Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Mafiotul și bodyguardul – Dl Psiho și Dulcegăria – Capitolul 1

Pete

 

-Pete-

Ce puteam să fac? Nu aveam nicio idee! Am clătinat din cap frustrat. Viața mea era din ce în ce mai complicată cu fiecare moment, mă simțeam neliniștit și neajutorat. Situația de acasă era destul de stresantă. Cum am putut să fiu atât de prost? Nu fusesem suficient  de atent. Am greșit din nou. La naiba!

– Ce naiba faci, mergi înainte și înapoi? Arm s-a uitat la mine, nedumerit.

– Sunt stresat! am spus punându-mi mâinile pe șolduri. Sprâncenele mi s-au încruntat și am simțit cum venele din tâmple îmi pulsau. Eram așa de multe zile. Mă gândeam că dacă aș continua așa, vasele de sânge din creierul meu s-ar sparge într-o zi.

– De ce ești atât de stresat? Un alt bodyguard venise să pună o farfurie cu orez pe masă și s-a uitat și el spre mine cu o privire ciudată.

– Arm! Mi-am târât scaunul și m-am așezat lângă Arm, care a ridicat o sprânceană întrebătoare.

– Poți să-l urmărești și să-l spionezi pe Dl. Vegas pentru mine? am întrebat cu seriozitate.

– Ce? De ce eu? Pete, faci asta deja de două zile. Arm și-a pus jos ceașca de cafea și și-a încrucișat brațele, întorcându-se spre mine.

– La naiba! Am clătinat energic din cap. Cei doi se uitau mirați la comportamentul meu de neînțeles.

Au fost surprinși când mi-am trântit brusc mâna de masă foarte tare. Deodată m-am apropiat de ei și mi-am coborât vocea pentru ca oamenii din jurul nostru să nu audă despre ce vorbeam.

– Ce pot să fac? Se pare că Dl. Vegas a aflat că l-am urmărit în secret în tot acest timp. Nu mă puteam opri să mă gândesc la asta de câteva zile.

Zilele trecute, îl supravegheam ca de obicei și îl urmăream cum își făcea rutina obișnuită. Îl văzusem plecând acasă și era pe punctul de a găsi mai multe informații, dar la naiba!

Am fost șocat când Dl. Vegas, care la vremea aceea credeam că făcea un duș la el acasă, stătea lângă mine în magazin, spunând prostii despre spray-ul anti-țânțari.

A trebuit să mă prefac că nu sunt obosit pentru că l-am urmărit toată ziua până noaptea târziu. La naiba! Dar era adevărat că în jurul casei erau mulți țânțari.

– Ce?! Și ce ai de gând să faci în privința asta? întrebă Pol, cu o expresie uluită de ceea ce spusesem.

– I-ai spus deja D-lui Kinn? întrebă Arm.

– N-aş îndrăzni! Sincer să fiu, nici de data asta nu l-am putut privi în față. A fost foarte capricios în ultima vreme din cauza soției sale. Era nervos acum, iar în secunda următoare – euforic. Nu-mi venea să cred că cineva ca Porsche poate să-l țină în frâu pe Dl. Kinn.

În acele zile, atmosfera din casă era atât de sumbră încât trebuiau să ridice mâinile pentru a-i aduce un omagiu lui Buddha înainte de a putea intra. De asemenea, era bună și verificarea horoscopului zilei înainte de a ieși.

Nu trebuia să fii prea vizibil pentru a putea trăi sub același acoperiș cu Dl. Kinn.

– Trebuia să-i spui! Dacă Dl.l Kinn află mai târziu, se va supăra, spuse Arm îngrozit.

– Tu ai avea curajul s-o faci? Este adevărat că Dl. Kinn nu se enervează la fel de mult ca Dl. Khun, dar nu este cu mult mai bun. Ochii mi-au pâlpâit și am simțit un fior pe șira spinării doar imaginându-mi cum ar fi putut reacționa șeful nostru.

– Dar ar trebui să știi. Dacă Vegas te-a prins cu adevărat, acesta va fi mai precaut. Trebuie să te grăbești, altfel nu vei găsi nicio dovadă! Tu știi asta! Ceea ce a spus Pol avea sens.

Mi s-a ordonat să-l urmăresc pe Dl. Vegas pentru că Dl. Kinn bănuia că există o legătură între documentele dispărute și corupția, care exista în afacerea celei de-a doua familii.

Dl. Kinn mi-a spus că avea sentimentul că Dl. Vegas ar putea să se afle în spatele multor lucruri oribile. Cu atât mai mult cu cât cele două familii nu s-au înțeles niciodată, el știa ce se întâmplă în culise, dar nu reușise să obțină nicio dovadă. Pe zi ce trece, devenea din ce în ce mai dificil, cel mai probabil pentru că puterea generației taților a fost transmisă copiilor, era ca un război de succesiune.

Atât Dl. Vegas cât și Dl. Kinn s-au luptat să preia puterea în propriile mâini. Dar niște lucruri ciudate se întâmplaseră recent în casă.

De fapt, ar fi trebuit să fie despre Vegas și Khun. Dar pe acesta din urmă, e mai bine să fie lăsat în pace. Cu toții am fost de acord să îmbunătățim starea familiei chiar și fără el.

– Chiar vreau să-i spun, jur. Dar trebuie să aștept până când Dl. Kinn va fi într-o dispoziție mai calmă, am spus eu.

– Știi, există o singură persoană care te poate salva ca să nu fii pedepsit. Te asigur că este capabil să transforme această mare problemă într-un fleac, spuse Arm, pocnind gânditor din degete.

– Porsche, am spus obosit.

Cei doi dădură din cap la unison. Am știut din prima zi că doar Porsche mă poate ajuta, dar cum ar putea să o facă dacă nu răspundea la niciunul dintre apelurile mele?

Deci chiar voi fi certat, am spus nervos. Nenorocitul ăla era încăpăţânat. Nu știam ce simțea cu adevărat în inima lui, știam doar că se certau cu siguranță. L-am avertizat deja despre modurile D-lui Kinn de a flirta și, dacă aveam dreptate, probabil era din cauza asta.

Dar cine ar fi crezut că Dl. Kinn ar putea fi atât de idiot? În acel moment chestiunea devenise mai complicată. Fusese o vreme când amândoi erau mai vioi decât focul; în acel moment s-a stins de parcă cineva ar fi stins luminile în toată casa.

– Dacă nu poți face nimic, atunci trebuie doar să-ți cobori capul și să-ți accepți karma. Trebuie să fim mai atenți. Dl. Kinn mi-a ordonat să-l spionez pe Big. Nu voi îndrăzni să nu mă supun ordinelor în acest moment, spuse Arm, refuzând cererea mea.

Apoi, m-am întors către Pol, care a clătinat imediat din cap.

– Sunt singurul care a rămas cu Dl. Khun. Dacă nu-l însoțesc și nu mă joc cu el, o să înnebunească din nou.

– Argh! Sunt atât de stresat! M-am rezemat în scaun într-o stare de disperare.

Până la urmă, ar fi trebuit să-mi fac treaba și să fiu mai atent. M-am uitat la ceas, care arăta ora șapte. Era timpul să plec de acasă și să-l aștept pe Dl. Vegas la intrarea pe alee, ca în fiecare zi.

Curaj! Îmi voi ține capul în jos și voi plăti pentru karma mea.

Am condus sedanul, doar pentru a fi în siguranță, am schimbat mașina în fiecare zi ca să nu par suspect. Datorită bogăției primei familii, se puteau schimba mașinile în fiecare zi, de la cele mai ieftine la cele mai scumpe.

Dar numai șefii bodyguarzilor aveau dreptul să aleagă ce fel de mașină puteau folosi pentru ziua respectivă.

Parcasem mașina în fața aleii care ducea spre casa lui Vegas.

Aproape imediat după aceea, am văzut o mașină cu un aspect familiar pornind în tromba. Am urmărit mașina, dar de la o distanță rezonabilă.

Rutina lui Vegas a fost mereu aceeași. Mergea la un bar, un Starbucks, înainte de a merge la universitate. În unele zile se oprea la un fast-food. Părea că nu lua niciodată micul dejun acasă.

În timp ce mergeam, încercam mereu să fiu cu ochii pe silueta lui înaltă. Purtam haine casual pentru că era mai confortabil când trebuia să conduc.

De fapt, Porsche a fost cel care m-a învățat că, dacă nu vreau să mă fac remarcat, va trebui să nu mai port uniforma aceea nefericită pentru a nu fi o țintă.

Privind în urmă acum, avea dreptate. Ce idiot ar purta un costum elegant în viața de zi cu zi?

Luam notițe într-un carnețel pentru că domnul Kinn îmi spusese să-i urmez fiecare pas, orice aș face. Îl urmăream de o săptămână și nu îmi puteam da seama dacă comportamentul lui Vegas era suspect sau nu.

Dacă nu aș fi știut că este o persoană rea în adâncul sufletului, aș fi crezut că este o persoană normală. Părea să aibă o atitudine optimistă, părea a fi o persoană inteligentă și avea o personalitate bună.

Avea o față drăguță și era politicos, ca reprezentant al celei de-a doua familii, deși Dl.Kinn era deja chipul întregii familii. Dar până la urmă am descoperit că fiul cel mare al celei de-a doua familii era un nebun.

Vegas terminase deja de plătit pentru ceea ce cumpărase. Mă uitam la el din partea cealaltă a magazinului și eram pe cale să ies și să-l urmăresc.

– Oh! Scuzați-mă. M-am așezat. La început nu văzusem angajatul cu o ceașcă de cafea mergând în fața mea.

– Hochija – ceai cu lapte cu gheață. Chelnerul mi-a înmânat paharul.

– Nu am comandat asta, am refuzat imediat.

– Oh, cineva l-a luat pentru d-voastră.

– Cine?

– Nu știu. Mă scuzați, domnule. Înainte să mai pot pune întrebări, chelnerul mi-a pus paharul cu lapte în mână și a plecat.

Ce naiba? A fost Vegas? Nu din nou! La dracu.

Stătea într-un colț la depărtare de mine.

Cum a putut să mă vadă? Încerca el să fie grijuliu? Evident nu!

Poate că femeia, care stătea la cealaltă masă, ar fi fost fascinată de frumusețea mea și de aceea mi l-a cumpărat. Așa că, m-am uitat la femeia care se afla vizavi de mine și s-a întors, i-am zâmbit larg în semn de mulțumire.

Dar m-am oprit imediat atunci când ea m-a privit într-un mod ciudat încruntat.

– Poate nu. Sau poate e cealaltă femeie? La dracu! Am luat paiul și l-am pus în pahar, înainte de a termina aproape jumătate din el.

Dintr-o dată, mi-am dat seama că trebuie să fac mai mult decât să stau acolo, bând cafea, uitându-mă la o femeie într-un bar, care nici măcar nu mă băga în seamă.

La naiba, Pete! Ai fost din nou prost!

Mi-am pus imediat jacheta înainte de a alerga după Dl. Vegas.

La naiba! Cum am putut să uit că trebuie să-l urmăresc pe Vegas?

– Ah! La naiba Pete, idiotule! Am clătinat violent din cap în timp ce mă înjuram până la iritare.

Mașina lui Vegas dispăruse! Dar mai bine, nu? Dacă și-ar fi urmat rutina zilnică, următoarea sa oprire ar fi fost universitatea. Dar pe parcurs, ar fi putut să se oprească pe undeva, sau poate s-ar fi răzgândit și n-aș fi știut pentru că nu puteam să-l urmăresc!

Am traversat strada spre mașina mea cât de repede posibil. Poate că aș putea ține pasul cu Vegas dacă aș conduce cu viteză. Dar pentru că mă grăbeam, n-am văzut o mașină îndreptându-se spre parcarea din fața mea.

– Hei!

Ce a fost asta?! Am țipat surprins, când am simțit că brațul cuiva mă ține de talie pentru a nu fi lovit de mașina care trecea cu viteză.

Probabil că aș fi fost lovit dacă aș fi făcut încă un pas pe drum. Slavă Domnului că nu am făcut-o.

– Ar trebui să te uiți în jur când traversezi strada, spuse o voce adâncă în spatele meu. Am îndepărtat în grabă mâna din jurul taliei și m-am întors imediat să mă uit la persoana care mă salvase.

– A plecat, am spus eu strângând din dinți.

– Unde te duceai așa de repede? Ai fi putut să mori.

În acel moment, am vrut să fug de acolo să țip cât de tare puteam, doar pentru a-mi elibera frustrarea. La naiba cu totul! Dar în acel moment, am putut doar să  respir adânc.

Am încercat să rămân calm și să mă comport cât mai normal posibil.

– O, D-le Vegas! Salutări. Ce coincidență! Mi-am ridicat mâinile și m-am înclinat către persoana din fața mea cu un zâmbet larg pe buze. Trebuia să acționez într-un mod calm.

– Hm… De ce ești aici în această dimineață? am întrebat, limpezindu-mi mintea.

A deschis ochii și a făcut o față care a lăsat să pară că și el a fost surprins să mă întâlnească aici, dar Vegas nu a spus nimic. În mână ținea o pungă cu patru frigărui de porc fript. Apoi s-a îndepărtat, ghemuindu-se lângă bordură, scoțând unul dintre bețișoarele de porc fripte. Doi câini s-au apropiat de el, dând din coadă cu viteza luminii.

Vegas i-a hrănit cu porcul în timp ce mângâia capetele câinilor cu cealaltă mână.

Cum pot scăpa? Ar trebui să fug? Dar dacă aș alerga, aș părea în mod clar suspicios.

– Observ că, aici, câinii sunt blânzi. Se pare că le place carnea de porc la grătar. Despre ce vorbesc?! Jur pe Dumnezeu! Cred că mi-a scăzut funcționarea creierului, pentru că în ultima vreme dorm mai puțin.

– Nu știu. Nu sunt un câine, așa că nu știu ce cred ei. Dar dacă spui că le place câinilor, atunci probabil că așa este, spuse Vegas, fără să se întoarcă să se uite la mine.

Imediat am zâmbit strălucitor, dar în sinea mea am înjurat.

La naiba! Mă face câine?

– Da, asa cred.

– Dar câinii sunt drăguți. Un câine este întotdeauna sincer. Ca și câine, îți vei asculta stăpânul indiferent de ceea ce ți-ar spune. Nu vei gândi singur, așa că îl vei lăsa pe stăpân să țină lesa pentru a te târî așa. Dar ai grijă… vei fi târât la moarte. Când a spus ultima propoziție, Dl. Vegas s-a uitat la mine cu un zâmbet răutăcios pe buze. Am înghițit imediat nodul din gât.

Nu am fost prost și am înțeles ce încerca Vegas să spună. Eram de o sută de mii de ori mai convins în acel moment că Vegas știa că îl urmăresc tot timpul.

– Da, afacerea cu câini este complicată. Oricum, cred că mai bine plec acum. Ne mai vedem, D-le Vegas. La revedere! I-am mai făcut un semn cu mâna lui Vegas înainte de a mă întoarce și de a mă uita în stânga și în dreapta, traversând strada pe cealaltă parte, în timp ce mă grăbeam în mașina mea.

– La naiba, Pete! Hei Pete, ce ai de gând să faci?! Când am urcat în mașină, m-am lovit cu fruntea de volan, iar și iar, pentru a mă trezi.

M-am simțit atât de prost. Urmărirea oamenilor trebuia să fie o treabă simplă, de ce făcusem o greșeală și făcusem atâta mizerie? Parcă îmi pierdeam abilitatea de a-mi face treaba. Nu eram potrivit să fiu bodyguard-șef al fiului cel mare din prima familie. Deși înainte de toate acestea, îmi făcusem treaba eficient.

Pete, prostule, ești atât de prost!

În orice caz, treaba se complica. Eram forțat să-i spun D-lui Kinn imediat. Aș fi putut fi concediat pentru că am fost prea neglijent. Cred că ar fi trebuit să mă întorc în provincii să o ajut pe bunica să taie cauciucuri în magazinul ei, așa cum obișnuiau.

Se părea că nu voi putea scăpa de soarta mea. Dar înainte să-i spun D-lui Kinn, poate că ar fi trebuit să cer ajutor cuiva, astfel încât situația să poată fi atenuată puțin.

Am format numărul lui Porsche și m-am rugat ca el să-mi răspundă încă o dată la apel. Aș fi atât de recunoscător dacă ar răspunde chiar și o dată, așa că m-am rugat și mai tare.

Amin!

– Porsche! Răspunde la telefon! am zis entuziasmat.

Din fericire, mi-a răspuns după ultimul apel.

[Ce s-a întâmplat?]

– Sunt eu…

[Așteaptă. Este vorba despre ticălosul ăla, nu-i așa? Nici măcar nu-i rostești numele altfel închid imediat!]

La dracu! Ce dracu ar trebui să fac atunci?

– Am o favoare să îți cer… Ei bine, ăă… dacă ar fi să vorbesc despre el, ce ar trebui să spun în schimb?

Cel puțin nu am rostit numele D-luiKinn pentru a nu irita urechile lui Porsche. M-ar asculta?

[Nu vreau să vorbesc despre asta. Închid!]

– Așteaptă un minut! Ascultă-mă. Este vorba despre munca mea. Măcar ascultă-mă o clipă. Chiar am probleme. Nenorocitul ăla era atât de nerăbdător!

[Ticălo…]

– Sunt îngrijorat. Trebuie să mă ajuți, am spus, coborând vocea pentru a-i cere compasiunea.

[Ei bine, dacă ai de gând să vorbești despre el, să-i spunem doar „Fiu de cățea”. ]

– Este cu adevărat important! La naiba! Am avut două dureri de cap. Una de la prietenul meu, alta de la șeful meu.

[Atunci explică.]

– Bine, bine. La naiba! Kinn, scuză-mă.

– Nu mă înțelege greșit. Te rog, du-te și vorbește cu, uh, nenorocitul ăla pentru mine! Suna atât de lipsit de respect, nu știu. Chiar îmi pare rău, nu a fost intenția mea. Soția d-lui Kinn mi-a cerut să fac asta.

– Vrei să mergi, te rog, să vorbești cu… fiul de cățea și să-i spui să schimbe persoana care se ocupă de munca mea?

[O, îi voi spune chiar eu. Fă cum spun eu și el va crede.]

– Esti sigur? Ești sută la sută sigur?

[Ah! De ce nu te duci să-i spui singur?]

– Deocamdată, starea lui de spirit este… instabilă. Voi fi fie pedepsit, fie concediat. Sincer să fiu, am făcut o greșeală și Dl. Kinn va… Alo? Hei!

Nu, nu, nu, nu. Porsche! Nici măcar nu putea să se liniștească și să-și asculte ceva mai mult prietenul. Îi pomenisem numele din greșeală și a închis imediat fără nicio considerație.

La naiba! M-am rugat ca Kinn să aibă milă de mine. Am stat mult în mașină până când în cele din urmă a trebuit să-mi recapăt sănătatea mintală pentru că mai aveam datoria să-mi termin treaba. Apoi m-aș întoarce și aș recunoaște greșeala mea în fața D-lui Kinn.

Am fost puțin confuz când Dl.Vegas a parcat într-un loc și apoi s-a mutat brusc într-altul. Dar când am ieșit din bar, nu i-am mai văzut niciodată mașina. Nu era chiar atât de ciudat că se grăbea. În acea zi, viața D-lui Vegas era la fel ca în oricare altă zi. A mers la universitate, a studiat și a vorbit cu prietenii ca de obicei. Am mărit distanța dintre noi pentru a încerca să fiu mai atent.

Seara, Dl.Vegas se îndreptase spre o școală privată pentru a-l lua pe Macau. În zilele în care Dl. Macau nu avea meditații, fratele său venea mereu să-l ia în afara școlii.

Lui Vegas părea să-i pese foarte mult de Macau. Părea să-și iubească fratele. În acel moment, cei doi frați intraseră în centrul comercial de lângă școală.

Dacă Dl. Macau voia ceva, Dl. Vegas i-ar cumpăra totul. Părea ca o persoană normală, dar când mi-a vorbit în această dimineață, era ceva diferit la el.

Acum stăteam în fața cinematografului. Cei doi frați se pare au luat decizia să se uite la un film. S-au dus la casa de bilete, stând acolo, uitându-se la biletele pe care le cumpăraseră, apoi au dispărut în sală.

Am oftat uşurat când Dl. Vegas şi fratele lui se relaxau înăuntru. Încă nu observase că îl urmăresc din nou. Aș fi putut să rătăcesc o vreme pe acolo, așteptând să se termine filmul și aș putea continua să-l urmăresc până ajunge acasă.

De data asta, aș fi găsit un loc mai bun de odihnă. Un pui de somn de zece minute ar fi fost de ajuns. Trebuia să mă reîncarc, dar nu puteam să o fac până nu mi-aș fi terminat datoria pentru ziua respectivă.

Brusc, ticălosul numărul unu din viața mea m-a sunat pe telefon și a trebuit să-mi dau ochii peste cap de iritare. De ce era ziua aceea atât de obositoare?!

– Da, șefu?

[UNDE EȘTI?!] Vocea care țipă aproape a ieșit din difuzor. A trebuit să îndepărtez telefonul de la ureche.

– Într-un mall.

[Nu… Îți ignori slujba ca să mergi la mall, Pete? Trebuie să spun că până la urmă ți-ai pierdut mințile. Așteaptă și vei vedea, îți voi tăia salariul! Și apoi poți mânca doar sos de pește în timp ce privești.]

– O clipă, domnule. Îl urmăresc pe Dl. Vegas pentru că așa mi-a ordonat Dl. Kinn. A venit la mall, așa că a trebuit să-l urmăresc și aici, am spus, dând din cap indiferent. Această persoană era cu adevărat în afara acestei lumi.

[Oh, am uitat. Am crezut că ești din nou confuz. Îmi pare rău.] Să iert ce? Mi s-a spus să lucrez. O, mori, mori, mori!

– Da… Mai ai nevoie de ceva, domnule? … M-am îndepărtat de grupul de adolescenți care cumpărau bilete la film.

[Oh! Ești la cinema?] Dl. Khun a făcut un zgomot. Khun trebuie să fi auzit băieții vorbind lângă mine.

– Da.

[Grozav! Vreau să mănânc floricele de la Major. Cumpără-mi o găleată mare. Serialul pe care îl urmăresc se încheie în seara asta. Adu-mi niște floricele ca să-l pot mânca în timp ce privesc.]

Ce naiba, Khun?

– Dar se va răci până mă întorc. Poți să-i ordoni lui Pol să vină să le cumpere? am spus sincer. Ar fi putut dura ore până să pot pleca acasă.

[Cum așa?! Te-ai schimbat, Pete. Trebuie să le cumperi tu, nimeni altcineva! Tu trebuie să mi le cumperi!] Uneori mă întrebam cât de amabil trebuie să fiu să sufăr

așa. Era atât de egoist, încât trebuia întotdeauna să câștige, indiferent cât de nerezonabile erau ordinele lui.

– Ce aromă vrei? Dar trebuie să-mi spui și că nu te vei supăra dacă vin târziu acasă. Mi-am închis ochii și mi-am reținut emoțiile. Dacă nu ar fi fost șeful meu, aș fi înnebunit deja.

[Știu… Ia cu brânză. Cumpără meniul mare. Și în seara asta, trebuie să urmărești episodul final cu mine, asta-i tot.] Întrerupse apelul.

Am bătut cu picioarele pe pământ de enervare și exasperare. Mi-am imaginat că podeaua era chipul lui Khun. Am călcat pe el mult timp până am fost mulțumit. Oamenii din jurul meu mă priveau cu ochi confuzi, așa că a trebuit să respir adânc și să-mi calmez inima.

La naiba! Zile întregi abia am avut timp să dorm, când am venit acasă la două sau chiar trei dimineața. Apoi a trebuit să mă trezesc și eu la șapte pentru a-l urmări din nou pe Vegas. Deci, evident, eram iritat și nu prea concentrat, mai ales în ultimele zile!

– O porție mare de floricele cu brânză, te rog. M-am dus la tejghea și am comandat. Creierul îmi era încă amețit și amețit, mă gândeam doar la patul din camera mea.

– Dă-mi, de asemenea, o găleată mare de dulciuri. Iată banii. Atât vocea, cât și mâna care a întins cardul de credit m-au făcut să tresar din nou. Fusesem descoperit încă o dată. Probabil că m-am ridicat din pat cu piciorul stâng azi dimineață. Am uitat să deschid ochii și azi? La dracu ‘!

– O, D-le Vegas, o nouă coincidență? M-am întors și am zâmbit. Mi-a fost somn înainte, dar mi-am forțat  ochii să se lumineze.

– Lumea este plină de coincidențe, spuse Vegas, punându-și mâinile în buzunar. Am așteptat să primesc floricelele pe care însoțitorul le strângea.

– Acesta este unul dintre oamenii vărului Tankhun. Nu-mi spune că Khun este aici pe undeva. La naiba! Dl. Macau privea în stânga și în dreapta, paranoic.

– Nu… trebuie să fi venit singur, nu? Vegas și-a mijit ochii și s-a uitat la mine într-un fel pe care l-am putut descrie doar ca fiind rău.

– Ai venit să vezi un film? Astăzi porți haine casual. În mod normal, Tankhun înnebunește când vine vorba de asta. Subordonații săi trebuie să poarte jachetă și cravată pentru a merge împreună în procesiune, spuse Dl. Macau despre Dl. Tankhun cu o expresie plictisită. Așa ar fi fost în trecut, dar Porsche revoluționase întreaga familie. Spre deosebire de trecut, Khun purta acum haine casual când mergea la club pentru a se amesteca printre ceilalți.

– Haha. Am zâmbit sec. Apoi m-am întors să iau găleata de floricele pe care angajatul o înaintase.

– Ce film ai venit să vezi? m-a întrebat Macau fără ezitare. Vegas s-a prefăcut că nu-i pasă și s-a întors să apuce sucurile pe care le cumpărase.

– Uh… Ăsta. Da, ăla. Am arătat spre un poster de film la întâmplare lipit pe perete.

– Oh, ca noi. Unde te așezi? Am înțeles de ce Khun a vrut să-l pălmuiască pe Macau din nou și din nou.

La naiba! De ce m-a tot întrebat atâtea lucruri?

– Oh… Desigur, nu aș fi știut unde să stau pentru că nu venisem aici să văd un film. La dracu! Ar fi trebuit să spun că tocmai venisem să-i cumpăr floricele lui Khun și că mă întorc în curând acasă. Dar nu m-am gândit la asta pentru că mintea mea nu funcționa corect.

– Încă nu ai cumpărat bilet, spuse Vegas pe un ton practic.

– Adevărat? O, așa este! Uite, ia acest bilet. Trebuia să ne uităm la film cu un prieten, dar el nu a putut veni. Ia asta ca să nu se irosească. E păcat dacă pleci fără să te uiți la el, a spus Macau și mi-a dat biletul de cinema.

Genunchii mei au început să simtă că sunt pe cale să se prăbușească. Trebuie să fi arătat ca un copil sărac. De ce trebuiau să fie drăguți astăzi? Pot fi din nou drăguți?

– Îmi pare rău, pot să mă duc și să-mi cumpăr singur. I-am dat biletul.

– Totul este în regulă! Continuă. Doar promite că nu-i spui lui Tankhun. Dacă nu mă înșel, probabil că ești preferatul vărului meu, hehe.

La naiba! De ce trebuia să fiu favoritul lui?! De ce, de ce, de ce, de ce era atât de prost? De ce era Khun atât de rău? De ce a trebuit să fie obsedat să mănânce floricele de porumb astăzi? La naiba cu toți acei oameni!

– E în regulă, serios.

– Haide. Vegas mi-a dat un pahar cu suc.

Doar ia-l. Este plictisitor să aștepți aici. S-a aplecat în față și a făcut o față. Părea că nu am scăpare.

M-am încruntat și mi-am mușcat buza de jos. Venele din creierul meu păreau să explodeze în orice moment. În cele din urmă, am cedat și am intrat cu ei în sală. M-am așezat pe marginea scaunului, iar Vegas s-a așezat în centru, cu Macau de cealaltă parte. Deci acum ar fi trebuit să ne uităm la film stând unul lângă celălalt. A fost o surpriză prea mare. Un nou nivel de spionaj. Nu voiam să-mi imaginez, dacă Dl. Kinn ne-ar fi văzut, cât de șocat ar fi fost. Mi-ar ceda genunchii? Aveam de gând să plâng sau așa ceva? Situația aceea a fost prea neașteptată!

Sincer, am fost îngrozitor de incapabil să acționez. Atât de prost al naibii. La ce fel de filme ne uitam? Nici nu stiam. Habar n-aveam ce să fac cu brațele și picioarele mele în timp ce stăteam acolo.

Argh! Filmul a fost proiectat la timp? Era cam la jumătate, dar simțeam că sunt acolo de zece ani. Era prea lung.

De ce trecea timpul atât de încet? Așadar, încercam să-mi distrag atenția mâncând floricelele pe care le-am cumpărat pentru Khun. Habar n-aveam ce să fac și nu voiam să-l văd pe Vegas stând lângă mine.

Calmează-te, Pete! Încearcă să te concentrezi. Limpezește-ți mintea, fă tot ce este necesar pentru a o face, orice ar fi. La ce film te uitai, ticălosule?

M-am gândit că după toate astea va trebui să-I spun D-lui Kinn ce s-a întâmplat. Orice s-a întâmplat, pur și simplu s-a întâmplat. Nu aș fi putut să-l mai schimb. Voi lăsa să se facă conform karmei. Am oftat.

Filmul ales de Vegas și Macau nu a fost rău. A fost un film cu mafie, ceva despre investigarea unor afaceri externe.

Până și scenele și personajele îmi atrăseseră puțin atenția; Mâncasem floricelele de porumb alternând cu sucul, care era pus între mine și Vegas.

– De ce este eroina atât de proastă? mi-am spus încet. Numai cu ochii pe ecran.

Mi-am pus alte floricele de porumb în gură și era cât pe ce să iau paharul de suc când am simțit mâna altei personae, care mă ținea de mână și ridica paharul pentru a bea. A făcut-o cu o expresie imposibil de înțeles, deși mâna mea încă ținea sucul.

– Uh, acesta este al tău, D-le Vegas? Am încercat să-mi scot mâna din strânsoare, dar mâna lui s-a strâns mai tare, atât de mult încât paharul începea să se deformeze.

– Oh, paharul greşit, spuse Vegas, prefăcându-se naiv. A dat drumul paharului de suc și mâinii și eu am pus-o la loc.

Ce naiba?! Mi s-au ridicat firele de păr de pe braț. Mi s-a făcut pielea de găină. L-am văzut strâmbând ochii și i-a apărut un zâmbet în colțul gurii, îi simțeam aura sălbatică. Am încercat să mă mișc puțin în stânga scaunului, încă încordat. M-am simțit atât de speriat încât aproape că îmi venea să țip de cât de inconfortabil eram.

Am închis ochii pentru a-mi înăbuși în tăcere emoțiile. Dar odată cu oboseala corpului meu adăugată la aerul rece al sălii, pleoapele mi-au devenit grele și a fost greu să le forțez să se deschidă împotriva fulgerului de lumină de pe ecran. Clipitul ochilor mei a început să încetinească. Am închis ochii mult timp până mi-am uitat scopul zilei. În cele din urmă, mi-a dispărut conștiința și mi-a fost tăiată vederea până când tot ce am putut vedea a fost nimic.

****************

– Domnule? Domnule, filmul s-a terminat.

Am tremurat violent. Luminile din interiorul cinematografului m-au făcut să închid rapid ochii pentru a regla focalizarea. Când am început să mă calmez, m-am întors și nu am văzut pe nimeni decât personalul, care făcea curățenie în cameră. Am fost uimit de ceea ce am văzut.

Adormisem! De ce nu mă treziseră Vegas și Macau, atunci când se terminase filmul? Ce naiba?! Mi-era rușine.

Mi-am verificat lucrurile și m-am ridicat de pe scaun. Atunci, ochii mei s-au izbit de un mic bilețel lipit pe brațul meu drept.

Vise plăcute a fost mâzgălit în mesajul scris de mână pe bilet.

Am luat bilețelul, l-am strâns și l-am aruncat în sacul de gunoi adus de unul dintre angajații teatrului.

Argh, Vegas! Tupeul acelui om. Jur pe Dumnezeu, toată această familie este prea mult pentru mine!

La naiba! Și acum, îl pierdusem din nou pe Vegas din vedere. Dar de data asta, trebuie să fi venit acasă. Oh, a trebuit să conduc din nou acasă. Nu la casa mea, ci spre casa dușmanului nostru.

Am plecat de la cinema, oprindu-mă în baie să mă spăl pe față. Mi-am frecat ochii ca să scap de somnolență și oboseală. Cearcănele au început să apară sub ochii mei. Dormeam mai puțin de patru ore pe noapte, apoi în fiecare zi aveam doar dureri de cap.

Privindu-mi fizicul, probabil că ar fi trebuit să mă antrenez mai mult.

M-am întors la mașină înainte să ridic telefonul să verific și mi-am amintit că l-am pus pe mut când a început filmul. Trecuseră aproape trei ore de atunci.

De îndată ce am deblocat ecranul, lumina mi-a strălucit brusc în ochi și am văzut cele zece rânduri de apeluri pierdute de la Arm. Și încă cinci rânduri și încă cinci. Ce s-a întâmplat? L-am sunat în grabă înapoi.

– Bună.

[La naiba, Pete! Credeam că ești deja mort! Unde ești?!]

– Oh, uh, sunt în fața casei D-lui Vegas? Am mințit pentru că ar fi trebuit să mă uit din nou la Vegas la acea vreme, dar leșinasem prea mult timp la cinema. Eram prea rușinat să spun cuiva.

[Probabil este suficient pentru azi. Ar trebui să pleci acasă acum.] spuse Arm serios.

– Ce s-a întâmplat?

[Porsche este aici. Își scoate toate lucrurile din casă!]

– Huh? Dl. Kinn este acolo să-l oprească, nu?

[Oi, Dl. Kinn nu este important. Chiar dacă tatăl său ar fi venit să-l oprească, Porsche tot ar fi scăpat. Trebuie să te întorci curând!]

– Bine, sunt pe drum. Am închis telefonul și am plecat direct spre casă.

De ce se întâmpla asta? Serios, venele din creierul meu erau pe cale să mi se spargă chiar acum. Eram atât de obosit și îmi venea să dorm.

******************

Când am ajuns acasă, totul părea liniștit, întunecat și incomod. Atmosfera nu a fost la fel de plăcută ca înainte, probabil pentru că în ultima vreme se întâmplau prea multe lucruri, atât acasă, cât și în companie. Întreaga istorie a casei se revărsase de parcă ar fi fost o rușine pentru oamenii care lucrau aici.

Am stat în fața ușii mari din camera D-lui Kinn și am încercat să mă calmez pentru o vreme. Până la urmă am greșit și ar trebui să accept consecințele. Am bătut la ușă de trei ori înainte să o deschid.

– Te-ai întors, nu? Am auzit vocea lui Khun de îndată ce m-a văzut intrând.

Mi-am ridicat capul să mă uit din nou la intrarea în cameră. Era camera D-lui Kinn, de ce apăruse Khun acolo? Nu numai el, ci și domnul Kim și subalternii lui stăteau, cu fața în jos, uitându-se la rândurile de hârtii așezate pe podea.

– Cât ai de gând să stai acolo? Intră, spuse Kim, am zâmbit ușor când am închis ușa camerei.

– E bine că ai venit aici. Ajută-ne să separăm acest teanc de documente. Notează-ți toate veniturile și cheltuielile în această carte. Arm a dat din cap spre mine și mi-a explicat ce făcea în acel moment, trebuia să ne ajutăm reciproc să găsim dovezi și să căutăm erori din lista clienților și din toate veniturile și cheltuielile.

M-am uitat la Dl. Kinn și am decis că nu voi vorbi cu el deocamdată. Pentru că, privindu-și fața și ochii, era prea concentrat să găsească informații, că era rupt de lumea exterioară.

– Pete, floricelele mele! La naiba! Au dispărut! Am uitat! Mâncasem doar jumătate din floricele și am uitat de cealaltă jumătate la cinema.

– Ei bine, le-am uitat, domnule. Mi-am aplecat capul și mi-am recunoscut greșeala.

Mi-am ridicat mâinile și am rămas nemișcat, pregătindu-mă să-mi acopăr urechile pentru că știam deja că avea să-mi țipe în față pentru ceea ce am făcut.

– Bastardule! Ce curaj din partea ta să mă uiți! Dacă aceasta ar fi fost o altă zi, ți-aș fi ordonat să cumperi altele acum! Fiu de curvă! Te-ai schimbat! Te-ai schimbat de când îți pasă doar de Vegas, nu-ți mai pasă de mine acum! Eh?! spuse Khun cu o expresie iritată, dar vocea lui, deși suna și furios, avea un volum acceptabil. Probabil că nici nu voia să-l deranjeze pe Dl. Kinn.

– Domnule, o să le cumpăr mâine. Voi cumpara chiar două  porții. Va fi cadoul meu, bine? Ar fi trebuit să găsesc o modalitate de a supraviețui. Am lăsat să se termine cât mai curând posibil. Eram deja obosit și voiam să știu de câte ori ar trebui să țip și să mă confrunt cu așa ceva.

– OK, bine. Din fericire, șeful Khun nu se speriase prea mult. Părea insensibil și chiar și atunci când lua lucrurile în serios, tot rămânea insensibil în privința asta.

Să spunem că acest tip de răspuns era deja mai mult decât suficient pentru mine.

După prostiile alea, m-am uitat atent la fiecare document, unul câte unul, încet m-am ghemuit la podea.

Am trecut de la șezut la stat în picioare în timp ce m-am aplecat în față. Pentru o clipă, mi-am lăsat fața în jos. Pleoapele mele au început să se simtă din nou grele. Era aceeași atmosferă ca la cinema; aerul condiționat a răcit încăperea, muzica care venea de pe telefonul lui Khun devenise ca un cântec de leagăn pentru mine. Mi-am dat seama că dacă s-ar întâmpla ceva rău, nu l-aș observa din cauza lipsei de reacție a corpului meu. Teancul de hârtii din fața mea devenise o pernă drăguță ca suport pentru capul meu. Măcar lasă-mă să-mi odihnesc ochii cincisprezece minute…

*************

– Pete, întoarce-te în camera ta și du-te la culcare. O voce a venit să mă trezească.

Deodată am sărit și m-am așezat energic. O mai făcusem! Cincisprezece minute fuseseră o farsă completă. M-am uitat la ceasul de pe perete. Dormisem aproape șase ore. Cu siguranță acesta fusese cel mai lung somn al meu din ultimele zile. Oh, nu, nu făcusem absolut nimic. Toată lumea a început să părăsească treptat camera D-lui Kinn. Khun a mers cu ochii închiși ca un somnambul direct în camera lui.

Când toți ceilalți au plecat, am aranjat rapid restul hârtiilor înainte de a merge să mă odihnesc în dormitorul meu.

– Pete, chiar ești obosit? Am ridicat privirea spre Dl. Kinn, uluit. De îndată ce i-am văzut fața, am știut că trebuie să-i spun adevărul despre tot ce se întâmplase astăzi.

– Uh… puţin, D-le Kinn… cred.

O, ia asta, spuse Dl. Kinn înainte de a-mi înmâna un plic alb.

– Ce este, D-le Kinn? M-am apropiat de el intrigat.

– Compensația pentru munca grea. Am deschis plicul și m-am încruntat.

– Nu este prea mult? Înăuntru se aflau zeci de mii de bancnote.

– Doar ia-o. Nu știu cum să-ți mulțumesc altfel, spuse Kinn calm, dar am putut vedea că ochii lui erau obosiți și întunecați.

Am oftat încet, rușinându-mă să iau toți acei bani. Făcusem greșeli pe care nici măcar eu nu mi le puteam ierta. Încă o dată, deschisesem gura să vorbesc, dar Dl. Kinn a vorbit primul.

– Mai este un lucru cu care trebuie să te deranjez, spuse Dl. Kinn, iar expresia feței lui deveni mai tensionată decât înainte. Nu am avut de ales decât să rețin tot ce aveamde spus și să ascult cu atenție.

“…”

– Când merge Unchiul Kan la cazinou?

– În fiecare sâmbătă.

– Deci, în două zile, am nevoie să te strecori în casa lor. Găsește documentele lipsă, chiar dacă sunt acolo sau nu. Sau chiar dacă găsești ceva ieșit din comun. Poți colecta toate dovezile.

– Da, D-le Kinn, am răspuns repede.

– Dar este foarte riscant. Ești bine? a întrebat Dl. Kinn, privindu-mă îngrijorat.

Aş fi fericit să fac asta, doar ca să pot răsplăti pentru greșeala pe care am făcut-o când am fost descoperit de Vegas.

– Voi putea s-o fac.

– Um, vei reuși pe cont propriu? Vreau ca alți oameni să știe cât mai puțin. Deocamdată, nu am încredere în nimeni în afară de tine.

– Am înțeles.

– Dar dacă se întâmplă ceva rău, contactează-mă cât de curând, Pete.

– Da, D-le Kinn…

– Sau dacă nu poți, spune-mi.

– O pot face, am răspuns ferm.

– Mulțumesc mult, Pete. Deocamdată, nu trebuie să faci nimic până sâmbătă. Odihnă plăcută. Arăți așa de obosit. Du-te la culcare, spuse Kinn înainte de a merge direct la baie fără să se uite înapoi.

– Am înțeles, D-le Kinn.

Până atunci, nu am putut să-i spun D-lui Kinn despre accident. Dar hei! Cel puțin de data asta aș putea să compensez tot ce s-a întâmplat astăzi, strecurându-mă în casa lui Vegas pentru a găsi dovezi.

Mi-a adus aminte de scena din filmul pe care îl văzusem. Eram jalnic. La naiba!

 

~Pregătite pentru următorul capitol? Începe nebunia !!!~

-Sunny-

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
3
+1
0
+1
0
+1
0
Mafiotul și bodyguardul

Mafiotul și bodyguardul

Status: Ongoing Tip: Autor: Traducător:
  Dacă ați aterizat aici, sunteți pe cale să vă aventurați în lumea mafiotă, criminală și, evident, BL a poveștii KinnPorsche! Acesta este un roman pentru adulți, cu mult sex, în  care se vorbește despre droguri, prostituție și violență. Deci, dacă alegeți să îl citiți, este pe propriul vostru risc! P.S.: traducerea a fost făcută din Italiană și Engleză! În rest, lectură plăcută!   DESCRIERE   Al doilea fiu al mafiei, Kinn, este atacat de agresori care îl forțează să fugă, până când îl întâlnește pe Porsche, un tânăr student angajat ca ospătar cu jumătate de normă într-un club de divertisment, căruia îi cere ajutorul. Porsche, care este campion la arte marțiale, decide să se implice și îl ajută pe Kinn să scape. Datorită abilităților sale extraordinare de luptă, Kinn vrea să-l angajeze pe Porsche ca bodyguard personal. Cu toate acestea, Porsche pare foarte reticent în a accepta oferta de muncă. Dar poate oare să refuze cu adevărat? Ce se întâmplă când un șef mafiot decide să te aibă cu orice preț?   Autor- Daemi Traducător- Sunny Colaborator- Maria Proofreading și corectare-  Buburuza 44 Capitole + Speciale   PS. ♥ Este prima nuvelă tradusă pe blogul Nuvele la Cafea ♥

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset