În viitorul tău nu mă poți avea decât pe mine.
Clic!
Zgomotul deschiderii încuietorii ușii a acționat ca un întrerupător care a aprins pasiunea. Cei doi, care băuseră amândoi puțin vin, s-au îmbrățișat strâns și s-au sărutat pe coridor. Au purtat brățara la încheietura mâinii drepte pe care o schimbaseră cu puțin timp înainte, era mărturia relației și a iubirii lor.
– Gao Shi De…
Șoaptele lui blânde au fost rapid copleșite de încă o rundă de săruturi. De parcă ar fi legați unul de celălalt, și-au încolăcit brațele unul în jurul celuilalt. Au luat inițiativa să dezbrace jachetele și cămășile pe care le purtau, apoi și-au lăsat pantofii și șosetele pe podeaua holului.
Fiind proprietarul casei, Zhou Shi Yi, în timp ce își săruta iubitul, a mers cu spatele în sufragerie, îndrumându-l cu pricepere pe cealaltă persoană pentru a evita mobilierul, până când a ajuns la pianul cu cotă plasat în fața ferestrelor, care se prelungea de la podea. până la tavan.
– Mhmm… a gemut Zhou Shu Yi cu buzele strânse la bărbatul care îi dăduse foc trupului.
Nu a știut niciodată că Gao Shi De era o persoană atât de impulsivă, dar apoi s-a gândit mai bine și și-a dat seama că numai el putea să-l facă pe acel băiat care a fost întotdeauna calm și rezonabil să-și piardă controlul, nu a putut să nu fie mândru de asta.
Spatele lui gol era lipit de pian, cu mâna dreaptă a întins mâna spre un punct de sprijin pentru a se stabiliza și a apăsat din greșeală tasta care a făcut să se ridice capacul pianului vienez Bösendorf, făcându-l să emită un sunet înalt. Sunetul brusc i-a trezit pe cei doi băieți angrenați într-un sărut, care s-au uitat unul la altul și au râs în același timp.
– Ce trebuie să fac în continuare? Zhou Shu Yi s-a înroșit, privind nedumerit la celălalt băiat care gâfâia.
– Tu… Gao Shi De, care rareori își dezvăluia lipsa de încredere, a întrebat cu teamă:
– Ești cu adevărat sigur?
– Nu vorbi prostii. Persoana care roșise s-a uitat la celălalt băiat și a continuat:
– Crezi că te-aș fi lăsat să intri în casa mea dacă n-aș fi vrut?
Mândria în cuvintele sale și încrederea în sine au provocat și mai multă emoție în Gao Shi De, care fusese profund atras de el de când s-au cunoscut prima dată, așa că a oftat din greu. Zhou Shu Yi așa era foarte frumos în ochii lui.
– Oricum, da, te las să o faci.
S-a prefăcut indiferent, dar ochii îi trădau conștiința vinovată și nu îndrăznea să se uite direct la persoana din fața lui. Jiang Yu Xin îi spusese odată în glumă că unul dintre cei doi bărbați ar trebui să se întindă; și nu-i păsa că o făcea el. Pentru Gao Shi De era dispus să facă orice, iar să se întindă nu părea cea mai mare problemă.
La urma urmei, nu avea experiență.
– Mulțumesc că m-ai lăsat.
Gao Shi De și-a lărgit un zâmbet și a întins mâna să mângâie persoana pe care o plăcea de mult timp, simțind toată căldura venită de la iubitul său în palmă.
– Cu plăcere…
Persoana care stătea sprijinită de pian a dat din cap în timp ce urechile și obrajii lui s-au înroșit imediat.
Zhou Shu Yi stătea pe scaunul negru de pian, cu spatele sprijinit de capacul coborât al pianului, a simțit că aerul din jur se încălzește; precum și respirația celuilalt care a fost amplificată.
Sunetul bătăilor inimii era ca al unui metronom, care dintr-un Adagio, trecuse la un Allegro, apoi cu o viteză susținută, care zguduia pieptul amândurora.
[*N/T: adagio și allegro în termeni muzicali sunt două tipuri de viteză de joc. Adagio este mai lent, în timp ce Allegro are o viteză mai mare.]
Bărbatul îngenuncheat în fața scaunului, a desfăcut unul câte unul nasturii cămășii* lui Zhou Shu Yi, trecându-și vârful degetelor pe piept, care sărea la fiecare respirație: Gao Shi De a continuat să alunece pe mușchii abdominali fermi pe care Zhou Shu Yi i-a antrenat de-a lungul anilor de înot și, prin urmare, a ajuns în zona care acoperea partea importantă.
[*N/T: scriitorii au fost atât de prinși în acest moment, încât nu au observat că deja îi fusese să-și dea jos cămășile… Dar nu-i învinovățim, nu-i așa? ?] Gao Shi De a ridicat capul și s-a uitat la obrajii înroșiți ai iubitului său.
Cu bună știință, el a întrebat:
– Ești nervos?
– Când vorbești, oprește-te. Persoana timidă și pierdută s-a uitat la băiatul rău care îl tachina. Suna amenințător.
– Bine, nu mai vorbesc.
Gura lui făcu o grimasă dulce, chipul ei era plin de emoții pe care nu le putea ascunde.
Dacă s-ar fi întors în timp, Gao Shi De nu ar fi crezut niciodată că într-o zi ar fi devenit iubitul acelui prinț mândru, dar a înțeles că „Te las să faci” a lui Zhou Shu Yi era o modalitate de a-l face să înțeleagă cât de sigur era el de sentimentele lui și că el și-a pus încrederea în el. De asemenea, băiatul și-a pus încrederea și fericirea în mâinile lui Zhou Shu Yi.
Apoi și-a coborât trupul și, ca un credincios evlavios care se apropie încet de zeitatea pe care o venerează, a sărutat acea piele tremurândă și caldă, urmând cu buzele linia sirenei dintre talie și picioare; apoi a simțit respirația grea treptată care l-a făcut să vorbească:
– Shu Yi, îmi place de tine.
Băiatul, înroșit din cauza tachinării în mod constant, a auzit încă o dată vocea adâncă mărturisindu-și dragostea și și-a mușcat timid buzele uscate. S-a aplecat pentru a scurta distanța dintre ei, și-a prins iubitul aparent viclean, dar care arăta mereu prost și drăguț în fața lui și s-a aplecat la ureche, mărturisind cu seriozitate.
– Gao Shi De, eu te iubesc și mai mult. Pentru că te iubesc mai mult, nu-mi pasă să cedez dorinței, lasă-mă să-ți aparțin numai ție. Și tu să îmi aparții numai mie.
– Yi… Cuvintele sincere de dragoste l-au făcut să tremure ușor pe Gao Shi De, care a lăsat capul în jos și a sărutat locul care îl făcuse deja pe celălalt băiat să reacționeze, răsfățându-și prințul cu dorința și emoția lui. Voia să-și amintească doar existența și sentimentul de a fi îndrăgostit.
Apoi l-a luat pe Zhou Shu Yi, care nu a putut să se ridice singur, a intrat în cameră și l-a întins pe patul dublu moale. El și-a dezbrăcat blugii gri pe care îi purta și a acoperit corpul roșu al iubitului lui, tachinându-i fiecare punct sensibil. El a ascultat gemetele seducătoare ale lui Zhou Shu Yi și apoi a intrat încet, ușor în el, până când amândoi au rămas epuizați pe patul dublu dezordonat.
– Când voi fi liber, voi zbura în America să te văd.
Persoana care încă gâfâia, s-a întors pe o parte lângă Gao Shi De, celălalt s-a uitat la profilul lui frumos și a răspuns:
– Bine, te aștept.
– Asta-i o promisiune. Zhou Shu Yi și-a întins degetul mic de la mâna dreaptă și a clipit la Gao Shi De.
– Da, o promisiune.
Mâna dreaptă a lui Gao Shi De, cu aceeași brățară, și-a întins mâna să prindă degetul mic al celuilalt și să facă o promisiune.
Așa cum i-a spus când i-a dat brățara: în viitorul tău nu poți avea decât pe mine.
