My fake boyfriend – Falsul meu iubit – Capitolul 26

Împreună…dar separat

Îmi ridic dosarul și încep să răsfoiesc prin el….era deja a treia oară când îl citeam și îl închid iar furios. Îl trântesc înapoi pe birou și mă ridic în picioare. Îmi ridic privirea și observ acele câteva priviri pe furiș și îmi apuc cana de cafea și mă îndrept spre sala de mese.

Mă așez pe scaun și aștept să se facă cafeaua….

Derek tot încerca să îmi vorbească încă din seara nunții și i-am cerut să fie tăcut, nu aveam de gând să îi ascult balivernele, nimic din ce ar fi spus nu mai conta pentru mine. În acea filmare se vedea destul de clar … După nuntă a doua zi am plecat în luna de miere de unde eu nu am părăsit patul și l-am rugat să își ia altă cameră, nu aveam de gând să împart același pat cu el. Când m-a întrebat cum vom face când ne-am întors acasă, i-am spus că vom sta la mine și l-am pus să doarmă în canapeaua din living. Trecuseră trei săptămâni de la nuntă și eu eram încă în aceeași stare..de câte ori îl priveam, totul mă durea…și seara…seara mă găsea mereu plângând în pernă. Nu puteam crede că el a fost capabil să facă asta și încă cu ea…

Nu mai știam ce să fac să îmi șterg acea imagine din minte…și de câte ori mergeam la masa de duminică, mă omora faptul că trebuia să mă prefac în fața Dorei. Mă durea sufletul de câte ori o priveam…și ea arăta din ce în ce mai slăbită și totul făcea să fie și mai brutal, mai îngrozitor ….el….mă făcuse să îl privesc ca pe un străin, mă făcuse să sufăr încă de la început.

Aparatul mă anunță că s-a făcut cafeaua și îmi torn iar în cană, dar știam că nu îmi mai pot face treaba cum trebuie și aveam de gând să plec acasă.

Intru în casă și îl găsesc pe canapea cu capul în mâini. Când mă aude se ridică brusc în picioare și vine spre mine încercând să mă ia în brațe dar îl împing de lângă mine.

– Iubitule…te rog… ascultă-mă…te implor, îmi cere și îi văd lacrimile pe obraz și încep să mă enervez și mai tare.

– Nu mai pot suporta asta, îl aud rostind încet.

– …te implor.

– Ai de gând să negi?

– Nu, spune încet și îmi închid ochii.

– Dar…nu știu…iubitule, trebuie…

– Ce trebuie? încep eu să țip.

– Ce trebuie, Derek? Să înțeleg că nu știi cum ți-ai băgat penisul în ea? Serios Derek? ….Arh…te credeam mai deștept de atât….abia mă pot uita la tine…

– Mă urăști?

– Da, îi spun rece și îl văd cum tresăre..și îmi doresc să îmi retrag cuvintele.

– Ce se va întâmpla cu noi? mă întreabă rapid și face un pas micuț spre mine dar eu mă îndepartez de el.

– Nu știu…vom aștepta..

– Să moară mama ca să poți divorța de mine?

Vocea lui era aproape sugrumată și eu îmi închid rapid ochii când îl aud…nu asta aveam de gând să spun…începusem să tremur doar la gândul ăsta, dar nu îi spun nimic și mă îndrept spre dormitor. Trântesc ușa în spatele meu și mă prăbușesc la pământ….

Nu mai suportam această situație, această stare continuă care mă apăsa pe piept….simțeam că mă înec, în fiecare zi simțeam că mă pierd și mai mult și simțeam cum îl pierd și pe el. De ce făcuse asta? De ce? ….

Aud un ciocănit în ușă dar nu mă mișc din acel loc.

– Iubitule…te implor, îl aud și îi aud și suspinele și îmi strâng mai tare ochii.

– Te implor, deschide ușa să vorbim…

Mă ridic cu greutate și mă îndepărtez de ușă și îi deschid ușor… El era în genunchi în fața mea și mă cutremura pe interior să îl văd așa….

– Indiferent ce vei spune…asta s-a întâmplat. Tu te-ai culcat cu Eliza cu o seară înainte de nunta noastră. Trebuia să fie cea mai fericită din viața noastră și tu….mă simt trădat…tu înțelegi asta? Abia mă pot uita la tine..de câte ori te privesc mă doare…tu înțelegi? încep eu iar să ridic vocea la el….

– Când m-am trezit dimineață lângă ea….am vrut să mor… Nu știam cum am ajuns în acea situație. Jack…te iubesc..te implor nu mă părăsi, îl văd cum începe să plângă și mai tare și asta mă făcea să înnebuesc și mai mult.

Trec pe lângă el și când vrea să mă atingă îl îndepartez brutal și îl văd cum cade într-o parte, mă aplec să îl ridic dar mă opresc. Mă îndrept înapoi în picioare și îl privesc furios.

– Știi ce este mai dureros? Faptul că dacă mi-ar fi spus cineva că tu ai fi capabil de asta, aș fi fost în stare să intru cu totul în foc pentru tine. Tu nu înțelegi cum mă simt …poate ar trebui să mă culc și eu cu fosta mea că sa vezi cum se simte, îi spun eu cu răceală și îl văd cum începe să tremure.

– Te rog, nu mai încerca să repari nimic….nu vreau să te mai văd, îi spun și plec de lângă el.

Știam că sunt dur, că poate trebuia să mă abțin de la a spune toate aceste cuvinte pentru mine dar mă ardea prea tare inima. Voiam să îl fac să sufere așa cum mă făcuse și el pe mine.  Și totuși…când îl vedeam așa abătut, simțeam că mă rup în bucăți, îl iubeam …și încercam să reprim acest sentiment, dar el nu îmi dădea voie. El și privirea lui tristă nu îmi dădea voie să respir în voie….simțeam că mor pe interior ușor în fiecare zi…

Ies afară din apartament și mă lovesc de Mark care mă privea la fel de trist încă din acea zi.

– Salut, spune încet.

– Unde te duci? îl întreb rapid.

– La bar…sunt în tura de noapte.

– Perfect…vin cu tine…

Încep să merg în fața lui și mă sui în mașină, dar cobor rapid din ea. Aveam de gând să beau în seara asta.

– Mark, iei mașina sau luăm un taxi? îl întreb când văd că mă ajunge din urmă.

– Vino, luam mașina mea.

Ajungem  la bar și mă așez pe scaun și îi cer direct sticla de whisky. Mark mă privește scurt dar îmi pune în pahar și încearcă să ia sticla dar eu o apuc și îl privesc furios.

– Mark….dacă nu aici, pot pleca în alt bar…. lasă-mă să mă pierd..măcar în seara asta…te rog.

Îl văd cum lasă sticla pe bar și pleacă spre alți clienți. Începusem să beau și telefonul începuse să îmi sune, privesc ecranul și când văd că este el, îl opresc. Nu mai aveam de gând să îl ascult. Mă aplec peste bar și las telefonul jos. Acolo nu îl mai auzeam și nu îl mai vedeam.

Barul începuse să se aglomereze și eu începusem să beau și mai mult și mai rapid. De câte ori se mai auzea cate o melodie care îmi plăcea, luam sticla în mână și începusem să dansez…făceam orice să îmi iau gândul de la el..dar el nu îmi părăsea gândurile niciodată.

– La dracu, încep să țip.

– …pleacă din mintea mea….de ce? De ce ne-ai făcut asta, iubitule? mă așez din nou pe scaun și încep iar să plâng și Mark vine lângă mine și îl aud cum oftează ușor.

Mă bate ușor pe spate și…

– Jack, vrei să îți chem o mașină?

– Nuu… Mark, mă arde sufletul, mă doare Mark, vreau să plâng până uit Mark, îi vorbeam eu printre suspine.

– …mă doare, Mark, atât de tare că simt că voi muri de durere și totuși nu  vreau să  dispară din viața mea…de ce Mark?

– Jack…of…trebuie să discutați, nu mai poți continua așa…

– S-a culcat cu ea Mark, el…., spun și încep să plâng iar.

– …s-a culcat cu ea în ajunul nunții noastre, mă doare Mark, îi spun și bat cu pumnul în dreptul inimii.

– Asta, spun arătând spre ea.

– …inima asta slabă încă îl iubește.

– Jack…poate trebuie să îi asculți versiunea, nu știi ce s-a întâmplat…

– Mi-a recunoscut Mark…arhhh..îl urăsc…o urăsc și pe ea… urăsc totul… Mark…..îmi vine să mor…cât de slab pot fi? Simt…simt că abia pot respira fără el.. dar când îl văd mă înec…

– Al cui este acest telefon, îl aud pe Ramon și privesc atent spre telefonul din mâna lui și îl apuc nervos…mă uit pe ecran. Aveam 20 de apeluri de la el și de la Dora.

O apelez pe ea dar telefonul ei este închis și îl apelez pe el…

– Da, îi strig eu nervos.

– De ce mă tot suni?

– Mama…..a murit.