Omegaverse-Iubiri nepermise Capitolul14

DECIZII

MOTTO:

Lasă-mă să respir…să respir…să te respir…

Puternicul magnat Aris Preecha își sărbătorea ziua de naștere.

Petrecerea se ridica la rangul unui spectacol al opulenței. Vila din suburbia de lux era împodobită cu șiruri infinite de lumini calde, iar grădinile ardeau de parfumuri rare, aduse special pentru seara aceea: orhidee albe, iriși mov și crini imperiali. Invitații soseau în limuzine negre, unul câte unul, într-un alai de rochii lungi, smokinguri scumpe și bijuterii care sclipeau sub candelabrele din cristal de Murano.

În saloanele largi, mesele erau încărcate cu delicatese greu de numit: homari glasați în unt, foie gras așezat pe mini-brioșe, somon afumat servit pe farfurii de argint, prăjituri franțuzești cu foi subțiri de aur comestibil. Într-un colț, orchestra de jazz cânta discret, saxofonul și contrabasul împletindu-se într-o atmosferă sofisticată.

Familia miliardarului Tahal își făcu intrarea ca pe o scenă: însoțit de soție, de două dintre surori și de fiul lui Alpha, Tam. Înalt, impunător, cu părul negru lung lăsat liber pe umeri, cu ochii oblici, negri, Tam atrăgea instantaneu privirile femeilor. Ochii lui însă nu aveau căldură, ci o cruzime latentă, un fior de prădător care îi făcea chiar și pe bărbați să se ferească din calea lui. La sosirea lor, Aris le veni în întâmpinare lingușitor, invitându-i la masa lui. Totul era calculat. Cu câteva săptămâni în urmă Aris se întâlnise cu miliardarul Tahal și puseseră țara la cale. Acesta avea un fiu Alpha, frumos de cădeai pe jos văzându-l . Aris avea o fată Omega bine educată cu studii superioare și foarte docilă. După 3 ore de discuții și concesii de o parte și de alta, un contract de căsătorie fusese semnat de către cei doi tați, contract care îl făcea pe Aris Preecha mai bogat cu 100 de milioane, Ieși de acolo cu surâsul pe buze. Banii pe care îi investise în educația Arianei fuseseră rambursați și avea chiar o sumă care îl propulsa pe al doilea loc în topul celor mai bogați oameni de afaceri. Jubila, hehehe, Ariana fusese vândută exact pe suma cerută.

Oamenii râdeau, discutau, degustau bufetul de lux și din când în când lăudau organizarea direct către Aris care se umfla în pene ca un păun. La depărtare de tot acest vuiet permanent, într-un colț, Chao Fah bea un whisky Macallan și privea. Nu avusese nici o dorință să fie prezent la sindrofie. Ura această lume artificială care iubea doar banii, relațiile sociale, acțiunile în bursă și căsătoriile de conveniență. Tatăl lui, de altfel, nu avea prieteni, el avea parteneri de afaceri. El trecuse cu un buldozer al afacerilor chiar și peste proprii frați și surori, băgându-i în faliment și zdrobindu-i pentru a-și însuși acțiunile companiei părinților lor.

Era pe cale să atace un al doilea pahar când în fața lui se trezi cu tatăl său care era însoțit de un bărbat cărunt  și de o femeie de o frumusețe aeriană.

– Chao Fah, îți prezint pe cineva care e o somitate în materie de aparate medicale, unul dintre milionarii capitalei. S-ar putea să aveți puncte comune. Dă-mi voie să-ți prezint pe domnul Hal și pe fiica lui Alpha, Telma care e proprietara unui lanț de parfumerii de lux în capitală.

Chao Fah nu avu încotro și se ridică în picioare salutând și strângând mâinile celor doi.

Telma Hal era o femeie care părea trecută de 3o de ani, dar frumusețea ei făcea că anii deveneau doar un amănunt fără importanță. Femeia întârzie cu mâna în palma doctorului și privindu-l direct în ochi spuse cu un aer misterios?

–Domnule doctor, am auzit vorbindu-se în capitală de operațiile de succes pe inimă deschisă. Să știi că urmăresc toate actualitățile care sunt legate de tine. Sper să ne putem reîntâlni în „tete à tete „ undeva pe aici . Voi deschide în curând un mare magazin de parfumuri, în acest oraș. Te voi invita la inaugurare.

Telma făcu din ochi și râse zgomotos, aproape vulgar. Chao Fah simți un miros puternic de crini care aproape îl făcea să vomite. Ce făcea femeia aceasta? Elibera feromoni? Îndrăznea așa ceva?? Se dădu un pas mai în spate retrăgându-și mâna din cea a femeii. Nu o plăcea. Sub strălucirea hainelor de lux, a machiajului de calitate și a bijuteriilor de aur pur, ea părea o cucuvea care prevestea moartea.

– Mi-am permis să fac invitația pentru că știu că ești celibatar.

Domnul Hal râse din toate băierile.

– Domnule doctor Preecha, iart-o pe fiica mea. E un Alpha, e foarte îndrăzneață. Eu cred că ți-a pus gând rău, hahahaha! Dar și eu cred că o alianță între familiile noastre chiar ar fi benefică. Cu banii pe care îi are,  fata mea îți poate cumpăra un  spital întreg.

Chao Fah nu răspunse și nici măcar nu zâmbi. El nu era interesat și se gândea doar să se întoarcă cât mai repede la spital și să recupereze fetițele din salonul lui Ramanan…și nu numai…voia să-și umple plămânii cu drogul acela fierbinte al feromonilor inspectorului. Era ca un fel de oxigen…un altfel de oxigen.

Erau orele 23 și fusese adus tortul, care era imaginea reprezentativă a vilei fastuoase a familiei Preecha.

Aris Preecha, cu zâmbetul său calculat, ridică paharul și spuse cu voce tare:

–Prieteni, apropiați-vă. Am un anunț important de făcut.

El făcu un semn familiei Tahal să se așeze la dreapta lui. Tam ateriză între Aris și Ariana.
– Prieteni, familia mea se mărește. Am bucuria să anunț logodna fiicei mele, Ariana , cu fiul distinsului meu partener de afaceri, Tam Tahal.

Sala izbucni în aplauze elegante și în urale, dar mama Arianei, înghețată, își încleștă degetele pe marginea mesei. Știa reputația lui Tam. Știa poveștile, șoaptele, femeile distruse lăsate în urma lui.

Ariana, în rochia ei de mătase verde pal, rămăsese încremenită ca o statuie de porțelan. Zâmbetul i se înțepenise pe buze. Când Tam își trecu mâna pe șoldul ei, strângându-i fesele cu o brutalitate ostentativă, un țipăt i se smulse involuntar. El râse zgomotos, îi trase o palmă grea peste fund și strigă cu jovialitate vulgară:
-Omega asta va da moștenitori sănătoși și frumoși. Ca mine!

Râsetele false din jur nu acopereau indignarea și rușinea care ardeau obrajii Arianei.

Dintr-un colț întunecat al sălii, Arian Perth urmărise scena. Invitat oficial ca agent de securitate pentru eveniment, își încleștă pumnii, dar își păstră calmul. Privirea lui însă o urmări pe Ariana, care se retrase discret, ca o umbră rănită, spre grădinile întunecate ale vilei. Simți nevoia de a o proteja și plecă pe urmele ei.

O găsi lângă un stejar bătrân, tremurând, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji.

-Ariana…

Ea ridică ochii tulburi care păreau smaralde ce explodaseră sub greutatea lacrimilor. Continua să plângă cu sughițuri, dar în clipa în care brațele lui o cuprinseră, totul se liniști. Feromonii lui, pământ reavăn și iarbă proaspăt cosită, se revărsară ca o adiere discretă. Ea inspiră adânc, aproape avidă, și se liniști puțin câte puțin.

– Ești… un Alpha, șopti ea, fericită că putea rămâne în brațele lui fără să-i cedeze corpul. Arian era până acum singurul Alpha nu o distrugea, ci o alina cu feromonii lui discreți.

Arian însă, simți un gol: nu putea percepe feromonii Arianei. Plasturele ei antiferomoni era bariera rece dintre ei. O ținu mult timp, cu răbdarea unui bărbat care își ascundea propria dorință, până când simți că e gata să piardă controlul. Se retrase ușor, ca ea să nu-și dea seama de acest lucru, apoi se reîntoarse în sala de recepții. Ariana reveni și ea, dar în hol dădu nas în nas cu Tam care o căutase peste tot. Văzând-o, el afișă fața bărbatului sigur de sine, o apucă de mână și o împinse într-un colț. Respirația lui mirosea a alcool, iar mâinile îi erau peste tot. Ariana simți amețeala unei crize de catalepsie.

– Ești a mea, Omega, fii ascultătoare, scuipă el printre dinți.

Încercă să o sărute cu forța în timp ce partea de jos se freca intimidant de centrul vieții ei.

Atunci vocea lui Arian, care surprinsese agresiunea Arianei de departe din colțul sălii de petreceri, tăie aerul Cu o calmitate rece:
– Domnule Tahal, scuzați-mă, tatăl dumneavoastră vă caută.

Tam înjură, dar nu se opri până nu-și frecă palma brutal pe sânii Arianei. Abia atunci se desprinse și plecă furios că fusese deranjat. I se sculase și o dorea sub el pe Omega asta care părea virgină. Gândindu-se la strigătele ei când o va bate cu cureaua îi veni deja să ejaculeze. Era frustrat, dar își spuse că era chestiune de 3 sau 4 săptămâni până o va supune. Ardea de nerăbdare.

După plecarea lui, Ariana se prăbuși, dar Arian o prinse la timp. O ridică și o duse în brațe ca pe un copil, la etaj, în camera ei. O așeză cu grijă pe pat, gata să plece, conștient de riscuri.

Dar mâna ei mică îi prinse degetele.
– Nu pleca… dă-mi…dă-mi…te rog…

– Ce să-ți dau? întrebă el, aplecându-se cât mai aproape de fața ei pentru a ânțelege.

Privirea ei verde, senină ca a unui lac liniștit și încărcat de nuferi, îl înlănțui.
– Lasă-mă să respir…să respir…să te respir…

Arian rămase mut. Ariana îi atinse gâtul… delicat, cu o finețe care îi întărea gândul că această femeie era excepțională.
– Simt mirosul tău de iarbă și pământ reavăn… E prima dată că pot să ating și să fiu atinsă de un Alpha.

Cu gesturi lente, el îi dezlipi plasturele de pe glandă. Aerul deveni dens, cald, aproape erotic. Deasupra lor, cei doi feromoni dansară o clipă căutându-se, apoi crizantemele opal se înfundară adânc în pământul reavăn respirând acea iarbă proaspăt cosită. Florile se deschiseră ca prin magie și îl loviră direct în piept pe Arian care o luă în brațe pe Ariana ca pe un nou născut. Grădina de toamnă, răspândea un parfum atât de emoționant încât ochii lui Arian se umplură de lacrimi. Prima lui soție fusese o femeie Omega puternică, cu un fizic plin de rotunjimi, foarte înaltă și care vorbea mereu tare. Părea mai degrabă o femeie Alpha decât una Omega. O iubise și fusese nefericit la moartea ei și a copilului abia născut. Fusese o iubire obișnuită ca a oamenilor ce se întâlnesc , se îndrăgesc și se căsătoresc. Dar această femeie Alpha…îl umplea de sentimente nemaiîntâlnite. Voia să se contopească cu ea. O senzație care fusese pierdută la moartea soției. Timp de 6 ani el încercase, pentru a-și umple singurătatea, să se întâlnească cu alte femewi. Dar fiecare întâlnire oarbă se soldase cu eșec, nu depășise niciodată minutele acordate unei cafele sau unei prăjituri. În final, renunțase să mai caute. Când simțea că nu mai poate, se rezolva singur. Și așa trecuseră 6 ani pline de singurătate. El era orfan, n-avea familie, iar în ziua în care o cunoscuse pe Ariana, parcă un val uriaș căzuse asupra lui, trezindu-i corpul…

Ariana, în brațele lui, adormise cu un zâmbet și arăta fragilă, o fragilitate care făcu ca inima lui Arian s-o ia razna.

O privi mult timp emoționat, simțind pentru prima dată după ani un sens care-l depășea. Dar știa că nu putea rămâne. O depuse ușor pe pat, o acoperi cu o cuvertură, își aranjă uniforma și coborî.

Ajuns în sala de recepții, se apropie de mama Arianei și  îi șopti cu gravitate:
– Domnișoara Ariana e în camera ei. Se odihnește. Nu e prea bine.

Petrecerea continua în strălucirea jazzului și a cristalelor, fără ca nimeni să-și dea seama de furtuna care se dezlănțuise deja în inimile celor doi.

…

Dimineața se ivi încet peste vila Preecha. Soarele de august mângâia perdelele grele din catifea albastră, iar Ariana deschise ochii cu o tresărire. Se simțea mai odihnită decât în ultimele luni.

Își ridică mâna și o duse instinctiv la gât, plasturele nu mai era acolo. Amintirea serii îi reveni cu valuri suprapuse: petrecerea, anunțul logodnei, palma brutală a lui Tam, întunericul din parc, apoi brațele ferme ale lui Arian, mirosul acela discret, de pământ ud și iarbă cosită… și felul în care adormise lipită de el.

Un fior o străbătu: Arian îi dăduse feromonii lui. Nu doar că nu avusese o crizăm  dar se simțise protejată, liniștită, ca și cum acel miros ar fi fost singura ei casă.

Se ridică din pat și păși spre oglindă. Chipul ei părea mai luminos, obrajii aveau din nou culoare. Își trecu degetele peste buze, încercând să înțeleagă.
–  Arian… șopti ea.

Ușa camerei scârțâi discret. Intră mama ei, cu ochii roșii de nesomn. Se aplecă asupra Arianei și o cuprinse strâns.
–Te rog, fetița mea, spune-mi că ești bine… Nu știi ce inimă am avut când am auzit despre logodna ta cu Tam, nu știam despre asta nimic.

Ariana îi mângâie mâna.
–Mamă… nu pot… nu pot să mă căsătoresc cu el. Nu vreau.

-Știu, iubita mea. Dar tatăl tău a hotărât. Și… știi cum e el. Niciodată nu acceptă să fie contrazis.

Ariana se simți din nou ca o pasăre în colivie. Dar acum avea o certitudine: există cineva care o putea atinge fără să o rupă în bucăți. Cineva care îi aducea liniștea.

Arian părăsise casa Preecha, darse afla încă la datorie la secția de poliție.Își ascunsese emoțiile sub masca obișnuită de agent rece și disciplinat, dar ochii lui urmăriseră toată noaptea scările care duceau la etaj. Își amintea cum Ariana adormise în brațele lui și simțea un gol când se gândea că acum nu o mai putea atinge.

Un coleg îl bătu pe umăr.
– Perth, ai stat toată noaptea?

– Da. Am vrut să fiu sigur că totul rămâne sub control.

Însă în sinea lui știa că motivul real era altul: nu putuse pleca până nu se asigurase că Ariana era în securitate.

…………

În biroul somptuos al vilei, tapetat cu lemn de mahon și înțesat de dosare, hărți de afaceri și pahare de cristal, Aris stătea la birou, răsfoind un contract. Cristina intră fără să bată. Rochia ei purtată cu o seară înainte la aniversare, era încă neatinsă de somn, iar ochii îi erau roșii de plâns.

– Aris… trebuie să-ți vorbesc, spuse ea cu vocea tremurândă.

El ridică sprânceana, fără să-și ia privirea de pe documente.
– Te ascult.

-Logodna asta… nu e posibil.

Cristina vorbea cu voce domoală, abia șoptită.

 – Tam nu e un bărbat pentru Ariana. Știi ce fel de om este…Toată lumea știe…Nu poți să-ți condamni fiica la o viață de… de… de suferință.

Aris ridică ochii, tăioși, reci.
– Cristina, te-am lăsat ani de zile să decorezi camere, să alegi perdele și parfumuri de casă. Dar când vine vorba de viitorul familiei și al imperiului nostru, nu tu ești cea care decide.

– Nu vorbim de viitorul imperiului, Aris. Vorbim de viitorul fiicei tale. Ariana nu-l iubește pe Tam, nici nu suport să fie atinsă de un Alpha.Iar el… el o va distruge. El…el bate femeile…

Aris izbucni în râs.
– Iubirea nu plătește impozitle, draga mea Cristina. Nici nu aduce contracte. Alianța însă cu familia Tahal, ni le aduce. Puterea lor combinată cu a noastră va ridica familia Preecha deasupra tuturor. Și nu mai pune preț pe zvonuri, te rog. Tam este un bărbat prezentabil, frumos, deștept și…hehehe…are buzunarele pline cu bani.

Cristina se apropie de birou, aproape căzând în genunchi.
-Te implor, Aris. Desfă logodna. Gândește-te la ea, e copilul nostru, e fata noastră…e atât de fragilă.

Ochii lui se întunecară, iar vocea coborî periculos de jos.
– Nu mai e un copil. În plus e un Omega, la ce te așteptai? N-aveai decât să naști o fată Alpha. Nu doar că nu anulez nimic, spuse Aris apăsat.

-…ci și am stabilit deja data nunții. E într-o lună, mai exact. Totul e pregătit: meniul, invitațiile, ceremonia. Așa că îți vei lua fata Omega și o vei duce să-și aleagă rochia de mireasă chiar mâine. Că vrei sau nu, Ariana va deveni soția lui Tam Tahal.

Cristina simți cum picioarele i se înmoaie. Pereții biroului parcă se închideau peste ea.
– Nu… nu poți…

Aris o privi fără urmă de compasiune.
– Pot. Și o fac. Nu mă mai încurca, Cristina, ai mai degrabă grijă de detaliile feminine ale nunții. Restul e treaba mea.

Cu un gest scurt, o concedie din privire, întorcându-se la dosarele lui.

Cristina ieși șovăind, simțind că i se rupe sufletul. Știa că Aris luase decizia finală. Și știa la fel de bine că Ariana, fiica ei fragilă și plină de lumină, urma să fie aruncată într-un iad pe care nimeni nu-l putea opri…

Ea urcă încet scările, cu pașii grei, ca o femeie care ducea pe umeri o sentință. Ariana stătea la fereastră, cu mâinile sprijinite pe pervaz, privind grădinile vaste, unde grădinarii strângeau resturile petrecerii.

Când mama ei intră, ea se întoarse. Chipul ei încă mai păstra urmele lacrimilor,  dar în privirea ei era și o liniște stranie, ca și cum se pregătise de ce era mai rău.

– Mamă? Ai vorbit cu el?

Cristina închise ușa și rămase o clipă rezemată de ea. Nu găsea cuvintele, dar Ariana înțelese.

-A decis, șopti Cristina, glasul abia auzit.

– Nunta va fi peste o lună. Toate pregătirile sunt deja făcute. Mâine vom merge să-ți alegi rochia.

Ariana simți cum i se taie respirația.
-Rochia…

Ariana ridică ochii spre cer ca pentru a căuta ajutor de la cineva nevăzut. Soarta ei era pecetluită…Și nu se putea împotrivi. Era doar un Omega…