Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Mafiotul și bodyguardul – Capitolul 36

Plecarea

 

Plecarea

 

-Porsche-

– Ți-e somn deja? întrebă Kinn în timp ce ieșea din baie, luând o nouă pereche de pantaloni pe care să o poarte.

– Poți paria pe asta! La naiba! Spatele mă omoară.

Trecuseră patru zile de la ziua mea și nenorocitul ăla se comporta ca înainte. Mă transformase în sclavul lui, să-i iau actele și chiar mă făcuse curierul lui. Nu mă plângeam pentru că făcea parte din slujba mea, dar ori de câte ori acest nenorocit avea ocazia, el nu își ținea mâinile pentru el.

– Ești epuizat? Am fost prea dur cu tine? a spus Kinn, aruncându-se pe pat și năpustindu-se asupra mea. Mâna lui s-a întins să mă țină de talie și m-a îmbrățișat lejer.

– Nenorocitule! Ești greu! am protestat.

– Atunci o să-ți fac un masaj, spuse Kinn vesel, înainte de a se îndrepta spre mine. Mi-am ridicat piciorul și i-am dat o lovitură ușoară în lateral.

– Nu-ți încerca norocul, ticălosule! i-am răspuns brusc, dar sincer să fiu nu m-a mai deranjat. Eram obișnuit cuatingerea lui, dar tot mă enerva ori de câte ori se dovedea prea oportunist.

– Hai, Porsche. Vreau doar să fiu iertat. Mă antrenez de zile întregi, iar tu te trezești chiar devreme după nopțile noastre pasionale, așa că… Au! L-am pălmuit cu toată puterea fără să-l las măcar să termine fraza.

– Despre ce naiba vorbești?! Am răspuns supărat și am tras imediat pilota.

– Du-te, plătește pe altcineva să vorbească cu tine, câine în călduri!

Nenorocitul ăsta! Ești cu adevărat neîmblânzit! Chiar mă întreb de unde naiba iei toată puterea asta? E ca și cum ai fi lovit de un ciocan pneumatic de fiecare dată când ne giugiulim și îmi consumă puterea. La naiba!

– Vrei să vorbesc murdar cu altcineva? Hmm… Să vedem dacă mai am contactul lui… Uhmff! Kinn a tăcut după ce i-am aruncat o pernă pe față și l-am trântit cu putere pe pat.

– Atunci fă-o, ticălosule! Să vedem dacă vei mai putea să-ți arăți fața drăguță după asta! L-am prins de gât și i-am apăsat fața pe pernă.

Nebunul pur și simplu a râs de ceea ce am făcut, înainte să-și încerce norocul și să mă apuce de încheietura mâinii, m-a atras mai aproape de fața lui.

– Ce drăguț, Porsche, spuse Kinn, alunecându-și mâinile peste talia mea și strângându-mă într-o îmbrățișare puternică.

– Cui dracu îi spui drăguț?! Ești un psihopat! Am înjurat, făcând tot posibilul să scap de strânsoarea lui. Kinn s-aaplecat apoi și mi-a dat sărutări mici pe față.

– Și… Hei! Ce faci… Kinn !? M-am întors, în timp ce încercam să-i împing pieptul departe de mine.

– Știi, ești irezistibil când ești gelos. Ar trebui să o facem des, spuse ticălosul înainte de a-mi săruta ușor buzele.

– Oh, nu, nenorocitule!

Nu! Nu azi. Sunt deja foarte epuizat, dacă o mai facem iar, o să înnebunesc!

– Bine. Hai la culcare. Nenorocitul a oftat și a renunțat. Poate pentru că observase determinarea mea dură. Kinn s-a întors apoi să doarmă pe pernă și și-a sprijinit brațul pe o parte, făcându-mi semn să-l folosesc drept sprijin.

– Nu există nicio șansă să te schimbi, perversule! Am spus și m-am întors la perna mea adevărată.

– Nu-ți fac nimic, Porsche. În plus, trebuie să mă trezesc devreme pentru o întrunire mâine, spuse Kinn, bătând pe partea lui de pat pentru ultima oară. L-am privit cu neîncredere înainte de a mă apropia încet de brațul lui.

Kinn trebuie să fi fost foarte obosit în acea zi, a lucrat non-stop chiar și după examenele noastre. Au tot sosit teancuri de documente și aproape că nu am putut vedea nimic altceva pe biroul lui în afară de contracte de birou și inventar. A ieșit chiar și în întâmpinarea clienților, iar în unele zile fața i-a fost aproape lipită de hârtiile pe care trebuia să le semneze.

M-am plâns de durerea mea de spate mai devreme, dar știam că are de suferit mai mult decât mine. Uneori mă făcea să mă gândesc, de ce trebuia să facă totul singur? Știam că era pentru viitorul familiei și al afacerii lor, dar chiar trebuia să o facă el însuși? Acesta a fost întotdeauna rolul copilului mijlociu? Nu trebuia să fie obligația fratelui său mai mare?

– Ești obosit? M-am apropiat de el și mi-am sprijinit capul pe brațul lui.

– Mm… hmm, mormăi Kinn.

– De ce nu-l lași pe fratele tău să facă asta? Adică, uită-te la el, se relaxează în camera lui în timp ce tu ești ocupat să ai grijă de ceva ce în mod clar ar trebui să facă el.

– Este în regulă. Oricum este pentru viitorul nostru. Kinn a mormăit, s-a uitat la mine și și-a pus mâinile pe talia mea.

– Deci asta înseamnă că vei fi singurul moștenitor al tatălui tău? am spus, ridicând o sprânceană spre ticălosul ai cărui ochi erau apropiați.

– Nu doar eu, prostuțule. Tata are trei copii, așa că trebuie împărțit în mod egal.

– Dar tu muncești mai mult decât ceilalți, crezi că este corect? m-am încruntat.

Nu știam ce ne-ar putea rezerva viitorul, dar nu voiam deloc să o facă. S-ar putea să fi fost prost, dar știam ce înseamnă să fii corect. Deși nu îi pun la îndoială gândirea, pentru că până la urmă era pentru familia lui, dar măcar am vrut să-l ajut.

– Nu este vorba despre a fi corect. Am făcut-o pentru că pot și mi-am dorit. În plus, Kim este încă tânăr pentru a conduce afacerea, explică Kinn cu ochii mijiți.

– Ce vrei să spui prin tânăr? Avem aceeași vârstă. Îmi amintesc că atunci când am rămas blocați în pădure și aproape că te-au pierdut, Kim a devenit dintr-o dată noua speranță a familiei. Așadar, acordă-ți o pauză și nu pune prea multă presiune pe tine. De asemenea, mă ai pe mine, pot face față oricărei presiuni atâta timp cât sunt cu tine. I-am spus lui Kinn și nenorocitul mi-a zâmbit.

Eram puțin sentimental, dar era adevărat.

– De ce ești atât de îngrijorat dintr-o dată? Ți-e teamă că familia noastră va da faliment? m-a tachinat Kinn.

– Hei! Nu aștept nimic de la tine și nici măcar nu știu cât timp vom fi împreună… Pur și simplu nu vreau să te văd purtând această povară de unul singur. S-ar putea să fiu egoist în privința altor lucruri, dar cel puțin știu cum să ajut.

– Tu și cu mine vom fi împreună pentru totdeauna. Și este bine că deja ești interesat de afacerea noastră de familie, pentru că în viitor… Kinn s-a apropiat de mine.

– Te voi numi secretarul meu personal. Și mi-a sărutat vârful nasului.

– Secretar, pe naiba. Aș prefera să fiu directorul general adjunct. Apropo, ce-i cu Kim și fratele meu? Ai idee ce fac nenorociții ăia?

– Nu am nici o idee, spuse Kinn, întinzându-se imediat pe spate pentru a evita privirea mea.

– Trebuie să fie dificil pentru Kim. Fiind forțat să fie la limita acceptării. Și eu am trecut prin asta și mă voi asigura că fratele meu își asumă responsabilitatea, i-am spus lui Kinn.

M-am enervat când Non ne-a spus ce i-a făcut Ché lui Kim. Acel mic diavol cu siguranță îmi va da explicații când ne vom vedea.

– Huh? Kinn și-a ridicat brusc capul și mi-a aruncat o privire nedumerită.

– Ce? Ce-ai zis?

Ce? Nu-ți vine să crezi că fratele tău mai mic este soția? Ei bine, nu te pot învinovăți pentru că dacă i-ai vedea împreună pe acești nenorociți obraznici, nici nu ai ști cine dă și cine primește.

– Ce? Am repetat, iar Kinn s-a uitat la mine cu ochii mari.

– N… nimic, spuse Kinn oftând.

– Huh?

– Apropo, de ce te cheamă Porsche și pe fratele tău Porsché? Nu ar fi trebuit să însemne același lucru? Nu te încurci?

– De ce m-ai întrebat așa dintr-odată? Am ridicat o sprânceană.

– Sunt doar curios, spuse Kinn, sprijinindu-și bărbia pe umerii mei.

– Hmm… Înainte, părinții mei dețineau o afacere de comerț cu mașini. Așa că, atunci când m-am născut, m-au numit Porsche și pe fratele meu mai mic Porsché. Tatăl meu a vrut să ne numim la fel pentru că ne iubea la fel. Chiar ne-a încurcat, așa că a schimbat puțin. Am râs.

– Dar, indiferent dacă ne numim Porsche sau Porsché, mama și tata ne-au iubit pe amândoi necondiționat, am adăugat în timp ce îmi aminteam de fețele părinților mei. Erau prea buni și de fiecare dată când mă gândeam la ei nu mă puteam abține să nu zâmbesc.

– Ce chestie tare.

– Hahaha. Într-adevăr! Tatăl meu a fost fantastic! Am comentat cu o voce răgușită.

– Dar tu? De ce Anakinn? Am adăugat pentru a înlătura imaginea neclară care se crease în capul meu.

– Ghicește, spuse Kinn cu o față vicleană.

– Hmm… Ah! Vine de la zeița șarpe Nakhipawa? Asta explică totul! am spus în timp ce arătam cu degetul în fața ticălosului.

– Nu sunt un șarpe, prostule. Sunt un dragon, spuse Kinn cu viclenie înainte de a-și freca scula de piciorul meu.

– Ticălosule! Am înjurat, lovindu-l pe brațul.

– Doar expun faptele. Kinn râse.

– Da, da, perversule! am adăugat.

Deci, ce-mi zici despre Tankhun?

– Practic, vine de la Khop Khun. Deci numele lui înseamnă recunoștință.

– Într-adevăr? Ce ironic, pentru că fratele tău nu pare să aibă prea multă recunoștință, am izbucnit neîncrezător. Kinn a zâmbit apoi larg și m-a lovit ușor pe frunte.

– Dar Kim?

– În ceea ce îl privește pe Kim, Kimhan, pentru că s-a născut vara.

– Woahhh. De ce cred că tatăl tău este părtinitor? Numele fratelui tău mai mare înseamnă recunoștință, în timp ce a fratelui tău mai mic înseamnă vară. Și al tău este inspirat de un șarpe? Nu are absolut nici un sens.

– Tankhun este cel mai mare, așa că tata trebuie să-l facă să arate bine pentru ceilalți. Kinn a chicotit și nu am putut decât să-l privesc în față.

Sincer să fiu, nu-mi păsa ce înseamnă numele lui sau de la ce zeiță provine.

– Ei bine… Kinn sună… și drăguț. Kinn mi-a aruncat o privire, înainte de a se apleca să mă sărute pe buze și pe ambii obraji.

– Ce gură obraznică ai. M-ai luat prin surprindere, aproape că am sărit pe tine, spuse Kinn cu viclenie înainte de a-și muta brațul pe ceafa mea și de a mă strânge într-o îmbrățișare.

– Dormi acum, trebuie să ne trezim devreme mâine. A ajuns la lampa din spatele meu și a stins-o.

– Tu ești cel care vorbește.

– De ce? Soții și soțiile nu dorm așa?

– Perversule!

*********************

Dimineața a venit repede. Kinn și cu mine ne-am ridicat din pat într-o stare de amețire totală. Am terminat dușul și ne-am îmbrăcat înainte de a coborî să mâncăm. Era deja zece și Kinn a spus că trebuie să fie la serviciu până la unsprezece. Mi-aș fi dorit să fi spus asta mai devreme pentru că aș fi putut dormi încă zece minute.

Am coborât în sala mare de mese și nu am ezitat la fel ca înainte. Aveam probleme cu gașca lui Big, dar păreau să fi fost concediați, așa că m-am simțit confortabil. Singura problemă a fost că Kinn nu avea bodyguarzi de rezervă care să-l însoțească.

Nu era prea îngrijorat pentru Kim și fratele meu, iar patru bărbați pentru Tankhun era deja prea mult, atât de mult încât, chiar dacă nu voiam, trebuia să am grijă de câinele ăla cu coarne până când primea niște bodyguarzi noi.

– Bună dimineața, ați dormit bine? Vocea lui Tankhun a răsunat în sala de mese și un cântec local thailandez a sunat instantaneu în capul meu.

– Ce fantomă satanică te-a stăpânit să cobori devreme la micul dejun? l-a întrebat Kinn pe Tankhun în timp ce îmi punea mâncare în farfurie. În mod normal, Tankhun nu se trezea devreme din cauza programului său încărcat de noapte și, dacă o făcea, mânca doar cu Kinn. Cât despre tata, se trezea întotdeauna devreme, așa că nu l-am văzut niciodată mâncând. Fratele meu probabil mâncase devreme și plecase deja la școală, cât despre Kim, nu știam ce naiba pune la cale ticălosul.

– Taci din gură, ticălosule! Azi sunt bine dispus! Ar trebui să mergem la clubul lui Jade diseară, Porsche! spuse micuțul Khun, trăgându-mă agresiv de braț în timp ce îmi luam o parte din mâncarea din farfurie.

– De ce? I-am luat mâna de pe braț și am continuat să mănânc.

De când Khun Korn mi-a spus să-i spun tată, am renunțat la câteva formalități cu copiii lui. Mai ales cu ticălosul ăla nebun de acolo.

– Ascultă-mă! Ascultă-mă! Ascultă-mă! a țipat Tankhun în timp ce mă trăgea de braț. Carnea de porc pe care urma să-o pun în farfurie a zburat de parcă ar fi avut aripi.

– La naiba! Ce dracu este!? M-am întors spre el enervat, dar ticălosul era impasibil și chiar zâmbea de la o ureche la alta.

– Așteptam să vină această zi! De asemenea, exersez să cânt în fiecare zi pentru acest moment! Sun-o pe P’Jade și spune-i că vom merge pentru o altă seară fantastică! Nenorocitul a continuat să abereze.

– Deci, care este ocazia? De ce vrei brusc să ieși afară? Kinn a ieșit în cale, curățând mizeria pe care o făcusem din cauza fratelui său nebun.

– Ei, azi eu… Hihihihi. Tankhun s-a oprit la mijlocul propoziției și a chicotit ca o hienă. Kinn și cu mine am făcut schimb de priviri și am înțeles repede fără să spunem măcar un cuvânt.

– Bine! Bine! Tankhun și-a lăsat capul în jos de parcă erape cale să-și ceară iertare, dar în loc să-și ceară scuze, a plecat cântând Malong kongkeng *.

* [N / T: มะ ล่อง ก่อง แก่ง (Malong Kongkeng) text înseamnă „Îmi cer scuze că am fost o pacoste și o terță parte în relația ta. Și pentru că te-am enervat și te-am făcut confuz. Vreau doar să văd dragostea voastră înflorind și să fiu fericit.’]

– Lasă-l în pace, spuse Kinn oftând și m-a îndemnat să continui să mănânc.

– Am exersat chiar și dansul! Băieți, vreți să vedeți? spuse Tankhun și păși între mine și Kinn. L-am ținut de gât când era pe cale să-și facă drama.

– Oh, Buddha! Cruță-mă, am răspuns imediat.

– Hai Porsche! Trebuie! spuse el cu încăpățânare.

– Continuă să mă deranjezi și o să te plesnesc cu oul ăsta! Îmi era al naibii de foame și nebunul ăla nu înceta să fie copilăresc!

– Porsche, la naiba! Sunt cumnatul tău. Nu ești amuzant! spuse Tankhun, încrucișându-și brațele și bătând din picioare de frustrare.

– Oprește-te! i-am răspuns și ticălosul a pufnit ușor.

– Bine! Vă spun de ce acum. Am vrut să sărbătoresc pentru că…

Mulțumesc, fugi la ușă…

– Ta da! și făcu semn cu mâna să-i prezinte pe cei care urmau să sosească.

– La naiba, era necesar? Pol și Arm au mormăit și ne-au aruncat un zâmbet slab. Așa că m-am oprit din mâncat și am ieșit să le dau o palmă pe spate și o îmbrățișare ușoară.

– Ne-am întors, spuse Arm zâmbind, înainte să se întoarcă către Kinn și să-i dea un wai.

– V-a luat destul de mult, băieți. Începea să-mi fie dor de voi. Am spus sarcastic, dar sincer să fiu chiar îmi era foarte dor de amândoi.

– Știu că ți-a fost dor de noi, Porsche. Ce faci prietene? spuse Pol cu un aer tachinător, apoi mi-am dat ochii peste cap ca răspuns.

– Deci, mă bucur să te văd și pe tine. Dar mai întâi trebuie să-l împrumut pe Arm. Pot Khun? îi spuse Kinn lui Tankhun.

– Bine. Dar nu în seara asta. Trebuie să sărbătorim mai întâi! spuse Tankhun cu o voce strălucitoare. Arm și Pol erau prea îngrijorați de bâlbâiala lui Tankhun, dar ochii mei căutau pe altcineva.

– Apropo, unde este Pete? Am întrerupt starea de spirit în timp ce ochii îmi zăboveau încercând să-l găsesc pe Pete.

Arm și Pol mi-au aruncat o privire confuză și au tăcut o vreme înainte de a răspunde treptat.

– Pete? Credeam că este aici? mormăi Arm, încruntat.

Camera a rămas în tăcere pentru un moment, dar am simțit că ceva nu e în regulă.

– Pete nu a venit acasă cu voi, băieți? Kinn puse lingura jos, faţa lui era ilizibilă şi se întoarse imediat să se uite la cei doi.

– Credeam că a rămas aici lucrând pentru tine, spuse Pol confuz.

Kinn s-a ridicat brusc de pe scaun și s-a întors să se uite la Tankhun.

– Nu ai spus că s-au dus acasă!?

– Da! Arm, Pol și Jet. Dar am crezut că Pete a rămas cu tine, exclamă Tankhun și arătă spre fața lui Kinn.

– Nu, nu a rămas! De aceea te-am întrebat în ziua aceea! Kinn a fost alarmat când tensiunea a început să crească.

– Dar mi-ai spus că ai de gând să-l împrumuți pe Pete pentru a spiona pe cineva, așa că l-am lăsat să stea cu tine! Tankhun s-a repezit înapoi și fiecare dintre noi a devenit palid.

– Ce-ai zis? am spus eu cu insistență.

– C… Ce… Eu nu.. am crezut că era deja acasă. Kinn se ridică timid în fața lui Khun, cu o expresie foarte tensionată.

– Am bănuit că l-ai trimis să-l spioneze pe Vegas, motiv pentru care nu l-am văzut în ultima vreme. Chiar ți-ai ieșit din minți Kinn!? Au trecut deja câteva săptămâni! spuse Tankhun îngrozit.

– Credeam că a fost trimis acasă cu ceilalți… Kinn se întoarse către Arm și Pol:

– De ce nu mi-ați spus!?

– Ai spus că nu ar trebui să întrerupem ceea ce plănuiești și am crezut că ești la curent cu locația lui Pete, așa că… mormăi Pol.

– Și… hei… nu-mi spune că… Pete… spuse Arm șocat.

– Ce dracu este asta, Kinn!? Răspunde-mi! M-am întors să-l apuc de braț pe Kinn în timp ce ticălosul își freca fața de frustrare.

– Deci, din ziua în care l-am trimis să-l urmărească pe Vegas, nu s-a întors încă… nu-i așa? întrebă Kinn destul de stresat.

– Ce!? I-ai ordonat să-l urmărească pe Vegas? am repetat, sperând că va spune ceva care să-mi ușureze simțurile. Dar știam că instinctele mele nu mă dezamăgeau niciodată.

– Am făcut-o. I-am ordonat să se strecoare în casa lui Vegas pentru a obține niște dovezi de corupție. Kinn și-a strâns cu putere tâmplele.

Am inspirat adânc ca să mă calmez și să urmăresc evenimentele.

– De când…

– Acum două săptămâni…

– CE!? Dintre toți oamenii! De ce trebuia să fie Pete!? De ce nu mi-ai spus!? M-am îndreptat spre el și l-am împins.

– La naiba, nu-mi spune că l-ai lăsat să plece singur?

– Eu… îmi pare rău. Nu am înțeles. Credeam că s-a întors deja, de aceea…

– Nenorocitul dracului! L-ai lăsat să se ducă singur și, de asemenea, l-ai uitat fără grijă! În acest moment, el a fost deja prins sau mai rău! La dracu! Nu am avut șansa să termin propoziția când au înțeles ce voiam să spun.

– Nu… Nu, nu… Nu! Nu! Nu! Urlă Tankhun și alergă spre ușa grădinii. Arm și Pol l-au urmat imediat, deoarece nu știau ce putea face Khun din cauza șocului.

– La naiba, Kinn! Ăsta e prietenul meu, l-ai trimis acolo fără să-ți faci griji! Cum crezi că va putea merge acasă acum? Am țipat în fața lui Kinn. Nenorocitul se lăsă pe scaun, frecându-și tâmplele în timp ce venele i se umflau de stres.

– Îmi pare rău, nu ar fi trebuit să înțeleg greșit că a plecat deja acasă. Dar dacă are probleme, de ce nu m-a sunat?

– Ești al naibii de prost? Crezi că îl vor lăsa să folosească telefonul dacă a fost deja prins!? La naiba, Kinn, cum ai putut să uiți asta! Am continuat.

Mintea mea era într-o dezordine completă când m-am apucat de păr. Văzusem deja cum tratează familia principală intrușii și trădătorii și nu era deloc o priveliște amuzantă. Ce ar putea face a doua familie? Nu eram sigur cum se descurca a doua familie cu așa ceva, dar instinctele mele țipau și mă ucidea.

– D-le Kinn, te rog să mă ajuți! Vocea lui Arm se auzi de pe verandă și am ieșit imediat să vedem.

– La naiba! Lasă-mă să plec! Pete! O să-l găsesc pe Pete! țipă Tankhun în timp ce Pol și Arm se străduiau să-l oprească.

– Khun, te rog calmează-te. Pete s-ar putea să fie acasă sau doar să fie la o plimbare, de aceea nu l-am văzut. Așa că te rog să te liniștești, îi spuse Pol lui Khun, încercând din răsputeri să-l calmeze pe nenorocit, dar Tankhun rămase impasibil.

– Oprește-te și calmează-te! Kinn ieși să-l apuce de braț pe Tankhun.

Am încercat să-mi înăbuș furia, dar de fiecare dată când privirea mea cădea asupra lui Kinn, simțeam că sângele îmi clocotea.

– Mă duc la Vegas, am spus cu severitate și m-am dus în garaj.

– Hei! Porsche! Kinn a eliberat brațul lui Tankhun și s-a întors să-l apuce pe al meu.

– Nu pleci nicăieri.

– Ba o să mă duc! Probabil că încă nu i-au făcut nimic lui Pete.

– Pete!!! Nu murii!!! Pete!!! Vocea lui Tankhun a continuat să intervină.

– Nu. Vom încerca să-l contactăm sau să-l sunăm, a insistat Kinn.

– Exact, Porsche. Te rog, calmează-te. Vom face tot posibilul. Poate a fost doar o neînțelegere, spuse Arm fără tragere de inimă.

– Nu a fost suficientă o neînțelegere? Ai uitat de el, Kinn! Ai uitat de Pete! I-am spus lui Arm și m-am întors să-l cert pe Kinn în continuare.

– Porsche, calmează-te. O să mă ocup eu de asta. Kinn a întins mâna să mă apuce de braț, dar l-am îndepărtat.

– Te ocupi singur? Cum te-ai ocupat până acum? Eh!? M-am repezit la Kinn și a rămas fără cuvinte.

– Pete… te omor, Vegas! O să te omor! spuse Tankhun în mod repetat, în timp ce ochii i se umpleau de lacrimi.

– Stai, sună P’Chan. Arm s-a îndepărtat pentru a răspunde la apel. Am încercat să mă calmez, dar reacția lui Arm la apel nu a ajutat.

– CE!? strigătul lui ne-a făcut pe toți să ne întoarcem să-l privim.

– Ce dracu’ se întâmplă, Arm!? am strigat eu înapoi.

– Au găsit un cadavru ars într-o pungă pe care avea simbolul principal al familiei, spuse Arm cu o voce tremurată.

Am gâfâit, nu știam ce să spun și cum să reacționez.

– P’Chan a spus că cadavrul fusese deja dus la morga spitalului… Arm se opri și înghiți în sec, Și a spus că ar trebui să verificăm doar ca să fim siguri… a adăugat el cu o voce tremurândă.

Toată lumea a rămas înghețată. Niciunul dintre noi nu a putut scoate un cuvânt după ce spusese Arm. Eram pe cale să-l apuc de guler pe Arm, dar reacția lui Tankhun m-a scos din transă. A căzut în genunchi în timp ce conștiința i s-a îndepărtat de corp.

– Khun! Khun! Pol l-a strigat pe Tankhun, deoarece a încercat tot posibilul să-l tragă pe acesta din urma în sus..

– Asta… nu poate fi adevărat… murmură Tankhun, lacrimile curgând pe ambii obraji.

– Du-l pe Khun în camera lui, Pol. Și Arm, vino cu mine. Kinn s-a dus să-l ajute pe Tankhun să se ridice, dar acesta din urmă a clătinat din cap ca răspuns.

– Voi merge cu tine. Vin să-l văd pe Pete, a reușit să spună Tankhun, dar genunchii îi erau prea slabi ca să se ridice.

– Încă nu știm dacă este cu adevărat Pete sau nu. Odihnește-te Khun mai întâi. O să mă ocup eu de asta, spuse Kinn încet, ștergând lacrimile fratelui său.

– Nu, te rog! Ia-mă cu tine Kinn. Khun a insistat. Kinn a ezitat la început, dar în cele din urmă le-a ordonat lui Arm și Pol să-l ajute pe Khun și să-l ducă la mașină.

– Să mergem, Porsche. Kinn s-a apropiat pentru a ajunge la brațul meu, dar mi-am ridicat rapid mâinile pentru a-l evita.

Nu voiam să fie lângă mine, nici măcar nu voiam să fiu atins de el. Încă eram nehotărât dacă să-l iert sau să-l blestem pentru ceea ce îi ordonase lui Pete să facă. Emoțiile mele au fost complet încurcate în timp ce încercam să evaluez totul.

Ne-am îndreptat spre dubă și apoi spre spital. Întreaga călătorie a fost într-o tăcere deplină, s-au auzit doar respirația grea și suspinele lui Tankhun. Știam că și Kinn fusese devastat de știri, dar nu m-am putut abține să nu mă supăr pe el pentru ceea ce făcuse. A încercat să-mi întâlnească privirea, dar am refuzat să-i dau vreo atenție.

Am ajuns la spital și toți s-au dus direct la camera de criminalistică. Arm și Pol l-au luat amândoi de brațe pe Tankhun și l-au ghidat în direcția noastră. Când am ajuns în cameră, am fost imediat întâmpinați de polițiștii desemnați și de medicul legist.

– Bună ziua, domnilor. Kinn era pe cale să-l întâmpine pe inspector, dar când l-a văzut pe Kinn, chipul i s-a luminat când l-a recunoscut.

– Oh, d-le Kinn, ce vă aduce aici? Este vorba de un caz obișnuit? spuse polițistul degajat, de parcă această scenă ar fi o întâmplare normală.

– Pete… chiar este Pete? Tankhun nu putut să nu se agite, iar inspectorul se încruntă imediat.

– Pete? Inspectorul s-a oprit o clipă înainte să-și dea seama de situație.

– Hei! Ăla este Pete? Ce s-a întâmplat? spuse el cu uimire. Deloc surprinzător, știa deja numele lui Pete, pentru că și el cunoștea familia principală de multă vreme.

– Pete… a dispărut de zile întregi.

Kinn mormăi și polițistul deveni imediat palid. Acesta din urmă și-a îndreptat atenția către medicul legist, care era ocupat cu aranjarea unor acte, înainte de a-și îndrepta privirea către cadavru.

– A mai rămas ceva pentru a identifica cadavrul? întrebă Kinn îngrijorat.

– Arsurile sunt foarte adânci, fiule. Deci, pielea este complet topită, iar dacă vrei un test ADN poate dura ceva timp până când rezultatele să apară. Dar avem deja un prim raport de autopsie și spune că există posibilitatea de strangulare din cauza bucăților de frânghie topite din jurul gâtului.

Ne-am uitat cu toții unul la altul înainte de a ne îndrepta atenția către polițist.

– Nimic altceva? Vârsta? Sexul? Orice în afară de asta, întrebă Kinn curios.

– Se crede că este un bărbat între douăzeci și treizeci de ani. Aproximativ 180 de centimetri înălțime. Și are un inel pe degetul mijlociu stâng…

– Nu poate fi, bolborosi brusc Tankhun.

Am încercat să-mi amintesc ținuta obișnuită a lui Pete și genunchii mi s-au prăbușit aproape când mi-am dat seama ce a vrut să spună Tankhun.

– Nu. Pete!

Incapabili să-și stăpânească emoțiile, Arm și Pol au izbucnit în lacrimi și s-au îndreptat către cadavrul ars. Amândoi au îngenuncheat pe o parte și și-au lăsat capul în jos, cu lacrimi curgând pe ambii obraji.

– Îmi pare rău… Îmi pare rău dacă nu mi-am adus aminte de tine, Pete. Eram prea ocupați din cauza lui Big și eu…Îmi pare foarte rău…, a mormăit Arm printre suspine.

– Nu poate fi adevărat, Pete. Pol întinse mâna să-l îmbrățișeze pe Arm.

– Pete… Tankhun se apropie de masă și se întinse lângă el pentru sprijin. Dar în cele din urmă a căzut în genunchi și a început să plângă.

Era prima dată când îl văzusem pe Tankhun plângând. Era mereu vesel, încăpățânat și nepăsător la ceea ce făcea, dar niciodată nu-l văzusem atât de devastat, de parcă lumina i-ar fi fost stinsă cu forța.

Toată lumea plângea și iată-mă, înecându-mă în gândurile mele. Era atât de greu încât nici măcar nu puteam să respir bine. Emoțiile familiare pe care le simțisem când părinții mei au murit pluteau peste mine și simțeam că puterea îmi părăsește corpul. Singurul lucru care m-a susținut în acel moment a fost zidul de lângă mine.

Kinn, pe de altă parte, se uita în gol la spațiu, contemplând prostiile pe care le făcuse neglijent.

– Încă nu suntem 100% siguri că este cu adevărat Pete. Curaj, fiule, spuse inspectorul, ghemuindu-se pe partea lui Tankhun în timp ce îl mângâie pe spate.

– Nu… Sunt sigur… Sunt sigur că acesta este Pete. Și el purta un inel pe același deget… a spus Tankhun între suspine.

– Există… un tatuaj pe partea stângă a pieptului, doctore? a adăugat acesta din urmă.

– După cum am spus, nu ajută pentru că a fost ars de viu. Și dacă chiar a existat un tatuaj, nu vom putea spune.

– Pete are tatuaje? întrebă Kinn, făcând tot posibilul să-și calmeze vocea.

– Eu… eu am fost cel care l-a forțat să-și facă un tatuaj. Designul l-am făcut chiar eu, pentru că atunci când am văzut că Porsche are unul, mi s-a părut că este foarte tare. Nimeni nu a fost dispus să facă asta, doar Pete… Tankhun și-a lăsat capul nesigur spre masă.

– Pete s-a tatuat și am fost atât de fericit pentru că am crezut că va rămâne cu noi pentru totdeauna… Apoi a cedat din nou emoțiilor sale.

– Khun… calmează-te, spuse Arm cu greu.

– Va trebui în continuare să colectez niște mostre de AND din dinții și oasele lui. Poate dura ceva timp și există încă posibilitatea ca acesta să nu fie prietenul tău, spuse doctorul calm.

– Dar dacă acesta este cazul, oricum nu vreau să-l las pe fratele meu aici, doctore. Pot măcar să-l duc acasă după ce va colecta probele? Vreau ca el să aibă o înmormântare corectă… S-ar putea să nu avem nicio legătură de sânge… dar este ca și fratele meu, spuse Tankhun, mângâind ușor cârpa peste cadavru.

Imaginea aceea cu Khun m-a făcut să sufăr mai mult decât înainte. M-am simțit inconfortabil, neliniștit și anxios. Mă speria ori de câte ori cineva apropiat avea probleme și exista șansa să mă părăsească. Mi-a redeschis cicatricile din trecut pe care încercasem să le vindec și m-a făcut să vreau să le îngrop cu mine.

– La naiba! La naiba! La naiba! Am înjurat tare, lovind cu pumnul în perete, înainte de a mă îndrepta spre Arm și i-am luat cheile de la mașină. M-am îndepărtat cu viteză de ei spre parcare și eram pe cale să găsesc mașina când Kinn m-a prins de braț.

– Porsche… Porsche! Unde dracu te duci? Kinn a țipat, dar eram prea supărat ca să-mi pese de ce încerca el să spună.

I-am împins mâinile și am mers repede spre mașină. Eram furios pentru că singurul lucru la care mă puteam gândi era cum aș putea să-i ucid pe toți cei din a doua familie. Pete și cu mine ne întâlnisem recent, dar pentru mine era deja ca unul din familie.

Am deschis ușa și era gata să sar înăuntru, dar Kinn m-a prins de talie și m-a lipit de partea laterală a mașinii.

– Porsche, te rog! Ia-o ușor! Ce ai de gând să faci?! strigă Kinn, îmbrățișându-mă din spate.

– Lasă-mă, Kinn! Îi voi omorî! Îi voi omorî pe toți! am spus pe un ton neplăcut.

Eram deja consumat de furia mea. Mi-a fost prieten și chiar un frate care m-a ajutat ori de câte ori am avut nevoie de el. Pete nu era altceva decât bun cu mine. Era mereu acolo, lângă mine ori de câte ori aveam probleme cu Kinn, și chiar și când aveam probleme cu fratele meu… era mereu la o țigară distanță.

Deci, nu mă poți învinovăți Kinn… Cu siguranță îl voi răzbuna pe Pete.

– Porsche, te rog! Ia-o ușor! Încetează să fii nesăbuit! Kinn a reușit să-mi apuce celălalt braț și și-a apăsat greutatea pe ușa mașinii pentru a mă bloca.

– Nesăbuit? Cine naiba l-a trimis pe Pete singur, nu? Lasă-mă să plec Kinn! Îl voi răzbuna pe Pete! La naiba, îl voi răzbuna pe Pete! Am înjurat fără să-mi pese măcar cine ne poate vedea. Era o parcare VIP, dar nu-mi păsa de cine a auzit ce naiba spuneam.

– Mai întâi calmează-te, Porsche, știu că ești supărat, și eu sunt! Dar dacă intri acolo fără niciun plan pregătit, cu siguranță vei avea aceeași soartă! Kinn și-a aruncat toată greutatea asupra mea. Am încercat să mă lupt cu el de câteva ori, dar durerea mea a fost atât de copleșitoare încât am fost cu ușurință uluit.

– Era prietenul meu Kinn… am suspinat.

– Ce altceva vrei să fac? Vocea mi-a cedat când corpul meu a început să tremure.

De fiecare dată când îmi trecea în minte imaginea camerei de criminalistică, aveam senzația că stomacul mi se întoarce și vederea mi se încețoșează, de parcă m-aș fi întors în același timp în care părinții mei erau morți.

– Porsche, promit. Mă voi ocupa de tot. Voi face tot ce-mi stă în putere pentru a-l răzbuna pe Pete. Dar, deocamdată, te rog, ascultă-mă. Te rog… Kinn a folosit un ton blând pentru a mă calma, dar nu mă calmam deloc.

– De ce dracu l-ai trimis singur, Kinn!? Am răbufnit cu furie.

– Recunosc și regret profund greșeala mea, Porsche. A fost un frate și pentru mine, dar nu ne putem întoarce în timp să reparăm totul acum, spuse Kinn, cu durere în ochi. Și el era într-adevăr rănit și probabil că se învinovățea pentru ceea ce făcuse, dar făcea tot posibilul să nu arate nicio slăbiciune în fața mea.

– Deci spune-mi Kinn… ce naiba vrei de la Vegas? Nu mi-ai răspuns niciodată la nicio întrebare. Chestia aia cu Big, o eviți mereu. Tocmai mi-ai spus despre documentele furate, dar nu mi-ai răspuns cu adevărat la ceea ce am întrebat. Și acum rahatul ăsta de Vegas…M-am oprit să trag aer în piept.

– Ce se întâmplă cu adevărat cu familiile voastre? De ce naiba a trebuit să-l trimiți pe Pete!? Și care dracu este motivul pentru toate astea?

Nu am vrut să-l întreb înainte, pentru că așteptam să-mi spună el însuși. Și în plus, atunci a fost doar o mica dramă care putea fi trecută cu vederea. Dar de data asta era diferit, cineva era deja mort. Și era Pete!

– Îți voi spune despre asta, Porsche. Doar că… nu cred că acesta este momentul potrivit.

– Deci, când este momentul potrivit, Kinn? Când va muri din nou un alt om de-al tău? Cine va fi data viitoare? Arm? Pol? Fratele meu? Stăm la tine acasă de luni bune! Măcar merit să știu! am insistat.

– Porsche… te rog… calmează-te. Mă voi ocupa de tot. Poți să mă asculți deocamdată? Kinn mi-a aruncat o privire șocată înainte de a respira adânc și de a închide ochii.

– Deci, spune-mi! Ce motiv ai pentru a nu-i ucide pe toți cei din a doua familie!?

– Totul trebuie făcut treptat. Este a doua familie, sunt atât de apropiați încât vor putea detecta chiar și cea mai mica mișcare. Și chiar dacă ne-au sabotat, eu și tatăl meu am vrut să păstrăm totul cât mai discret posibil. Nu vrem ca alte familii rivale să știe că avem probleme interne. Pentru că dacă se va întâmpla asta, compania va cădea cu siguranță și niciunul dintre voi, Kim sau chiar Ché nu va fi în siguranță în această casă, spuse Kinn în detaliu, iar asta m-a făcut să mă calmez puțin.

– Îți promit, Porsche. Îți voi spune tot ce vrei să știi. Dar, deocamdată, te rog un singur lucru… Te rog să ai încredere în mine. Mi-a spus Kinn și mi-am simțit corpul tremurând.

– Dar Pete… Pete a murit… Mi-am ascuns fața pe umerii largi ai lui Kinn și am lăsat totul să iasă. Nu m-am putut abține mai mult. Mi-am lăsat lacrimile să cadă pe cămașa lui Kinn. Testul ADN ar fi putut dura ceva timp, dar fiecare test a îndreptat drastic asupra lui Pete.

– Îți promit. O să am grijă de ei. Kinn m-a îmbrățișat strâns, dar în acel moment, nici măcar căldura iubitului meu nu a putut umple golul din inima mea. Nu puteam suporta tot ce se întâmpla și dacă era un coșmar, speram doar să mă trezesc.

Ne-am dus acasă și atmosfera din mașină era mai ușoară decât înainte. Cadavrul lui Pete era încă lăsat în laboratorul de criminalistică și urma să-l luăm pentru ceremonia de a doua zi. Am ajuns în casă și toți au tăcut.

– Hei… a salutat Kim, sprijinindu-se de marginea ușii, în timp ce se plimba înainte și înapoi în direcția noastră. Non l-a urmat, plângând.

– Chiar a fost Pete? M-a întrebat Ché și nu am putut decât să-mi mușc buza ca răspuns.

– Hei… ești bine? l-a întrebat Kim pe Kinn, dar acesta din urmă a mers drept, făcându-i pe toți să urce în camera lui fără să scoată un cuvânt.

– P’Pete… repetă Ché încet.

Toți bodyguarzii din casă erau în doliu și complet consternați când ne-au văzut întorcându-ne de la spital cu ochii roșii plini de lacrimi.

Nimeni nu îndrăznea să spună un cuvânt, în timp ce tăcerea plutea în toată casa. M-am dus în camera lui Kinn, dar parcă eram o fantomă, pentru că nici măcar nu se deranjase să vorbească cu mine. Voiam să fiu cât mai calm cu putință, dar acea atmosferă grea pândea în jurul lui Kinn și nu eram de ajutor. Mi-era milă de el, dar în același timp am vrut să-l fac să înțeleagă ce a făcut.

Pete a fost cea mai bună și mai loială persoană pe care am întâlnit-o vreodată, dar acesta nu a fost un motiv suficient pentru ca acel nenorocit să profite de asta și să-l trimită departe. Dacă nu aș putea să-i fac nimic lui Kinn, aș lăsa karma să-și facă treaba.

Mi-am luat cheile de la mașină, portofelul și eram gata să plec, dar Kinn m-a prins imediat de braț pentru a mă opri.

– Unde te duci, Porsche? întrebă Kinn în mod sumbru.

– Ies puțin și nu-ți face griji. Nu voi merge departe, am spus eu monoton. Voiam să fiu singur pentru a-mi liniști gândurile pentru că, dacă îl tot văd pe Kinn, mă gândesc doar la ce făcuse el. Nu încercam să fug de acasă, îmi doream doar puțin spațiu.

– Nu, Porsche, te rog… Kinn s-a apropiat și m-a îmbrățișat strâns într-o îmbrățișare.

– Știu că nu vrei să-mi vezi fața… dar nu este sigur să mergi singur în acest gen de situație și…Kinn a tras aer în piept și și-a sprijinit capul pe umerii mei…

– Tu ești… cel de care am cea mai mare nevoie în momente ca acestea…

L-am învinuit pentru moartea lui Pete, dar nu m-am putut abține să nu-l simpatizez pentru că știam că nu voia să-l lase pe Pete să moară.

– Bine, nu voi merge așa cum ai spus… dar pot să fiu singur o vreme, Kinn? Mi-am luat brațul de pe capul lui Kinn și am pus la loc cheile și portofelul.

– Atâta timp cât ești în casă și sub ochii mei… îmi este suficient.

– Deci, poți să-mi dai spațiu? Am doar… am nevoie de ceva timp să accept totul. Am întrebat și Kinn a dat din cap imediat.

A acceptat, dar privirea din ochii lui spunea altceva, de parcă ar fi fost un cățeluș aruncat. Mi-a aruncat o ultimă privire, înainte de a părăsi camera. M-am întins pe canapea și am respirat încet și adânc. Am încercat să închid ochii și să mă las copleșit de epuizare… dar mă gândeam doar la Pete. Era colegul meu, prietenul meu și fratele meu și pentru scurtul timp petrecut împreună, eram deja legați de parcă ar fi fost o prietenie de ani de zile.

Ești o persoană bună, Pete, și nu-ți doresc decât prosperitate și bogăție în următoarea ta viață, prietene, iar dacă vei întâlni vreodată aceeași cale, voi avea grijă să vin să te salvez.

Eram pe cale să adorm când am auzit o bătaie în uşă.

– Mâine, la șase dimineața, vom ridica cadavrul lui Pete și îl vom duce la templu. Ai vrea să vii cu noi? Era Arm.

– Da, vreau, am răspuns pe scurt.

– Bine, să ne întâlnim în fața verandei, spuse Arm cu un zâmbet slab.

– Le-ai spus deja bunicilor lui?

– Nu. Khun Kinn a sugerat că este mai bine să vină aici să vadă decât să le spună la telefon. Îi este teamă că nu vor putea să accepte… spuse Arm posomorât.

– Deci cum vor ajunge aici? Vor veni singuri?

– Am trimis oameni la Chumphon să-i însoțească și să îi ajute în Bangkok. Dacă dorești o actualizare mai detaliată, îl poți întreba pe Khun Kinn.

Am rămas tăcut și nu am răspuns la sugestia lui Arm. Eram încă supărat pentru ceea ce făcuse Kinn și încă nu-i puteam vedea fața. Arm probabil a înțeles situația și m-a lăsat să îl țin în suspans.

– Porsche… știu că nu vrei să-l vezi pe Khun Kinn acum…dar poți te rog să-l lași să se întoarcă în camera lui și să doarmă puțin? spuse Arm precaut.

Știu. Și îmi pare rău pentru el, dar…

– Încă nu pot… Îmi pare rău, am spus.

– Te rog, Porsche… a încercat deja să bată la ușa camerei lui Khun Tankhun, dar a fost dat afară imediat. Și Khun Kim îl mângâia pe Ché, așa că nici el nu l-a lăsat să intre… a implorat Arm.

Nu aș putea da vina pe oameni că l-au alungat pentru ceea ce a făcut. Nu era atât de ușor să uiți ce se întâmplase și Pete nu era cineva de uitat imediat.

– Lasă-l în pace… l-am compătimit pe Kinn, dar el trebuia să-și învețe lecția. Arm doar dădu din cap ca răspuns și m-a lăsat să mă întorc în camera lui Kinn.

M-am dezbrăcat si m-am dus imediat în pat. Am încercat să închid ochii, dar am continuat să mă răsucesc și să mă întorc. Patul era moale și curat, dar și mare… și gol.

Eram speriat. Sentimentul familiar pe care îl simțisem când au murit ambii mei părinți se repeta în capul meu din nou și din nou. De ce trebuia să simt asta din nou? Încă nu mi-am revenit bine din pierderea părinților mei și iată că plâng din nou pentru pierderea cuiva. Trecutul amar a continuat să mă bântuie și de parcă picioarele mele erau lipite de pământ, nu puteam scăpa.

Am fost treaz tot timpul și când m-am uitat pe fereastră, era deja dimineață. M-am ridicat din pat, apoi mi-am pus o cămașă neagră și pantaloni înainte de a ieși să-i întâlnesc pe toți. Kinn era și el îmbrăcat în negru. Nu știam unde dracu, făcuse un duș, dar când am coborât era deja acolo.

Chelnerițele pregătiseră micul dejun, dar nu mi-a fost foame, deși nu mai mâncasem nimic de ieri după amiază. Kim a încercat să-l facă pe Ché să mănânce, dar nici lui nu i-a fost foame. Apoi ne-am îndreptat spre dubă și am văzut că Tankhun era deja acolo: ochii îi erau umflați și roșii pentru că probabil plânsese toată noaptea. Căzuse într-o depresie completă și Pol încă mai avea nevoie să-i susțină brațul acestuia din urmă pentru a-l face să meargă.

Am ajuns la spital și când eram pe cale să luăm cadavrul lui Pete de la morgă, inspectorul de ieri ne-a întâmpinat șocat.

– Acesta era inelul purtat de decedat și are emblema principală a familiei. Și am găsit și o carte de vizită. A fost arsă, dar numele era încă lizibil și scrie…Phongsakorn Saengtham, numele lui Pete…

Dacă era cea mai mică speranță de care mă ținem, desi era deja un șoc și acceptam treptat faptul că Pete era deja mort… tot mă întrista. Arăta doar că Pete era deja plecat și nu se va mai întoarce niciodată. Poliția era convinsă doar în proporție de șaptezeci la sută, dar Tankhun a insistat că este suficient.

El a vrut doar să-i dea lui Pete o înmormântare adecvată și o veghe tradițională. Tankhun a vrut să fie pentru o sută de zile, dar vechi bodyguarzi au refuzat pentru că era o moarte nefirească. Conform tradiției, sufletul trebuia lăsat să plece în pace, iar Tankhun a fost de acord să-l scurteze la șapte zile.

Ne-am plimbat toată ziua prin pavilion și Tankhun s-a ocupat de tot. Alegerea sicriului, aranjarea locului și chiar decorațiuni florale. L-am însoțit oriunde mergea, încercând să-l mângâiem ori de câte ori avea o criză.

– Am trimis pe cineva să investigheze al doilea complex familial și am verificat camera de supraveghere a autostrăzii. Au văzut mașina lui Pete plecând de la casa principală, dar după… nimic mai mult. Kinn a venit să-mi spună, cu ochii plini de consternare.

– Deci asta a fost? Nu poți face mai multe în privința asta?

Toată lumea acceptase deja soarta lui Pete, dar eu, cel puțin, credeam că este încă în viață.

– Este puțin dificil să obții dovezi împotriva celei de-a doua familii pentru că și ei au legături strânse cu poliția, dar voi face tot posibilul, spuse Kinn cu hotărâre.

– Nu voi face nimic. Ar putea părea fără speranță, dar până când rezultatele ADN-ului arată sută la sută, voi continua să sper, adăugă el ferm.

Acea hotărâre bruscă care a venit de la Kinn mi-a dat și o licărire de speranță. Știam că poate fi încă în viață, simțeam asta în intestine.

Vom face orice pentru Pete.

– Au sosit bunicii lui Pete, Khun. Anon a venit brusc să-i spună lui Kinn. Acesta din urmă a inspirat adânc înainte de a părăsi pavilionul.

În momentul în care bunicii lui Pete i-au văzut numele fixat pe veranda pavilionului, amândoi aproape au leșinat de șoc. Tankhun s-a apropiat imediat să-i sprijine, deși el însuși nu a suportat durerea. Nu puteam suporta să-i văd îndurerați, așa că le-am întors spatele și mi-am muscat buza pentru a-mi înăbuși emoțiile.

– Hia… Văzând că nu sunt bine, Chè s-a întors să mă cuprindă ținându-mă strâns de mână.

Khun, Kim și Kinn i-au însoțit pe bunicii lui Pete în pavilion. Gestul m-a făcut să înțeleg că Pete nu era doar un bodyguard principal obișnuit al familiei. Erau atât de apropiați încât, dacă nu aș ști ai cui bunici sunt, aș spune în mod eronat că sunt ai lui Kinn.

A sosit prima noapte a funeraliilor, la fel ca și Khun Korn și P’Chan, oaspeții s-au adunat până când pavilionul a fost aglomerat. Unele fețe erau familiare, altele nu. Erau probabil partenerii de afaceri ai familiei principale. Tankhun a încercat să vorbească cu ei, dar încă nu era în stare sa vorbească, așa că petrecuse puțin timp cu ei. Am asistat pe rând oaspeții, până a venit timpul să plecăm.

În seara asta, Pol și Anon stăteau în pavilion să-l vegheze pe Pete, iar noi ceilalți mergeam acasă. Kinn a luat cheile mașinii și a luat inițiativa de a ne conduce acasă. Din când în când încerca să vorbească cu mine, dar de fiecare dată îi dădeam doar răspunsuri scurte. Deschisese și subiectul despre cum aveau o afacere prin satelit în orașul natal al lui Pete, dar ori de câte ori îmi venea în minte imaginea cu bunicii lui Pete, nu m-am putut abține să nu mă enervez mai mult pe el.

Am ajuns la casa principală și imediat am mers amândoi în camera lui. L-am lăsat să doarmă în camera lui pentru că probabil a avut o zi grea. Eu, în schimb, am dormit pe canapeaua lui.

A venit dimineața și toți au coborât să mănânce, dar nu mi-a fost deloc foame. Trecuseră trei zile de la funeralii și încă nu l-am putut trata pe Kinn la fel. Întotdeauna încercase să inițieze o conversație, dar eu îl evitam. Prietenii lui, împreună cu ai mei, fuseseră la priveghiul lui Pete și nici lor nu le venea să creadă ce s-a întâmplat.

– Khun, vino mai întâi și mănâncă, i-am spus lui Tankhun, dar acesta din urmă era supărat.

– Poți să continui, nu mi-e foame, spuse el cu voce joasă. Eram pe cale să-l prind, dar am fost oprit de vocea din spatele meu.

– Condoleanțele mele. Era P’Top. Doctorul de care Tankhun era îndrăgostit.

– Voi aduce doar respect celui decedat. Doctorul mi-a spus, dar privirea lui a trecut pe lângă mine și s-a îndreptat spre Tankhun.

– Uh… Pe aici, doctore. L-am condus pe Dr. Top și l-am bătut ușor pe umăr pe Tankhun. Khun a ridicat apoi capul pentru a-l saluta pe doctor, dar l-a coborât imediat.

– Condoleanțele mele, i-a spus doctorul Top lui Tankhun, dar acesta din urmă a rămas tăcut.

– Khun, stai cu Doctorul Top pe canapea. Haide. I-am tras ușor de tivul cămășii, dar Tankhun era lipit de pământ.

– Este în regulă. O să-l conduc eu, a spus doctorul Top.

– Poți să vorbești și cu el, doctore? Nu a mai mâncat de zile întregi. Poate dacă vorbești cu el, în cele din urmă o va face, am spus, iar doctorul Top doar a dat din cap.

-Voi încerca.

– Hei scuze. Vegas și cu mine eram prea ocupați, așa că am ajuns târziu. Am auzit o voce necunoscută, dar am recunoscut imediat ce vorbea, era Khun Kan, capul celei de-a doua familii.

– Este în regulă, spuse Khun Korn cu o pauză. Era un pic uluit că a sosit a doua familie, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Și cine e acesta? întrebă Khun Kan.

– Pete, garda de corp apropiată a lui Tankhun, răspunse Khun Korn cu voce joasă.

– Hm. Trebuie să recunosc că este prea mult pentru un bodyguard mort. Trebuie să fie foarte important pentru fiul tău.

Mi-am strâns pumnul la ceea ce spusese Khun Kan în timp ce încercam să-mi suprim emoțiile.

Cum naiba pot pretinde că nu s-a întâmplat nimic?

– Bună dimineața! Vocea lui Macau a răsunat, cu fratele lui mai mare, Vegas, urmându-l. Amândoi l-au așteptat pe Khun Korn și acesta din urmă a răspuns.

Vegas s-a uitat apoi la sicriu și a privit bine fața cadavrului. L-am privit atent la fața în timp ce spunea numele lui Pete. Și-a mușcat buza și, spre surprinderea mea, a chicotit brusc discret.

Asta este prea mult!

M-am repezit în direcția lui Vegas, l-am apucat de guler și l-am lovit cu pumnul în obraz. Acesta din urmă a căzut la pământ cu buza ruptă și nasul sângerând.

– Oprește-te, Porsche! Kinn m-a strigat, trăgându-mi imediat ambele brațe departe de Vegas.

– De ce? De ce trebuie să fie el? De ce trebuie să fie Pete?, am țipat inconștient. Nu mi-a păsat ce ar putea spune oaspeții despre gestul meu. Ei nu știau ce i-a făcut ticălosul ăla lui Pete, dar nu mi-a păsat!

– Vegas, rahatule! Tankhun ieși dintr-o dată din lateral ținând un bol cu supă. A mers în direcția Vegas și era pe cale să verse totul peste capul acestuia din urmă, dar Vegas a reușit să se eschiveze și, în schimb, s-a împrăștiat pe umerii lui.

– P’Khun! Ce naiba!? Vegas a țipat în timp ce își privea hainele înmuiate în lichidul lipicios care ar fi trebuit să fie servit oaspeților.

– Uh, Oh. Kim și-a acoperit gura și și-a târât imediat fratele mai mare departe de Vegas.

Kinn s-a întors apoi să mă îndepărteze și s-a uitat la Kim.

– De ce nu l-ai oprit? se repezi el.

– A fost prea rapid, așa că nu l-am prins la timp, a explicat Kim.

– P’Vegas! Macau a alergat să-și verifice fratele și a luat niște șervețele:

– Ce naiba i-ai făcut? și se uită la Tankhun.

Tankhun era pe cale să înjure pe rând, dar Kim închise gura lui Khun înainte ca acesta să poată vorbi.

– Ești cu adevărat nebun, P’Khun! Macau se întoarse către Tankhun.

– Taci din gură, Macau! țipă Kim înapoi.

– Atunci învață cum să-ți controlezi fratele Kim. Ca să nu meargă să muște oamenii ca un câine turbat! a spus Macau, iar Tankhun a înnebunit. L-a împins pe Kim și a pornit spre Macau. Din fericire, Dr. Top a fost acolo și l-a prins pe Khun și l-a îndepărtat de Macau.

– Hei, Khun! E prea mult! Nu ți-e rușine de tine!? spuse Kinn în timp ce își slăbi strânsoarea asupra mea. Eram și eu supărat, dar când am văzut furia lui Tankhun, am știut că este suficient pentru azi.

– Ce naiba se întâmplă aici!? Khun Korn și Khun Kan au intrat în scenă.

– Nu-i nimic, tată. Doar o mică neînțelegere. Asta e tot. Kinn se grăbi să spună.

– Vegas! Khun Kan s-a dus imediat la fiul său pentru a-l verifica.

– Ce naiba i-ai făcut fiului meu!?

– Tankhun urma să-i dea lui Vegas niște supă, dar s-a împiedicat de picior și l-a vărsat accidental pe Vegas. Kim și-a susținut fratele pentru a face scuza mai convingătoare.

– Oh, hai Kan. Totul este în regulă. Copiii doar glumeau, nu îți face griji. Khun Korn a înlăturat atmosfera grea.

– Dar Vegas a fost…

– Ți-am spus că e bine. Să-l ajutăm pe Vegas să se ridice și să-și curețe costumul cu prosoape, bine? Khun Korn a subliniat sfârșitul propoziției și, în scurt timp, câțiva dintre bodyguarzi au sosit să-i ofere prosoape lui Vegas. Khun Korn l-a prins apoi de braț pe Khun Kan și l-a târât să se așeze pe canapeaua din apropiere.

Scena era liberă… sau cel puțin așa credeam, pentru că în momentul în care Vegas a deschis gura, am știut că va începe o nouă rundă.

– Este păcat, eh, P’Khun. Pete a murit prea devreme. Vegas a zâmbit și la naiba, simțeam că sângele îmi fierbe din nou. Nu văzusem niciodată acea parte a lui, mă înnebunea atât de mult, dar în același timp mă speria. Cine a știut vreodată că se poate schimba într-o fracțiune de secundă? Ochii aceia pătrunzători și zâmbetul lui diavolesc mi-au făcut instinctele să se năruiască.

– Vegas! Kinn a țipat de iritare și am simțit că și el s-a săturat doar după sunetul tonului său.

– Deși mă intrigă, cum a murit? E prea deștept ca să moară atât de devreme, nu crezi? spuse el sarcastic.

– Sau poate că l-ai aruncat prea departe, și nu s-ar putea întoarce singur? adăugă Vegas viclean.

– Ai grijă la cuvintele tale, Vegas, spuse Kim în timp ce îl ducea înapoi pe Tankhun lângă doctorul Top. Macau a văzut apoi gestul și le-a trimis imediat priviri reci celor doi.

– Bine, bine. Am uitat că ești cu familia principală. Pur și simplu nu pot ține pasul. Haide, Macau, hai să mergem acasă. Vegas a prins încheietura fratelui său și au ieșit din pavilion.

– Ce naiba vrei să spui cu asta!? Kim era pe cale să se ducă după Vegas, dar Kinn l-a oprit imediat.

– E de ajuns, Kim, spuse Kinn.

– La naiba, nenorocitul ăla o va încasa data viitoare! Kim nu terminase să înjure.

– Vei fi satisfăcut în curând, Kim. Deocamdată, calmează-te.

Tensiunea dispăruse deja odată cu sfârșitul disputei de familie. Am avut grijă de oaspeți și am curățat mizeria pe care o făcusem mai devreme.

Toți erau epuizați și obosiți, dar nu m-am putut abține să nu fiu intrigat de ultima propoziție pe care a spus-o Vegas.

De ce nu putea să țină pasul cu familia principală?

Am ajuns acasă și ne-am îndreptat imediat spre camera lui Kinn. Ne-am făcut duș pe rând, înainte de a ne schimba și ne-am întins pe pat. Mi-am dat seama că de data aceasta era cu adevărat epuizat, așa că l-am lăsat să se ghemuiască cu mine pe pat.

Funeraliile ajunseseră la a șasea zi și pur și simplu repetasem același proces pe care îl făcusem în zilele precedente, dar după o zi lungă, făcusem o pauză pentru pregătirile pentru ziua următoare.

Ultima zi a înmormântării lui Pete a fost puțin specială, pentru că Tankhun pusese un butoi de oțel în curtea din față și i-a dat foc.

– Pete, vrei să-i vizitezi visul lui Arm în seara asta? Am vrea să vorbim despre tine. spuse Tankhun, înainte de a arde o bucată de hârtie Gong Tek *.

* (N/T: Gong tek sau Gong taek, despre care se spune că este o tradiție în care era comemorat decedatul. Și unul dintre evenimentele pe care le-au făcut în acea zi a fost să ardă niște ofrande pentru ca acestea să ajungă la decedat.)

Arm se uită la spatele lui Khun neîncrezător.

– Ce zici de o casă? Vrei una mare? spuse Khun, înainte de a mâzgăli pe hârtie și de a o lăsa să ardă în găleată.

– Iat-o, continuă Khun.

Cât despre noi, am ars niște bani de hârtie și l-am lăsat pe Tankhun să facă ce a vrut.

– Ce zici de niște servitori? Vrei si tu câțiva? Îți voi trimite câțiva ca să nu te obosești acolo sus, bine? Tankhun a spus și a scris să aleagă altceva.

– Poftim, îți ofer și un card de platină, astfel încât să poți cumpăra tot ce dorești acolo. Dar nu prea mult, bine?

– Așteptați puțin, băieți. Știți că această ceremonie poate trezi strămoșii noștri dacă au peste 50 de ani? spuse Khun Korn cu voce tare.

– Taci! Nu vreau să aud asta de la tine, tată! Și Pete are nevoie de o casă adevărată! Cum crezi că va putea locui acolo fără bani!? Tankhun a țipat la Khun Korn și am tăcut cu toții.

Toată lumea se uita cu nerăbdare la gestul lui Khun, cu excepția celor dintre noi care încă eram ocupați să oferim credite. Eu personal nu știam cum funcționează, dar continuasem să ard și să fac credit pentru părinții mei decedați.

– Îmi pare foarte rău dacă nu am ajuns la timp, Pete. Sper că te descurci bine acolo, iar dacă ai ceva de spus sau dacă te simți singur, poți oricând să-i vizitezi pe Arm și Pol, spuse ticălosul, înainte de a mai arde zece hârtii în butoi, făcând să crească fumul.

– Hei! Kinn, Kim, Khun Korn și P’Chan au spus în cor.

– Doar… dacă ești singur, spune-mi. O să ți-i trimit pe Pol și pe Arm. În regulă?

– Așteaptă, Khun. Ce vrei să spui cu asta? Pol și Arm spuseră încordați.

– Bine! Dacă amândoi nu vă simțiți confortabil, îi voi trimite fotografia lui P’Jade în schimb! a spus Tankhun și a ridicat fotografia lui P’Jade.

– Am observat că ți-a plăcut acel club, Pete, așa că o să ți-o trimit și pe P’Jade. Asigură-te că bei băutura pe care o dorești și să cânți melodiile pe care le dorești. Doar… nu veni să mă vezi atât de brusc, bine? și a aruncat fotografia lui P’Jade în foc.

Îmi pare rău P’Jade, cumnatul meu nebun te-a trimis în rai prea devreme.

– E destul. Am inhalat deja prea mult fum și cred că s-ar putea să leșin. Hai, Porsche, spuse Kinn, înainte de a veni în direcția mea și de a mă apuca de gât.

– Hai să facem un duș.

– Pete! De ce m-ai părăsit? Pete! Nenorocitul urlă, făcând toată casa să pută a fum. Gărzile de corp și chiar și servitoarele au suflat pe rând fumul pe care Tankhun îl crea în găleată. Fusese o ușurare faptul că Khun se întorsese la vechile sale moduri, dar îmi părea cu adevărat rău pentru oamenii pe care îi deranjase.

Ziua a trecut repede, toți erau prea ocupați cu ceremonia de ardere. Am ieșit să fac comisioane pentru Khun și, de asemenea, să cumpăr ziare. A spus că vrea să ardă mai mult credit pentru că nu voia ca Pete să moară de foame. L-am răsfățat doar pentru că și eu aveam nevoie să vizitez casa noastră. A fost ziua perfectă pentru că era acel magazin care vindea dulciuri și am vrut să cumpăr unul.

– Vom cumpăra niște dulciuri, nu Hia? a întrebat Ché, iar eu am fost puțin surprins pentru că de obicei nu era atent la lucruri pentru că nu-i plăceau dulciurile.

– Credeam că nu-ți plac dulciurile… i-am răspuns.

– De fapt, nu sunt chiar atât de rele. Și lui Kim îi plac dulciurile, așa că m-am obișnuit cu ele.

Când am auzit numele lui Kim ieșind din gura lui Ché, mi-am mijit ochii la ticălos.

Mai ai niște explicații de dat, tinere.

– Hei. Ce se întâmplă cu tine și Kim? am întrebat și micul nenorocit s-a speriat imediat.

– Uh… um… nimic special, Hia. Vocea lui Ché a devenit stridentă când se prefăcea că se uită în jur.

– Cum adică, nimic? Sunteți mereu împreună zilele astea. Aproape că am uitat că am un frățior. Am condus încet ca să-l interoghez pe frățiorul meu viclean.

– Mm… ce vrei să spun, Hia? Ché se bâlbâia.

– O, hai Ché! Nu sunt prost, bine? Și tu ești fratele meu. De câte ori ați făcut-o băieți? Eh? Nu-mi trecuse niciodată prin cap să vorbească cu Chè despre genul ăsta de subiect, dar din moment ce eram pe subiect, de ce nu?

– Hm… ce vrei să spui prin “făcut”, Hia!? a întrebat Ché, simțindu-se inconfortabil.

– Hai, Ché, poate că nu eram deschis la minte înainte, dar acum te înțeleg pe tine și pe Kim. De asemenea, cineva mi-a spus că i-ai tras-o lui Kim, fără permisiunea lui. Trebuie să vorbim și despre asta…

– A… stai, Hia, despre ce naiba vorbești!? Ché mă privea ciudat.

– Nu este în regulă să o faci fără permisiune și l-ar putea șoca pe Kim. Așa că, dacă o vei face din nou, asigură-te că îl iubești cu adevărat și nu-i răni sentimentele. I-am spus pentru că am pățit același lucru. Chiar dacă am învățat să-l iubesc pe Kinn, era totuși puțin jenant să fiu dominat de un alt bărbat, mai ales dacă ești tu însuți dominant.

– Ce… ce i-am făcut lui Kim?

– Ce vrei să spui, cum adică „ce”? Vorbesc serios aici, Porsché. Ar fi bine să fii clar cu sentimentele tale pentru Kim sau vei ajunge să-l rănești. Și îți spun că nu a fost un sentiment bun.

– Pot să fiu sincer cu tine? Chè se uita la mine de parcă ar fi fost pe cale să izbucnească.

– Bineînțeles!

– Cel asupra căruia s-a năpustit … am fost eu. Și dacă cineva merită să fie tratat corespunzător, eu sunt, Hia. Nenorocitul ăla era prea viclean, deja mă doare inima! Ché a țipat, iar eu am rămas uimit de șoc.

– Ce ai spus?

– Cel care a fost corupt am fost eu, Hia!

– Ce? Dar Anon a spus că tu l-ai atacat pe Kim, așa că eu…

– Asta am crezut și eu la început, Hia. Și mi se pare drăguț, cine ar fi crezut că s-ar fi năpustit așa asupra mea? a spus el și eu am făcut o pauză mai lungă, încercând să procesez.

– Ce dracu tocmai ai spus?

– Asta doare, Hia. Ce faci…a protestat Ché, frecându-și ceafa.

Am tras adânc aer în piept și am rugat zei din ceruri să-mi dea puterea să nu dau în cap nimănui dacă aud din nou cuvintele fratelui meu.

 – O să te întreb din nou, Ché.

– Ți-am spus, Hia. Kim a fost atacatorul, iar eu sunt… uhmmff! Am ridicat mâna și i-am acoperit gura lui Ché pentru că am crezut că știu ce avea să spună.

– Mi-ai cerut măcar permisiunea? Eu te-am crescut! Drac mic ce ești! Nu-ți pasă cum mă simt?

– Știu, știu. Îmi pare foarte rău, spuse ticălosul sarcastic.

– Crezi că e amuzant? l-am întrebat.

Dacă este un copac în apropiere, voi lua o frânghie și te voi lega acolo ca să te pocăiesc.

– Spune cel ce a fost cândva aprig și rece, dar dintr-o dată este moale și sensibil cu același bărbat pe care l-a urât cel mai mult. Ché m-a batjocorit, înainte de a deschide imediat portiera mașinii și a alerga în casă.

– Ticălosule! Vino înapoi aici!

Acest mic diavol viclean. Cu siguranță vei înțelege asta când voi ajunge la tine!

Îl urmăream pe Ché, când deodată ticălosul s-a oprit și a țipat.

– Dumnezeule!

– Ce!?

– Cineva a întrat în casă, a spus Ché, iar eu am analizat imediat toată situația.

Am luat o bucată de lemn din apropiere drept armă și am mers precaut. Am deschis ușa încet și când am zărit interiorul, știam deja că a intrat cineva.

– Așteaptă în mașină, Ché.

– Nu! Vin cu tine! Ché m-a ținut strâns de braț în timp ce pășeam încet prin casa noastră. Am ținut ușa deschisă în caz că trebuia să-l arunc pe Ché afară.

Pașii s-au auzit de la etajul doi. Am început să mă simt neliniștit, știind că hoțul ar fi putut avea o armă mai bună decât a mea, dar dacă nu l-aș fi înfruntat, l-ar fi putut răni pe Ché, așa că am continuat să merg încet. Și când eram pe punctul de a mă năpusti asupra persoanei, o formă familiară a venit să ne întâmpine.

– O, nu cumva este nepotul meu drag?

– Athe…

 

~După două săptămâni, și-au amintit de Pete și doar pentru că îl cred mort~

-Sunny-

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
2
+1
0
+1
0
Mafiotul și bodyguardul

Mafiotul și bodyguardul

Status: Ongoing Tip: Autor: Traducător:
  Dacă ați aterizat aici, sunteți pe cale să vă aventurați în lumea mafiotă, criminală și, evident, BL a poveștii KinnPorsche! Acesta este un roman pentru adulți, cu mult sex, în  care se vorbește despre droguri, prostituție și violență. Deci, dacă alegeți să îl citiți, este pe propriul vostru risc! P.S.: traducerea a fost făcută din Italiană și Engleză! În rest, lectură plăcută!   DESCRIERE   Al doilea fiu al mafiei, Kinn, este atacat de agresori care îl forțează să fugă, până când îl întâlnește pe Porsche, un tânăr student angajat ca ospătar cu jumătate de normă într-un club de divertisment, căruia îi cere ajutorul. Porsche, care este campion la arte marțiale, decide să se implice și îl ajută pe Kinn să scape. Datorită abilităților sale extraordinare de luptă, Kinn vrea să-l angajeze pe Porsche ca bodyguard personal. Cu toate acestea, Porsche pare foarte reticent în a accepta oferta de muncă. Dar poate oare să refuze cu adevărat? Ce se întâmplă când un șef mafiot decide să te aibă cu orice preț?   Autor- Daemi Traducător- Sunny Colaborator- Maria Proofreading și corectare-  Buburuza 44 Capitole + Speciale   PS. ♥ Este prima nuvelă tradusă pe blogul Nuvele la Cafea ♥

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset