–De ce sunt ardei shishito aici?
Agi a semnalat prezența lor imediat ce Kase și-a așezat farfuria pe masa care fusese instalată pe terasă. Era ziua lor liberă și vremea era frumoasă, așa că Agi sugerase să facă un grătar afară. Balconul terasei de acolo era destul de spațios.
– Uneori ar trebui să mănânci și legume.
– Eu mănânc legume. Dar nu voi mânca ardei shishito. Nu vorbi ca o menajeră.
– O menajeră?
– Cred că acum se numesc lucrători sanitari? În mod normal îi spuneam menajeră. Eu uram ardeii shishito, Mutou ura roșiile și Yuzuru ura dovleacul. Toată lumea avea ceva ce ura și nu voia să mănânce, dar aveam o menajeră la casa de copii care gătea tot ce uram și ne spunea că nu vom crește dacă vom fi mofturoși cu mâncarea noastră. Dar gândește-te la asta. Substanțele nutritive dintr-un ardei shishito nu se limitează la acea singură legumă. Dacă A iese din discuție, ia de la B. Nu este nevoie să te forțezi să mănânci ceea ce urăști.
Teoria era destul de logică, dar mai era și problema disciplinei. Cu toate acestea, Kase a rămas tăcut și l-a ascultat.
– În plus, îmi făcuse și biscuiți vegetarieni de ziua mea nenorocită.
Kase a zâmbit fără să stea pe gânduri. Da, să primești un astfel de tratament chiar și pentru o zi de naștere trebuia să fie destul de oribil. Kase nu-și sărbătorise niciodată ziua de naștere, dar probabil că ar fi trecut cu vederea o astfel de petrecere. În timp ce se gândea, și-a dat brusc seama de ceva.
– Oh.
– Ce? Ce s-a întâmplat? Agi s-a uitat la Kase.
Kase s-a gândit puțin și a spus: Nimic.
– Ce naiba? O să mă enervez acum. Urăsc când oamenii încep să spună ceva și apoi se opresc.
– Nu e mare lucru. Mi-am amintit doar că a fost ziua mea de naștere zilele trecute. A spus Kase brusc, punând paharele pe masă.
Nu era mare lucru: a 29-a aniversare a unui tip normal nu era nimic ce merita sărbătorit, iar Kase a încercat să fugă spre bucătărie.
– Hei, ar trebui să-ți amintești mai întâi lucrurile astea.
Kase s-a întors.
– Dacă tot facem un grătar, hai să-l transformăm într-o petrecere aniversară.
– Nu, nu, e în regulă. Kase a dat din cap surprins, iar Agi și-a încrucișat brațele și s-a uitat la masă.
– Ei bine, cred că până la urmă nu există tort aici. Și trebuie să ai tort pentru o zi de naștere. Biscuiții vegetarieni ar fi al naibii de îngrozitori. Bine, data viitoare îți voi face un tort și vom sărbători.
Agi a vorbit despre cum să facă un tort cu căpșuni și frișcă, un lucru obligatoriu pentru un tort de ziua lui, și să pună pe el același număr de lumânări ca și vârsta lui. Kase s-a limitat să asculte încruntat. Se simțea teribil de jenat de asta. Era mai mult jenat decât fericit și nu știa ce fel de față să facă. În timp ce se întreba ce să facă, a sunat soneria de la ușă.
– Oh, probabil că a venit copilul.
Kase s-a dus să deschidă ușa, Chise și Rio erau acolo.
– Hiro-kun, îți mulțumesc pentru amabilitatea invi…invitației? … astăzi. Asta e pentru tine.
Rio a întins o cutie mică, fără să poată spune: Mulțumesc pentru invitația amabilă.
– Am făcut crema catalană. Hai să o mâncăm după cină. A adăugat Chise.
Kase și-a plecat în tăcere capul. Lucrau împreună în fiecare zi, iar în ultima vreme se obișnuise puțin cu ei, dar faptul că îi vedea așa în ziua lor liberă îl făcea să fie din nou aspru. Chise s-a îndreptat spre terasă ca și cum ar fi fost casa lui, iar Kase s-a dus în bucătărie pentru a pune desertul în frigider.
– Hiro-kun, Hiro-kun, unde e pisica?, a întrebat Rio, trăgând de cămașa lui Kase.
Kase s-a uitat prin bucătărie. Pisica locuia acolo de câteva zile și era mereu undeva în apropierea lui Kase. În acel moment se ascundea în spațiul dintre frigider și cărucior.
– Acolo. A arătat spre Kase, iar Rio a alergat spre ei.
– Oooh!
Pisica s-a speriat și s-a repezit din spațiu pentru a se cățăra pe corpul lui Kase, și-a folosit ghearele pentru a se înfige în țesătura cămășii lui, și a fost teribil de dureros.
– Oh! E atât de rapidă. Piciorul i s-a vindecat deja.
Pisica se urcase pe umerii lui Kase acolo unde mâinile lui Rio nu ajungeau. Și-a folosit labele din față pentru a se ține de capul lui Kase. O durea și era grea. Kase a încercat să tragă pisica de pe capul lui, dar aceasta s-a agățat și mai mult de el.
Agi a apărut în bucătărie. Uau, ce avem aici? Parcă ar fi pilotul tău.
Avea o cutie de bere în mână și a râs când a văzut pisica agățată de capul lui Kase.
Chise s-a uitat și ea în bucătărie și a râs. Oh, Doamne.
– Hei, poftim. O să ți-o iau eu. Agi i-a făcut semn din cap lui Kase ca o pisică în timp ce râdea. Kase s-a întors cu spatele la Agi cu un bufnit.
– Aici, covor umed, vino pe aici. Agi și-a întins mâna și pisica a suflat împotriva lui. Pisica aproape că își revenise după rănile suferite, dar încă nu-i păsa prea mult de Agi. De fiecare dată când Agi se apropia de el, se agăța de capul lui Kase și îl durea și mai tare.
– Ow, ow, ow, ow. Nu mai contează. O să fac ceva singur.
– Chiar dacă știi că nu poți.
– E mai bine decât să o faci tu!
– Ce? Mă subestimezi? Hei, pisică, pișă-te pe Hiroaki dacă tot ești acolo.
– Ești singurul căruia îi face asta.
– Ești atât de nepoliticos. Ar trebui să le împing pe amândouă pisicile astea de la balcon.
În timp ce ei glumeau, pisica a sărit singură jos. Se folosise de umărul bărbatului pentru a se împinge de acolo, iar Agi l-a ajutat pe Kase susținându-l în timp ce se clătina din cauza împingerii. Rio a alergat după pisică, dar aceasta i-a scăpat din nou.
– Mamă, pisica chiar îl iubește pe Hiro-kun, nu? Nu vrea ca nimeni să o atingă în afară de Hiro-kun. Dar i-am dat și eu pâine și nu e corect că nu mă lasă să-l mângâi.
Rio și-a umflat obrajii la pisica care se ascunsese în spațiul dintre frigider și cărucior.
– Ei bine, doar pentru că i-ai dat pâine nu înseamnă că te place automat. Dacă îi dai ceva, îi dai ceva. Asta e tot ce trebuie să faci. De aceea nu trebuie să aștepți nimic în schimb.
– Dar cred că ar trebui măcar să te lase să o mângâi. Rio era încă nesatisfăcut când Chise a râs și a ridicat din umeri.
– Ei bine, e o pisică cam zgârcită, presupun. Dar dacă pisica iubește doar o singură persoană din întreaga lume, atunci acea persoană trebuie să fie incredibil de drăguță. Nu-i așa, Agi-san?
– De ce întrebi?
– Fără motiv. Doar că trebuie să fie frumos să ai o pisică care te iubește. Cuvintele ei erau impregnate de semnificație.
Agi a pufnit ca și cum ar fi încercat să-și ascundă jena.
Kase i-a ascultat pe cei doi vorbind în spatele lui în timp ce punea desertul în frigider. Cât timp a fost acolo, a pregătit dressingul pentru salată, adăugând ulei de măsline, sare, piper, usturoi, oțet și suc de lămâie. Și, de asemenea, puțin zahăr. A scăpat puțin pe dosul mâinii și a lins-o. Era perfectă.
– Ah!, a exclamat Rio. Hiro-kun, lasă-mă să gust, lasă-mă să gust.
La naiba. O condimentase ca să se potrivească papilelor lui gustative.
– Scuze, mă poți ajuta?
– Da.
Rio s-a întins, a luat niște condimente cu o linguriță și a gustat.
– Huh? Rio a înclinat capul în semn de confuzie și s-a dus să mai guste încă o dată, apoi s-a apropiat de Agi și i-a dat lingura.
Kase s-a întrebat dacă nu cumva papilele gustative i se deterioraseră. Agi a gustat condimentul în timp ce îl privea îngrijorat.
… Hmm? Este destul de bun. E puțin sărat, dar e bine.
– Lasă-mă să gust și eu. A spus Chise și a gustat alături de Agi.
– Oh, așa este., a zâmbit. – Kase-kun, este grozav. Este complet normal în comparație cu înainte.
Kase era confuz. De ce avea acum dreptate? Funcționau suplimentele de zinc pe care le cumpărase?
Rio a tras de tricoul lui Kase. Hiro-kun, asta e o veste grozavă. Mă bucur că ți-ai revenit din boală.
Agi și Chise i-au spus și ele că este grozav. Toată lumea i-a zâmbit fericită. Totul pentru un străin ca el….
… M-mulțumesc. A murmurat Kase încet, privind în jos.
Nu știa de ce le mulțumise tuturor. Nu știa de ce, dar simțea că suplimentele de zinc nu aveau nicio legătură cu schimbarea simțului gustului său.
