Obscuritatea lui Siren- Capitolul 5

Stând unul lângă altul la masa gri din apartamentul lui Dao, detectivul Chen și Dao se uitau împreună peste dosar, schimbând idei despre cum îl vor găsi pe vinovatul răpirilor.

– În mod nebunesc, de când am început să dansez la Eclipse, nu am observat nimic. E ca și cum toată lumea stă ascunsă. Cum a fost când ai venit tu? întrebă Dao, întorcându-se spre Chaisai oferindu-i toată atenția sa.

– Încă nu am văzut nimic, nici eu nici partenera mea, detectivul Chaichana, răspunse Chaisai.

Râzând, Dao spuse.

– Fosta parteneră.

Chaisai îi dădu cot în lateral, ceea ce îl făcu pe Dao să râdă mai tare.

– Mereu ca o durere în fund! exclamă Chaisai.

Clipind des, Dao spuse:

– Vinovat.

Apoi își frecă partea lovită:

– Ai o problemă cu mâinile, trebuie să lucrezi la asta! Data trecută mi-ai lăsat o vânătaie imensă pe lateral.

Ferindu-și privirea, Chaisai se simți prost pentru ceea ce făcuse. Era adevărat, avea o problemă cu mâinile când venea vorba de Dao. Nu-și putea ține mâinile în frâu și nu era sigur de ce.

Dând dovadă de sinceritate, Chaisai își ceru scuze.

– Îmi pare foarte rău Dao, o să încerc să lucrez la asta.

Dao îi putea simți sinceritatea, însă nu voia ca Chaisai să creadă că putea scăpa basma curată.

– Îți accept scuzele de data asta, dar data viitoare te pocnesc! Așa că, dacă tot ne-am lămurit…

Dao se opri și așteptă ca Chaisai să recunoască ceea ce tocmai spusese.

– E clar, fu de acord Chaisai.

– Bun! Deci mâine trebuie să lucrez la club. Din moment ce acum suntem parteneri, aș vrea să fii acolo. Fii cu ochii în patru și anunță-mă dacă vezi ceva.

– Înțeles. Așa voi face!

***

Stând în același loc în care fusese și data trecută, detectivul Chen era cu ochii în patru, urmărind cine intra și cine ieșea din club. Până acum, nimic nu-i atrăsese atenția.

DJ-ul anunță că urmează Siren și, dintr-o dată, sala începe să se umple de clienți.

Uau! Oamenii ăștia chiar îl adoră pe Siren.

Dând din cap, își luă în râs dialogul interior.

În timp ce angajații pregăteau scena pentru Siren, Chaisai observă că patronul clubului vorbea cu proprietarul Paradigm Pharmaceuticals.

Ce caută el aici?

Nevrând să atragă atenția asupra sa, Chaisai își îndreptă atenția spre scenă și îi observă cu coada ochiului.

Îi văzu pe cei doi bărbați dându-și mâna, apoi proprietarul Paradigm Pharmaceuticals, Anchara Anant, veni și se așeză în stânga lui Chaisai.

Se pare că și el aștepta să îl vadă pe Siren.

O bătaie în microfon îi abătu atenția lui Chaisai de la Khun Anant și o îndreaptă spre scena unde se află DJ-ul.

– Urmează Siren.

Siren ieși pe scenă și, la fel ca prima dată, îl lăsă pe Chaisai cu gura căscată și fără cuvinte.

Siren îl observă pe Chaisai și îi zâmbi arătându-și gropițele perfecte, făcându-i inima să se oprească.

Ce naiba se întâmplă cu mine?

Siren purta o piesă întreagă din dantelă neagră cu aripi negre. Arăta ca un înger căzut.

Doamne! Vreau să cadă pe mine.

Scuturându-și capul dintr-o parte în alta, Chaisai încearcă să-și limpezească mintea de aceste gânduri deranjante. Nu-l suporta pe Dao, așa că de ce avea aceste gânduri?

Siren își începu numărul obișnuit, iar Chaisai nu-și putea lua ochii de la el. Ochii îi erau lipiți de el, în timp ce corpul perfect al lui Siren se rotea fără efort în jurul barei. Corpul lui suplu se înfășura în jurul barei de parcă era o a doua piele. Mișcările lui erau atât de fluide, încât era ca și cum ai fi privit patinaj pe o bară de striptease.

Simțind că i se scoală, Chaisai se foi pe scaun și se uită în jos pentru a-și calma inima care o luase la galop. Când se uită din nou în sus, îl văzu pe patronul clubului șoptind ceva lui Khun Anant, în timp ce acesta arătă spre Siren. Asta îi atrase imediat atenția lui Chaisai, pentru că ce naiba voia acesta de la partenerul lui? Un sentiment ciudat de posesivitate puse stăpânire pe corpul lui Chaisai și îl lăsă fără suflare. Înainte de a se putea gândi mai bine de ce se simțea așa, numărul lui Siren se termină și îl văzu pe Khun Anant ridicându-se de pe scaun și urmându-l pe proprietarul clubului, Asnee Kittibun. Terminându-și bourbonul, îi trimise un mesaj lui Siren.

Chaisai: O să te aștept să te îmbraci și să ieși, am ceva să-ți spun.

Dao: Bine, voi ieși în curând.

După zece minute de așteptare, Chaisai începu să se întrebe ce îi ia atât de mult lui Dao. Un minut mai târziu, telefonul lui primi un mesaj.

Dao: Chaisai, am fost chemat într-o cameră privată. S-ar putea să stau acolo o vreme, poți pleca fără mine, te sun eu când ajung acasă.

Fără să-și de seama, Chaisai începu să se înfurie.

O nenorocită de cameră privată? Nu prea cred.

Trecând pe lângă bodyguard, se întoarse în club în căutarea partenerului său.

***

Dao nu fusese niciodată în camerele private. Acesta este unul dintre locurile sale interzise, însă proprietarul Asnee îi spusese că persoana care îi dorea atenția era un om foarte bogat, și nici măcar Asnee nu putea spune nu cererilor sale.

Dao era atât de pregătit să plece naibii din club. Era epuizat și tot ce își dorea era să meargă acasă și să se întindă în pat.

Ajungând la camerele private, îl întâmpină o ușă mare aurie. Asnee bătu la ușă, iar după ce se auzi un „Intră”  , Asnee deschise ușa și îl conduse pe Dao înăuntru. Ce văzu Dao îi scoase ochii din orbite. Știa că asta se întâmplă în club, dar nu văzuse niciodată cu ochii lui.

În mijlocul încăperii stătea un bărbat înalt, cu părul pieptănat pe spate, care îi zâmbea lui Dao. În fiecare colț al camerei, gărzile de corp ale bărbatului și-o trăgeau cu stripteuze. Uitându-se în dreapta lui, un bodyguard i-o trăgea zdravăn unei fete. Picioarele ei erau pe umerii lui în timp ce el se împingea agresiv în ea.

În stânga lui, un alt bodyguard îi spărgea fundul unui stripper în timp ce el țipa și se ținea de spătarul canapelei.

Al treilea bodyguard avea o partidă în trei. I-o trăgea în fund unui stripper bărbat, în timp ce stripperul i-o trăgea unei stripteuze. Dao se simți imediat inconfortabil, capul începu să i se învârtă din cauza a ceea ce se întâmpla în cameră, și se declanșă reacția sa de „luptă sau fugi”, făcându-l să se întoarcă pentru a pleca când Asnee îl apucă violent de braț.

– Unde crezi că te duci? îl întreabă Asnee.

Dao ar fi putut cu ușurință să-l bată măr pe Asnee, dar trebuia să-și păstreze ascunse abilitățile și identitatea. Își smulse brațul din mâna proprietarului.

– Vreau să plec. Nu vreau să fiu aici.

Prinzându-l din nou de braț, Asnee îl trase înainte, făcându-l pe Dao să se împiedice. Știind că va trebui să înghită această întâlnire, înaintă ca un om condus spre scaunul de execuție. Încet, se așeză pe canapea lângă bărbat.

– De ce ți-a luat atât de mult să vii până aici? îl întrebă bărbatul.

Uitându-se în jos la ceasul său scump, el spuse:

– Nu sunt genul care să aștepte.

Bărbatul își înfășură brațul în jurul spatelui lui Dao și îl trase mai aproape.

– Sunt interesat să te cunosc. Ce spui?

Bărbatul își plimbă mâinile pe spatele lui Dao, provocându-i un fior involuntar.

Simțindu-se pe muchie de cuțit și încercând să-și dea seama cum va ieși din această situație, Dao se trase puțin înapoi.

– Putem vorbi în altă parte? Nu mă simt confortabil aici, întrebă Dao.

– Te vreau chiar aici, nu vezi ce se întâmplă în jurul nostru?

Anchara făcu un gest către tot sexul care era afișat în fața ochilor lor.

–Vreau să-mi călărești scula!

Ridicându-se în picioare, Dao spuse:

– Eu nu fac sex cu străinii. Nu sunt sigur de ce ți-a spus proprietarul, dar eu nu pot fi cumpărat!

Anchara îl apucă pe Dao și îl trase înapoi pe canapea. Urcându-se deasupra lui, îi țintui brațele după cap.

Intrând în spațiul lui personal, Anchara îi spuse:

– Nu-mi pasă ce vrei. Am plătit destul de mult pentru tine și voi obține ceea ce vreau.

Anchara începu să îl sărute cu gura deschisă pe gât pe Dao, în timp ce Dao încerca frenetic să îl oprească.

Înainte ca Anchara să poată merge mai departe, ușa fu deschisă de Chaisai. Chaisai îl smulse pe Anchara de pe Dao și îi aplică un pumn direct în gură, făcând să-i sară stropi de sânge.

Trăgându-l pe Dao în sus, îl prinse și o luă la fugă. Încă în ținuta de scenă, fugiră spre mașina lui Chaisai, săriră în ea și plecară în viteză.

***

În drum spre casă, Dao fu tăcut ca un șoarece și se uită pe fereastră. Chaisai voia să discute cu el, dar își dădu seama că Dao nu avea chef. Dao nu fusese niciodată tăcut în prezența lui Chaisai, așa că era ceva neliniștitor. Chaisai se tot uita la Dao cu coada ochiului. Văzându-l pe Dao tremurând la fiecare câteva minute, lui Chaisai i se strânse inima.

De ce sunt atât de îngrijorat pentru el?

Nu putea răspunde la această întrebare, tot ce știa era că îl voia înapoi pe Dao cel inteligent și sarcastic.

Înfășurându-l pe Dao cu o jachetă pentru a-i oferi o aparență de decență, Chaisai îl însoți până la apartamentul său, folosindu-și corpul drept scut pentru a ține privirile curioase departe de Dao.

Chaisai navigă expert prin apartamentul lui Dao. Fusese aici doar o dată și memorase planul apartamentului. Dao părea să funcționeze pe pilot automat, așa că Chaisai făcu totul pentru partenerul său. Începând cu a-l ajuta să-și scoată ținuta. Chaisai încercă din răsputeri să țină ochii pe cei ai lui Dao și să nu se uite la corpul acestuia, care îl bântuia încă de la club. Acum nu era momentul să permită ca, orice ar fi fost acel sentiment ciudat să pună stăpânire pe el.

Fiind complet gol, Dao stătea nemișcat ca un manechin într-o vitrină. Era atât de amorțit, încât nici măcar nu se putea gândi la goliciunea sa. Așteptă răbdător ca Chaisai să termine să-l îmbrace. Chaisai luase un tricou și o pereche de boxeri din dulapul negru al lui Dao. Chaisai îl ajută să-și pună boxerii albi, picior după picior, și apoi îi trase tricoul peste cap.

Conducându-l spre pat, Chaisai trase cearșafurile negre de mătase și îl ajută să se așeze în pat. Trase cuvertura peste el și îl înveli.

– Am de gând să plec. Sper să te simți mai bine. Odihnește-te puțin.

Asigurându-se că Dao este bine, Chaisai se întoarse să plece, dar o mână îi cuprinse încheietura, oprindu-l.

– Nu mă părăsi, te rog, îl imploră Dao.

Întorcându-se, Chaisai era pe cale să protesteze până când văzu ochii triști ai lui Dao. Inima i se strânse și acceptă cererea lui Dao.

Stinse lumina și lăsă camera într-o beznă totală, singura lumină fiind cea a lunii și luminile orașului. Chaisai se îndreptă spre pat. Stând pe marginea patului, își scoase pantofii, șosetele și pantalonii.

Simți că cel mai sigur lucru era să doarmă deasupra cearșafului, din cauza senzației ciudate care-l cuprinsese toată noaptea.

Chaisai trase plapuma în sus și se întinse pe spate uitându-se la tavan, simțindu-se pe jumătate confortabil, pe jumătate inconfortabil. Oftă adânc întrebându-se când va putea adormi. Prinzându-l cu garda jos, degetele lui Dao îi căutară mâinile și, odată găsite, le împleti. Chaisai întoarse capul să-l privească, intrigat de îndrăzneala lui, doar pentru a vedea că acesta dormea. Din buzele lui perfecte ieșeau sforăituri ușoare.

Căldura înflori în inima lui Chaisai și adormi ascultând sunetele lui Dao.