Mecanismul Iubirii – Capitolul 19

Mecanismul Iubirii – Capitolul 19

 

Situaţia dintre noi

~ Vee Vivis ~

 

M-am uitat la persoana de lângă mine și am zâmbit. Cât timp trecuse de când nu mă simțisem atât de fericit încât să nu mă pot opri din zâmbit? Poate că era prima dată de când mă despărțisem de Ploy sau poate că nu, fusese chiar cu mai mult timp în urmă, înainte ca Bar să aibă o relație. Întotdeauna îmi dorisem să iubesc complet persoana de lângă mine, dar în interiorul meu era mereu ceva care îmi bloca sentimentele. Acum, însă, nu mai era acolo. Povestea noastră se schimbase.

 

– Hmmm… m-a strigat Mark, scuturându-mi umărul. Nu mai eram închiși în camera noastră și nici nu mai zăceam pe plajă, ci într-un tren.

 

În mod surprinzător, Mark nu mai luase niciodată transportul în comun. La început, a vrut să se întoarcă cu avionul, dar eu am pus piciorul în prag și am refuzat categoric. Avea el idee cât costă un bilet de avion? Mai ales când zbura de la țară la oraș?

 

De asemenea, a refuzat să considere că a sta într-un tren lent și obișnuit era o experiență nouă. Privea cum priveliștea de pe fereastră se schimba odată cu viteza trenului, la fel și gândurile.

 

– Când ajungem? a întrebat Mark.

– Am plecat abia acum câteva ore, i-am răspuns, strâmbând din nas. S-a uitat în jur, atât în interiorul cât și în afara trenului, înainte de a se uita din nou la mine.

 

– Ar fi trebuit să ne întoarcem cu prietenii noștri, a spus în șoaptă.

– Și care este diferența? Oricum trebuia să stai în autobuz ore întregi.

 

– Dar atmosfera ar fi fost mai bună decât asta, nu crezi?

Atmosfera din tren era un pic haotică. Vizavi se afla o doamnă care vorbea despre copiii ei și despre ce școală ar trebui să aleagă. Vocea ei era atât de puternică încât o puteam auzi chiar și la trei locuri distanță. Lângă noi era o mamă care își alăpta copilul și apoi erau o mulțime de oameni tineri și bătrâni, copii. M-am uitat din nou la el și i-am zâmbit băiatului de lângă mine.

 

– Este o experiență plăcută să schimbi atmosfera, am spus, continuând să zâmbesc.

El a oftat și apoi și-a pus căștile pentru a asculta muzica și a mă ignora.

– Ești supărat pe mine? am întrebat în timp ce îi scoteam una dintre căști.

– Te comporți ca și cum nu ai fi foarte fericit, am continuat să spun.

 

– Păi… mi-e foame.

La aceste cuvinte am încercat să nu-mi las mintea să zboare spre anumite fantezii, dar serios, îi era foame și așa făcea o criză de nervi?

 

– Poftim, am spus după ce mi-am căutat în geantă gustări.

I-am întins laptele și pâinea care știam că îi plac.

 

– Nu mă întreba dacă mai e ceva, continui, îi dau chiar două dulciuri și apoi îl privesc cum mănâncă în tăcere.

Îi plăcea să mănânce pâine cu lapte. Nu știam când aflasem, pur și simplu știam. Nu mă întrebați când începusem să-l observ atât de mult. Să știu că îmi păsa de el era suficient pentru mine, fără să știu exact de când.

 

– Dacă știai că o să-ți fie foame, de ce nu ți-ai adus ceva de mâncare? am întrebat.

– Păi… credeam că vom zbura înapoi.

S-a întors și mi-a dat laptele să îl împart.

 

– Păi, sunt sărac, i-am răspuns și m-am întors să mă uit la el.

– De ce, nu poți accepta cum sunt? am întrebat.

 

– Da, desigur, a răspuns el iritat. I-am zâmbit, determinându-l să devină şi mai nervos.

– Tu!

 

– De ce? s-a întors să întrebe.

– Eşti drăguț, i-am șoptit la ureche, cu mâna așezată pe capul lui. Aproape că s-a înecat când mâncarea i s-a dus pe partea cealaltă și a trebuit să mă grăbesc să găsesc un șervețel și o lavetă, din fericire le pregătisem deja pentru a-i curăța mâinile.

 

M-a privit doar o secundă, cu urechile roșii.

– Ajunge… ajunge.

Și-a retras mâinile, a pus gunoiul într-o pungă de plastic și l-a așezat la picioarele lui, așteptând să îl sorteze. Gestul său amabil m-a provocat să zâmbesc.

 

– Îți place să-i determini pe oameni să creadă că ești superficial, am mărturisit.

– Nu pot să te necăjesc și eu puțin? a spus el, clătinând din cap, iar eu m-am uitat la el ca și cum l-aș fi pedepsit în orice moment.

 

Relația mea cu Mark devenise mai clară de când mă hotărâsem să îmi încalc toate regulile. Îl acceptasem, chiar dacă în acel moment eram încă cu Ploy. Deja mă provoca să mă simt posesiv. Când Ploy se hotărâse să mă părăsească, nu mă deranjasem să o urmăresc sau să lupt pentru ea, ci mă dusem la Mark.

 

Probabil că în acel moment, acceptasem deja pe deplin acest lucru.

Întotdeauna mi-a plăcut zâmbetul lui atunci când îl vedeam zâmbind celorlalți, fie că erau doar seniori sau prieteni.

 

Cu toate acestea, era destul de evident că deveneam gelos când îl vedeam cu North. Nu am fost atât de prost încât să nu-mi dau seama că eram gelos sau să nu realizez ce aveam în suflet, am fost doar suficient de prost încât să nu vreau să accept mai devreme acest lucru.

 

Am văzut că persoana de lângă mine a adormit din nou. Nu știam că poate dormi atât de ușor, poate că se întâmpla doar când era cu mine. Știam că era fericit.

Nu credeam că mărturisirea sentimentelor ne va determina să ne simţim atât de bine.

 

Am ridicat telefonul înainte de a-l așeza pe Mark pe umărul meu. El încă nu voia ca toată lumea să știe despre noi, iar eu nu eram genul căruia să-i placă să se afișeze în patru vânturi. Știam că era îngrijorat de faptul că era văzut ca fiind persoana care îmi ruinase ultima relație, dar nu aveam de gând să las să se întâmple asta și trebuia să mă asigur că știe.

 

Mi-am scos telefonul pentru a face un selfie și a-l posta pe rețelele de socializare. Am avut grijă să arăt și un pic din Mark, încadrându-i doar părul și căștile, una în urechea lui și cealaltă în a mea. Asculta o melodie străină pe care nu o știam, dar suna bine.

 

pVnn

4 minute

 

Fie ca povestea noastră să devină o călătorie.

23 like-uri 7 comentarii

 

Poate că fotografia și legenda mea arătau poetic, dar de când mă despărțisem de Ploy nu mai încărcasem o astfel de fotografie și nici măcar nu mai scrisesem o propoziție care să descrie pe deplin ceea ce simțeam. Nu am vrut să spun că era Mark, dar statusul arăta clar că aveam pe cineva și arăta cum Mark însemna ceva pentru mine.

 

YiWa: Rhino! (N/T:  este o zicală thailandeză foarte comună pentru a ascunde ceva)

 Fuse for fun: Oh! Complet ascuns!

The answer is that the House has a lamp bigger than the tank: Acum nu mai pare atât de ciudat că nu te-ai întors cu noi.

Pandora: Nu vreau să știu cine este, ha!

 

Ping ping soo: Deci cel care a pus capăt relației a fost V, nu Ploy?

Northh: nu-ți certa prietenul. El încă nu a spus că sunt împreună.

Mu Mizara: Cine este el, Vee?

Ce nemernic ești, North!

Jur că prietenul meu mă enerva. Faptul că dormeam împreună însemna foarte clar că eram împreună. Am vrut să-mi descarc furia în comentarii.

Nu a durat mult. Am văzut apelul primit și am zâmbit. Am crezut că postarea pe rețelele de socializare a fost suficientă, dar se pare că ar fi trebuit să mă explic clar și lui.

 

– Ce vrei? i-am spus celeilalte persoane imediat ce a răspuns.

[- Ce faci, dobitocule?]

Am zâmbit ascultându-l cum înjura. De parcă nu știa deja de la YiWa sau nu știa văzând postarea. Știa cine îi plăcea lui Mark.

 

– De ce îți pasă? i-am răspuns cu un mic zâmbet.

[- Când ați început să vă vorbiți?] a întrebat el supărat.

 

– Deci tu, când anume ai început să te dai la persoana mea?

– Hmmm… a murmurat Mark în semn de protest, încă dormea și din greșeală îi strânsesem mâna prea tare.

 

Gândindu-mă la ceea ce făcuse North mă înfuria de fiecare dată.

– Culcă-te la loc! am încercat să-l calmez, mângâindu-l ușor pe dosul mâinii pentru ca el să adoarmă din nou.

 

[- Unde ești?] a întrebat North cu o voce tulbure.

– În tren, am răspuns.

 

[- Ar fi bine să ai grijă de el. Ar fi bine să nu te gândești doar să te distrezi. Nu o face dacă e doar pentru capriciul de a ţi-o trage cu un tip. Îți spun asta nu pentru că nu-mi place de el, ci pentru că, acum că știu că tu ești cel pe care îl place, am decis să mă retrag. Te avertizez, totuși, dacă îl rănești, voi fi acolo!]

M-am așezat drept dând din cap la fiecare cuvânt al lui și i-am răspuns cu un mârâit ușor înainte de a încheia convorbirea.

 

Oamenii te plac mai mult decât pe mine! m-am gândit în timp ce țineam mâna lui Mark în poala mea. Abia în acel moment mi-am dat seama cât de serios fusese întotdeauna North. Cu cât mă gândeam mai mult la tonul și la cuvintele lui, cu atât mai mult nu voiam să-i dau drumul mâinii lui Mark.

 

– Mulți oameni te plac, dar tu mă placi doar pe mine, nu-i așa? i-am șoptit persoanei care dormea pe umărul meu. El a gemut încet, înainte de a tăcea și de a mă lăsa în voia gândurilor mele.

 

Nu am vrut doar să încerc, Mark nu era o scurtă distracție. Chiar și acum, chiar dacă nu stabilisem clar care era relația noastră, inima mea știa ce eram.

 

Am ajuns în apropierea universității când era deja seară. Am coborât din tren și ne-am dus să ne așezăm și să așteptăm. L-am văzut masându-și ușor picioarele și m-am simțit vinovat.

 

– Îmi pare rău, am spus, întinzând mâna pentru a-l opri.

– Ce e? a întrebat încet.

 

– A fost obositor pentru tine, am mormăit eu, ținându-i mâna și masându-i-o.

– Am vrut doar să experimentezi ceva nou, nu am vrut să te forțez! am continuat să-i masez mâinile.

 

– Nu m-ai obligat, a răspuns el politicos.

– Nu minți… am replicat eu înainte de a-mi pune mâinile pe picioarele lui.

 

– Dacă o voi face mai des, mă voi obișnui, a spus el, determinându-mă să zâmbesc.

Nu m-am putut abține să nu ridic mâna pentru a-i mângâia părul și am văzut cum ochii lui se plimbau în stânga și în dreapta, provocându-mă să râd.

 

– Nu e nimeni acolo, am șoptit înainte de a-i da drumul.

– Și acum ce facem? a întrebat.

 

– Sun-o pe mătuşa ta.

– Ce?!

– Yiwa.

– De ce nu o suni?

– Poți s-o faci!

Adevărul era că o sunasem deja pe Yiwa, dar ea îmi închisese telefonul, ne certasem și eu închisesem. Era mai bine dacă o suna Mark, pentru că nu ar fi îndrăznit să fie nepoliticoasă cu el.

 

– Bună, YiWa!

Nu fusese niciodată atât de drăguț cu mine. Am întors capul și l-am lăsat să continue să vorbească. Îl întrebase dacă poate veni să-l ia, dar nu pomenise niciodată de mine.

 

– Va veni aici în 15 minute!  s-a întors să-mi spună.

– Crezi că YiWa mă va ucide? am întrebat.

 

– Poate că ar putea încerca cu adevărat, a șoptit.

– Dacă încearcă să-mi facă rău, trebuie să mă protejezi, bine? i-am vorbit și l-am mângâiat pe cap ca pe un copil.

 

– De ce să fac asta?

– Deci nu te deranjează să devii văduv, Mark? Dacă soțul tău este ucis, atunci devii văduv!

S-a întors să se uite la mine, acum urechile îi deveniseră roșii.

 

– Iar ești timid? am continuat, zgâriindu-l pe bărbie ca o pisică. Mi-a îndepărtat mâna, dar nu a spus nimic.

– Nong…

– Să te ia naiba!

– Ce e?

S-a întors să mă amenințe când am trecut la urechea lui. M-am îndepărtat, dar apoi m-am aplecat și i-am spus încet în acea ureche:

– Atât de drăguț! și m-am întors din nou pentru a-l vedea cum se înroșește de la gât în sus.

 

Sunetul claxonului m-a determinat să tresar și am văzut-o pe YiWa coborând geamul. O altă prelegere era pe cale să înceapă:

– Ai de gând să mergi acasă sau vrei să dormi aici?  

 

Asta a fost tot ce a spus, așa că ne-am luat repede lucrurile și ne-am urcat în mașină. M-am așezat pe bancheta din spate în fața lui Mark. El era ezitant, neștiind dacă să stea lângă YiWa sau cu mine în spate, așa că a stat acolo și s-a uitat la mine ruşinat.

 

– De ce nu te-ai așezat în față? a întrebat.

– Oh, nici tu nu vrei? Atunci vino și stai cu mine! am spus, întinzând mâna spre spatele lui.

 

– Eu nu sunt șoferul tău. Mark, vino și stai lângă mine! a răspuns YiWa și astfel și-a luat mâna de pe a mea și s-a așezat în față.

 

– Îmi iei persoana mea doar pentru că nu ți-o poți găsi pe a ta? m-am plâns cu voce joasă, dar suficient de tare pentru a fi auzit. Mark s-a întors și m-a privit cu ochi răi, nu era o glumă fericită, iar YiWa m-a înjurat jucăuș.

 

– Taci omule, vrei să te duc acasă sau nu? s-a întors YiWa să întrebe.

– Nu, am spus, găsind un chips pe scaun și punându-l în gură. Era din mașina prietenilor mei, așa că de ce să-mi pese?

 

– Atunci unde să te duc?

– Camera soției mele…

 

– Oh, și este același cămin ca și matricola mea, nu-i așa? Turnul soției tale cu frumoasa ta stea? a spus ea vag. M-am uitat la Mark care avea un zâmbet ciudat pe față înainte de a se uita la YiWa.

 

– Am o singură soție, i-am răspuns ca să-i spun adevărul.

– Da, am atâta încredere în tine, ticălosule!

 

– Hei, numele meu este Vee, nu „ticălosule”!

– Și nu era să mori când a plecat Ploy? a înjurat YiWa în timp ce-și ridica degetul mijlociu.

 

– Ieri era să mor din cauza lui Mark.

– Vee!

Mark mi-a rostit numele imediat după aceea și s-a întors să se uite la mine cu înfocare. Mi-am ridicat sprâncenele apoi m-am uitat la YiWa care și-a mușcat buzele făcându-le roșii, dar nu la fel de roșii ca urechile lui Mark.

 

– Spun doar adevărul, am mormăit înainte de a băga în gură o bomboană găsită pe scaunul din mașină.

– Ar fi bine să fii serios și să nu mă enervezi cu Nong al meu. Nu-l răni!  a spus YiWa.

 

– Am fost deja pedepsit de North la telefon.

– A sunat North?

 

– Dormeai.

M-am uitat la Mark, care mi-a aruncat o expresie nemulțumită.

– Ei bine, e mai bine să fii serios, nu să înjunghii inima altcuiva.

Nu știam la ce se gândea Mark, aș fi vrut să știu, dar nu era posibil.

 

– Îl am doar pe Mark, am spus.

Mă pregăteam să intru în clădire cu Mark, după ce îmi luasem rămas bun de la YiWa și de la mașina ei amărâtă. Mai bine să o dau la o parte când era atât de furioasă. Mark nu mai spusese nimic de când coborâse din mașină, mergea liniștit, iar eu l-am urmat. Nu știam dacă era furios, ruşinat sau altceva.

 

– Mark? l-am strigat după ce a intrat în cameră.

– Ce e? am auzit răspunsul lui, dar nu s-a întors să se uite la mine. A intrat în dormitor și și-a aruncat geanta peste el. L-am urmat după ce mi-am așezat geanta pe canapea.

 

– Ești supărat?

– În legătură cu ce? s-a uitat la mine cu sprâncenele ridicate.

 

– În mașină, i-am răspuns uitându-mă la el, iar el și-a mușcat buza uitându-se la picioare.

– Ei bine…

 

– Dacă nu-ți place să spun anumite lucruri, nu le voi mai spune. 

Mi-am dat seama că nu fusese niciodată „soția” cuiva. Eu eram primul pentru el, iar în trecut fusese mereu de partea cealaltă. Am înțeles că era enervat și nu era ciudat că acum era furios. Din păcate, gura mea se mișcase mai repede decât creierul meu.

 

– Eu…

– Îmi pare rău. 

Am întins mâna, apucându-l de braț și trăgându-l la mine, apăsându-i capul pe umărul meu.

 

– Nu sunt supărat, a spus, cu vocea ușor înăbușită de umărul meu.

– Atunci de ce nu te-ai uitat la mine de când am ieșit din mașină? am întrebat și el s-a îndepărtat de umărul meu.

 

– Păi…

– Ești timid?

– De fapt…

– Oricum te aud, Mark, am spus eu serios.

– Ai spus asta în fața lui YiWa.

A vorbit foarte încet, a trecut pe lângă mine și s-a dus să se așeze pe pat. L-am urmat cu ochii ațintiți asupra picioarelor lui.

– Și ce dacă? Nu pot să le spun oamenilor?

– Nu am mai spus nimănui că suntem împreună, a spus și nu s-a mai uitat la mâinile sale.

– De acum înainte voi spune tuturor celor care mă vor întreba. Dacă nu te interesa, aș fi postat deja pe Facebook, am răspuns.

 

– Doar pentru prietenii tăi este suficient, a spus el, uitându-se la mine.

– Le voi spune tuturor prietenilor mei. Mai ales lui North.

 

– Ești nebun de legat!

Mark a înjurat încet, dar am zâmbit la auzul insultelor sale.

– M-ai înnebunit, am vorbit în timp ce m-am întors să mă așez lângă el. El s-a întors să mă privească cu niște ochi siguri care mi-au determinat fața să se încălzească.

 

– Și eu am înnebunit pentru că m-ai făcut să aștept atât de mult.

– Baby… am șoptit încet, înainte de a mă întinde pe pat, privindu-i spatele lat, nu m-am putut abține să nu mă simt ruşinat. Cuvintele și ochii nebuni ai acelei persoane aveau control total asupra mea.

 

– Timid? m-a întrebat sărind pe pat și trecând peste mine. Și-a desfăcut picioarele de o parte și de alta, s-a ținut pe coate cu capul sprijinit pe mâini și s-a uitat la mine.

– Nu te uita așa la mine, Mark, am spus înainte de a încerca să mă întorc, dar el m-a apucat de față, lipindu-se de mine.

 

S-a sprijinit de pieptul meu înainte de a se apleca ușor, cu gura pe a mea, fără să se miște. Inima mea a început să bată nebunește, bătând atât de repede pentru că ochii lui erau blocați în ai mei. Ochii lui erau fixi, dar atât de limpezi. Gândindu-mă în urmă, eram conștientă de atât de multe sentimente privind în ei. Mi-a supt ușor buza inferioară înainte de a se îndepărta.

 

– În acest moment nu m-ar deranja să-ți aparțin! a vorbit pe buzele mele, provocându-mi inima să se umfle. Am zâmbit larg, apăsându-l pe ceafă pentru a-l aduce jos pentru un alt sărut.

 

Ne-am exprimat toate sentimentele nu în cuvinte, ci cu trupurile și gurile noastre, prin fiecare atingere, fiecare mișcare, totul emana pasiune și m-a făcut atât de fericit.  Să fiu cu Mark nu era greșit. Nu era greșit să cred în asta.

Nu a fost deloc greșit să uit de Ploy și să-l iubesc pe Mark.

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
2
+1
6
+1
1
+1
7
+1
0
+1
0
+1
0

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *