My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 23

Arthur și Clara

Îmi apucă mâna străgând ușor și îmi întorc privirea spre el. Știam la ce se gândește și nici mie nu îmi făcea plăcere că trebuie să fim aici. Arthur era prietenul lui și eu aveam de gând să îi fiu alături, dar gândul că o voi vedea pe Clara îmi aducea o stare aiurea pe care încercam să o maschez printr-un zâmbet fals…

– Dacă nu te simți bine îmi spui și plecăm acasă. Nu îmi place când îți văd zâmbetul ăsta fals.

– Sunt ok….doar că …vor fi și părinții ei aici….și nu prea îmi doream să dau cu ochii de ei. Hai să mergem, îi spun când văd că vrea să se întoarcă…

– Iubitule…

– Derek…facem asta pentru prietenul tău….

Ușile din fața noastră se deschid și doi chelneri ne întâmpină zâmbind. Localul era foarte frumos și era plin de lume. Se părea că într-un sfârșit Clara câștigase jackpotul…probabil această petrecere era exact cum și-a dorit ea.  Îmi întorc privirea spre Derek care începuse să salute deja câteva persoane de acolo, dar și eu am avut de câștigat. Doar că eu uram uneori faptul că el are atâția bani. Dar îl aveam pe el…el era cel mai mare câștig al meu. Poate trebuia să îi mulțumesc Clarei pentru asta.

Derek începuse să se simtă în largul său printre acei oameni și cred că începusem să văd o ușoară diferență între noi, dar îmi reprim rapid acest gând. Nu aveam să las nimic să intervină între noi. Telefonul îmi vibrează în buzunar și văd un mesaj de la Jacob. Îmi ridic privirea prin sală și văd o terasă undeva lângă bar.

– Derek, voi ieși să vorbesc la telefon, îi spun și plec de lângă el.

În drum spre terasă pași mei se opresc. În fața mea erau părinții ei care atunci când mă văd îngheață și ei în loc. Mama ei purta o rochie foarte frumoasă și gâtul îi era plin de un colier bogat în pietre, mi se părea chiar de prost gust felul în care îl etala, dar îmi înghit comentariul răutăcios și îi salut politicos…

Mulțumesc mamă…..

Îmi spun imediat în gând când mă trezesc purtându-mă atât de exemplar…

– Bună seara, le spun și ei doar mă privesc ușor panicați.

Probabil se întrebau ce este cu mine aici.

– Felicitări pentru logodnă….

– Bună, spune mama ei aproape șoptind.

În schimb tatăl Clarei își duce paharul la gură și nu se oprește până nu îl termină.

– Mă bucur să te văd Jackson, îmi spune femeia și îi zâmbesc ușor

…pe dracu….te bucuri.

– Și eu mă bucur să vă văd, dar vă rog să mă scuzați. Am de dat un telefon,  spun și le arăt telefonul plecând de lângă ei și îmi șterg automat zâmbetul de pe buze.

Sincer mă durea deja gura. Ajung pe terasă și îl apelez rapid pe Jacob.

– Hei….ce faci? mă întreabă rapid și părea că aleargă.

– Ce s-a întâmplat Jacob?

– Mama….a intrat ceva în ea, îmi spune și face o pauză.

Și eu deja încep să respir mai greu….

– Jacob…ce este cu mama? Ce a pățit? îl întreb eu speriat.

– Cred că a luat-o razna, îl aud șoptind.

– …de când i-ai spus că te însori, a întors casa cu curul în sus… Jack… salvează-mă, te rog….

Răsuflu ușurat și îmi închid ochii. Dacă era acum în fața mea îl făceam covor…nemernicul mă speriase groaznic….

– Jacob….te rog să nu mă mai suni niciodată în viața ta! îi urlu eu și îi închid telefonul.

Scot un oftat și privesc spre cei care erau pe terasă și se uitau ciudat spre mine…

– S-a întâmplat ceva? îl aud de Derek și mă întorc spre el…

– Este posibil să avem o înmormântare înainte de nuntă, îi spun și îmi regret imediat alegerea cuvintelor.

– Îmi pare rău iubitule….sunt agitat și vorbesc aiurea…

– Este ok .. spune-mi ce este?

– Jacob, îi spun simplu.

– Aaa… ok….acum te înțeleg. Hai să intrăm, face un pas dar se oprește.

– Sigur ești bine? mă întreabă din nou și îi dau afirmativ din cap.

Începem să ne perindăm printre oamenii prezenți. Derek cunoștea destulă lume care mă privea destul de ciudat, mai ales în momentul când acesta mă prezenta drept logodnic. Dar el se pare că nu vede privirile îngrozite ale celor  din jur pentru că are pe chip un zâmbet destul de larg….ce nu pare fals.

– Ai băut ceva? îi șoptesc și el se întoarce spre mine și dă rapid din cap.

– …aaa…. bănuiam eu..ești prea euforic…

– Derek, auzim în spatele nostru și ne întoarcem amandoi.

Clara și Arthur se apropie de noi cu zâmbetele lor de îndrăgostiți…

– Salut Arthur, Clara.. frumoasă ca întotdeauna, îi spune Derek privind-o cu ochii pe jumătate închiși.

Face o plecăciune mică în fața ei și îi sărută mâna și eu mai că vomit la gestul lui.

– Felicitări pentru logodnă. Frumoasă petrecere, le spune și își bate prietenul ușor pe spate.

– Bună. Felicitări, le spun și Arthur îmi zâmbește ușor.

În schimb, ea probabil se întreabă ce caut aici…

– Și noi avem un anunț, le spune rapid Derek și îl apuc brutal de mână ca să tacă dar.

– Ne-am logodit, le spune tare.

– Vom face nunta în două săptămâni la Silid… Vă așteptăm…

Clara începe să tușească violent și Arthur sare panicat să o ajute și eu doar îi privesc impasibil…

– O fi de la șampanie, rostesc încet.

– Era obișnuită cu berea ieftină…

Derek mă strânge de braț și îmi închid gura. Arthur și Clara se acuză că au nevoie la baie și pleacă rapid de lângă noi.

– Iubitule, îl aud pe Derek și îmi întorc privirea spre el.

– …ești rău…

– Serios? …nu am făcut nimic. Tu ești cel care strigă în gura mare că ne-am logodit. Practic i-ai furat ziua, îi șoptesc și îmi măresc ochii spre el, gest care îl face să râdă ușor.

– Ah…ești un idiot.

Dar râsul său se oprește când o vedem pe Eliza cum se apropie de noi. Perfect …era ziua fostelor iubite sau ce naiba?  Privirea ei ar putea face și soarele să înghețe și felul în care mergea pe acele tocuri părea că vine spre pradă…scot un oftat și dau să plec dar Derek mă oprește și îl privesc urât.

– Bună, dragul meu, îi spune aceasta și o privesc plictisit…se părea că devenisem invizibil…nu că muream dacă nu eram băgat în seamă de ea.

– Bună Eliza, spune scurt Derek și ea se apropie mai mult de el.

– Mi-a fost dor de tine, dragule, se pisicea acesta și degetele ei lungi ajung pe sacoul lui mângâind ușor materialul.

– Eliza, dacă nu vrei să fac circ aici, te rog frumos să te oprești. Plus de asta nu cred că este frumos față de logodnicul meu, îi scuipă acesta și abia atunci își întoarse privirea spre mine și eu îmi lărgasc zâmbetul cât să mi se vadă toți dinții spre ea.

-Salut, spun rapid și o văd cum își dă ochii peste cap….

– Încă te mai joci cu această creatură? îl întreabă și deja simțeam că urmează să fac ceva ce nu am făcut niciodată.

– Derek, iubitule, când te vei plictisi de el, eu te voi aștepta, îi aruncă și pleacă de lângă noi…

Îmi închid ochii oftând a suta oară de când am intrat în acest local și îi simt mâna lui Derek peste mâna mea și îmi deschid ochii privind-ul.

– Iartă-mă iubire, nu am vrut să îi stric petrecerea lui Arthur făcând scandal aici…

– Nu este nici o problemă….urăsc ziua asta, îi spun mai încet.

– Vrei să plecăm? întreabă rapid.

Dar eu nu îi răspund și îl trag după mine spre ieșire și îi aud râsul înfudat. Când ajungem afară, trag rapid aer în piept adânc….perfect….era perfect aici.

– Unde vrei să mergem? îi aud întrebarea și mă întorc cu un zâmbet larg pe buze.

– La lac….unde am luat prima dată cina împreună…

Îl văd cum își lărgește zâmbetul și se repede spre mine sărutându-mă apăsat pe buze.

– La lac să fie….hai, spune și mă apucă de mână…

Drumul a fost relativ scurt și mă bucuram că de data asta era încă zi afară chiar dacă urma să apună soarele. Asta făcea și mai frumos localul și, spre bucuria noastră, chiar și acea masa era liberă și ne-am așezat rapid…acum eram într-adevăr fericit….

– Nu îmi plac genul ăla de petreceri. Mă bucur că am ales să nu facem una. Cum se simte Dora?

– Nu mă întreba. Mă tot rog de ea să fie mai atentă și să se odihnească. Toată ziua vorbește la telefon cu mama ta despre nuntă ..cred că i-a trimis un camion de flori până acum….

Încep să râd când îi văd mimica fetei și îmi amintesc și de telefonul lui Jacob…îl scot din buzunar și întru la mesaje.

” Îmi pare rău Jacob” îi trimit rapid.

– La cum o cunosc pe mama, sunt sigur că a fost mai mult decât încântată să vorbească cu Dora. Sunt fericit, Derek, îi spun încet.

Zâmbetul lui se șterge și mă privește atent în ochi. Și acea sclipire care mă fascinează îi reapare mai puternică acum..și mă face să înghit în sec….

– Și eu. Nu credeam că voi fi atât de fericit în viața mea. Mă bucur că te-ai lovit de mine în acea seară.