STABILITATE
Arian rămase nemișcat câteva clipe, ascultând respirația liniștită a Arianei și foșnetul subțire al hârtiei origami: crizantema opal de pe noptieră vibra ușor în curentul cald al aerului. În casă mirosea a lemn ceruit, a ceai verde și a pământ reavăn cu miros de iarbă cosită, semnătura calmă a lui Arian. Feromonii lor erau ca două linii melodice care se apropiau fără să se atingă încă, pregătindu-se de refren.
Zilele următoare se scurseră ca un preludiu. Arian primise zece zile libere ca „îngrijitor principal” și transformase apartamentul într-un cuib liniștit: perdele trase pe jumătate, lumini calde, ceainicul mereu pe foc, supă bogată pe aragaz. Ariana mânca mult cu o poftă bună, curată, copilăroasă, și la fiecare farfurie goală, Arian simțea cum în el se împletește ușurarea cu panica. Nu știa cum va reacționa când valul avea să-i lovească pe amândoi. Știa doar că o iubea.
Ariana părea să-și fi uitat frica de Tam Tahal ca și cum o ușă din minte s-ar fi închis, lăsând în urmă doar un culoar scăldat în lumină. Se trezea zâmbind, se oprea în pragul bucătăriei ca să-l privească pe Arian cum toarnă ceaiul „în fir subțire, să-i auzi cântecul”, apoi izbucnea într-un râs cu sunet de clopoțel.
Într-o dimineață, ea nu mai apăru în bucătărie. Arian urcă la primul etaj. Dormitorul era plin de lumină, iar pe pat…hainele lui, toate: cămăși, pulovere, tricouri, șosete parfumate discret a detergent și piele. Ariana cânta în șoaptă, mutând umerașe ca pe niște păsări cuminți și recita cu ochii strălucind haiku de Shiki:
– Ploaie de primăvară…
Pe marginea ferestrei
O baltă de cer.
Apoi altul, abia auzit:
– Printre ierburi
Vântul adună pașii
Unui cuib.
Îi aranjase hainele într-o ridicătură vastă, moale, care părea să respire. Când îl văzu în prag, își trecu degetele prin părul prins la spate, puțin stânjenită, puțin mândră.
– Uite, am pus aici… tot ce e al tău, rosti ea.
–Să fie cald. Să fie „noi”.
Inima lui Arian bătu tare, ca o tobă îmblânzită. Cuibul era un semn, o chemare, o promisiune. Dacă ea îl va duce de mână în el, atunci…era alesul… nu doar pentru acum, ci pentru totdeauna. Își aminti de vorbele doctorului, de sfatul profesional:
–O soție Omega trebuie marcată.
Dar ceea ce vedea în fața lui nu era o regulă, ci un cadou al vieții. El era singur de mulți ani și n-avea pe nimeni,
Pe la prânz, mirosurile din casă se intensificară: crizanteme opal care deschideau ferestrele aerului și pământ reavăn cu miros de iarbă cosită care venea din pielea lui Arian ca după o ploaie caldă. Ariana se mișca altfel. Grația ei avea o elasticitate felină și se purta ciudat. Îi atingea ușor umărul când trecea, își lăsa fruntea o clipă pe spatele lui, apoi dispărea râzând, îl privea direct în față ca și cum ar fi flirtat. Arian începea să-și piardă capul.
Căldurile sosiră a 4 -a zi de la incidentul cu Tam Tahal. Corpul Arianei era acoperit de lubrifiant dându-i un aspect sidefiu. Arian stinse toate becurile agresive și lăsă doar o lumină de lampă care doar înmuia marginile lucrurilor. În sufragerie, el aranjă ceaiul când simți aerul schimbându-se, ca atunci când se apropie o furtună blândă. Ariana intră pe vârfuri, cu ochii mari, lucioși. Îl măsură din cap până-n picioare, apoi i se lipi de cot, mângâindu-i mâneca. În timp normal nici n-ar fi îndrăznit să-l privească, darmite să-l atingă.
– Și a ceva… bun…a liniște caldă.
Arian se înroși până la urechi.
–Eu… doar am făcut ceai, rosti el, rușinat.
– Ba nu, râse ea încet.
– Ai făcut „acasă”. Simt pământul tău reavăn… și iarba cosită.
Se apropie încă un pas, împingându-l ușor spre colțul sufrageriei. Îi alinie gulerul cămășii, îi netezi pieptul cu palmele, își ridică privirea cu un curaj pe care el nu-l mai văzuse. Șoaptele ei erau ca un murmur catifelat, ademenitor.
– Îmi plac mâinile tale când tremură puțin. Îmi place vocea ta când mă strigi pe nume… Ariana. Îmi place cum te uiți la mine ca și cum ai ține lumea în loc.
Arian respiră scurt. Îi venea să râdă și să plângă în același timp. Se simțea mare și mic, flacără și arcadă de gheață.
– Ești… ești…atât de….atât de frumoasă, zise el în sfârșit, cu voce stinsă.
Era acum lipit de colțul peretelui și Ariana micșorase distanța dintre ei la câțiva mm.
– Și tu ești al meu, spuse ea, fără să clipească.
Se ridică pe vârfuri și-l sărută brusc…un sărut timid, profund, cu gust de ceai și dorință. Nu grăbit, nu înfometat, ci ca un sigiliu pus pe o scrisoare importantă. Arian închise ochii. Lumea din jurul lor deveni amețitoare. O rază de rațiune îi spuse să fugă de acolo, altfel va intra și el în rut. Și dacă era așa….Se prelinse pe lângă pereți și era gata să iasă, dar Ariana sări ca o felină sprintenă în plină vânătoare, reînchise ușa cu cheia și o aruncă în colțul opus.
–Unde voia să plece dragul meu soț?
Când Ariana îi prinse degetele, el nu se mai împotrivi. Îl trase ușor, aproape dansând, pe coridor, în timp ce murmura haiku de dragoste. În dormitor, cuibul îl aștepta: vast, moale, cald, făcut din toți anii lui, din mirosul lui, din hainele lui, din mirosul ei, din hainele ei. Ea se opri în prag și, cu aceeași veselie de mai înainte, îi șopti:
– Intră.
Văzându-l construit cu grijă și cu o anumită finețe, Arian înțelese. Ea îl alesese. Era aici, ținându-l strâns de mână și zâmbindu-i. Făcu un pas și fu în cameră. Știa că de aici încolo, pentru cel puțin trei zile, vor forma un singur corp. Punând acel pas și închizând ușa în urma lor, ei lăsau afară reguli nescrise, lumea nebună și crudă în care trăiau, temerile, spaimele și mai ales …îndoiala. Dacă el, Arian Perth, se găsea acum aproape de cuibul femeii lui Omega, asta însemna că Ariana împărtășea cu el totul. Se simți atât de fericit, în abdomenul inferior fremăta ceva, trupul îi fremăta și inima o luase razna. Ariana, care de obicei era pudică și foarte timidă, intrată în călduri, devenise frenetică. Trăgea de hainele lui cu nerăbdare în timp ce-l mirosea pe toate părțile. Arian se reținea încă, dar știa că va intra în rut cât de curând.
O prinse ușor de mâini.
– Ariana, mai încet, știi ce se va întâmpla, nu?
Ariana își trase mâinile și continuă dezbrăcarea vorbind parcă mecanic, mai mult interesată de ceea ce se ascundea sub haine decât de avertismentul lui Arian.
–Știu, știu, dragule, am învățat la școală. Of, nu reușesc să deschei pantalonii. De ce te-ai îmbrăcat cu lucruri atât de dificile ?
Pipăit de ceva timp și aproape gol, Arian devenea tot mai îmbătat de parfumul corpului femeii aceleia care se pregătea să-l aleagă pentru o viață întreagă. Preluă comanda de bărbat Alpha în plină ascensiune către rut. Corpul soției lui se dezvălui sub atingerile lui domoale. Era un decalaj enorm între frenezia femeii Omega și calmul bărbatului Alpha. De mai multe ori Arian o prinse în brațe pentru a o încetini. Sub zbaterile ei neîncetate, părul auriu i se desprinse din strânsoarea cocului și se revărsă acoperindu-i goliciunea sidefată. În aer, straturi de pământ proaspăt, care respirau arome de iarbă umedă, începeau să răsară înconjurându-i ca o zi de toamnă dulce. Se apropia momentul ca acele crizanteme opal să se înrădăcineze pentru totdeauna în spiritul și inima lui Arian. Era foarte emoționat și ținea să nu-și piardă cumpătul…încă… ținea să înregistreze cât mai profund momentul în care el, Alpha, îi dăruia lucrul cel mai de preț …marca definitivă.
Pământul reavăn cu miros de iarbă cosită continua să ademenească tulpinile crizantemelor opal. Feromonii unduiau ca două ape care se întâlnesc la cotul aceluiași râu și se simțea emoția, tandrețea, iubirea infinită. Ochii lui Arian se umplură de lacrimi…nu mai era singur.
În timp ce se așezară în cuib, o briză ușoară venită prin mica fereastră deschisă, atinse perdeaua și crizantema origami de pe noptieră foșni ca o petală vie. Dinspre bucătărie se mai auzi o dată cântecul ceainicului care fluiera ca un ultim haiku Shiki al casei:
În miezul serii
Două inimi își țes locul
Restul e liniște.
Cuibul era cald și primitor, corpurile fierbinți și dornice, aerul îmbălsămat, gata să ridice cele două suflete pe cele mai înalte culmi ale iubirii. Alungiți față în față se priveau fără cuvinte. Ariana îi luă fața în palme.
– Voiai să fugi? De ce? Nu vrei să-mi dai marca ta?
Arian puse un braț în jurul taliei femeii și o trase mai aproape, atât de aproape încât misterul vieții lui se lipi de centrul vieții ei.
Vocea lui vibră gravă:
– O vrei? Dacă da, ți-o ofer cu toate sentimentele mele înglobate în ea. Dar știi ce înseamnă dacă te voi marca definitiv?
Ariana se lipi și mai tare blocând falusul dur între coapsele ei.
– Știu. Vom aparține unul altuia și doar moartea ne va mai putea despărți.
El își lipi fruntea de a ei. Inima îi bătea tare, dar bătaia avea liniștea unui drum știut.
O strânse puternic în brațe ca și cum ar fi vrut s-o contopească total cu trupul lui. Se roti cu ea în cuibul Omega. Era acum deasupra ei, tot ținând-o înlănțuită cu brațele. Își făcu loc între coapsele ei. Era amețit de mirosul crizantemelor care acum răsăreau de peste tot: ceafă, încheieturi, pubis, păr. Începea rutul, trebuia să se grăbească, să muște înainte ca să-și piardă rațiunea. Corpul lui, cu mușchi bine conturați se arcui și cu o mișcare adâncă intră în lumea aceea magică pe care o visa noapte de noapte de când îi dăduse marca temporară. Fusese un drum lung și așteptarea fusese atât de dificilă. Fusese bântuit de incertitudinea relației lor, iar acum…toate temerile dispăruseră. Sub el, Ariana, bântuită de căldurile care erau acum prezente se undui și-i înconjură talia cu picioarele lungi pe care se vedeau urmele biciului lui Tam Tahal.
Un zâmbet se aprinse pe buzele femeii. Își înclină gâtul, nu ca o predare, ci ca o alegere. Feromonii lor explodară într-o armonie tăcută: ploaia de petale se scutură pe pământul reavăn ridicându-se ca aburul după o ninsoare topită.
Arian simți cum în ea se desface o ușă magică spre un loc în care nu mai intrase nimeni. Își așeză palma pe pieptul ei, ca să-i simtă ritmul, apoi își duse buzele la tâmpla Arianei. Aroma de crizanteme îl învălui, metalică și delicată, o flacără albă. Își găsi locul la curbura gâtului ei, un sanctuar mic, cald, viu. Se mișca în interiorul corpului fierbinte și falusul lui se lungise, se întărise, semn că rutul începea.
– Dacă mă oprești, mă opresc, spuse el.
– Nu te voi opri, răspunse ea.
Arian ezită doar o secună. Își înfipse promisiunea în glanda ei, adânc, dureros. Ariana avu o mișcare de recul, dar era prea târziu, incisivii lui Arian începuseră să pompeze veninul feromonilor. La început durerea fu atroce, ochii Arianei se măriseră și vru să urle cât mai tare, dar Arian îi astupă geamătul puternic cu buzele și limba care dansă în gură până i-o aspiră pe a ei. Unite așa, începură să se frece una de alta în ritmul mișcărilor corpurilor. Feromonii se răsuciră în jurul lor, iar în cuib se făcu o tăcere densă, plină, punctată de gemete erotice.
Corpurile dansau, Arian se ridicase și o ținea pe Ariana de șolduri posedând-o din ce în ce mai aprig căci rutul era în plină desfășurare și singurul gând era acum de a o copula, de a o umple de sămânța lui. Penisul lui începu să formeze nodulul care se umfla din ce în ce mai tare. Ariana era prinsă de convulsii, orgasmele se succedau, simțea falusul lui Arian nu ca pe un invadator ci ca pe o multitudine de lumini erotice. Când nodulul se formă complet, rămase blocată și în momentul în care Arian ejaculă, în jurul lor, crizantemele prinseră rădăcini de toate culorile și se agățară adânc în straturile cu pământ care lăsau să respire o iarbă proaspătă , verde, netăiată. Le puteai „auzi” cu sufletul: mici foșnete, mici legături, mici adieri care își găseau drumul unele către altele. Pământul îl duse pe Arian mai adânc în el însuși, iar crizantemele o duseră pe Ariana mai sus, în lumină, și la mijloc se întâlniră.
-Arian….suntem suflete pereche…
– Suntem…iubito…
Marca pulsa: un inel cald, viu, în care se strânseseră toate încercările lor, toată spaima trecută și toată răbdarea. Aerul era încărcat de miros de corpuri, de vegetație și de multă iubire. Făcură dragoste ore întregi, totul era un vârtej de feromoni, de transpirație, de lubrifianți, crizantemele scuturaseră în tot acest timp petale, mii, care acoperiseră pământul tăcut într-un semn de apartenență totală. Acum, pământul fusese ancorat între milioanele de rădăcini de crizanteme , fără posibilitate de a se mai desface.
În jurul celor două suflete pereche, hainele-cuib păstrau căldura, iar ferestrele aruncau pe pereți lumini blânde. Crizantema origami de pe noptieră foșni ca o petală vie, confirmând legământul. Arian își așeză fruntea pe fruntea ei. Bătaia inimii lui prinse pasul inimii ei, apoi invers, și nimic nu se mai putea desprinde.
– Te iubesc, îi spuse, în sfârșit, cu glasul acela care nu se mai putea întoarce din drum.
Ariana închise ochii și zâmbi.
– Atunci lasă rădăcinile să crească. Nu te teme, nu te vor sufoca…pentru că și eu te iubesc.
Se iubiră timp de trei zile, cu feromonii țesând între ei o dantelă invizibilă de crizanteme opal înfipte în pământ reavăn cu miros de iarbă proaspătă, până când noul lor „noi” se făcu complet, rotund, de nedespărțit. Iar când în sfârșit se liniștiră, respirațiile lor semăna cu un haiku Shiki nerostit, scris în aerul casei:
În răsuflarea ta
Rădăcinile cresc, cresc
Și nu se mai desfac.
…………………
Arian terminase concediul. Era prima zi când Ariana rămăsese singură acasă. Postase pe stradă un agent , dar tot nu era liniștit. Auzise că Aris și Cristina Preecha se lăudaseră că fata lor tot se va căsători cu Tam Tahal, indiferent dacă fusese sau nu, marcată. Chao Preecha nu punea probleme. Îi felicitase și trimisese un coș enorm cu fructe. Ramanan trecuse repede să-i vadă și adusese o grămadă de veselă, tacâmuri și cutii cu ceaiuri rare. Fu scos din marea de gânduri de soneria telefonului.
Era agentul de poliție.
–Domnule căpitan, doi adulți Alpha, bărbat și femeie au sosit într-o limuzină albă. Cred că sunt socrii d-voastră. Au intrat în casă, dar soția d-voastră n-a dat acordul. Situația e tensionată.
– Rămâi pe poziție, sosesc acum.
Ajunse „într-o clipită”, cu pașii mari ai cuiva care își cunoaște direcția. Ușa era întredeschisă. Înăuntru, aerul vibra ca o sârmă întinsă: feromonii grei ai lui Aris, cu miros de terebentină, se doreau opresivi, agresivi și formaseră un fel de zid pentru a o supune pe Ariana. Doar că zidul se izbise de un altul, format dintr-o rețea de flori și pământ reavăn cu miros de iarbă proaspătă. Acesta absorbea presiunea giganticului Aris împiedicându-l să poată pune mâna pe Ariana. Marca definitivă fremăta invizibil între pereți, întărind casa ca pe o fortăreață vie.
Ariana, cu mâinile strânse la piept, privise tot timpul spre ușa de la intrare. Când îl văzuse pe Arian, respirația i se așeză.
Așezați la masa din sufragerie, Aris și Cristina Preecha se întorseseră, rigizi, ca două statui. Aris avea maxilarul încordat; Tora își ținea poșeta cu două degete, ca și cum ar fi fost într-un loc contaminat.
– Domnule Preecha, doamnă Preecha, rosti Arian calm, punând legitimația pe masă.
– Ce vânt vă aduce pe la noi ? După câte văd și simt, ați pătruns fără consimțământ în domiciliul nostru și ați exercitat presiune feromonală asupra soției mele.
Arian avea o atitudine extrem de pacifistă, vocea îi fusese domoală, ca și cum ar fi povestit o poveste unor copii.
Aria își drese vocea, gata să lovească din cuvinte.
-Soția ta?De unde până unde ? N-am dat acordul. E copilul meu. O luăm acasă.
– Fiica d-voastră e majoră și acum e marcată definitiv.
Aris se ridică în picioare.
-Marcă definitivă ? A cui ? A ta ? Niciodată. Tu ești un pârlit de polițai de rahat. Te zdrobesc doar cu un deget, dacă vreau. Cât despre Ariana, ea va veni cu noi, vom scoate marca aia și se va căsători cu Tam Tahal. Sunt în joc sute de milioane de lire sterline.
Arian nu ridică tonul și nici feromonii. Doar îi lăsă să curgă încet ca să stingă focul nevăzut.
-Situația e simplă, domnule Preecha. Recit legea, ca să fie limpede:
Art. 112 „Efracție de domiciliu aparținând unui funcționar public în exercițiu”: intrare fără mandat sau consimțământ, pedeapsă 2–5 ani închisoare și interdicția de a ocupa funcții în administrație sau consilii medicale pe 3 ani.
Art. 214 „Agresiune feromonală asupra unui Omega marcat”: emitere intenționată de feromoni opresivi cu potențial de vătămare ori constrângere, pedeapsă 1–3 ani ori amendă între 50.000–150.000 lire și ordin de restricție obligatoriu.
Art. 214¹ „Tentativă de înlăturare a unui marcaj definitiv fără consimțământul perechii”: faptă asimilată vătămării corporale grave, pedeapsă 3–7 ani, plus revocarea drepturilor familiale.
Art. 89 „Protecția mărcii definitive”: marca e inviolabilă, orice intervenție medicală neconsimțită constituie delict de grad II și se pedepsește cu închisoare pe viață.
Aris își roase buza. Cristina își roti privirea prin casă, tăioasă.
– Aici locuiește ea? În… asta? făcu un gest vag spre interiorul casei.
–Ariana a avut întotdeauna menajere, o casă mare. Nu înțeleg cum a putut…să… cu un coate-goale.
Arian înclină capul, impecabil politicos.
– O casă e mare când încape iubirea și cinstea.
Aris trasedin buzunar un carnet de cecuri.
– Mda…ia să vedem cum stăm cu iubirea.
Scrise repede și împinse un cec pe masă.
– Cinci milioane. Îi iei, ea pleacă cu noi. O operăm, scoatem prostia aceea de marcă. Apoi se căsătorește cu Tam Tahal.
Arian ridică între două degete cecul, fără să se uite, și i-l împinse înapoi cu aceeași mișcare lină cu care ar fi închis o carte.
– Soția mea nu e de vânzare.
Aris scoase alt cec…alb.
-Scrie tu suma. Orice sumă.
Arian zâmbi, scurt, și pentru prima dată își lăsă feromonii să se elibereze mai dens. Pământul reavăn umplu camera pentru a contracara orice urmă de opresiune. Aris clipi. Cristina își schimbă greutatea de pe un picior pe altul.
– Orice om are un preț, scuipă Aris.
Arian își întoarse palma și o întinse, ca pe o prezentare. Ariana, în prag, luminoasă, îl privea fără teamă.
– Am fost deja răsplătit de viață, spuse el liniștit.
– Iată prețul meu.
Aris râse scurt, fără umor.
– Dacă tu, țopârlanule, crezi că vei primi vreo moștenire… linge-te pe bot. O dezmoștenesc. Nu vei primi un sfanț.
– Nu mai avem nimic de discutat, replică Arian.
–Vă invit să părăsiți domiciliul. Acum. Și să nu mai reveniți fără invitație.
Își așeză din nou legitimația în fața lor, ca pe o oglindă.
– Pentru consemn: prezența voastră e deja raportată. Agentul de pe stradă a filmat intrarea, și sistemul din casă a înregistrat indicele de presiune feromonală. Dacă mai rămâneți, completez proces-verbal pe loc și solicit echipaj. Vă consider avertizați conform Art. 291 „Avertisment penal prealabil”: la reluarea faptei, reținere.
— Și încă ceva: conform Art. 90 „Integritatea mărcii conjugale”, orice tentativă de programare a unei intervenții medicale fără consimțământul perechii constituie instigare la delict.
Cristina își strânse buzele într-o linie subțire.
– N-o vei putea ține baricadată la infinit, șuieră ea.
– Lumea noastră nu te vrea.
Arian își ridică umerii, blând.
– Aici nu există nici o baricadă, există doar legătura nevăzută dintre soți.
Aris se ridică brusc. Pentru o clipă, aerul se strânse din nou, dar pământul reavăn al lui Arian înghiți surplusul ca o rădăcină adâncă ce stabilizează malul după ploaie. Aris înțelese, își trase sacoul.
Arian făcu un pas lateral, lăsându-le calea liberă spre ușă, fără teatru, fără triumf, dar cu hotărâre.
– Vă conduc.
În prag, Aris se întoarse.
– Nu s-a terminat.
-Pentru mine nici n-a început, răspunse Arian.
Ușa se închise cu un clinchet. Tăcerea care rămase în casă era plină, elastică. Arian se întoarse spre Ariana.
– Îmi pare rău că au intrat. Nu se va mai întâmpla.
Ariana dădu din cap. Îi luă mâna și i-o așeză, cald, pe locul mărcii.
– Nu pot să-ți promit că lumea lor se va opri din lovit. Dar îți promit că „noi” rămânem pe poziție.
Arian închise ochii o clipă, apoi ridică telefonul, scurt și rece: raport intern, notare incident, solicitare de ordin de restricție.
Când termină, se așeză lângă ea.
– Ceai?
– Da, zâmbi Arian.
– Și liniște. Din aceea din care crește rădăcini.
pe poziție … seară frumoasă Ana ..
wow..am rămas fără cuvinte ,scena lor de dragoste ,marcare .. șah mat…. foarte romantică frumoasă ,ești foarte inspirată , documentată , romantică ,ca sà pot comenta trebuie să știu ,cunosc emoțiile ,pot spune doar felicitări ..
de partea cealaltă ,,copii foarte buni ,părinți niste țopârlani ,avari după bani ,oameni de nimic …Arian un bărbat de pus la rană care are cuvintele la el,iar iubirea pe care o poartă pentru Ariana ii dă aripi și un motiv pentru care să lupte ,felicitări ,un capitol foarte romantic cu excepția ultimei părți
Trebuiau să apară și marțafoii, cu aerele de Înaltă societate
Minunat! Arian, ești perfect. Acasă, unde sunteți voi este acasă, o Ariana plina farmec și un Arian foarte protector și atent la nevoile soției lu. Îți aperi iubirea ca un leu, Arian. ❤️❤️
Îmi plac paragrafele unde Arian începe sa insire articole din legi, articole ce ar trebui sa ii avertizeze pe dobitocii aia de părinți.
Mulțumesc Ana ❤️❤️❤️
Arian este, după mine cel mai puternic și mai constant în iubirea lui. Va trebui însă să-și păzească spatele
Cu acest capitol chiar am rămas fără aer. Capitolul emană iubire în forma ei cea mai tandră și profundă. După momentele tensionate și suferințele anterioare, Arian și Ariana trăiesc acum, pentru prima dată, liniștea unui „acasă” comun. Fiecare gest, de la o masă împărțită până la un zâmbet sau o atingere, devine o dovadă a faptului că dragostea lor nu e doar pasiune, ci și grijă, acceptare și echilibru. Marca permanentă este o promisiune de neclintit. În acel moment, iubirea lor trece dincolo de cuvinte: devine o legătură a sufletului, un fel de jurământ mut, sigilat prin apropiere și încredere. Scena intimă nu este doar despre dorință, ci despre dăruire totală, despre curajul de a te lăsa văzut, vulnerabil, și de a aparține cuiva în întregime. Când părinții Arianei apar, cerând ruperea legăturii, dragostea dintre cei doi se transformă din fragilitate în forță. Arian devine un zid protector, iar Ariana își afirmă pentru prima dată libertatea de a alege cu inima. Este un moment care marchează maturizarea iubirii lor: dintr-o flacără timidă, ea devine o lumină stabilă, care nu se mai stinge în fața lumii. In opinia mea, intregul capitol 5 este o declarație despre puterea iubirii alese, nu impuse, o iubire care vindecă, unește și oferă curaj. Într-o lume care li se spune că nu au voie, Arian și Ariana își creează propriul univers în care iubirea este singura lege. Cât despre cuibul pregătit de Ariana, acesta este simbolul unei iubiri, o iubire care hrănește, alinând rănile trecutului. Cuibul Arianei era mai mult decât un loc, era o inimă deschisă. Fiecare pernă aranjată, fiecare pătura moale, fiecare urmă de parfum ușor din aer părea o mângâiere tăcută. Acolo unde odată fusese teamă, acum era pace; unde fusese singurătate, acum se năștea un „NOI”. Iti multumesc, Ana, ca ai dedicat intregul capitol celor doi, fara abordarea celorlalte doua cupluri. Arian si Ariana meritau ca acest capitol sa fie al lor 100%. Nota 10 cu felicitări pentru cum ai descris totul.
Am citit de 3 ori comentariul tău pentru că reflectă exact ce am vrut să exprim. Îți multumesc pentru cuvinte și timpul acordat cărții mele. ❤️❤️❤️❤️❤️
Banii foarte mulți îți dau putere și te fac să crezi că ai totul. Nu ai decât aroganță maximă, neînțelegere a vieții adevărate, prăpastie imensă față de orice sentimente omenești. Cum îi spune tatăl Arianei- N-o să vezi nimic din avere-pentru ei, asta e măsura vieții. Vor deveni ei, părinții Arianei și cei ca ei, conștienți că au o viață goală, fără sens? Oare pe patul de moarte vor realiza că au trăit degeaba? Căsătoria Arianei cu idiotul, le aduceau foarte mulți bani. Ca să facă ce și pentru cine? De neînțeles. Într-o altă perspectivă, poate că ar trebui și doctorul să se implice în protejarea surorii lui. Cel puțin sprijinul moral (arătat susținut și ferm) ar conta. N-am văzut nici o implicare a unui frate în viața celuilalt frate (în cazul ăsta, soră). Fiecare își vede de viața proprie și se pare că
nu-i interesează altceva. Să fie pervertiți deja? În lumea lor funcționează și la generația zdravănă la cap, principiul-frate, frate, dar,…! Altă trăsătură urâtă a acestei lumi. Dar, poate e numai o părere și s-or trezi să fie solidari până nu e prea târziu. Știe ea, doamna Ana.
Bucurie pentru marcarea definitivă. Mi-e drag de Arian de nu mai pot. Bărbat adevărat. Iubitor, protector, demn, curajos, puternic. Să aibe zile multe (a zis odată doamna Ana, răspunzând la un comentariu, că marcarea definitivă a Arianei înseamna că-și va semna condamnarea la moarte) și să treacă peste obstacole, îmi doresc. Semnătura aia să rămână cu termen de executare peste 100 de ani sau să se prescrie. La fel, știe ea, doamna Ana. Abia aștept continuarea. Să aveți inspirație și spor la lucru!
Lumea Omegaverse e specială, trebuie să uităm cum acționă sau reacționăm în lumea noastră. Chao Fah a prezentat urările de bine, dar nu se amestecă în viața surorii lui. Ea are acum un Alpha și chiar și mai înainte, Omega sunt la baza societății frate soră nu contează gradul de rudenie, contează genul.
cât de frumos a fost capitolul, Ana m-ai lăsat fără cuvinte,cuibul a fost făcut cu atât de multă dragoste iar marca permanentă i-a fost dată în mod atât de natural Arianei,acum sunt “noi” ….suflete pereche……o iubire imensă împărtășită de Arian și Ariana, păcat că nici măcar mama Arianei nu le este alături, m-aș fi așteptat ca mama ei să o înțeleagă si sa ii fie alături…….mulțumesc Ana ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Arian și Ariana meritau un capitol dedicat lor, Arian este unul dintre cele mai puternice personaje ale cărții. Mulțumesc pentru comentariu și pentru că mă citești
Arian este pentru Ariana ghidul de care sufletul ei avea nevoie, o busola care a ghidat-o spre vindecare și transformare. Iubirea lor este atât de profundă, legătură sufletească dintre ei s-a adâncit odată cu dăruirea totala, cu actul intim.
Cred că acest roman este pentru multe dintre noi refugiul literar, unde descoperim curaj, vindecare, iubire, care trece dincolo de orice bariere. Un roman care ne arată imaginea iubirii, din priviri pline de tandrețe, mâini care nu-ți dau niciodată drumul, brațe care îți dau încredere .
Mulțumesc!❤️❤️❤️❤️
Asa ar trebui sa fie iubirea. Cup’ul acesta e inspirat dintr un caz real. ❤️❤️❤️
Un capitol foarte frumos Cu toate sentimentele si trairile celor doi Acum Arian a vazut ca Ariana il iubeste cu adevarat si a putut sa-i dea marca lui .Parintii?Niste nesimtiti care raporteaza totul la foloase materiale Ma bucur ca i-a naucit cu putini feromoni si cu pachetul de legi.Nu cred ca se vor lasa pagubasi asa de repede dar acum ei sunt o familie iubitoare care vor lupta impreuna Multumesc
Aris nu va renunța…
Ei…asa mai vii domnule de acasă…iată că acum legile astea omegavese sunt bine venite….ce frumos a fost pus la punct Aris….cum era el pregătit sa și cumpere fata…și cotohârla aia …aia de se cheamă mamă…ăștia doi sunt un blestem pentru copii lor…trăiesc pentru bani …s-o cum le a dat Aris de frumos peste bot cu legile …ha…ha….ce bine ca nu a demisionat…..
…lumea lor cică…hm…nu ..nu…
…lumea voastră dragi soți Preecha nu va fi niciodatâ demnă de Ariana…..sau de ceilalți 2 copii ai voștri….
…și chiar mă întreb…2 nenorociți lacomi și insensibili ca voi , cum au putut zămislit asa niște copii minunati.. …oameni minunati…!!!
Frumusețea Arianei vine nu doar din trăsăturile fizice …ea este frumoasă din fiinta ei…din puritatea și gingășia cu care dorește sa și trăiască viata…sa și trăiască iubirea …sa clădească un * noi* cu omul pe care ea il simte ca sufletul ei pereche ….
Arian a devenit centrul Universului ei…
el …pământul reavan udat de ploaia iubirii pentru ea…
….suspendat între dorința de a o marca și teama ca ea sa nu l va accepta …sau
sa nu regrete cumva …cândva….dar nu ……
atunci când crizantemele umplu tot spațiul și timpul …el…Arian…. își daruieste tot sufletul inundat de iubire pentru ea….și îi lasă semnul trecerii … semnul sadirii adânc si pentru totdeauna al crizantemelor gingașe în pământul ravan primitor devenindu le grădinar și înger păzitor pentru toată viața lor…
În cuibul dragostei lor au făcut un jurământ de iubire …Arian și Ariana știu ca vor fi împreunâ manâ în mână pentru totdeauna……ei doi tinându se de mana știu ca au câștigat cea mai mare bogăție….
<>….asta le este de ajuns pentru a fi fericiti …
în sfârșit crizantemele udate de ploaia iubirii au prins rădăcină în pământul reavan cu miros de iarbă proaspătă ….!!!
Ana te iubesc …în capitol ca un imn închinat iubirii…purității.. haiku lui…și cu aroma de ceai fierbinte…ca iubirea…!!!
Așteptăm comentariul tău. Într adevăr, un om al iubirii și ma bucur ca ești fericita
Eu nici nu mai am ce completa la toate comentariile de mai sus care au exprimat exact ce simt și eu.
Un capitol dedicat numai lui Arian și Ariana în care iubirea lor a ajuns la maturitate și forță.
Sunt convinsă că Aris și Tam nu vor renunța ușor dar sper să ai milă de Ariana și să nu o faci să sufere.
Felicitări pentru această carte, este extraordinară și îți mulțumesc ❤️❤️❤️
O răzbunare va veni. Cei doi Alpha știu ca n au ici o sa sasa l învingă pe Arian direct.
Deci… Dar va fi happy ending
.
Ce capitol minunat…un Arian mai dulce decât orice dulce, îndrăgostit peste măsură, dar ușor reticent, ne dorind să o ofenseze în vreun fel pe Ariana, însă aceasta, odată intrată în ciclul căldurilor, devine altă persoană, îl tachinează pe Arian, îl curtează și îl face să își piardă capul…el îi oferă marca permanentă pentru că Ariana și-o dorește mai mult decât orice, pasiunea și legătura dintre ei este mistuitoare, o iubire pentru o viață, și-au rostit jurămintele și sunt sigură că vor lupta cu propria lor viață, să rămànă înpreună….oricum, Ariana, ar fi ieșit moartă, dacă ar fi căzut în mâinile lui Tan, așa că ar prefera să moară de mână cu omul pe care îl iubește și care o iubește, la rândul lui…sunt sigură că nu îi vei lăsa să aibă un sfârșit tragic și va fi cu happy end, dar până acolo, vor fi încolțiți de aceste hiene, printre care și proprii părinți….offf, offff.,…
Mii de mulțumiri, dragă Ana!
❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Ai prins bine șirul povestii. Arian și Ariana, the Best of the best❤️
Banii foarte multi tind sa acapareze bunul simt al persoanelor ,sa uite ca totusi chear daca sunt parinti nu au dreptul sa devina atat de intruzivi si sa se amestece in dorintele copilului lor. Ariana are noroc mare cu Arian care este puternic atat mental cat si fizic ,stie sa interpreteze legile perfect si cel mai important nu se lasa dominat santajat de parintii Arianei. Cel mai frumos a fost curtarea, tachinarea dintre cei doi, joaca accea frumoasa si copilaroasa care a dus evident la marcarea Arianei cu multa multa iubire si daruire asa cum este normal. Tan nu isi are rostul intre cei doi dar prostia si rautatea uneori isi face loc cu forta sper din suflet sa ii tina piept si sa ramana in viata. Multumesc Ana foarte frumos si cu multe invataminte. Pupici.
Fiecare capitol are fraze cheie cu douyă înțelesuri care te fac să vezi mai departe de povestea în sine. Mulțumesc pentru lectură și comentariu
Un capitol care incepe cu romantism impartasit de cei doi soti, apoi trei zile de dragoste si marcare permanenta, ca in final sa apara doua fiinte negre la suflet incercand sa stearga toata aceasta iubire si sa-si vanda, din nou, fiica!