Capitolul 23
Investigatorul intrase într-adevăr în laptopul lui Anchara și putură vedea toată corespondența dintre Anchara și Șeful cel mare. Problema era să afle cine era acesta. Adresa de e-mail fusese ștearsă. Anchetatorul spusese că va reuși să afle cine era dacă îi acordau câteva zile.
Dao și Chaisai stăteau în spatele investigatorului, aplecându-se asupra lui pentru a se uita la ceea ce vedea; îi înghesuiau spațiul personal. Simțindu-se claustrofobic, investigatorul se întoarse rapid în scaunul său. Privindu-i țintă, le spuse:
– Știu că vreți să găsesc cât mai repede informațiile despre Șeful cel mare, dar mă sufocați.
Imediat ei se dădură înapoi cu o expresie jenată pe față.
– Îmi pare rău, se scuzară amândoi.
– Ei bine, te lăsăm, contactează-ne când găsești informațiile, spuse Chaisai.
Încheiaseră ziua și se îndreptau spre casă când Chaisai primi un mesaj. Așteptă să treacă de semafor pentru a-l citi; era un mesaj de la mama sa.
Mama: Fiule, putem să ne întâlnim, te rog, este important.
Chaisai: Bine, unde vrei să ne întâlnim?
Mama: La restaurantul meu preferat.
Chaisai: Dă-mi treizeci de minute și voi fi acolo.
– Cine e, Phi? întrebă Dao.
– Mama mea, dragă.
– Mama ta? Cât timp a trecut de când n-ai mai auzit de părinții tăi? Suntem împreună de aproape un an și încă nu i-am întâlnit.
Dao era șocat de faptul că mama lui Chaisai îl contactase.
– Știu, iubitule. Și eu sunt curios. Vrei să te duc la tine sau la mine?
– La tine e bine Phi. O să mă spăl și te voi aștepta până te vei întoarce. De asemenea, voi suna și voi verifica ce face mama.
– Bine, iubitule.
Taling Pling era unul dintre restaurantele preferate ale mamei sale. Amplasat pe o stradă lăturalnică din Sukhumvit, restaurantul cu ornamente negre și ferestre uriașe din sticlă îți oferea o priveliște perfectă în interior.
Luminile sclipitoare împodobeau copacii și intrarea, făcându-te să te simți ca într-o grădină secretă.
Odată intrat, Chaisai fu întâmpinat de hostessă care îl conduse.
O găsi pe mama sa în colțul din stânga spate, așa că arată spre ea și gazda îi permise să meargă la masă neînsoțit.
Luând loc vizavi de mama sa, Chaisai observă că aceasta părea foarte emoționată. Niciodată nu ieșise din casă îmbrăcată atât de puțin elegantă, mama lui era frumoasă, dar chipul ei era schimbat și Chaisai știa că nu își văzuse niciodată mama în această stare.
De asemenea, mama sa bea rar, și totuși pe masă erau două pahare de cocktail goale. Anxietatea lui Chaisai începu să apară, întrebându-se despre ce este vorba.
– Ce ai vrea să mănânci, fiule? îl întreabă mama lui.
– Mamă, de ce m-ai rugat să vin aici?
Chaisai nici măcar nu se putea gândi la mâncare, voia doar ca bandajul să fie smuls. Știa că ceva nu este în regulă.
– Lasă-mă să-ți comand ceva de mâncare.
Ridică degetul în sus pentru a-i face semn chelnerului să vină și să le ia comenzile.
Chaisai ar fi vrut să-și trântească mâna pe masă și să-i ceară să-i spună imediat, dar nu voia să facă o scenă, așa că așteptă.
Când mâncarea lor fu pusă pe masă, atunci doamna Chen fu gata să vorbească.
– Am crezut că tatăl tău mă înșeală.
– Ce! Să te înșele? îl întrerupse Chaisai.
Aruncându-i o privire severă, mama lui spuse:
– Lasă-mă să termin. Am crezut că mă înșeală pentru că era mereu în biroul lui la ore nebunești ale nopții. Acest lucru se întâmplă de ani de zile, dar în ultimul an, sau cam așa ceva, a devenit ridicol, până la punctul în care nici măcar nu venea la culcare în majoritatea nopților. Îl găseam dormind în biroul său. Am decis să investighez pentru că, dacă mă înșela, aveam de gând să-l părăsesc. M-am săturat să fiu pusă pe planul doi din cauza companiei și a pirateriei sale profesionale. Nu aveam de gând să fiu pe locul doi în fața unei ușuratice. Ceea ce am aflat este mult mai rău decât faptul că m-a înșelat.
Doamna Chen își scoase telefonul și căută la videoclipurile ei.
– Ai căștile AirPods?
Dând din cap, Chaisai le scoase din buzunar. Le conectă la telefonul mamei sale, își puse una la ureche și apoi dădu click pe video.
Privi cu groază și auzi tot ce surprinsese mama lui. Inima i se prăbuși când realiză că tatăl său era Șeful cel mare.
Telefonul îi scăpă din degete și se prăbuși pe masă, făcându-i pe patronii din apropiere să se uite în direcția lui.
Lacrimile începură să îi curgă din ochi. Nu-i venea să creadă ce tocmai văzuse. Ridică telefonul și trimise dovada pe telefonul său. După ce o salvă, îi dădu telefonul înapoi mamei sale.
Văzându-și fiul atât de tulburat, doamna Chen se simțea groaznic, dar știa că nu putea ascunde asta. Întinzând mâna peste masă pentru a-l apuca pe fiul ei, ea îi spuse:
– Îmi pare atât de rău. Am venit mai întâi la tine, nu la poliție, pentru că ai dreptul să știi. Știu că vei face ceea ce trebuie.
Chaisai dădu din cap că va face ceea ce trebuie, cu toate că doar mișcarea capului pentru a confirma părea să cântărească o tonă. Tatăl său era creierul din spatele răpirilor, violurilor, crimelor și a orice altceva, ceea ce era uluitor. Mintea lui se întreba cum a putut.
Întrerupându-i tulburarea interioară, mama sa îi spuse:
– Voi sta la un hotel pentru o vreme. I-am spus tatălui tău că plec pentru o săptămână cu fetele, ca să nu devină suspicios. Fă ce trebuie să faci, fiule, sunt la un telefon distanță dacă ai nevoie de mine.
Punând banii pe masă pentru a acoperi nota de plată, doamna Chen se ridică și îl lasă pe Chaisai uimit la masă.
Nu primise niciodată căldura din partea mamei sale, așa că nu se aștepta la asta acum. Cu toate acestea, în adâncul sufletului, o dorea și avea nevoie de ea. Aruncase o bombă asupra lui și plecase. Cum se va descurca cu această veste? Știa că trebuia să raporteze acest lucru, dar de ce i se pusese această povară la picioare?
El se asigură că chelnerul primi banii înainte de a părăsi restaurantul. Acum își dorea să fi luat un taxi în loc să conducă. Pereții se strângeau în jurul lui și se sufoca.
Conduse atât de neglijent până acasă încât era un miracol că mai era în viață. Mintea lui era la cu toul altceva, mai puțin la drum. Doar prin harul universului, ajunse acasă nevătămat.
Intră în apartamentul său poticnindu-se, ca și cum ar fi fost beat, când în realitate era cât se poate de treaz, dar abia se putea ține în picioare. Vestea asta îl scosese atât de mult din calmul lui încât amețise. Își dădu seama că nu mâncase deloc și că trecuseră aproape zece ore de la ultima masă.
Văzând că Chaisai pare leșinat, Dao se grăbi să îl ajute.
– Phi, ești bine? Ce s-a întâmplat? Ce a spus mama ta?
Chaisai nu răspunse. Era ca și cum nici nu l-ar auzi sau nu l-ar vedea pe Dao. Se uită în depărtare. Mintea lui era altundeva.
Scuturând brațul lui Chaisai, Dao întrebă:
– M-ai auzit, Phi?
Chaisai îndepărtă mâinile lui Dao de pe el și îl duse în dormitor. Dezbracându-i hainele fără să se gândească, se băgă în pat doar cu chiloții pe el.
Chaisai nu îl ignorase niciodată pe Dao, așa că experiența de acum îl făcu pe Dao să tresară. Oricât de mult ar fi vrut să insiste, credea că e mai bine să aștepte.
Credea că, odată ce Chaisai se va întoarce acasă, vor face dragoste, dar, evident, acest lucru nu se va întâmpla acum, iar tristețea care umplea inima lui Dao era palpabilă.
Dao nu voia să fie egoist, îi lipsea doar să se simtă aproape de iubirea vieții lui.
Poate mâine. Mâine lucrurile vor fi mai bune.
Dao se așeză în pat aproape de Chaisai, care era cu spatele la el. Chaisai nu dormise niciodată altfel decât cu fața la Dao.
O nouă lovitură dureroasă îi străpunse inima văzându-l pe Chaisai comportându-se altfel decât de obicei.
Dao încercă încă o dată să se apropie de Chaisai. Își înfășură brațele în jurul stomacului lui Chaisai. Dar Chaisai îl apucă de mâini și i le îndepărtă.
Aceasta era ultima respingere de care Dao avea nevoie pentru a arăta clar că Chaisai nu voia să fie deranjat.
Dao ar fi putut să plece și să se întoarcă acasă, dar asta era casa lui acum. Își vedea apartamentul poate o dată pe săptămână, sau nici atât. Mereu era la Chaisai. Casa lui i se părea necunoscută acum. În plus, vorbiseră despre mutarea lui Dao și aveau de gând să stabilească o dată pentru mutare, nu putea pleca acum, chiar dacă sentimentele lui erau rănite.
Dao se holba la spatele lui Chaisai în timp ce toate aceste gânduri îi treceau prin minte. În cele din urmă renunță, se întoarse pe o parte, departe de Chaisai, și își lasă lacrimile să cadă în tăcere.
În timp ce plângea, Chaisai făcea la fel. În același pat, inimile lor se frângeau din motive diferite. Pentru prima dată de când erau împreună, dormiră separat în același pat. Această revelație făcu să cadă din ochii lor și mai multe lacrimi.
…
– Asta e tot? întrebă căpitanul Zhu după ce urmări ambele înregistrări pe care i le arătase Chaisai.
– Da, asta e tot, răspunse Chaisai.
Chaisai veni direct la el în acea dimineață, nevrând să stea mult pe gânduri. Se răsucise toată noaptea, înregistrările video chinuindu-l și încercând să decidă cea mai bună cale de acțiune. Trezindu-se devreme, decise să meargă la căpitanul Zhu.
– Din moment ce suntem încă în colaborare cu echipa căpitanului Phasuk, va trebui să îl anunț. Va fi emis un mandat de arestare și vor fi efectuate percheziții și confiscări la reședința tatălui tău și la compania sa.
Uitându-se disperat la picioarele sale, Chaisai spuse:
– Știu.
Simțindu-se prost pentru Chaisai, căpitanul Zhu întrebă:
– Ai vrea să stai deoparte?
Înainte ca căpitanul să întrebe, Chaisai era pe cale să o facă. Nu credea că poate face față acum arestării tatălui său.
– Aș vrea să stau deoparte.
Dând din cap, căpitanul Zhu spuse:
– Bine. Cred că este o idee bună.
Suspinând, Chaisai spuse.
– Da.
– Sunt aici pentru tine, Chaisai, dacă ai nevoie de ceva, se oferi căpitanul Zhu.
– Ai vorbit despre asta cu Dao?
Scuturând din cap că nu, Chaisai spuse.
– Nu. Încă nu. Nu știu cum să o fac.
– Sinceritatea este cea mai bună politică, în plus va afla oricum astăzi. Arestarea va avea loc astăzi.
Îl bătu pe Chaisai pe spate.
– Lasă-l să audă de la tine.
Chaisai dădu din cap și apoi plecă.
Dao se trezi într-un pat gol. Îi luase atât de mult să adoarmă. Îl simțise pe Chaisai cum se răsucește și se întoarce constant, dar nu îndrăznea să spună nimic. Sentimentele lui erau rănite și nu voia să fie respins în continuare.
Ceva trebuie să-l fi supărat foarte tare, ca să plece fără să mă trezească sau să mă sărute.
Lui Dao nu-i venea să creadă că într-o singură zi relația lor se schimbase. În timp ce se gândea la relația sa, îi sună telefonul.
Răspunzând rapid fără să se uite la ID-ul apelantului, Dao crezu că este Chaisai.
– Bună, Phi.
– Dao? îl întrebă căpitanul Phasuk.
Simțindu-se stânjenit, Dao râse nervos:
– Scuze, căpitane. Am crezut că ești Chaisai. Ce pot face pentru tine?
– Vești proaste, începu căpitanul.
Inima lui Dao tresări și apoi întrebă timid:
– Cât de proaste?
Ajungând la subiect, căpitanul spuse:
– Vom efectua o percheziție și o confiscare a Sukhumvit Pharmaceuticals și a locuinței doctorului Chen. De asemenea, îl vom aresta pe Dr. Chen.
Făcu o pauză pentru a se asigura că Dao înțelese.
Dao gâfâi puternic și spuse:
– O, Doamne…Chaisai.
-Da, tatăl lui Chaisai. Chaisai a ales să stea deoparte. Ceea ce este de înțeles.
– Da, desigur.
Dao înțelese raționamentul lui Chaisai.
– Vrei să stai deoparte sau să participi? Îți voi respecta decizia în orice caz. întrebă căpitanul Phasuk.
– Chaisai are nevoie de mine. Voi sta deoparte, căpitane. Te rog să ne ții la curent.
Dao se dădu jos din pat și începu să se plimbe înainte și înapoi. Nervii puseră stăpânire pe el.
– Așa voi face.
Și convorbirea se termină.
Dao căută numărul lui Chaisai pentru a-l contacta, dar telefonul intră imediat în mesageria vocală.
Unde este, unde este, unde este? își făcu griji Dao întrebând frenetic.
…
După ce trecu o oră în care Dao făcu gaură în podea, Chaisai intră în apartamentul său arătând de parcă viața lui ar fi distrusă. Cu capul plecat, își dădu jos pantofii la ușă la întâmplare; se mișca precum un zombie.
Îndreptându-se încet spre el, Dao întinse mâna să-l atingă pe Chaisai, iar acesta își retrase corpul din raza de acțiune a lui Dao.
Simțindu-se din nou rănit de acțiunile lui Chaisai, Dao nu avea de gând să renunțe de data asta.
– Phi, ce naiba? De ce continui să mă respingi? întrebă Dao cu durere evidentă în tonul său.
– Dao, lasă-mă în pace, spuse Chaisai de parcă doar a spune asta i-ar fi luat mai multă energie decât avea de dat.
Ocolindu-l pe Dao, Chaisai se îndreptă spre dormitorul său. Se duse spre fereastră și închise jaluzelele și draperiile, cufundând camera într-un întuneric total. Dezbrăcându-se de haine, Chaisai se strecură în pat și închise ochii.
Dao, care stătea lângă ușa dormitorului, se uita cum Chaisai îl ignora complet. Dao nu-l lăsă să adoarmă fără să vorbească mai întâi cu el.
Intrând cu pași repezi în cameră, Dao se duse lângă Chaisai și se așează pe marginea patului, trăgând jos pătura de pe capul lui Chaisai. Dao îi ceru să vorbească cu el.
– Phi, vorbește cu mine! Știu ce s-a întâmplat, dar de ce nu vrei să vorbești cu mine?
Rostogolindu-se departe de Dao, Chaisai spuse:
– Nu am nimic de spus.
Trăgându-l pe Chaisai înapoi spre el, Dao spuse:
– Ei bine, eu da. Ar trebui să mă iubești, dar mă îndepărtezi. Vreau să fiu aici pentru tine, dar tu nu mă lași. Mi-ai promis că vom vorbi mereu despre toate, dar m-ai mințit. Dacă vrei să te las în pace, o voi face, dar să nu crezi că mă voi întoarce ușor la tine.
Dao se ridică și își luă telefonul de pe noptieră. Aprinzând lanterna, o folosi pentru a vedea în camera întunecată, în timp ce își căuta hainele.
Chaisai se simțea ca în iad. Suferea atât de mult și simțea că nu-l mai merită pe Dao, dar era prea laș ca să se despartă de el. Să-l îndepărteze pe Dao i se părea mai bine, astfel încât Dao să se sature și să-l părăsească.
În ura lui autoindusă, acesta părea cel mai logic lucru de făcut până când îl văzu pe Dao îmbrăcându-se. Panica puse stăpânire pe el.
Nu-l pot pierde. Îl iubesc atât de mult încât mă doare.
Ridicându-se brusc, Chaisai se îndreptă spre Dao, îl apucă de ceafă și își plantă buzele pe ale lui. Îl sărută cu toată disperarea pe care o simțea.
După câteva secunde și după ce șocul dispăru, Dao răspunse sărutându-l pe Chaisai înapoi cu la fel de multă pasiune.
Având buzele bărbatului său pe ale lui, făcu ca strânsoarea de menghină de pe inima lui Dao să se slăbească.
Împingându-l pe Dao până când fundul lui se izbi de pat, Chaisai se apucă repede să-i scoată hainele. Chaisai era deja dezbrăcat, stând în toată splendoarea lui în fața lui Dao.
Dorind să-l facă pe Chaisai să se simtă bine, Dao i-o luă în gură, învârtindu-și limba în jurul vârfului și apoi băgând-i toată lungimea înăuntru.
– La naiba, iubitule, gemu Chaisai în timp ce Dao îl sugea cu putere.
Înfigându-și unghiile în fundul lui Chaisai, Dao stabili ritmul în care Chaisai i-o trăgea în gură după cum îi plăcea. I-o băgă cât de mult putu fără să-i stârnească reflexul de vomitat. Când intra prea mult, se liniștea și își folosea limba pentru a linge în sus și în jos pe părți, venind mereu să se învârtă în jurul vârfului înainte de a o lua din nou mai adânc.
– Iubito, lasă-mă să intru în tine, gemu Chaisai în timp ce îl împinse pe Dao înapoi pentru a-i da drumul penisului.
Nevoit să o facă, Dao îi dă drumul cu un pocnet, înghițind saliva care se acumulase în gură și lingându-și buzele.
-Ți-a plăcut, Phi? spuse Dao simțindu-se bine după ce i-o supsese bărbatului său.
– Întotdeauna, iubitule. Întinde-te pe spate și desfă-ți picioarele pentru mine, îi ordonă Chaisai.
Dao făcu exact ce i se spusese fără întârziere.
Chaisai nu pierdu timpul până nu se cufundă în adâncurile lui Dao, provocând un geamăt care ieși din frumoasa gură.
– Doamne, iubitule, de asta aveam nevoie, aveam nevoie de tine, gemu Chaisai în urechea lui Dao și i-o trase în poziția misionarului.
Pentru tot stresul pe care Chaisai i-l provocase lui Dao astăzi, acesta îl răsplăti înfigându-și unghiile în spatele lui, rupând pielea, știind că vor rămâne urme.
Își lăsară corpurile să transmită toate emoțiile pe care le simțeau.
Dao crezu că Chaisai se răzgândise, și era puțin adevărat, dar, sincer, Chaisai încerca să își alunge angoasa în trupul iubitului său.
Chaisai nu era sincer cu Dao. Voia să-l obosească pe Dao ca să doarmă și să nu pună întrebări la care nu putea răspunde acum.
Chaisai nu știa dacă aceasta va fi ultima dată când va face dragoste cu Dao, așa că dădu totul pentru orice eventualitate.
Pe măsură ce împingerile lui Chaisai deveneau neregulate, imitându-i inima neregulată, Dao înțelese în sfârșit ce se întâmpla.
– Phi, încetinește, îi ceru Dao.
– Uită-te la mine.
El ordonă:
– Am spus să te uiți la mine.
Chaisai se supuse în cele din urmă și se uită în ochii triști ai lui Dao, care arătau ca un abis negru în întuneric, dar cu fiecare pâlpâire a perdelei care se mișca ușor din cauza aerului condiționat care sufla, ochii sfâșietori ai lui Dao deveneau mai clari.
– Phi. Vreau să faci dragoste cu mine, dar uită-te la mine în timp ce o faci. Nu te ascunde de mine ca și cum ai ascunde ceva, bine?
Chaisai începu să intre și să iasă din corpul lui Dao în timp ce se uita în ochii lui cu fiecare împingere și retragere.
Dao nu putea opri sentimentul sfâșietor care îl cuprindea. Chaisai se holba la el, dar mintea lui nu era acolo. Putea fi la 1.000 de mile depărtare, la cât de distant se simțea chiar și atunci când era în Dao.
Simțindu-se emoționat, Dao îl îndemnă pe Chaisai să i-o tragă mai tare și mai repede. Chaisai se conformă și, în câteva minute, amândoi își găsiră sfârșitul.
După ce se curățară, se întinseră în pat, întorși pe părțile lor, lacrimile erau cele mai bune prietene ale lor. Dao încercă să plângă în tăcere, dar nu se putu abține. Odată ce un țipăt ieși, restul scăpă de sub control, iar plânsetele lui sunau exact ca o inimă zdrobită.
Chaisai nu se putea purta indiferent când o auzea pe iubirea vieții lui plângând astfel și știind că era vina lui. Se apropie de Dao și îl trase la pieptul lui.
– Îmi pare rău, iubitule, îmi pare foarte rău.
Dao nu spuse nimic, doar plânse până adormi. Ce putea să-i spună bărbatului pe care îl iubea cel mai mult pe lume, care îl înstrăinase? A face dragoste era totul pentru ei, pentru a arăta ce simțeau unul pentru celălalt, dar acum se reducea la a alunga problemele pe care el nu voia să le discute.
Era mai bine dacă nu spunea nimic.
Pacat ca s a adeverit ce nu voiam sa se intample,Sper ca Chaisai sa poata depasi situatia creata de propriul tata si sa ramana alaturi de Dao…..
Pare ca un alt obstacol le va umbri putin relatia dar totul va fi bine in final.
Oare de ce am avut dreptate caseful cel mare era chiar tatal lui Chaisai….Durerea lui Chaisai pt Dao e prea mare ,doar că iubirea dintre ei e mult mai mare decât tot ceea ce sa întâmplat….Acum trebuie doar sa aibe răbdare Dao cu Chaisai….Multumesc
Da, este randul lui Dao sa faca primul pas si sa fie alaturi de Chaisai.
Fie-ar ea de vina! De ce un bărbat atât de puternic ca Chaisai si-a asumat responsabilitatea suferințelor indurate de ceilalți? Sunt convinsa ca este doborât de toate faptele lui taica-su dar, una din marile dureri pe care le duce este trauma prin care a trecut mama lui Dao, implicit Dao.
De de nu vrei sa te lași mângâiat Chaisai? Ești la fel de iubit precum iubești!
Frustare, vina, lipsa iubirii din partea parintilor. Toate acestea la un loc.
Nu stiu daca in lumea noastra,exista copii care sa se simta ‘rasunzatori’ de greselile parintilor! Chaishai se simte rusinat pentru faptele tatalui sau .Pana va realiza ca vina nu este a lui pentru aceste ticalosii,Dao ar putea sa-l paraseasca simtindu-se neiubit Mai avem putin de asteptat ,totusi sper ca iubirea lor sa reziste Multumesc
Cred ca generatiile de azi sunt diferite totusi. Ei au alte traume.
wooow, m-a lăsat fără cuvinte starea lui Chaisai! Sincer, nu mă așteptam ca treaba asta să îl dărâme în asemenea hal. Sper doar să nu-i reușească gândul de a-l părăsi pe Dao pe motiv că nu îl mai merită.
Mulumesc!❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Chiaisai trece printr-un moment greu si sper ca Dao va fi rabdator si intelept.
.Mintea lui Chaisai este foarte fragilă în acest moment, rușinea pe care o simte din cauza faptelor tatălui lui, îl apasă foarte mult și crede că nu îl merită pe Dao, că nu este vrednic pentru el.
Greu pentru mine de înțeles de ce nu își vorbesc deschis, să-și spună sincer ceea ce simt…?
Cred că orgoliul bărbătesc îi rețin pe amândoi. Aș fi dorit să mă înșel și șeful cel Mare să nu fie tatăl lui Chaisai, dar din păcate autorul a vrut altceva.
Mulțumesc frumos pentru traducere ❤️❤️❤️
Din pacate tatal lui Chiaisai nu poate fi absolvit acum de nici o vina- nici ca tata, nici ca fiinta care este lipsit[ de umanitate si a facut rau semenilor.
emoții ,frustrări ,dezamăgiri ….chiar nu voiam să se adeverească ,momente grele pentru ei
Inca un obstacol in relatia lor. Dao va fi, sper intelept si rabdator.
Offff sunt multe de.spus îmi pare rău pentru Dao dar și pentru Chaisai dar îl înțeleg cum. Sa ii spui iubitului ca tatai lui este un trădător, ca este capul. Răutăților, dar sper ca pana la. Urma vor rezolva treburile între iei. Mulțumesc frumos ❤️❤️❤️
Iubirea va trebui sa fie deasupra tuturor acestor nedreptati si suferinte personale.
Îi înțeleg pe amândoi, suferă fiecare din motive diferite! Dao pentru că se simte respins și folosit, și Chaisai pentru că tatăl lui a făcut acele lucruri oribile, de neînchipuit pentru un om normal, îi este foarte teamă să nu-l piardă pe Dao știind că tatăl său este vinovat pentru ceea ce a pățit mama lui!
Cred că Chaisai reacționează așa preferând să-l părăsească el pe Dao decât fie părasit!
Îmi doresc să depășească acest impas cu bine altfel o să fie distruși amândoi de durere, nu cred că ar suporta despărțirea!
Chiaisai este, intr-adevar strivit de povara rusinii pentru ce a facut tatal sau. E randul lui Dao sa fie alaturi de el.