Obscuritatea lui Siren- Capitolul 6

– Nu, nu, nu! strigă tânărul Dao din toți plămânii în timp ce prietenul mamei sale îl ținu la pământ.

Străduindu-se să-și scoată cureaua și să-l țină pe Dao, bărbatul scăpă o înjurătură.

– M-am săturat să i-o trag mamei tale, vreau gaura ta virgină.

 Transpirația curgea pe fața bărbatului în timp ce se lupta cu tânărul. Își dădu pantalonii jos și se întinse după ai lui Dao. Aplecându-se, Dao mușcă mâna bărbatului cât de tare putu, provocându-i acestuia un țipăt ascuțit.

Dându-i drumul lui Dao și ținându-și mâna însângerată, îl plesni deschis peste față , rupându-i buza.

– STAI NAIBII JOS! țipă bărbatul.

– Mamă! Mamă! Mamă! strigă Dao strigă din toți plămânii ca mama lui să îl salveze.

***

Simțind o lovitură constantă în partea laterală a corpului, ca un ceas, Chaisai crezu că visează, așa că o ignoră la început, până când un braț îl lovi în partea laterală a capului, trezindu-l.

Uitându-se în stânga sa, îl văzu pe Dao zvârcolindu-se înainte și înapoi, scoțând sunete de parcă suferea.

Alarmat, Chaisai se gândi că cel mai bun lucru de făcut era să-l trezească. Îi atinse fruntea și aceasta ardea.

Scuturându-l, îi spuse:

– Dao, trezește-te!

Dao începu să se zbată mai tare, așa că Chaisai se ridică și se duse în baie să ia o cârpă rece. Revenind, puse cârpa pe capul lui Dao și îi șopti:

– Liniștește-te, Dao. O să fie bine. Eu sunt aici.

Ca o mantră, Chaisai repetă acest lucru până când Dao începu să se liniștească.

Odată ce acesta se liniști și nu se mai zbătu, Chaisai continuă să-l șteargă cu apă rece. Fu nevoie de ore întregi și de mai multe vizite la baie până când febra lui Dao dispăru. Epuizat, Chaisai se întoarse în pat și cedă.

***

Anchara își șterse gura însângerată cu un prosop de hârtie umed, furios că fusese lovit chiar de fiul partenerului său de afaceri. Îl recunoscuse pe Chaisai de la evenimentul Sukhumvit Pharmaceuticals.

Derulându-și pe telefon contactele până găsi numărul de care avea nevoie, apăsă butonul de apel, așteptând ca linia să fie preluată.

– Doctore Chen.

– Bună ziua Khun Anant, totul este în regulă? În mod normal, nu sunați atât de târziu în noapte.

Ciupindu-și podul nasului, el răspunse:

– Nu! Nu e totul în regulă. Fiul tău m-a pocnit în față în seara asta!

Gâfâind, Dr. Chen spuse.

– Ce! Fiul meu? Unde l-ați cunoscut pe fiul meu?

– Asta nu este important. Să știi doar că fiul tău m-a împiedicat să obțin ceva ce îmi doream. Mă aștept să te ocupi de asta!

Suspinând adânc, Dr. Chen spuse.

– Voi avea grijă de asta! Îmi cer scuze în numele fiului meu.

– Ai grijă să o faci!

Anchara închise, aruncă prosopul de hârtie însângerat la gunoi și ieși din baie în căutarea gărzilor sale de corp pe care să le certe.

Uitându-se la telefonul său, doctorului Chen nu-i venea să creadă îndrăzneala lui Anchara. Zâmbind, își spuse că îl va face pe Anchara să plătească pentru că îi vorbise ca unui nebun. Era doar o chestiune de timp.

***

Soarele care se strecura printre jaluzele și arunca lumină pe fața lui Chaisai îl trezi. Clipi încet și-și frecă ochii.

Corpul de lângă el încă dormea. Chaisai privea cum pieptul lui Dao se ridica și  cobora, întrebându-se cum poate cineva să arate atât de frumos în timp ce este bolnav.

Chaisai refuză să recunoască bătăile inimii sale. O puse pe seama trezirii. Punând mâna pe fruntea lui Dao, observă că febra dispăruse deja.

Suspinând ușurat, se ridică și decise să-i facă lui Dao o supă Tom Yum[1], sperând că îl va face să se simtă mai bine.

Când puse supa pe noptiera lui Dao, telefonul lui Chaisai începu să sune și ieși din cameră pentru a nu-l trezi pe Dao, văzând că îl sună tatăl său.

Nu voia să aibă de-a face cu tatăl său, dar știind că dacă nu răspunde va crea probleme, Chaisai răspunse totuși după al treilea apel.

– Alo.

– Chaisai. Vino acasă, trebuie să vorbim, îi ordonă tatăl său, fără măcar să-l salute.

Simțindu-se defensiv, Chaisai răspunse:

– Pentru ce? Sunt ocupat!

– Te aștept aici într-o oră,  îi ordonă tatăl său și închise.

Simțindu-se foarte agitat, dar știind că nu-și poate sfida tatăl, se întoarse în cameră și se îmbrăcă. Înainte să plece, se uită la Dao care dormea.

Sper că se va simți mai bine în curând.

Înainte să plece, îi trimise lui Dao un mesaj în care îi cerea să îl contacteze imediat ce se trezește.

Ajungând la casa părinților săi, fu condus imediat de menajeră în biroul tatălui său. Dr. Chen stătea în spatele unui birou din mahon. Expresia lui era stoică, era clar supărat și Chaisai nu avea nicio idee de ce.

Înainte ca Chaisai să poată intra în cameră, tatăl său se ridică de pe scaun și se îndreptă spre el.

O bufnitură puternică răsună în cameră, prinzându-l pe Chaisai cu garda jos.

Acoperindu-și fața, se uită la tatăl său cu atât de mult dispreț încât era palpabil.

– De ce m-ai lovit? întrebă Chaisai plin de reproș.

– Lasă-mă să te întreb același lucru. De ce l-ai lovit pe Khun Anant? spuse tatăl său fără să dea înapoi.

Stăteau față în față ca niște păuni mândri pregătiți pentru o luptă teritorială.

– Oh, nenorocitul ăla bolnav? Da, l-am pocnit! spuse Chaisai mândru în fața tatălui său.

Îndepărtându-se, tatăl său replică:

– Explică-mi ce-l face să fie un nenorocit bolnav. Ia loc!

Dr. Chen nu se grăbi să se întoarcă la biroul său, ca un om care nu voia să audă ce are de spus fiul său și care simțea un pic de regret pentru că-și lovise copilul fără să asculte versiunea lui.

Chaisai merse și mai încet spre locul său, simțindu-se deranjat de această întâlnire. În cele din urmă, luând loc, îi povesti tatălui său tot ce se întâmplase la club, fără a cruța niciun detaliu. Tatăl său ascultă totul și îi spuse:

– O să am eu grijă de asta. Dacă îl mai vezi pe Khun Anant, mergi în direcția opusă, nu te pune cu el!

– Tată, nu știu cu ce ești tu obișnuit, dar nimeni nu este mai presus de lege. Aș fi putut cu ușurință să-l închid pe Khun Anant în acea noapte. El ar trebui să fie recunoscător că tot ce am făcut a fost să-l lovesc. Chiar și pe tine te-aș putea închide acum pentru că m-ai lovit. Înțelege că sunt detectiv, iar jurământul meu este mai important pentru mine decât relațiile tale. La revedere!

Chaisai se ridică și ieși din biroul tatălui său fără să se uite înapoi.

***

Trezindu-se după o noapte agitată, Dao se întreabă când îl părăsise Chaisai. Luându-și telefonul de pe noptieră, văzu un mesaj de la Chaisai în care îi cerea să-i trimită un mesaj când se trezește, așa că exact asta făcu.

Dao: Hei, m-am trezit. Mulțumesc că ai rămas cu mine și mulțumesc pentru mâncare.

După câteva minute, se auzi un beep.

Chaisai: Cu plăcere. Cum te simți?

Dao: Mai bine. Sper că nu am deranjat prea mult.

Chaisai: Categoric nu. Mă bucur că am putut fi acolo pentru tine, partenere. Mănâncă și apoi odihnește-te, am ceva important de discutat cu tine mai târziu.

Dao: Bine, vorbim în curând.

Dao mănâncă supa Tom Yum cu un zâmbet pe față. Pentru prima dată după mult timp se simțea îngrijit, și încă de o persoană despre care nu credea că era posibil.

Poate că Chaisai nu este atât de rău până la urmă.

A doua zi, Chaisai bătu la ușa lui Dao. Era atât de încântat să-l vadă. Prin vene îi curgea un entuziasm pe care îi era greu să-l stăpânească.

Dao deschise ușa arătând atât de frumos încât aproape că îi tăie respirația lui Chaisai. Ridicând o pungă pe care o ținea în mână, Chaisai spuse:

– Am hrană pentru invalid.

Luând punga de la el, Dao răspunse:

– Intră și îți mulțumesc. Deși eu nu sunt invalid.

Lăsându-și pantofii la ușa de la intrare, Chaisai îl urmă pe Dao în apartament și la masa din bucătărie. Scoțând conținutul din pungă, Dao văzu că Chaisai îi adusese Tom Ka Gai.[2]

– Mulțumesc pentru mâncare, spuse Dao și zâmbi cu frumosul său zâmbet cu gropițe.

Scuturându-și capul pentru a se elibera de gândurile care îi roiau prin minte, Chaisai răspunse:

– Cu plăcere.

– Deci, despre ce voiai să-mi vorbești? întreabă Dao în timp ce înfuleca cu lingura o parte din supă și pui.

– A, da. Înainte să se întâmple totul la club, tipul ăla vorbea cu patronul și arăta spre tine. Mi-a activat simțurile de detectiv. Se pare că are un fel de influență asupra proprietarului clubului tău.

– Așa cred și eu pentru că Asnee a spus că nu-l poate refuza. Tipul ăla era și foarte agresiv, ca și cum ar fi obișnuit să obțină ce vrea. Nu este nimic mai mult decât un ciudat bogat, spuse Dao cutremurându-se.

Dând din cap în semn de aprobare, Chaisai răspunse:

– Chiar este, dar cred că e mai mult de atât.

Mestecă mâncarea înainte să vorbească:

– Mai mult decât atât? întreabă Dao.

– Hm. Știu că poate fi exagerat, dar crezi că ar putea avea vreo legătură cu disparițiile stripteuzelor? se întreabă Chaisai.

– Orice este posibil, dar înainte de a sări cu astfel de acuzații trebuie să investigăm, și… în liniște, îl sfătui Dao.

– Sunt de acord. Dar am nevoie ca tu să fii în siguranță. O persoană ca asta nu știe ce înseamnă nu. Nu vreau să fii rănit.

Punându-și lingura pe masă, Dao își înfășoară instinctiv brațele în jurul corpului și spuse:

– Știu prea bine.

– Ce vrei să spui?

Lui Chaisai i se ridică părul de pe corp odată cu afirmația lui Dao. Știa că era mai mult decât îi spunea.

Dând din cap, Dao răspunse:

– Nimic, nu-ți face griji.

Schimbând subiectul, îl întrebă pe Chaisai dacă va veni mâine la club.

Zâmbind, el răspunse:

– Unde altundeva aș putea fi decât acolo unde este partenerul meu?

Această afirmație încălzi inima lui Dao și o făcu să înceapă să bată repede. Orice se întâmpla acum între ei îl făcea să se simtă bine și Dao nu voia să se gândească prea mult la asta.

***

Chaisai așteptă ca Dao, sau mai bine zis Siren să urce pe scenă. Localul era plin, dar el încă nu-i văzuse pe proprietar sau pe Khun Anant. Uitându-se la ceas, mai avea de așteptat aproximativ cinci minute.

Mă întreb ce ținută va purta în seara asta.

Chinuindu-se pe sine, știa că îi plăcea să-l privească pe Dao dansând la bară. Nu voia să recunoască asta în sinea lui, dar recunoștea că avea o slăbiciune pentru Dao pe bară. Se întrebă cât timp va reuși să țină această constatare pentru el.

***

Terminându-și machiajul, Siren era gata să urce pe scenă. Era foarte încântat să-l vadă pe Chaisai privindu-l. Observase pofta din ochii acestuia în timp ce dansa înainte. De asemenea, observase că deveniseră mai apropiați de alaltăieri noapte, când Chaisai avusese grijă de el.

***

Lăsându-și gândurile să zburde în voie, Siren fredona pentru sine în timp ce își aplica ultima parte a machiajului. DJ-ul anunță că numărul său va începe în cinci minute, așa că el își mai verifică o dată ținuta și se consideră gata de plecare. Înainte să poată urca, inamicul său Sunny coborî scările, dar ceea ce era mai rău era faptul că nu era singur. În spatele lui se aflau două gărzi de corp puternice, proprietarul clubului și tipul acela.

Panicat, Dao începu să se retragă. Încearcă să ajungă la telefonul său pentru a-l alerta pe Chaisai, dar înainte să apuce să îl ia, bărbatul acela veni spre el și îl împinse în cabină.

Rânjind, el spuse:

– Chiar credeai că nu mă voi mai întoarce? Ți-am spus că am cheltuit o grămadă de bani și am venit să-mi iau banii. Prindeți-l!

Cele două gărzi de corp îl apucară pe Siren și acesta începu să lupte din toate puterile sale. O lovitură de karate aplicată unuia dintre bodyguarzi îl făcu să se sufoce și să se țină de gât. Celălalt aruncă un pumn pe care Siren îl evită și îl lovi în boașe, făcându-l să cadă în genunchi. Folosindu-se de distragerea atenției pentru a încerca să-și ia telefonul, Siren îl ridică, dar înainte de a putea trimite un mesaj, fața îi fu izbită de măsuță, făcându-l să leșine.

– Ridică-l și hai să plecăm de aici! spuse Khun Anant.

– Cum rămâne cu banii mei? Îmi iei cel mai bun stripper. Nu asta a fost înțelegerea, Khun Anant! ceru socoteală Asnee cu vocea lui plângăcioasă.

Khun Anant îi făcu un semn gărzii sale de corp, iar imediat după aceea Asnee fu doborât. Trecând peste el, Khun Anant îi dădu lui Sunny niște bani pentru că-l ajutase cu Asnee și plecă cu un Dao prăbușit pe umărul gărzii sale de corp.

[1] Tom Yum e o supă mixtă thailandeză. Ingredientele de bază sunt lemongrass , frunze de lime kaffir , usturoi , suc de lămâie , sos de peşte şi ardei iute zdrobit

[2] Supă consistentă de pui cu lapte de cocos și lemongras