am lăsat pe nenorocit să-și dea seama..
– Dacă nu-mi răspunzi, lasă-mă să trec, spuse Mek arogant, lovindu-mă peste umăr cu umărul lui. Nenorocitul a trecut pe lângă mine și când și-a văzut fratele, Mek făcu ochii mari.
– Tawan! S-a repezit la fratele său mai mare și l-a ridicat din mizeria lui.
– Nu este prea mult!?
– Prea mult? Crezi că ceea ce a făcut fratele tău cu al meu nu este prea mult!? am strigat eu înapoi.
– Porsche, de ajuns. Kinn s-a apropiat să mă oprească din nou.
– Nu mă atinge! I-am tras brațul lui Kinn și m-am întors spre Tawan.
– Ai spus că o să mă omori, nu-i așa, Tawan!? Bun! Omoară-mă atunci! Te provoc să o faci!! am spus, apucând din nou gulerul lui Tawan.
Mek m-a luat de braț și m-a tras de lângă fratele său.
– Destul, Porsche!
– Încă nu am terminat cu fratele tău, Mek. I-am răspuns înainte de a-l înfrunta pe Tawan.
– Ai spus că ai luat documentele și mi-ai întins capcana în folosul tău, nu-i așa, Tawan?
Am repetat fiecare cuvânt pe care îl spusese Tawan pentru a deschide ochii lui Kinn.
– Ți-am spus.. Eu nu le-am furat… cineva doar mi-a trimis.
– Cine!?
– Porsche, ajunge. O nouă voce răsună din spate și era Vegas. Dacă nu ar fi vorbit, nici nu aș fi observat că este aici.
– Lasă-l, Vegas! Porsche tocmai scoate adevărul din gura acelui nenorocit, a protestat Tem.
– Ajunge! Nu lăsa lucrurile să meargă mai departe, a răspuns Vegas.
– Haha. Hahahahahah! Tawan a râs brusc, atrăgându-ne toată atenția.
– Ce dracu e în neregulă cu tine? am spus iritat, uitându-mă alternativ la Vegas și la Tawan.
– E amuzant, nu? Cum ai reușit să joci tipul bun în tot acest timp, Vegas, întrebă Tawan zâmbind și privind direct la Vegas.
– Ce-ai spus? Vegas se încruntă, jignit.
– Nu m-ai informat tu despre locațiile lui Kinn? Și despre tranzacțiile sale? bolborosi Tawan, înainte de a-și întoarce privirea spre mine.
– Da, Porsche. Tipul în care ai avut încredere tot timpul a fost cel care te-a înjunghiat pe la spate!!
Nu-mi venea să cred ce auzeam. Știam că era ceva în neregulă de fiecare dată când eram cu Vegas și instinctele mele erau mereu înclinate, dar nu credeam că mă va spiona așa.
– Este adevărat, Vegas!? Am întrebat direct, simțindu-mi sângele înfierbântat din nou în timp ce storceam adevărul de la Vegas. Mi-a evitat privirea, dar eram prea supărat atunci și voiam adevărul.
– Uită-te la mine, ticălosule!!
– Nu-i adevărat, Porsche. Te rog ascultă-mă, a răspuns Vegas pe un ton dulce.
– Ajunge cu figura asta, Vegas! Mi-ai spus că îl urăști pe Kinn! Și l-ai vrut pe Porsche pentru tine! Așa că nu te mai preface că ești tipul bun de aici pentru că nu ești!
– Nu știu despre ce naiba vorbești! Vegas a insistat și mi-a rupt răbdarea.
Am prins gulerul lui Vegas și l-am tras spre mine.
– Uită-te la mine, Vegas. Și spune-mi adevărul!
Vegas m-a înfruntat cu ochii mari. Privirea lui nu o părăsise niciodată pe a mea și eu făcusem la fel. Așteptam să vorbească, dar nenorocitul a închis ochii și a expirat adânc.
– Am făcut-o doar pentru că te iubesc, Porsche, mi-a spus Vegas cu voce joasă. Am fost surprins și nu am putut decât să mă uit la el cu uimire.
– N-ai iubit niciodată pe nimeni, ticălosule! Te-ai iubit doar pe tine însuți! Acum ia-ți mâinile murdare de pe omul meu și pleacă! Kinn ne-a întrerupt, smulgându-mă de lângă Vegas și înghiontindu-i pieptul acestuia din urmă.
Cine naiba este omul tău!
– Nu mă mai întrerupe, Kinn! a răspuns Vegas.
– Tu ești cel care ne întrerupe pe noi! Ieși! strigă Kinn.
– Porsche, te rog, ascultă-mă. Poate că am făcut lucruri stupide. Dar îți jur că sentimentele mele pentru tine sunt adevărate, a implorat Vegas, uitându-se înapoi la mine.
– La naiba, o să mă îmbolnăvesc! Ai putea să taci? Cum îndrăznești să spui că îl iubești pe Porsche, când ai furat actele: tu l-ai pus pe Porsche în necaz!? Tawan a reușit să răspundă, deși gura îi era plină de sânge.
– La naiba, Tawan! Vegas și-a strâns pumnii și era în drum spre Tawan, dar l-am oprit la mijloc.
– Ajunge! Și tu ești implicat în această afacere, Vegas, iar acum îl implici și pe fratele meu!
– Porsche, eu…
– Pleacă! Pleacă și nu-ți mai arăta fața niciodată, Vegas! Pentru că dacă o faci, nu știu ce aș putea să-ți fac și ție.
– Porsche, îți jur. Nu știam nimic despre asta. Vegas a pledat nevinovat pentru ultima dată.
– Pleacă!
Nu am suportat să văd chipul acestui nenorocit. Am avut încredere în el și l-am considerat și un prieten… dar până la urmă am fost trădat.
– Porsche, te rog! Ascultă-mă mai întâi! Vegas a insistat și eu eram pe cale să-l împing înapoi, dar Kinn a pășit brusc între noi și l-a lovit pe Vegas în față. Cei doi au început să se certe, făcând schimb de lovituri și căzând pe rând. Arm și Pol au încercat să se strecoare între ei, dar au fost ușor aruncați din calea bătăii.
– Idioților! Opriți-vă!! M-am dus și l-am prins pe Kinn de braț, trăgându-l de nenorocit, în timp ce Vegas era întins la pământ.
– Tu, nenorocitul dracului. Doare, spuse Vegas, ștergându-și sângele de pe partea laterală a gurii înainte de a se ridica de jos.
– Pleacă, ticălosule! Dacă mai ai demnitate în tine, pleacă acum! Kinn a înjurat și a început să-și calmeze furia abia după ce s-a întors și a văzut că persoana care îl ținea eram eu.
– Pleacă acum, Vegas. Nu mai pot avea încredere în tine.
– Porsche… te rog!!
– Ia-l, Arm, ordonă Kinn, iar Arm îl trase în grabă pe Vegas. L-am lăsat pe Kinn și m-am întors spre Vegas. Nu eram supărat pe el, dar nu puteam avea încredere în el ca înainte.
– Ți-a luat destul de mult, oftă Tawan. Încă mai avea energia să-și bată joc de mine după ce a fost bătut până la moarte.
– Ce mai știi? Spune-mi! M-am dus și am lovit din nou pieptul lui Tawan.
– Porsche, destul! Lasă-mi fratele în pace acum! Mek mi-a blocat drumul și m-a prins de guler. Kinn a răspuns repede și l-a împins pe Mek.
– Nu-l atinge! Kinn se uită atent la Mek.
– Uf!! A-asta e tot ce știu! Ahh! Te rog .. scutește-mă, a implorat Tawan. I-am aruncat o ultimă privire înainte de a ridica piciorul de pe el.
– Aceasta va fi ultima dată când voi vorbi cu tine, Tawan. Dacă încerci să-mi încurci din nou viața și oamenii din jurul meu, mă voi asigura că nu vei scăpa la fel de ușor ca de data aceasta, îi spuse Kinn lui Tawan. Amenințarea curgea din fiecare cuvânt pe care îl rostea.
Am stat pe loc, făcând tot posibilul să mă calmez. Dacă Kinn nu mi-ar fi oprit furia, Tawan ar fi putut fi mort până acum. Eram în transă și a durat ceva timp până am observat brusc brațul lui Kinn strângându-l pe al meu. Am tras imediat mâinile acelea murdare de pe mine și m-am uitat înapoi spre prietenii mei.
– Kinn, te rog… Nu mă lăsa. Nu-l părăsi pe Tawan… Sunetul vocii lui Tawan m-a lovit pe nervi și înainte să-mi dau seama, deja mă lansesem spre Tawan și îl lovisem în stomac pentru ultima oară.
– Tawan! strigă Mek în stare de şoc.
– Nu mai cerși, ticălosule. Mă deranjezi! am spus și Jom mi-a prins imediat aluzia în voce.
– Omule, ești doar gelos, mormăi Jom.
– Te-am auzit, ticălosule! am răspuns și Jom a icnit pe loc.
– Tu! Du-ți fostul iubit la spital. Știu că ți-e prea frică că ar putea muri, așa că du-l tu! Am strigat la Kinn și era gata să plec, dar ticălosul m-a tras aproape.
– C-ce naiba faci, Kinn!? Lasă-mă să plec! L-am împins pe Kinn și ticălosul mi-a aruncat o privire rănită.
– Au! Doare, când mă vei ierta, Porsche?!
Am inspirat adânc și am scos țigara din buzunar. Astăzi a fost obositoare, nu numai fizic, ci și mental. Totul a fost atât de încurcat, dar m-am bucurat că fratele meu era în siguranță. Kim și Anon îl duseseră la spital pentru tratament și am rămas singur cu acel nenorocit de Kinn.
– Să mergem acasă acum, Porsche, spuse Kinn, înfășurându-și mâinile în jurul gâtului meu și îmbrățișându-mă.
– Despre ce casă vorbești? Ce dracu faci din nou, Kinn! Lasă-mă să plec! M-am zbătut, trăgându-mă de îmbrățișarea lui Kinn.
– Hai, Porsche. S-a terminat. Hai să mergem acasă acum, insistă Kinn, târându-mă la mașina lui.
– Kinn, dacă nu încetezi să mă tragi de braț, te lovesc! Am continuat să rezist, părând furios.
– Porsche, te rog. Îmi pare rău .. Îmi pare foarte rău. Am greșit. Kinn m-a ținut de braț pentru a-l confrunta, dar eram prea încăpățânat ca să nu-l las să facă de capul lui.
– Am terminat-o cu tine! Mergi cu altcineva! am spus în timp ce mi-am întors privirea de la el.
Kinn a tăcut brusc și s-a uitat adânc la mine. Nu a spus nimic și nu m-a forțat să intru în mașina lui. Doar stătea nemișcat, ținându-mă de ambele părți ale brațului meu. Am fost surprins și eram pe cale să spun ceva pentru a ușura starea de spirit, dar am fost prea surprins de gestul lui Kinn.
Și-a lăsat capul în jos și și-a îngropat ușor fața în umărul meu:
– Îmi pare foarte rău, Porsche. Iartă-mă, te rog? spuse el cu o voce ușor răgușită.
Corpul mi-a înghețat, recunoscând tonul familiar care îmi lipsise tot timpul.
– Vino în mașina mea, te rog? Să mergem să-l vedem pe fratele tău mai mic la spital. Nenorocitul a continuat, periindu-și încet fruntea pe umerii mei.
La naiba, Kinn! Încetează cu acest spectacol de afecțiune copilărească! Nu mă vei primi de două ori! Nu voi mai ceda niciodată aceleiași metode! Nu voi renunța, mă auzi!? EU NU VOI RENUNȚA!
Eram atât de pierdut în gânduri, încât nu observasem că Kinn deschisese deja ușa mașinii și mă strecurase cu grijă înăuntru. Apoi s-a dus repede spre scaunul șoferului.
– Nenorocitule spurcat! Nu merg cu tine!
– Calmează-te acum, Porsche. Îți vom vizita fratele. Bine? spuse Kinn, oferindu-mi un zâmbet prostesc.
Nenorocitul ăsta trebuie să fi crezut că încă sunt la fel de slab ca data trecută. Ei bine, nu sunt!
Eram pe cale să cobor din mașină, dar Kinn m-a prins de braț și mi-a oprit gestul.
– Kinn, jur pe Dumnezeu!
– Unde te doare? Aici? M-a întrerupt, plimbându-și ușor degetele pe obrazul meu. Am fost din nou surprins. M-am uitat direct la fața lui Kinn de parcă ar fi fost o persoană cu totul nouă.
Ce naiba faci, Porsche!? Trezește-te, ticălosule!
Am sărit din amăgire și i-am împins imediat mâinile lui Kinn.
– Sunt bine! Dacă mai ai timp să glumești cu mine, de ce nu-l întrebi mai bine pe bărbatul tău? am spus-o pe un ton destul de enervat.
– Te întreb pe tine… nu-i așa? Kinn a răspuns în glumă, mângâindu-mă ușor pe cap. Am tăcut pentru o clipă, uitându-mă la fața ticălosului ăla înainte să-mi dau seama ce prostii tocmai spusese.
– Uf! Ești dezgustător! Nu mă mai atinge! I-am împins din nou mâna. Dă-te dracu! Situația scăpa de sub control. Inima începuse să-mi bată frenetic și nu-mi plăcea.
– Hai, Porsche. Încerc doar să te calmez.
– Deci, după Tawan, care dintre foștii tăi mă va deranja în continuare? Eh?
Fața jucăușă a lui Kinn deveni brusc serioasă, privind în jos. Mi-a întins încet mâna și a șters ușor unele dintre petele de sânge lăsate de furia mea anterioară.
– Nu voi lăsa pe nimeni să te mai rănească, Porsche, a murmurat el în mâna mea. M-am pierdut în cuvintele lui și aveam nevoie să uşurez starea de spirit, așa că am ridicat un subiect nou.
– Deci Marsh va fi următorul, nu? El trebuie să fie! Mi-am prefăcut furia, trăgându-mi mâinile departe de strânsoarea lui Kinn.
– Porsche. Ți-am spus deja, nu suntem ceea ce crezi despre noi. Jur! mi-a explicat Kinn.
– Nu mă minți, ticălosule! V-am văzut pe amândoi în ziua aceea!
Mi-am muscat buza. Era deja prea târziu să dau înapoi acum, pentru că aș fi vrut să știu când să tac și să nu mai vorbesc prostii, care mă făceau să par prost.
– Porsche, îți promit! Nu am făcut nimic cu el! De asemenea, poți verifica singur, spuse ticălosul și ridică imediat șoldurile, desfăcându-și nasturii la pantaloni.
– Ce naiba încerci să faci, Kinn!!! Am țipat și ticălosul a râs.
– Îți arăt că nu am permis nimănui să-l atingă după tine, a răspuns viclean.
– În regulă! În regulă! Ajunge! Pune-ți pantalonii acum! am spus, ridicând mâna în fața mea în semn de înfrângere.
– Credeam că vrei să-ți demonstrez asta. Fac doar ceea ce mi-ai spus să fac. Kinn și-a oprit desfrânarea și și-a pus ușor bărbia pe umărul meu.
– Vrei să te dau afară din mașină? Kh! D-depătează-te de mine, ticălosule! Am încercat să-l împing, dar el își pusese deja mâna pe talia mea ca o caracatiță.
– Nu vreau, a răspuns Kinn, îngropându-și fața pe părțile laterale ale obrazului meu.
– K-Kinn, nenorocitule! Ce naiba ești… M-am oprit la mijlocul propoziției când mi-am dat seama ce face ticălosul. Mi-a adulmecat pielea, inspirând încet din părțile laterale ale obrazului meu până la colțurile gâtului.
– K-Kinn… o-oprește-te.. Ahh…, am gemut impulsiv.
La naiba! Acea atingere erotică bruscă a lui a fost prea mult și nu mă mai puteam controla. Trebuia să ies de acolo, altfel aș fi pierdut din nou!
– Kinn, nenorocitule! Am spus destul… L-am împins doar pentru a fi tras din nou înapoi, dar de data aceasta, fața lui mai aproape de a mea. Am rămas uimit, în fața lui, cu ochii larg deschiși. Kinn nu-mi părăsise niciodată privirea de parcă s-ar fi uitat direct la sufletul meu. Am început să mă sufoc în propria respirație, când am simțit cum crește tensiunea dintre noi. Nici privirea lui nu a ajutat, pentru că mi-a făcut să-mi revină sentimentele. Am încercat să-l împing pentru ultima oară, dar Kinn m-a luat de mână și a țintuit-o într-o parte.
– Pot să te sărut? a întrebat Kinn încet și am putut doar înghit în sec ca răspuns.
S-a uitat în ochii mei și s-a deplasat încet spre buzele mele. A rămas acolo o vreme înainte de a-și croi treptat drumul să-mi întâlnească din nou privirea. Eram atât de pierdut în acest moment, încât tot ceea ce puteam să fac era să-i urmăresc gesturile cu privirea mea tremurândă. Kinn ajunsese apoi la obrazul meu și era pe cale să se aplece, când, deodată, telefonul lui a început să bâzâie cu mesaje.
– La dracu! Kinn înjură, se trase imediat să-și ridice telefonul.
– E-Este Pete? am spus ușurat.
La naiba, era atât de aproape! Trezește-te naiba, Porsche!
Kinn se încruntă și tastă parola pentru a deschide telefonul. Apoi a apăsat pe aplicația sa LINE și a derulat prin mesaje.
– Ce este de data asta, Pete? mormăi Kinn.
– Ce ți-a trimis Pete? L-am întrebat răutăcios și nenorocitul a tăcut un minut. Apoi s-a dus la fișierele și mesajele trimise de Pete și a dat clic pe unul dintre ele.
– A-ahh… La naiba! Ahnn..
– Încă mai ai chef să te uiți la porno acum, Kinn!? Am țipat la el, dar nenorocitului nu i-a păsat, fiind preocupat să se uite atent la videoclipul redat.
– La dracu! a înjurat deodată.
– La ce naiba țipi!? am spus și mi-am înclinat capul spre ecranul telefonului lui. Kinn s-a aplecat înainte și când am avut o vedere mai bună, ochii mi s-au mărit de șoc.
La naiba!
~Ta-da! Ca să vedeți împăcarea lui Porsche și Kinn, trebuie să mai așteptați două capitole, care vor fi dedicate lui Psiho Vegas și Dear Pete ~
Kisses
– Sunny –
