!!!ATENŢIE!!! Urme de viol și abuz și în acest capitol.
– Pete –
M-am ridicat din pat și m-am chinuit să ajung la baie. Mă durea până în punctul în care aproape că nu mai simțeam durere. Cât timp trebuia să trăiesc așa? Eram obosit fizic și psihic; Trăiam ca și cum n-aș fi om.
În acel moment, clanul major trebuie să fi crezut că eram deja mort.
D-le Kinn, chiar ai uitat de mine?
Cât despre tânărul stăpân, nu se simțea ciudat fără mine? Brusc, m-am simțit puțin nesigur, dar dacă priveam situația dintr-un alt unghi, poate că el căuta modalități de a mă ajuta. Porsche, Pol, Arm… nu m-ar uita niciodată. Poate că toată lumea făcea ceva în acel moment.
Grăbiți-vă și ajutați-mă. Nu știu cât timp voi putea îndura asta.
Eram fragil cum nu mai fusesem niciodată, îmi era atât de multă milă de mine. Am făcut un duș, m-am spălat pe ochi și pe față, din fericire ticălosul avea articole de toaletă în baie. Pur și simplu nu știam ce puteam și ce nu puteam folosi. Hei… poate că n-ar fi trebuit să fac duș deloc, ar fi trebuit să rămân murdar ca Vegas să nu se apropie de mine, dar eram oribil de dezgustat de petele de pe corpul meu. Doar gândul la ce mi-a făcut Vegas m-a făcut să vreau să mă grăbesc și să spăl totul. Acea metodă nu ar fi funcționat și o altă persoană cu siguranță nu ar fi suportat starea mea.
Am ieșit din baie și am pornit aerul condiționat pentru a crește temperatura. Nu puteam purta cămașă, așa că era atât de frig. Nu puteam decât să-mi iau și să port niște pantaloni de trening pe care îi găsisem la întâmplare în garderoba lui. Din fericire, înălțimea și corpul lui nu erau foarte diferite de ale mele. Nu voiam să-i ating lucrurile, dar nu aveam de ales!
După aceea, am mâncat micul dejun pe care-l adusese Nop. Când am văzut lucrurile de pe farfurie, am scos un oftat mare. Cârnați, ouă prăjite și pâine. De ce naiba mă puneau să mănânc lucrurile astea? Dar exact așa era în casa unui bogat.
Cu excepția tânărului stăpân, inclusiv Vegas mânca ciudat. Tankhun mânca mult, dar uneori alegea să nu o facă, în timp ce alteori mânca tot ce avea în fața lui. Gândindu-mă la el, mi s-a făcut dor de el. Preferam să trăiesc cu nebunia lui copilărească decât să suport asemenea torturi.
Care era diferența dintre a fi în casa celei de-a doua familii și cea a familiei principale? Era cuvântul acasă.
Clanul principal era plin de așteptări mari și era o fortăreață, dar toți erau respectați și trăiau împreună cu înțelegere. Au fost certuri, dar familia s-a ținut unită în dragostea celor trei frați. Era o familie în care, cu grija lui Khun Korn, totul se păstra cât mai pașnic posibil. Era o familie cu dragoste, bunătate și grijă față de toți, făcând astfel casa clanului major la fel de puternică ca un copac imens.
Între timp, clanul mai mic era fierbinte ca focul. Fiecare încerca să se vindece singur. Era ca o plantă care rămânea fără apă. În ciuda dragostei pe care cei doi frați o aveau unul pentru celălalt, nu era suficient pentru a face casa atât de frumoasă pe cât își doreau. Îl urmărisem pe Vegas timp de o săptămână, știam că venea rar acasă, la fel și Macau. La început am fost surprins, dar când am ajuns acolo, am văzut în sfârșit crăpăturile, care au apărut în fundația familiei lor.
Am terminat mâncarea din farfurie, m-am ridicat de pe canapea și m-am întors să mă uit la foile albastru închis împăturite de lângă mine. M-am simțit profund rănit că trebuie să văd a doua familie comportându-se așa. Dar nu, a trebuit să închid ochii și să suport, să mă întorc să fiu din nou supărat pe el, dar m-am simțit pierdut.
Vegas, nu voi pune la îndoială cum ai crescut pentru a fi așa, pentru că știu că ai avut aceste probleme de când erai copil.
Am întins cearșafurile pe pat și am făcut ordine în fețele de pernă. Când idiotul a intrat în cameră, am întrerupt imediat tot ce făceam și m-am dus direct la el.
– Nop…
– Am venit să iau tava, spuse Nop fără să se obosească să se apropie de mine, dar l-am tot urmat până când lanțul a început să se strângă.
– Nop, te rog ajută-mă. Chiar dacă știam în inima mea că șansele ca el să mă ajute sunt mici, am vrut să fac tot posibilul.
– Am adus și un odorizant. Vegas este un perfecționist. Nu-i place mirosul de mâncare din dormitorul lui. Oh… Și ai făcut patul așa. Ai grijă, s-ar putea să te pălmuiască din nou. Totul în cameră trebuie să fie perfect. Asta a fost tot ce a spus și mi-a închis imediat ușa în față.
– Ce naiba?! am înjurat furios. M-am întors la picioarele patului, m-am uitat la cearșafurile care erau bine aranjate la colțuri.
– Am impresia că sunt pe cale să se sifoneze. La naiba! Ar trebui să le calc acum? La dracu! am exclamat așezându-mă pe pat.
Ce fac eu aici?! Vegas, nenorocitul ăla! Ce e bun la viața lui?! Era doar frumos, dar totul în rest era îngrozitor!
M-am tot gândit și m-am uitat prin camera în care era păstrat totul. A trebuit să țin totul în ordine, nu? Dacă nu, probabil că l-aș fi făcut pe Vegas din nou să explodeze. Chiar trebuia să fie un perfecționist. Dacă ar vedea ceva ce nu-i plăcea, probabil că ar înnebuni.
Așa că m-am dus la rafturi, am luat cărțile și le-am aruncat pe jos, precum și hainele din dulap. Le-aș sfâșia până nu mai rămâne nimic.
M-am uitat la capodopera mea cu un zâmbet mândru. Camera lui! Totul era în dezordine. Hainele din garderobă erau pe podea, toate culorile amestecate. Cearșafurile erau toate șifonate. Ar fi făcut o față morocănoasă până i-ar fi explodat capul. După aceea și-ar fi pierdut cumpătul și după furie el…
La naiba! Ce naiba fac?! De ce să-l enervez? Eu sunt cel care va fi condamnat. La naiba! Esti prost, Pete! Rahat!
Douăzeci de minute mai târziu, pusesem în sfârșit totul la loc. Eram de două ori mai obosit, tot ce trebuia să fac era să-l răsfăț, ca să se plictisească. Dacă s-ar supăra, m-ar răni și nu ar trebui să-i fac jocul.
Toată ziua mi-am petrecut fiecare minut făcând ordine în cameră pentru el și dacă aș fi avut o riglă care să măsoare lucrurile, aș fi folosit-o cu siguranță. M-am întins pe pat epuizat, să fac dezordine fusese ușor decât să aranjez. De ce era atât de greu?
Am auzit zgomotul ușii dormitorului deschizându-se. Am fost surprins, apoi m-am ridicat și mi-am rezemat capul de tăblia patului.
– Nu… Îți trimit câteva din dosarele mele în seara asta… Nu trebuie să vii, sunt puțin ocupat. Ne vedem mâine… Da. Vegas a vorbit la telefon și a așezat o tavă cu
mâncare pe canapea. Am început să mă uit în stânga și în dreapta, mișcările corpului meu erau automate, eram atât de paranoic încât nu mă puteam controla.
– Of, trebuie să dau examenul. Raportul trebuie depus. Pa. După ce a închis, Vegas a înjurat tare. Am rămas tăcut, privind cu teamă la acțiunile lui.
– Vino și mănâncă, te hrănesc eu. Ticălosul de Vegas s-a uitat la mine și m-au trecut fiori pe șira spinării.
Am stat nemișcat, fără să îndrăznesc să mă mișc, fiecare parte a corpului mi s-a încordat până aproape că m-am ghemuit.
– Am spus, mănâncă! Vegas își repetă cuvintele, ridicând vocea.
Am urmat planul din mintea mea, nu am opus rezistență, nu am vorbit și nu am cerut nimic. A fost ușor de făcut. Chiar dacă păream puțin reticent, am încercat să-mi fac fața cât mai normală. M-am așezat pe canapea și mi-am întors capul spre el ca să mă poată hrăni. Friptură de pește cu salată de legume.
Oh, de ce era mereu așa?! Eram acolo de mult timp și eram convins că slăbisem. Fiecare masă era ca o masă de furnică.
– Comportă-te întotdeauna așa. Bine, spuse Vegas categoric în timp ce îmi aducea constant mâncarea la gură, pe care am mâncat-o fără să-mi pese. După aceea, nenorocitul de Vegas s-a dus să ia un prosop și s-a îndreptat spre baie. Văzând asta, am fost ușurat şi am scos un oftat uriaș.
Ei bine, azi a fost mai ușor, altfel aș fi murit.
Am pus farfuria pe masă și nu am uitat să pulverizez cu odorizant. Aș fi făcut orice ca să nu-l enervez. Eram leneș, rănit și obosit!
Vegas a ieșit și și-a pus hainele în timp ce își usca părul cu un prosop. Eram pe pat cu privirea lui asupra mea, m-am prefăcut că nu observ și am continuat să citesc. Găsisem o carte de citit ca să pot scăpa de plictiseală! Majoritatea cărților erau în engleză, nu le puteam înțelege. Cartea pe care o citeam era despre filozofia vieții. După ce am citit-o, determinarea mea a crescut.
– Îți place să citești cărți?
– Nu, am răspuns răspicat. Nu mi-a plăcut deloc să citesc, dar mai era ceva de făcut în camera aceea? Acum am înțeles cum era pentru prizonieri.
Vegas a părăsit camera și s-a întors cu un laptop, a pus niște cărți pe măsuța canapelei și apoi l-a pornit. Nu știam ce scrie.
– Pete, vino aici, mi-a spus Vegas, așa că am lăsat cartea jos și m-am dus naiv la el. Am ridicat o sprânceană de parcă aș întreba ce se întâmplă.
– Te comporți ciudat. Ai mâncat ceva otrăvitor? Ești bolnav? spuse Vegas, coborându-mi brațul să mă așez lângă el pe canapea, punându-mi mâna pe frunte.
La naiba! Sunt nervos.
– Nu ai febră. Ești atât de ascultător astăzi. Vegas s-a încruntat, privindu-mă uluit.
În schimb, eu m-am prefăcut că mă uit la masă.
– Nu vorbești azi? De ce nu spui nimic? Vegas s-a uitat la mine neîncrezător, s-a uitat la mine de parcă aș fi fost ciudat. Așa că m-am uitat la el și i-am zâmbit.
– Hm, ce se întâmplă? Chiar dacă am vrut să țip la el, nu am îndrăznit. Nu puteam vorbi altfel m-ar fi lovit din nou.
– Ce e cu tine, Pete?!
– Sunt bine, e în regulă. Vocea mea devenise puțin mai ridicată, așa că am reglat-o astfel încât să sune cât mai normal.
– Bine, o las baltă. Astăzi sunt epuizat. M-am întors și trebuie să fac un alt raport. Mă ajuți? Fața mea a devenit palidă de îndată ce a terminat de vorbit. Monstrul ăla! La ce fel de ajutor s-a referit? Era prea vag.
– Cum?
– Poți să scrii la computer?
– Am învățat! Am sărit brusc în sus, surprins. Mi-am strâns buzele pentru că deschisesem din greșeală gura. La naiba! Dacă aș țipa din nou la el, doamne! Eram atât de confuz. Dar am fost uşurat că ceruse ajutor, ajutor real, şi nu ceea ce mă gândeam.
– Oh. Ei bine, mă poți ajuta să scriu asta? Ceea ce am subliniat. Scrie pe hârtie. Am strâns din dinți în timp ce mă gândeam. De ce nu-i ceri ajutor fratelui tău mai mic? De ce trebuie să fiu eu? Dar a trebuit să o fac…
– Sigur… ok, am spus cu o voce răgușită. Vegas avea încă o față surprinsă, dar când am văzut laptopul pus în fața mea, ochii mi s-au luminat imediat. Aș fi putut să-mi folosesc în secret Facebook-ul și să vorbesc cu cineva pentru ajutor.
– Eh, nu trebuie să-ți faci ochii să strălucească așa. Nu este conectat la internet. Nu te mai gândi la asta.
Am oftat adânc, hiena aceea știa totul. M-am așezat pe podea să fiu la nivel cu laptopul ca să pot scrie pe el și m-am rezemat de canapea.
M-am așezat cu Vegas, tastând cu greu pentru că totul era în engleză. La dracu! Dacă aș fi scris-o greșit, m-ar fi atacat, dar trebuia să supraviețuiesc.
– Eu nu sunt bun la limba engleză. O voi verifica mai târziu… Ar putea fi greșit. Mi-am înclinat capul și m-am uitat la Vegas care se holba la mine.
Ochii ni s-au întâlnit o clipă, nu știam de ce se uita la mine, dar m-a făcut să mă opresc o clipă. M-am întors repede și am continuat să scriu.
Pete, concentrează-te cât mai mult pe dosarul din fața ta.
Vegas fusese foarte ocupat zilele acestea, văzusem că citise o mulțime de cărți și trebuia să-și găsească timp să evidențieze cuvintele pe care le voi tasta. L-am văzut vorbind la telefon cu prietenii lui aproape la fiecare zece minute. La fel fusese și cu Dl. Kinn și Dl. Kim, când erau ocupați în timpul examenelor.
De asemenea, când Khun trebuia să susțină un examen, Arm, Pol și cu mine a trebuit să-i citim pe rând cu voce tare dimineața, la prânz și seara. Chiar și la culcare, la mese sau la duș, a trebuit să țip conținutul cărților lui, rând cu rând, pentru a-l face să-și amintească tot ce era scris. Când am început să lucrez pentru clanul principal, el se purta deja ca un copil de patru ani, altfel ar fi fost mult mai inteligent.
– Tu ai fost? Am fost surprins când Vegas a venit la mine și a folosit degetul pentru a apăsa tastatura, glisând ecranul. Am zărit un Vegas, care mi-a făcut inima să bată. Un miros familiar s-a ridicat în nas, generând automat frică în mine.
– Este corect? Mi-am înclinat puțin capul pentru a mă depărta de Vegas, el a dat din cap ca răspuns și apoi a plecat de lângă mine.
– Da… a răspuns Vegas pe un ton normal și și-a întors atenția asupra cărții pe care o ținea în mână.
La naiba! De ce sunt atât de nervos azi?
Era aproape ca și cum aș fi vorbit cu Vegas cel obișnuit pe care l-am întâlnit în trecut, în viața mea de zi cu zi. Dar, după toate astea, nu eram deloc obișnuit, era ciudat și incomod.
După un timp, totul a fost învăluit în tăcere. Singurele sunete veneau de la mine apăsând pe tastatură și de la sunetul paginilor unei cărți răsfoite de Vegas. M-am concentrat doar pe ecran, am tot repetat cuvintele pentru a nu greși. Am muncit cât de mult am putut pentru că eram destul de uşurat că Vegas nu era atât de crud ca altădată.
Deodată, degetul subțire al lui Vegas s-a apropiat de mine și mi-a mângâiat ușor colțul gurii. Am fost ușor surprins de comportamentul lui înainte să mă întorc să-l privesc întins pe canapea, cu ochii ațintiți asupra mea cu intensitate.
– Doare? m-a întrebat Vegas încet. Degetul lui a continuat să meargă prin colțurile gurii și pe părțile laterale ale obrajilor mei. Îmi venea să țip la el că mă doare, că rana din colțul gurii încă mă mai arde și mai era o urmă slabă a palmei lui pe obrazul meu.
– Nu. Nu am îndrăznit să spun prea multe pentru că nu știam ce pot să spun.
– După asta, nu te mai încăpățâna. Când te comporți bine, vei fi bine… Și nu va trebui să fii rănit. Vegas și-a tras mâna de pe fața mea și mi-a pus-o înapoi pe ceafă. M-am uitat înapoi și am fost șocat!
La naiba! Nu sunt obișnuit cu asta. Nu cunosc persoana care se arată. Iadul?! Scuipă diavolul din tine, Vegas! Dar așteaptă! Nu contează, nu-l scuipa. Mănâncă-l, înghite-l, lasă-l să moară și nu-l mai lăsa să iasă niciodată. Amin!
M-am întors să mă concentrez pe munca mea, simțindu-mă pierdut, uluit și confuz pentru o vreme, dar tot am încercat să-mi amintesc scopul.
Așteaptă și ai să vezi. Dacă îmi spune să merg la stânga, o să merg la stânga. Spune-mi să merg la dreapta și o să merg la dreapta! Va fi surprins până când nu se va distra mai deloc, idiotul ăla.
Mi-am întors atenția înapoi asupra cuvintelor și le-am tastat, dar cu cât trecea mai mult timp, cu atât îmi era mai foame. Nu era nici măcar un bob de orez în stomacul meu, la naiba! Ar trebui să merg la Vegas să spun asta? I-ar fi milă de mine?
Poate aș putea să-l întreb dacă este ceva de mâncare în casă? Era deja noaptea târziu, deci nu-i era foame? Ar merge? Argh! Să o facem.
M-am certat o vreme cu gândurile înainte de a-mi aduna curajul să mă întorc către el și să deschid gura să cer ceva de mâncare.
Vegas adormise, cartea lui era acum pe piept și ochii închiși, sforăia.
Trebuie să fie obosit. Bun! Mai am doar două rânduri de scris și mă duc și eu la culcare. Oftat ~ Am fost uşurat pentru încă o zi. Am supraviețuit astăzi!
Am terminat rapid de scris raportul lui Vegas și am coborât ecranul computerului. M-am culcat și m-am ghemuit sub pătură. Era atât de frig! Dormitorul arăta aproape ca un sicriu de cât de frig era. M-am întors să sting lumina de noptieră.
Dar… Îi va fi frig lui Vegas? M-am uitat la el să-l văd zăcând în aceeași poziție fără să mă mișc. Își purta pijamaua din satin negru și nimic altceva.
Bine! Sper să moară de frig! Trebuie să scad temperatura și mai mult pentru a-l face să moară congelat?
În cele din urmă, am stins lumina și m-am întins confortabil. Am închis ochii gata să mă relaxez și să-l ignor.
– Mamă… Mamă… Nu pleca. Mamă, nu vreau să fiu singur.
Am deschis ochii și am aprins din nou lumina de pe noptieră când l-am auzit pe Vegas vorbind în somn. Din câte știam, dădea glas gândurilor și sentimentelor sale. Părea atât de singur și avea nevoie de cineva care să-l protejeze. Am înțeles acel sentiment; oameni care cereau atenție și tânjeau după iubire.
Dar să nu crezi că voi avea milă sau simpatie pentru el! Îl urăsc din toată inima!
Poate ar fi trebuit să mă duc și să-i șoptesc la ureche: Acesta este tata? Oh, nu, nu, nu. Încep să gândesc ca Tankhun.
M-am gândit mult înainte să mă ridic din pat. De data aia m-aș fi comportat ca un om bun! Dacă l-aș acoperi cu o pătură, poate mi-ar fi recunoscător când se va trezi? Poate că ar înceta să țipe la mine. Pentru că în camera aceea eram doar eu cu el. Poate că m-ar fi apreciat pentru asta.
Eram foarte îngrijorat de cum se va simți, dar ar fi putut să-mi spună cât de bine sunt și poate să mă elibereze spunând: Pot să-ți scot lanțurile. Ești atât de amabil, întoarce-te la viața ta ca de obicei!
Corect! Ești o persoană bună, Pete! Continuă!
M-am dus să iau o pătură din dulap și am reușit să-i acopăr trupul lui Vegas. Apoi m-am întins din nou și am stins din nou luminile.
Noapte bună mie că pentru azi nu trebuie să-mi fac griji pentru nimic! A fost chiar fantastic!
*************
A doua zi dimineața, mi-am petrecut ziua ca de obicei. Când m-am trezit, Vegas nu era nicăieri, am adus păturile bine împăturite și le-am așezat pe pat. Probabil că s-a dus la examen, a fost bine că nu m-am trezit să-i văd fața.
Apoi mi-am petrecut timpul plimbându-mă în cercuri, făcând duș, stând pe pat și gândindu-mă cum să-mi desprind lanțul de la încheietura mâinii. Nu renunțasem încă la asta. Lanțul ăla nenorocit, am vrut să-l rup sau să-l frec cu săpun ca să fie mai alunecos.
– Nop… M-am uitat la farfuria cu mâncare pe care mi-a adus-o, făcându-mă să-mi dau ochii peste cap. Mâncarea pe care mi-au dat-o era mereu aceeași: cârnați, ouă prăjite și pâine.
– Ar trebui să încetezi să-mi ceri să te ajut, Pete.
– Nu. Despre mâncare. Mai este și altceva? Ce mănânci de obicei?
– Doar curry și orez. De ce?
– Voi mânca asta, în schimb! Nu vreau pâinea asta sau orice ar fi. Simt că mă transform într-un cartof.
– Nu. Dl. Vegas a comandat-o.
– Ce ţi-a ordonat să faci? Mă faci să mănânc doar legume, care sunt iarbă cu smântână, unt și grăsime?
– Doar mănâncă, nu te plânge prea mult! Nenorocitul mi-a țipat în față și apoi a trântit ușa în urma lui.
– Hei! Idiotule! Nu mănânc! La naiba! Glumeam, totuși.
Mi-am petrecut toată ziua căutând o ieșire și am adormit. După aceea am continuat să mă plimb prin cameră și să mă antrenez. M-am plictisit, voiam să mă uit la seriale și să merg la karaoke. Îmi era atât de dor de Khun.
Mai târziu, seara, idiotul mi-a adus din nou ceva de mâncare, am făcut o mutră de parcă aș fi vrut să mor imediat.
– Spaghetti carbonara. Ooh… Unde crezi că ești? Italia?
Idiotul nu a suportat să-mi audă plângerile și a părăsit rapid camera. În casa clanului principal, erau multe opțiuni, dar în această casă, toată lumea ar trebui să-l urmeze pe Kan.
A trebuit să mănânc ce mi s-a dat. Brânză și unt. Sunt din sud! Îmi doream ceva sănătos de mâncat și care să-mi umple stomacul, măcar o omletă cu varză.
Eram puțin nervos pentru că ceea ce mâncam nu era suficient. Chiar și înainte, masa mea consta doar din paste și pâine. Cum ar putea să nu îmi fie foame? Au fost și momente când aduceau doar două mese pe zi. De obicei mâncam în fiecare dimineață, la prânz și seara. Cum aș putea să trăiesc?! Trebuia să-mi găsească ceva ușor de mâncat, astfel încât corpul meu să-și revină încet și să nu am puterea să mă lupt.
Am tresărit din nou surprins de zgomote. Ce naiba se întâmplase? Apoi am auzit vocile lui Vegas și Khun Kan, dar a fost greu să le înțeleg. Părea că se certau mai departe de locul în care mă aflam eu. Acea pereche tata-fiu se lupta din nou! La naiba?! Vegas trebuie să fie nebun cu siguranță! Trebuie să fi fost într-o dispoziție proastă, aveam din nou ghinion. Așa că am început să mă gândesc la ce aș putea face. Pete, fă ceva!
Nu puteam să-mi dau seama sau să-mi fac un plan în minte că Vegas a intrat frenetic în cameră. Acesta a fost cu adevărat destinul meu? Poate cineva să-mi schimbe numele de familie în mort? De ce muream des în acele zile?
Am inspirat adânc și m-am întors să mă uit la el, ticălosul de Vegas era atât de supărat încât arunca lucrurile la pământ fără să se abțină.
– La naiba! Acel ticălos!
Am stat nemișcat în mijlocul camerei, uitându-mă la acțiunile lui înspăimântătoare. A smuls covorul cu mâna și l-a rupt în bucăți. Ochii lui erau furioși și priveau totul cu furie. Expresia lui era de necontrolat. Urma de pe fața lui care venea din palma tatălui său și tocmai se ștersese devenise din nou mai vizibilă astăzi.
– La ce te uiți?
Evident eram singura ființă vie din cameră. S-a întors să mă privească, cu ochii mari. Am încercat să mă controlez, încercând să nu-mi dezvălui prea mult frica sau nervozitatea, dar habar n-aveam cât de bine puteam să o fac. Pentru că pe măsură ce Vegas s-a apropiat din ce în ce mai mult de mine, inima a început să-mi bată cu putere de parcă ar fi fost pe cale să explodeze.
– Am să te pedepsesc dacă continui să te uiți la mine așa. Mâna lui Vegas era pe cale să mă apuce, dar am făcut un pas rapid înainte și am stat în fața lui, întinzându-i ușor mâna pentru a-i atinge semnul roșu de pe față.
– Doare? am întrebat cu voce scăzută și Vegas s-a oprit.
Ochii lui furioși au strălucit imediat. M-am uitat în ochii lui, în ciuda întregii frici care era în inima mea și a cât de mult îmi doream să-l jignesc, nu puteam să-l agresez și mai mult. Am simțit puțină simpatie pentru faptul că avea întotdeauna probleme cu tatăl său de fiecare dată când venea acasă. I-am mângâiat cu grijă obrazul cu palma, vocea mea suna încet.
– Totul este în regulă. Tu… ești rănit, nu-i așa?
Vegas a tăcut o vreme, cu ochii noștri ațintiți unul pe altul, apoi și-a mișcat mâna pentru a-mi ține palma și a împins-o ușor deoparte. Ochii lui păreau mult mai slabi decât înainte. Se întoarse și lovi cu pumnul în perete, eliminându-și restul furiei.
– La naiba! Nenorocitul dracului!
– Vegas, calmează-te. M-am apropiat și l-am prins de braț pentru a-l împiedica să lovească peretele, în timp ce degetele începeau să devină roșii și învinețite.
– La naiba! Vegas mi-a plesnit mâna și s-a așezat furios pe canapea.
– Cu ce dracu am greșit?! S-a gândit vreodată să mă asculte?! L-am văzut pe Vegas eliberându-și din nou sentimentele. Erau multe lucruri în inima lui care nu puteau fi pe deplin explicate prin acțiuni și acum au ieșit prin cuvintele lui. Am stat nemișcat și am ascultat, lăsându-l pe Vegas să tremure de frustrare.
– De fiecare dată când afacerea eșuează, este vina mea. Se va ruina pentru că am făcut ceva greșit. Dacă nu vreau să fac ceva, mă va forța să o fac. Când o voi face, el va spune că sunt inutil și nerecunoscător pentru că nu mi-am ajutat familia! Când merge bine, tot mă va învinovăți! Chiar îl urăsc!
– Are așteptări mari de la tine. Ești fiul cel mare, am spus pe un ton normal. Vegas s-a uitat la mine înainte să se întoarcă și să vorbească din nou furios.
– Așteptări mărețe… De ce? Sunt doar fiul cel mare? Mi-a vorbit vreodată de parcă aș fi fiul lui? „Cum a fost examenul tău?” „Unde te-ai dus?” „Ești obosit?” „Cum a fost ziua ta?” „Mi-a vorbit vreodată așa? Nu! Nu a făcut-o niciodată de când eram mic, până acum. Stii de ce? Pentru că nu m-a văzut niciodată ca pe un fiu! spuse Vegas, cu fața încă evident furioasă și ochii devenind roșii. Și-a strâns ambele mâini până când venele au apărut.
Deși îl uram foarte mult, mi-a părut profund rău pentru el. Cu toții aveam nevoie de dragostea și acceptarea familiei noastre. Am vrut să-i facem mândri de noi și, cel mai important, o familie este necesară pentru a oferi căldură, protecție, îngrijire și încurajare. Dar în timp ce Vegas vorbea, el nu a experimentat niciodată niciunul dintre aceste lucruri.
– Dar încă ești aici. Încă îl ai pe Macau… Și te iubește foarte mult, Vegas.
– Nu vreau ca fratele meu mai mic să crească ca mine. Și chiar acum trebuie să fiu singurul refugiu din viața lui.
De ce au crescut oamenii din acea casă cu acel fel de singurătate? Chiar și cei care trebuiau să se bazeze pe ei înșiși pentru a îndura singuri durerea, de ce erau doar ei doi?
– Nu știu ce probleme are tatăl tău cu tine. Dar cred că în adâncul inimii lui nu te urăște.
– Nu mă urăște…? Nu este adevărat, spuse Vegas cu o voce tremurată.
– Ce știe o persoană ca tine? Nu am primit niciodată dragoste de la tatăl meu. Mama a murit când eram copil. Kuto a devenit asistentul meu, dar tata l-a concediat și m-a părăsit și pe mine. Mă simt de parcă sunt singur pe lumea asta. Vegas și-a încleștat maxilarul, părea îndurerat de fiecare dată când se gândea la tatăl său.
Trebuie să fi fost atât de greu pentru un copil să crească fără mamă, să aibă un tată apatic, să se apropie de o altă persoană și apoi să fie părăsit de ea de la o vârstă fragedă. A suferit atât de mult și acum trebuia să simtă atât de multă milă de sine.
– Nu am o mamă. Și mama mea a murit când eram copil. Cât despre tatăl meu, nici nu știu cine este. Mai este în viață? Și cum a putut să ne lase pe mama și pe mine așa? Nici măcar nu am dreptul să pun astfel de întrebări. Cel puțin părinții tăi te-au crescut. Până acum încă nu-mi cunosc tatăl și imaginea mamei mele din memoria mea este atât de neclară încât este aproape de nerecunoscut. De asemenea, nu am frați sau surori. Când eram tânăr, prietenii mei glumea spunând că eram un copil fără părinți, dar nu-mi păsa. În această lume, încă îi mai ampe bunicii mei care mă iubesc. Îl ai pe Macau care te iubește foarte mult. Și știu că și tu îl iubești. Deodată, vorbeam despre propria mea familie. Era ciudat, de parcă aș fi vrut să ne înțelegem noi doi.
Vegas a tăcut de parcă s-ar fi gândit la ceea ce am spus înainte de a se întoarce către mine și a întrebat: Ai crescut cu bunicii tăi?
– Da, a fost foarte greu. Biata noastră casă nu este în niciun caz la fel de confortabilă ca a ta. Am muncit să câștig bani, ca să pot merge la școală și apoi să vin la Bangkok. A trebuit să fac atât de multe lucruri doar pentru a absolvi liceul. Sunt mulți oameni care au o viață mai grea decât a ta, Vegas, am spus, uitându-mă la el, dorind să transmit sentimentul că nu era singurul care trebuia să facă față dificultăților din viață.
– Dar tu… ești fericit?
– Sigur, sunt fericit pentru mine. Vreau să trăiesc corect. Ar trebui să ne uităm la partea bună a tuturor, ca să nu fim răniți, asta-i tot.
– Eh, trebuie să fie frumos să fii fericit cu lucruri mărunte.
– Viața este exact așa.
– Haha, ai citit prea multe cărți de filosofie, spuse Vegas în timp ce se ridica de pe scaun și se îndrepta spre baie.
– Ei bine, camera ta este plină de ele! Ai citit vreodată una? am spus cu voce joasă.
Când ușa băii s-a închis, am oftat ușurat și m-am lăsat ușor pe canapea.
Al naibii, ce infern!
Era ca și cum m-am oprit să mai respir și am murit pentru un moment, doar ca să mă trezesc brusc cu o respirație uriașă. În sinea mea, îmi era frică să nu mă trădez, dar a trebuit să-mi imobilizez fața pentru a arăta cât mai normal. Am fost recunoscător pentru serialele lui Khun care m-au făcut cine sunt. I-am urmărit pe actori de dimineața până seara, așa că absorbisem complet toate interpretările lor excelente. Inima mea era pe cale să explodeze!
Nenorocitul de Vegas a făcut un duș, s-a spălat pe față, și-a pus pijamaua și s-a așezat pe canapea cu teancul lui de cărți. Am făcut același lucru ieri, ajutându-l să-și scrie raportul școlar.
Nu știam dacă citeam corect, dar am continuat să tastez, ignorând-ul pe Vegas care se holba la mine tot timpul. Habar n-aveam de ce face asta, dar m-am prefăcut că mă comport normal de parcă nu i-aș fi observat privirea. Nu am vrut să mă întorc și să mă uit la el. Eram paranoic!
Am început să mă încordez, mi-am înghițit saliva când am simțit o senzație de furnicături în coloana vertebrală în timp ce mâna lui Vegas îmi mângâia ușor părul.
– Ești o persoană bună, Pete…
Când Vegas a spus acele cuvinte, nu m-am putut gândi decât la un singur lucru în creierul meu: cu siguranță mă va elibera din lanț pentru că îmi vede bunătatea și virtutea. M-am întors spre el cu inima plină de speranță.
– Deci ce urmează?
– Nimic altceva. Vegas a clătinat din cap și și-a luat mâna din părul meu.
– Eh… nu ești recunoscător? Nu știam de ce, dar emoția pe care o simțeam m-a făcut să țip așa.
– Ce? Vegas se încruntă.
– Eh, ești la fel de nebun ca vărul meu cel mai mare. Începe să te molipsească, spuse Vegas, glumind. Acum era doar o versiune obișnuită a luiVegas. Nu un gigant, nici un diavol.
– Oh… i-am arătat o expresie dezamăgită, știind că nu voi primi răspunsul pe care îl speram.
– Eh, aşteaptă. Vegas și-a folosit cealaltă mână pentru a-mi atinge capul, făcându-mă să mă întorc spre el ca înainte. L-am urmat dezinvolt.
– Ce?
– De ce ești atât de docil acum? Vegas mi-a periat ușor șuvițele de păr de pe față.
– Nu sunt un câine, am spus încet.
– Ești un câine… Vegas s-a apropiat, zâmbind ironic. A văzut că o să mă enervez.
Nu juca jocul lui, Pete! El te provoacă. Ești o persoană bună, Pete. O persoană bună!
– Ei bine, nu-mi pasă ce sunt. Am strâns din dinți neputincios. Nenorocitul ridică surprins din sprâncene.
– Tu… unde ai învățat să te bosumfli? Vegas s-a uitat ciudat la mine înainte de a zâmbi.
Mă bosumflasem? Mi-am mușcat buza de jos ca să nu înjur. Pur și simplu îmi suprimam gândurile reale! Înţelegi?
La dracu’! Îmi doream foarte mult să mă cert, dar trebuiasă mă abțin, trebuia să respect regulile!
Vegas clătină ușor din cap, apoi se întinse pe spate pe canapea.
– Hei… vărul meu mai mare e bun cu tine? întrebă Vegas, cu ochii ațintiți în tavan.
– Tânărul stăpân? Tankhun este drăguț cu mine. În paranteză, cu excepția cazului în care se comportă ca un derbedeu răsfățat.
– Vezi, îți iubești atât de mult șeful și pe Kinn.
– Îl iubesc și pe Kim, deși este greu de găsit.
– Deci, de ce îi iubești atât de mult? Vegas oftă. M-am uitat la el neîncrezător, întrebându-mă ce i se întâmplase acum.
– Ei bine… Clanul senior a făcut multe lucruri pentru familia mea. De asemenea, pentru oamenii din întreaga insulă, orașul meu natal.
– Casa ta este pe o insulă?
– Da, pe o mică insulă în sud. La început, un capitalist a venit acolo și a preluat controlul asupra întregii insule. Activitățile sătenilor au fost interzise de capitaliști. Apoi și-au mutat oamenii acolo. Dar asta a fost cu mult timp în urmă, când eram copil. Până când domnul Korn a venit să facă concesii pentru insulă și a permis sătenilor să câștige existența așa cum făceau înainte. El a continuat să cumpere și de la afacerile lor, fără să împingă niciodată prețul. Oricine nu avea un loc de muncă, Khun Korn le oferea un loc de muncă în compania sa. Oamenii de acolo îl iubesc peKhun Korn. Îmi amintesc că din copilărie mi-am spus că atunci când voi fi mare voi merge să lucrez cu oameni amabili ca el. Am venit la Bangkok la serviciu pentru o vreme și am decis să-l vizitez. Când am văzut compania în copilărie, nu am avut niciodată curajul să intru. Am rătăcit aproape un an, până când am îndrăznit în sfârșit să intru și să aplic pentru un loc de muncă pentru el. Când a aflat că bunicii mei sunt de pe insulă, m-a acceptat fără nicio precondiție. Când bunica sau bunicul erau bolnavi, oamenii lui Khun Korn aveau grijă de ei tot timpul. Așa că am avut grijă și eu de familia principală. Când bunicul și bunica vin în vizită, ei sunt întotdeauna întâmpinați și de Tankhun. Nu am crezut niciodată că sunt doar un angajat. Până și bunica mea îl iubește pe Khun mai mult decât pe mine. Când am plecat într-o excursie pe insulă, bunicii mei au avut grijă de el pe rând, am spus zâmbind când îmi aminteam de vremurile vechi.
În ziua în care bunica mea a fost dusă la spital din cauza unei boli, Tankhun se ocupase de toate. N-aș putea uita niciodată ziua aceea. În ziua în care a fost îngrijorat pentru mine ca rudă a lui. Dar la naiba! Chiar ar fi trebuit să vorbesc despre trecut și să stau acolo zâmbind în acel moment?
M-am uitat la Vegas pentru că uitasem complet că se poate supăra când vorbeam despre clanul principal. La naiba! N-ar fi trebuit să vorbesc deloc despre asta, s-ar putea să fiu lovit din nou. Nici nu am putut vorbi despre festival.
– Nu crezi că e doar o minciună? spuse Vegas, înclinând capul.
– De ce m-ar minți bunicii?
– Ei bine… unchiul meu și tatăl meu sunt frați. Poate că nu sunt atât de diferiți. Arată bine în față, dar în spatele măștilor lor pot fi foarte cruzi, spuse Vegas în timp ce se gândea.
Khun Korn avea o latură negativă, dar a existat întotdeauna un motiv în spatele acțiunilor sale. Am crezut că este normal pentru toate ființele umane.
– Ești prea pesimist.
– Și tu ești prea optimist.
– Oricum, asta cred.
– Deci ce părere ai despre mine? Vegas s-a uitat la mine în gol, așa că am vorbit fără să mă gândesc.
– Hei, ticălosule… La naiba! Ce am spus? Am înghițit toate cuvintele rele pe care le aveam în minte și am vorbit din nou repede.
– Hm… de fapt ai un motiv pentru ceea ce ai făcut, cred.
Am vrut să mă plesnesc de o sută de ori. La naiba! Nu trebuia să fiu deloc timid! Buzele ticălosului lui Vegas s-au crispat într-un zâmbet răutăcios, privindu-mă de sus în jos de parcă s-ar fi gândit la ceva.
– Da, am un motiv pentru tot ceea ce fac… vreau să o fac acum. Vegas și-a pus palmele pe ceafa mea și m-a tras încet spre el.
– Ce ai de gând să faci? am spus nervos, hotărând dacă trebuie să-i rezist sau doar să fac ceea ce voia el ca să supraviețuiesc.
– Vreau să o fac… este vina ta, încep să… Am închis ochii, sprijinindu-mi încet și ușor capul de mâna lui Vegas.
Nu, la naiba! Ce faci, Pete?! Nu! I-am simțit respirația caldă apropiindu-se din ce în ce mai mult de fața mea până când… stomacul meu a ghiorăit. Vegas s-a oprit instantaneu, tremurând.
– Ți-e foame? spuse Vegas bâlbâind. I-am luat rapid mâna de pe ceafă și am dat din cap. Slavă Domnului că mi-ai salvat viața!
– Ei bine, este ceva de mâncare în casă? Am schimbat rapid subiectul și mi-am îndreptat atenția spre stomac.
– Nu ai mâncat acum puțin timp? Vegas s-a ridicat și s-a uitat la mine, confuz.
– Am făcut-o! Dar mâncarea ta aici este ușoară. Cârnați, ouă prăjite, spaghete, nu îmi umple stomacul. Vreau să mănânc orez. Ei bine, m-am plâns de asta pentru că îmi doream să o fac de zile întregi.
– Aceasta este o casă de înaltă clasă. Există doar mâncare occidentală la micul dejun, haha, râse încet nenorocitul.
– Mi-e foame, am spus încruntat.
– Fii răbdător! În câteva ore va fi dimineață.
– Nu vreau să mănânc pâine. Și nici nu vreau salată. Mi-era atât de foame încât am vorbit fără să mă gândesc.
– Eh, ai răbdare. Noua soție a tatălui a schimbat meniul bucătarului. Nu pot găsi altă mâncare atât de ușor. Aș prefera să mă învârt și să mor. Chiar dacă buzele îi erau trase într-un zâmbet, ochii lui nu păreau foarte fericiți. Am văzut schimbarea expresiei lui și m-am gândit că ar trebui să nu mai insist. Nu conta, așa că m-am hotărât s-o fac, prefăcându-mă că îmi continui munca, încercând să-mi țin foamea.
– Argh… La naiba! Vegas a rămas tăcut pentru o clipă. Deodată a oftat din greu, s-a ridicat de pe canapea, și-a pus papucii și a ieșit din cameră.
Ce e în neregulă cu câinele ăla?! În ce dispoziție este? Încă nu s-a întors în cameră, trebuie să se reîncarneze într-un corp nou. Sunt obosit!
Nenorocitul de Vegas era plecat de ceva vreme, așa că i-am terminat rapid de scris raportul, sperând să-l completez înainte de a intra ca să mă pot preface că dorm. Eram prea leneș să-i suport schimbările de dispoziție. Dar înainte să pot scrie capitolul final care fusese evidențiat, Vegas a deschis ușa și un miros de parfum mi-a lovit simțurile.
– L-am luat din bucătărie, spuse Vegas în timp ce punea jos un bol de tăiței cu supă, care era pe cale să se reverse. M-am uitat la apa care se răspândea frenetic.
– Este al meu? Am arătat cu degetul spre mine.
– Da! Acesta a fost singurul lucru pe care l-am găsit. Orezul a fost ascuns undeva de chelnerițe, nu l-am găsit, spuse Vegas, întinzându-se pe canapea. Apoi și-a luat cartea și a deschis-o nepăsător.
– Dar de ce este atât de multă apă? am întrebat curios. Vasul avea prea multă apă!
– Nu îți face prea multe griji. Cel puțin sunt drăguț cu tine. Vegas a lăsat cartea jos încrâncenat și s-a uitat la mine cu înverșunare. Eram chiar mai supărat decât înainte.
– L-ai gătit singur?
– Doar am turnat apă fierbinte.
– Și ceilalți?
– În casa mea nu există gărzi de corp care se plimbă și stau în fața camerelor ca în casa principală a clanului. Toți stau de pază afară. Mi-e prea lene să chem unul. Vegas a deschis din nou cartea și a citit-o, acoperindu-și fața ca să nu-l pot vedea.
– Deci nici măcar nu te-ai uitat la apa fierbinte? am mormăit cu indiferență când am luat supa și am gustat-o.
– Până și gustul cărnii de porc este subțiat, nu a mai rămas nimic. Este ca apa potabilă pe care o folosesc pentru a mă spăla pe picioare… Mi-am închis gura în grabă.
Pete, ticălosule! Taci! Ce mă fac cu încăpățânarea mea?
Trebuie să fi fost o boală pe care am luat-o de la Porsche. Nu am îndrăznit să mă întorc să mă uit la el. Am stat pe loc, nici măcar nu am îndrăznit să mă mișc. Poate avea să se enerveze și să-mi arunce castronul cu tăiței în cap! Chiar îmi uram gura.
– Argh! Prea multe probleme! Vegas s-a ridicat din nou de pe canapea, apoi a luat imediat bolul cu tăiței și a ieșit din cameră.
Dumnezeule! Oricât de prost ar fi gustul, nu puteam să-mi suprim părerile? E vina ta, Pete. Ar trebui să rămâi înfometat, idiotule!
Vegas dispăruse de ceva vreme, cât i-ar lua să-mi arunce tăiței în față? Între timp, am pufnit și m-am înjurat nebunește în mintea mea. Eram gata să accept consecințele karmei pentru ceea ce făcusem.
Vegas a deschis ușa și a intrat în cameră. Nici nu am îndrăznit să mă întorc pentru a-l înfrunta, dar aroma care s-a răspândit avea un miros mai intens. După un timp, un castron cu tăiței a fost pus pe masă în fața mea.
– Sper că asta te mulțumește, spuse Vegas și a continuat să citească cartea fără să se întoarcă să se uite la mine.
De data aceasta, nu am îndrăznit să pun întrebări despre asta. În sfârșit aveam succes cu planul meu. Din faptul că a dormit profund învelit într-o pătură noaptea trecută, acum văzusem rezultatele. Această metodă a funcționat cu adevărat.
Ține-o tot așa, Pete, și vei avea o cale de a supraviețui.
Am luat tăițeii și supa în bol și mi le-am adus la gură. Am mestecat și am zâmbit de ingeniozitatea mea. Chiar nu-mi venea să cred că pot vedea lumina, care pentru mine erau tăiței instant fierți. Trebuie să fiu recunoscător pentru ceea ce am făcut astăzi.
Am terminat de mâncat și apoi Vegas a dus castronul afară. De parcă nu ar fi de ajuns, el a pulverizat cu niște parfum pentru a împrospăta camera.
Curând, când m-am întors, am văzut că a adormit din nou pe canapea, așa că m-am dus să mă spăl pe dinți și pe față, pregătindu-mă de culcare pentru că în sfârșit am terminat cu partea mea. Nu am ezitat să deschid garderoba și m-am acoperit cu aceeași pătură. A trebuit să pun două pături?
Era o altă dimineață când Vegas a părăsit camera foarte devreme. Dar astăzi l-am văzut întorcându-se în grabă și m-am plimbat prin cameră. M-am prefăcut că zac nemișcat de parcă nu m-aș fi trezit. Mai bine să aștept să plece. Apoi m-am ridicat încet din pat, leneș în fața lui. Încă simțeam puțină durere, era inconfortabil!
În acea zi, ca de obicei, făcusem un duș, îmi făcusem patul și m-am gândit cum să-mi iau lanțul de la încheietură. Viața nu era altceva decât repetarea aceluiași lucru iar și iar. Când idiotul mi-a adus mâncarea, a trebuit să mănânc fără încetare. Era mereu aceeași mâncare. Pâine, supă de ciuperci și salată de legume. Mușchii mei vor slăbi dacă mănânc așa la fiecare masă. Ce as putea sa fac? Chiar dacă eram ca un prizonier care așteaptă ziua execuției, ar fi trebuit să am dreptul să mănânc ceva ce îmi place!
După ce am mâncat, m-am ridicat și m-am dus să caut obiecte ascuțite. Chiar dacă nu exista speranță, oamenii tot trebuiau să încerce să știe cât de dulce era gustul succesului. Era după-amiază târziu, m-am întins cu fața în jos pe podea și am întins mâna cât am putut ca să scormonesc sub pat. În cazul în care câștigam la loto, aș fi putut găsi niște foarfece, cuțite sau orice altceva greu. Aș fi continuat să caut fără să renunț.
Sunetul ușii glisante de sticlă m-a făcut să îngheț și să-mi înclin capul pentru a privi în spatele meu surprins.
– Ce naiba faci? întrebă ticălosul din Vegas.
Oh! De ce e acasă acum? Este încă după-amiază!
– Uh… Am ezitat puțin înainte de a-mi folosi cele două mâini pentru a mă împinge încet în sus și în jos.
– Flotări? Vegas ridică o sprânceană, nedumerit.
– Ei bine, sunt blocat aici. Mănânc și dorm singur. Mușchii îmi slăbesc, am continuat să-mi țin ochii deschiși în timp ce făceam flotări.
– Eh, bine, spuse Vegas indiferent, s-a dus să deschidă dulapul și s-a schimbat din uniforma de student în haine casual.
– De ce te-ai întors așa de repede? am întrebat curios. Nu prea îmi păsa, doar că de obicei se întorcea noaptea târziu.
– Am avut un singur examen în această dimineață. L-am terminat și apoi m-am întors. Care este problema ta?
– Huff… Acum timpul pe care îl aveam, atunci când corpul și gândurile mele erau libere, se scurta pe zi ce trece.
– Hei. Vegas a terminat de schimbat și s-a apropiat de mine, așezându-se lângă mine. Am continuat să fac flotări, prefăcându-mă că nu-mi pasă de el.
– Prietenul meu va scrie un raport în biroul meu. Dacă faci zgomot sau dacă faci ceva ce nu ar trebui să faci… Știi ce se întâmplă… Vegas a repetat cuvintele și și-a apăsat mâna pe spatele meu atât de tare încât fața mea aproape că a atins pământul.
– Au! M-am întors să mă uit la el, cu ochii larg deschiși. A vorbit de parcă nu l-aș fi auzit. N-ar putea nenorocitul ăla să vorbească cu mine în mod normal?
Va veni prietenul lui? Asta era interesant. Dacă prietenul lui ar afla că sunt așa în camera lui, înlănțuit și traumatizat fizic, poate l-ar denunța la poliție pentru viol și răpire. Vei merge cu siguranță la închisoare, Vegas!
A ieșit și s-a așezat pe scaunul lui de la birou, m-am ridicat de pe podea și m-am așezat pe pat, încercând să-mi dau seama ce să fac în legătură cu prietenul său. Dincolo de ușa de sticlă era greu de văzut din exterior. Sunetul era greu de auzit chiar și de acolo.
– Ce mai faci? Ai plecat imediat ce ai terminat examenul.
Doi dintre prietenii lui Vegas au deschis ușa. Am fost încântat de bucuria de a vedea noi chipuri umane! Asta trebuie să fie șansa mea de supraviețuire.
– Hei, Jay mi-a spus ceva. Ascunzi pe cineva în camera ta? Te tot plângi că vrei să plecăm acasă devreme. Unul dintre prietenii lui a intrat și era pe cale să se îndrepte spre dormitor. DA! Intră, sunt aici!
– OPREȘTE-TE! Nu ai de gând să scrii raportul? Dacă nu, atunci pleacă, spuse Vegas aspru. Cei doi prieteni ai lui s-au calmat imediat și s-au grăbit spre el.
– La naiba! Întotdeauna atât de dificil. Eh, chiar și cu prietenii lui, acest idiot puternic le tot dădea ordine fără excepție. Oameni ca el nu ar prospera niciodată. Prietenul lui era pe cale să mă vadă!
M-am plimbat o vreme prin cameră, apoi m-am uitat brusc la tava cu farfuria cu mâncare pe care tocmai o terminasem de mâncat și mi-a venit în minte un plan…
Am aruncat tava jos și s-a auzit un zgomot puternic. Și, desigur, Vegas și prietenii lui au avut o reacție imediată.
– Ce a fost acel sunet?
Exteriorul a părut o clipă haotic și apoi au tăcut. Speram că, în curând, cineva va deschide ușa, în mintea mea cronometram timpul. Mă rugam să fie prietenul lui. Te rog fii prietenul lui…
Zgomotul ușii care se deschidea și se închidea s-a făcut auzit, am tresărit și am intrat în panică când am auzit farfuria zdobindu -se pe podea.
– Pete, fiu de căţea!
La naiba! M-am uitat cu coada ochiului la noul venit în cameră. Nu era nici urmă de vreunul dintre prietenii lui. S-a ridicat, o privire furioasă a fost îndreptată spre mine și am înghițit în gol.
– Oh, nu. A fost un accident, nu am făcut nimic. M-am ghemuit și am adunat resturile de farfurie, simțind că nu pot să respir bine.
Planul meu, dacă eșuează acum, sunt mort!
– Ce plan superficial. Chiar credeai că te vor salva de aici? spuse Vegas cu o voce adâncă. Era furios.
– Nu am crezut asta, am mințit, alungând vinovăția. Prietenii lui nici măcar nu s-au întrebat ce s-a stricat. Nici nu credeam că el va veni să mă vadă!
– Nu lăsa să se întâmple asta din nou! Vegas a arătat spre mine, învinovățindu-mă.
– Și curăță asta!
– Știu! am spus supărat. Nenorocitul de Vegas s-a uitat încă o dată la mine înainte să se întoarcă imediat și să iasă din cameră. Am crezut că mă va lovi și mai tare, așa că am oftat ușurat.
Planul meu a fost ruinat, ar trebui să inventez altul. Ce trebuia să fac? Sau ar fi trebuit să-l schimb. Trebuia să opresc gândurile nebunești din creierul meu, dar toată lumea trebuia să înțeleagă, oamenii voiau doar o modalitate de a supraviețui, oricât de stupid ar suna. Trebuia sa încerc si chiar daca mergea deloc, măcar știam ca am încercat pana la capăt.
După ce am terminat de adunat fragmentele din vas, m-am dus să mă spăl pe mâini, apoi m-am spălat și pe față ca să mă trezesc. Am înghițit în sec și mi-am spus că trebuie să găsesc o modalitate de a scăpa de acolo! Când am terminat, am ieșit pe ușa băii. Și dintr-o dată…
– AHH! Atât el cât și eu ne-am întors șocați să ne înfruntăm. Era unul dintre prietenii lui Vegas în uniforma lui de student, cu ochii mari, privindu-mă din cap până în picioare.
– Ce… cine ești?
– Ajutor… Ajută-mă. Nu am lăsat acea oportunitate să-mi scape și m-am repezit la el, strigând imediat după ajutor.
– Hei, Thew! Thew! Băiatul și-a chemat celălalt prieten. M-am uitat afară și am văzut că Vegas nu era în birou când a intrat un bărbat pe nume Thew.
– Ajutați-mă. M-am încruntat, m-am apropiat de el și i-am scuturat brațul.
– Ce faci?! Vegas a deschis ușa camerei și și-a îndepărtat prietenul departe de mine.
– Ce dracu este asta, Vegas?! întrebă prietenii săi șocați.
– Ce naiba căutați aici, băieți?! a strigat Vegas la prietenii lui.
– Am vrut să merg la baie, a spus prietenul lui, Jay.
Mă gândeam acum că șansele mele de supraviețuire erau mai mari ca niciodată. Așa că l-am îmbrățișat pe prietenul lui și i-am cerut ajutor fără încetare.
– Ajută-mă, te rog. Prietenul lui s-a uitat la mine în gol, de parcă s-ar fi gândit la ceva. Deodată, ochii i s-au schimbat și s-a întors să privească la Vegas.
– Hmm… Vegas… Mă întrebam de ce fugi mereu acasă în ultima vreme. Obișnuiai să vii în apartamentul meu și aproape locuiai acolo. Persoana pe nume Thew a ridicat mâna și a mers în jur, privindu-mi corpul cu ochi imprevizibili.
– Oh, nu e treaba ta. Să ieșim de aici. Vegas a încercat să-și împingă cei doi prieteni afară din cameră.
– Ajută-mă… M-am întors să mă uit la celălalt prieten al lui. Cei trei se uitau în gol unul la altul de parcă prietenii lui ar fi vrut să spună ceva lui Vegas.
– Îl putem folosi…? Ochii sceptici ai lui Jay s-au transformat în foame în timp ce se uita la mine.
– Dacă ne face să ne simțim bine, ne vom ține gura. De îndată ce acea propoziție i-a scăpat de pe buze, inima mi-a tresărit. Planul meu de supraviețuire se transformase din nou într-o altă fundătură. Mi-am înfruntat frica și am început să fac un pas înapoi.
– Este frumos și are un corp frumos! La naiba! Ești rău, Vegas, ai fi putut măcar să-l împarți… Ei s-au apropiat de mine.
Mă simțeam atât de inferior acum. Și nu știam de ce mă ascundeam în spatele lui Vegas, neavând curajul să stabilesc contact vizual cu prietenii lui.
Vegas și-a întors capul să mă privească nervos, am întins mâna să-i apuc ferm de cămașă și l-am privit îngrozit.
– Eh… bine. Cum dorești. Vegas s-a întors să vorbească cu prietenul său și a zâmbit răutăcios.
– Ești sigur? întrebă prietenul său, ridicând din sprâncene și schimbându-și expresia.
– Nu, nu, nu… am clătinat din cap. Mi-am strâns mai tare cămașa lui, mai strâns decât înainte. Știam ce vrea să spună acum și eram atât de speriat încât nu puteam sămi ascund sentimentele.
– Îl putem avea cu adevărat? a întrebat din nou prietenul lui.
– În niciun caz! IEȘI! Vocea lui Vegas s-a întărit și și-a împins prietenii afară din cameră. Prietenul lui a râs și a țipat cu voce tare.
– Nemernic prost! Ei bine, pot să mă întorc și să găsesc o scuză pentru ceilalți tipi.
Mi-au căzut genunchii și m-am așezat pe pat, gâfâind după șoc. Nu-mi venea să cred că ticălosul de Vegas are astfel de prieteni. De aceea era atât de distrus. Nu era deloc ciudat că era implicat într-un mediu de rahat ca ăsta. Nu mai eram surprins.
– Hei… vrei să te ajute altcineva? Vegas s-a întors și și-a pus mâna pe umărul meu cu toată puterea înainte de a strânge puternic.
Chiar dacă am fost rănit, mi-am plecat capul și am acceptat tot ce avea să se întâmple. Am simțit un amestec de teamă și dezamăgire pentru mine.
– Ești aici… Vrei să fiu brutal, nu? Îți place? Eh?! Vegas mi-a împins corpul pe pat și s-a suit imediat pe mine.
– Vegas… Lasă-mă să plec. Trunchiul meu a început să-mi tremure, ochii mei s-au uitat la el rugându-l să simpatizeze cu mine.
– Eh, chiar se pare că nu-ți amintești, nu? Vegas întinse ambele brațe.
– Vegas… nu vreau asta. Am clătinat din cap și mi-am forțat corpul să lupte din nou.
– Dacă nu mă vrei, îi voi lăsa să ți-o tragă. Astea sunt alegerile tale! Vegas s-a apropiat de mine, aproape atingându-mă.
– Vegas!
– Nu te mai chinui, Pete! Vei fi rănit din nou. De data asta, te voi răni mai mult ca oricând. Trebuie să încetezi să lupți!
Îngrozit de amenințarea lui, m-am oprit din luptă și mi-am mușcat cu putere buza de jos, reținându-mi vocea tremurătoare, care era plină de frică. Creierul meu a analizat încet întreaga situație. Cu toate acestea, nu a existat nicio modalitate de a supraviețui. Ar trebui să-l las să-mi invadeze corpul ca înainte? Poate că ar fi redus puțin durerea. Era un alt moment în care trebuia să-mi plec capul și să-mi accept soarta.
– Lasă-mă să plec. Deși a fost o cerere aiurea pentru el, l-am rugat să simpatizeze.
– Tu alegi. Mă vrei pe mine sau îi vrei pe ei în schimb? spuse Vegas, de parcă mi-ar fi dat un ultimatum.
Am închis strâns ochii, mi-am apăsat și mai tare corpul. Întreaga mea lume se întuneca din nou și nici măcar nu vedeam lumina. Apoi, în cele din urmă, a trebuit să mă predau lui.
– Tu…doar tu.
-Sunny-
