Clubul de gătit al Universității T este ocupat azi pentru că sunt comenzi să facă ta-goh (taro) snacks și kaw pho (snacks din porumb). Numărul unu al clubului de gătit era foarte ocupat. În timp ce Dech, un alt tânăr din club, se așeză să taie frunzele de pandan pentru a le așeza într-o cupă, puse o grămăjoară de snacks-uri între frunze, făină de orez, făină de tapioca, făină de fasole mung amestecate cu apă de flori*. Folosind o spatulă , amestecă făina. Apoi, amestecă zahăr cu frunze de pandan și cu apă proaspătă. Puse o tigaie mare pe foc mediu, adăugă compoziția și o lăsă până deveni moale. După ce amestecă făina, compoziția deveni curând deveni moale și verzuie.
(*se pune apă într-un castron, apoi se pun flori de iasomie, trandafir sau alte flori și se țin peste noapte, iar dimineața se îndepărtează florile și se folosește apa pentru a găti)
Băiatul puse porumbul dulce și niște miez de cocos în făină, amestecă pe foc mic până când culoarea aluatului deveni mai deschisă. Cât despre leaderului clubului, ea ridică recipientul cu laptele de cocos pe care îl amestecă apoi cu făina de orez până când se simți mirosul plăcut. În ora următoare, a pus multă cacao care îi dădu o aromă plăcută.
După ce termină de făcut prima parte, pregăti aragazul pentru a face ta-goh. Totul fusese făcut intuitiv, dar în mintea sa se învârteau alte gânduri.
Nu pot dormi.
Încă de când am vorbit despre asta, am fost condus acasă când aproape leșinasem. În noaptea aceea a țipat în pernă, neliniștit și nu a putut dormi deloc. Povestea bunicului său, unchiul, sau chiar un verișor i-au dispărut din minte. Rămăsese doar o față fără nici o expresie care apoi îi dispăruse din minte.
Da… serios. Pe parcursul acelei zile, adică de aproape o săptămână, Dean nu venise să-l vadă. Au fost mesaje pe LINE și telefoane dar era ceva neobișnuit pentru Team și Manaow care-și puneau întrebări. Deși le spusese că nu s-au certat, privirea lui îi făcea pe prietenii lui să se îngrijoreze pentru că nu le dădea nici o explicație. Într-o zi, Team aproape că l-a târât la clubul de înot, dar Parm a scuturat din cap pentru că nu putea suporta să stea să se uite la Dean.
Mai ales când se gândea la acea noapte …
Se auzi zgomotul tastaturii de la stăpânul camerei care stătea pe scaun și ofta de milioane de ori, mormăind de unul singur, scriind cuvinte despre care nu crezuse vreodată că le va căuta pe Google și în doar câteva secunde pe ecran apărură….
– Vai!!! Fața-i deveni palidă, tremurând și simțind că-i pocnește capul.
Nu putea să se stea jos.
Numără până la o sută și-și ascunse capul în pernă, apoi apăsă pe taste la acel subiect. Pe măsură ce citea înghițea în sec. Tocmai își aminti că bărbații pot avea mărimea asta. Își amintea de la excursia în Kanchanaburi.
Cu cât citea mai mult, cu atât mai mult îi venea să plângă.
– Ce trebuie să folosim? Mișcă mouse-ul să citească toate explicațiile.
– Prezervativ … cum să știu ce mărime? Se-ncruntă și bombăni pentru sine.
– Gel …. ?? Trebuie pregătit? Necunoscătorul era plin de întrebări, dar nu știa pe cine să întrebe. Căută informații multă vreme până când se decise să-și ia sacoșa și să se ducă la magazinul din fața apartamentului său.
Cu siguranță trebuie să cumpăr din timp! Eu nu știu ce mărime, așa că trebuie să cumpăr mărime medie.
– Bine ați venit.
Tânăra de la magazin l-a salutat prietenoasă. Probabil pentru că era foarte târziu și nu erau mulți clienți. Zâmbind, dădu o tură prin magazin ca să caute ce voia. Dar apoi își dădu seama că obiectul pe care dorea să-l cumpere era aproape de casa de marcat chiar lângă ușă.
De ce pui așa ceva la vedere?! Cum să aleg în voie!?
Stătea și se uita în gol, ca un copil. Se opri la raftul cu reviste. Luă o revistă și o deschise la-ntâmplare, dar cu ochii fixați pe țintă. Începea să se simtă jenat așa că în cele din urmă se uită fix la țintă și se duse drept la tejghea.
Deodată …
Stai !!!!! Sunt unele speciale, dure, altele cu aromă de căpșune? Apoi ce mărime? Ce cutie?
Întinse mâna spre raftul cu baterii, apoi încet spre cel cu pastile și medicamente pentru dureri de cap, pe care acum îi venea să le cumpere ca să-și umple gura cu ele. Parm se întoarse ca să se uite la raftul cu snacksuri, revizuindu-și propriile gânduri. În cele din urmă se hotărî să …
– Mai luați niște snacksuri? Îi zâmbi tânăra.
Pharm scutură din cap și plecă de la magazin după ce petrecuse aproape 40 de minute acolo. Băiatul cu obrajii roșii se uită la punga din plastic. O pungă mare ce conținea două pungi mari de snacksuri de culoare galbenă. Cipsuri de cartofi, preferatele lui Team.
Mâine sigur va cumpăra.
Persoana care nu reușise să cumpere prezervative și lubrefiant gândi aproape venindu-i să plângă, “fierbinte și rece” pentru că mâinile împinseră tigaia care tocmai încălzea gustarea. Președintele clubului luă repede mâinile juniorului. Ținând mâna care se mișca, o răsuci spre stânga, apoi spre dreapta, văzu urmele roșii pe podul palmei și oftă.
– Astăzi ești stângaci. Acum tocmai te-ai opărit cu o picătură de apă fierbinte. Azi odihnește-te.
Seniorul îl împinse deoparte să se așeze într-un colț al camerei. Treaba era aproape terminată.
– Mai am un curs azi, Pharm lăsă locul saău altei persoane. Uitându-se la data de pe telefonul mobil văzu că arăta ziua de joi. Mâine e zi liberă. Nu sunt cursuri și Dean l-a rugat să vină la el ca să fie cu el toată ziua.
– Atunci, du-te și așteaptă până începe cursul.
Președintele clubului mângâie capul juniorului căruia I se lumină fața.
– Ia-ți și gustarea din cutie. Vrei să o duci cuiva? Spuse ea făcându-i cu ochiul.
Pharm își ridică mâinile în semn de mulțumire. Își puse cutia în rucsac și ieși din club. Un băiat țopăia și se uita în cutie, apoi o închise. Când ajunse la școală, abia deschise ușa că își văzu prietenii așteptând.
Îi dădu o pungă de chipsuri din cartofi lui Team, ceea ce îl lăsă confuz.
– Cu ce ocazie? întrebă Team, dar luă punga și o puse fără ezitare în geanta sa.
Trebuie să o mănânce în secret, chiar dacă a mâncat prea multă mâncare sărată, sigur nu se va opri.
– Așa am vrut eu, răspunse Pharm și își luă privirea de la prietenul său. El se juca încontinu cu foaia din mana lui. Dar imaginea de pe pluta din Kanchanaburi mereu îi apărea în minte. Obrajii-i sunt atât de roșii încât trebuie să-și ascundă fața.
Am crezut că este crud, când se gândea la asta, Pharm luă telefonul și deschise aplicația LINE, apoi apăsă pe un sticker.
# un câine care plânge #
Dar Dean pare că se joacă cu telefonul pentru că l-a citit repede. Apoi i-a trimis un semn de întrebare ca răspuns. Parm nu a mai răspuns pentru că a intrat profesorul în sala de clasă ca să înceapă cursul.
Vocea profesorului în fața clasei este ca de obicei. Mulți studenți își ridică privirile să facă poze documentelor proiectate pe ecran. Între timp Parm stă jos și-și ia notițe neglijent, pentru că mintea lui era în altă parte.
Să stea la distanță și să scape de el? Nu, nu e bine. Sau să-I spună că nu este pregătit? … nici asta nu-i bine. Dean este destul de drăguț să-I lase o săptămână întreagă. Of !! Pentru că Dean este așa de drăguț, întotdeauna își amintește de asta? Își imaginează asta tot timpul, Dean a venit să-l vadă, și nu afăcut nimic, nu-i așa?
– Chiar nu ai nici o problemă?, spuse Manaow, care văzu cum prietenul ei făcuse o față ciudată multă vreme și nu a mai putut suporta. Se grăbi să-I atingă fruntea, dar totul era normal. Nu avea febră.
– Sigur nu ai nici o problemă cu Dean? Dacă președintele clubului se ceartă cu prietenul său, ea va fi de partea lui.
– Nu, nu e o ceartă. Avem multe lucruri de rezolvat. se grăbi el să nege, dar obrajii îi sunt roșii. Team trebuie să-I fi văzut fața oricum.
– Acasă trebuie să mă întâlnesc cu un unchi pe care nu l-am mai văzut de 10 ani, așa că este stresant, se grăbi Pharm să găsească o scuză. Pharm își ceru scuze respectuos unchiului său în gând.
Când aud explicația, cei doi prieteni aprobă din cap și îl consolară, spunându-I să nu se gândească prea mult. Parm este recunoscător și îl ține de mână pe prietenul său mulțumindu-i.
Daca ar ști la ce se gândește, cei doi i-ar trage una peste cap. Pe la ora 6 seara, studenții ieșeau unul câte unul din clădire. Pharm ieși din sala de clasă împreună cu prietenii săi. Mulți vorbeau despre următorul test și se invitau unul pe celălalt să învețe înainte de examenul final. Aproape pe nesimțite vor termina primul an și timpul a zburat atât de repede.
– Ne oprim la restaurant să mâncăm? … mâncarea este destul de bună acolo. Manaow îi invită pe cei doi tineri să mănânce carne de porc, dar persoana care stătea în fața clădirii îi făcu să se mire, iar pe Parm să se oprească. Asta până când Team făcu un pas înainte și se opri în fața acesteia.
– De ce ai venit aici? Team își ridică mâinile în semn de respect față de președintele clubului de înot care stătea în fața clădirii. Când se întoarse ca să se uite la ei, Dean își ținea telefonul în mână se îndreptă spre ei și spuse.
– Îl caut pe Parm. Avem întâlnire. Dean îi luă hârtiile din mâna lui Pharm ca să se asigure că acesta nu o ia la fugă.
– Dar nu mi-ai spus nimic de întâlnire.
Pharm știa, pentru că azi fusese neliniștit toată ziua. Dean îl ignoră, fixându-și privirea asupra lui Pharm.
Dean se uita la băiatul din fața lui, care privea în jos cu obrajii stacojii, și știa răspunsul la tot ce gândea. Băiatul ridică din sprâncene și scutură din cap timid.
– De ce? S-a întâmplat ceva? Îl întrebă Dean care știa la ce se gândea
– Atunci, hai să mâncăm împreună data viitoare. Team îl bătu pe umăr pe Pharm și-i spuse prietenului său .
– Da, săptămâna viitoare, vom anunța noul film scurt pe care l-am făcut. Chumporn, care m-a îndrumat, va invita o mulțime de oameni să-l vizioneze și am câștigat, așa că vom sărbători.
Ochii lui Manow străluciră pentru că aflase vestea că filmul făcut de club primise un feedback pozitiv din partea regizorului. Îl luă repede de braț pe Team, trăgându-l în direcția opusă. O fată drăguță care-și zâmbea în barbă.
Ar trebui să-mi mulțumească pentru ocazia de a se împăca el cu Dean.
Președintele clubului de înot scutură din cap. Se întoarse apoi să se uite la iubitul lui.
– Hai să ne întoarcem.
-Dar, nu e mâine? își ridică Parm privirea spre el
Mâine este zi liberă, așa că plănuiesc să-l țin în brațe din seara asta. Dean știe că dacă așteaptă până mâine, băiatul timid ar putea anula întâlnirea. Va găsi o cale de a-l evita. Așa că s-a decis să se înființeze în fața facultății joi seara. Văzând gesturile băiatului, avusese dreptate.
– În seara asta vreau să mânânc ceva gătit de tine, spuse Dean în timp ce se urca în mașină pe locul șoferului, ajustându-și scaunul. În timp ce vorbea cu Pharm, se uita în ochii lui.
– Atunci o să gătesc orez prăjit cu ananas, răspunse Pharm și-i zâmbi iubitului său apoi își deschise geanta. Scoase cutia cu gustări și i-o dădu.
– Mănâncă asta întâi. Ah, cina. Vreau să mai cumpăr ceva.
– Nu mă hrănești?
– La ce-ți folosesc mâinile?! strigă Pharm, dar Dean se purta ca un copil încăpățânat.
– Conduc mașina și am mâinile ocupate, găsi o scuză tânărul.
– Nu, nu, e dificil să mănânci Ta-goh. Așteaptă puțin, nu renunța Pharm.
Mușcă o gură și mestecă ignorându-l complet pe Dean care făcu o față tristă.
Moale, foarte dulce, amestecată cu lapte de cocos sărat făcea să fie și mai bun. Aroma de porumb dulce scotea și mai mult în evidență gustul. Este un desert ușor de făcut și e preferatul lui. Pharm mai introduse o bucată cu aromă de cacao în gură, bine dispus, dar făcu ochii mari când șoferul se aplecă și-i fură îmbucătura cu ajutorul limbii,
Delicios, dulce și bun, spuse Dean lingându-și buzele. Pentru că se oprise la culoarea roșie a semaforului, a avut șansa de fura mâncarea delicioasă din gura lui Parm.
Când vede fața palidă a lui Parm, îi dă repede Ta-goh-ul. Dean râse, pretinzând că nu vrea să continue. Aroma frunzelor de pandan este bogată. Acum e mult mai atras de deserturile tailandeze pentru că le face Parm.
– Nu zâmbi! E verde așa că mergi la mall și oprește în față, îl certă Pharm și-i arătă cu degetul direcția astfel încât să-i vină mai ușor. Când Dean văzu zâmbetul lui, se dădu bătut. Nu degeaba mama lui Pharm îl avertizase să nu-i facă pe plac.
Tânărul îl ducea pe Pharm să cumpere din magazinul de la universitate în mod regulat. Acum Pharm mergea ținând în mână un ceai cu lapte, iar Dean îl urma. Părea că uitase toate lucrurile importante din mintea lui.
– Pune cârnăciorii și adaugă mult porc mărunțit. Luă pachetul de cârnăciori să se uite apoi îl rugă pe Dean, dădu din cap și împinse căruciorul să cumpere ce era necesar pentru orezul prăjit. Luă lapte și alimente proaspete. Și făina pentru a face aluatul. A trecut mult timp și căruciorul s-a umplut.
– Vreau să iau un frigider mai mare, se plânse persoana pasionată mai mult de gătit decât de mâncat. Îi dădu ceaiul cu lapte lui Dean, care împingea căruciorul.
– De ce ai nevoie de un frigider mai mare? întrebă Dean în timp ce se îndreptau spre casier.
– Câte gustări pot face? Iar Dean mănâncă și el mai des, se grăbi Pharm să găsească o scuză înainte de a fi certat. Dar este adevărat pentru că de cele mai multe ori el face deserturi pentru prieteni sau pentru Dean, care mânca mai mult.
– Îl punem în casă atunci când o cumpăr. Apartamentul este prea îngust, spuse Dean.
– Care casă?, întrebă Pharm în timp ce sorbi ultima gură de ceai până se goli paharul.
– Când o să mă mut cu tine, vreau o casă, nu un apartament.
Obrajii se făcură roșii ca focul. Din fericire băuse tot ceaiul, altfel i s-ar fi oprit în gât. Lui Dean îi place să spună lucruri ca acestea dintr-o dată. Apoi reacționă nepotrivit.
– Mă duc să arunc paharul, plecă repede Pharm, fără a aștepta un răspuns. Să locuiască împreună. Încă zece secunde și ar fi explodat.
Dean chicoti. De câte ori ai fost cu mine și tot nu te-ai obișnuit să vorbesc serios?
Președintele clubului de înot plescăi și împinse căruciorul să plătească. Ochii frumoși se uitau la ceva pus pe raftul de lângă casier. De fapt, puse obiectul în pungă, pentru că acolo era mai bine. Apoi luă o cutie și o sticlă de lubrifiant. Casierul puse punga în sacoșă altfel un copil ar fi plâns și nu ar mai fi vrut să se grăbească să se întoarcă la apartament.
– Dean nu mă lasă să plătesc, spuse el când au ajuns la apartament. Proprietarul camerei se plânse și se apucă și de gătit.
Dean se opri în timp ce punea cumpărăturile în frigider și se uită la copilul care tăia ananasul într-un castron și pregătea orezul prăjit.
– Este multă mâncare. Mai mult de 60% nu e pentru noi, ci pentru mine și pentru cei de la club, nu-i așa?
– Dar restul de 40% este pentru mine, nu-i așa? Răspunse Pharm, pregătind creveții și curățându-i.
– Dean, adu-mi orezul din frigider.
Dean ridică din umeri și scoase orezul, așa cum I se ceruse. De îndată ce întră o persoană mare în bucătărie, aceasta deveni îngustă.
– 40% este plata pentru electricitatea consumată de bucătarul șef. Cu sprâncenele ridicate și ochii mari, Pharm își ținu gura închisă pentru că nu se putea certa.
– Dean se pricepe la faceri. Se întoarse să taie cârnăciorii chinezești și zâmbi când văzu cum Dean ia un ou și-l pune într-un bol cu caju
– Păi, este o chestie de economie și trebuie să mă pricep. Ți-e teamă să rămâi în urmă.
– Ce ești tu? !! se grăbi, amintindu-și că el nu fusese nimic pentru Dean.
Pharm rumeni ușor usturoiul, puse creveții și șunca până se rumeniră, apoi adăugă ananasul, le amestecă și adăugă cârnăciorul prăjit, prepară nucile caju și le asezonă cu sos de soia și pudră de curry. Când totul fu gata, puse orezul rece cu ouăle și amestecă. Curând mirosul orezului cu ananas se simți delicios . Pharm râse de Dean căruia îi sclipiră ochii când se uită la orezul din tigaie. Chiar îi era foame. Puse orezul pe farfurie, presără carne de porc mărunțită și-l servi pe cel care aștepta.
Dean zâmbi când i se servi orezul aburind. Orez aromat uscat, nu umed. Bucătarul șef este foarte talentat și e sigur pe el până la punctul de a-și deschide un restaurant.
– Când termini facultatea intenționezi să-ți deschizi un restaurant, da? Întrebă Dean după ce mâncase jumătate din mâncare.
Când văzu că Nong aprobă, începu să se gândească la buget.
– Deci, va trebui să fac rost de bani mulți. S-ar putea să împrumut și de la tatăl meu să-ți deschizi un restaurant într-o altă locație. Oamenii de afaceri calculează posibilitățile. Unde să construiască o casă și să facă un restaurant. Va trebui să-i plătească tatălui său vreo 10 ani.
– Stai puțin, de ce trebuie să împrumute Dean de la tatăl lui? Îl îmbrățișă repede pe iubitul său care făcu o față serioasă și se încruntă. El chiar că se gândea serios.
Dean spuse
– Trebuie să fim împreună și să ne ajutăm unul pe altul.
Băgă niște ananas în gură. Dulceața lui se potrivea bine cu creveții.
– Dar … fața lui Pharm se făcu roșie.
– Sau poate .. Pharm, nu vrei să fim împreună? Ochii frumoși îl priviră. Tonul lui nu pare prea încrezător.
– Nu este asta. Timiditatea apăru din nou.
– Pharm.
Băiatul strânse din buze. Fața lui ardea “îl iubesc pe Dean.”
– Vreau să fiu cu tine. Dean continua să-i spună cuvinte care-i înseninau ziua. Încă se uita fix la fața stacojie a lui Parm, nu la ochii lui.
– Vreau să fiu cu Dean.
– Când termini facultatea, ne mutăm împreună.
De data asta, ascultătorul își ridică privirea spre celălalt. Ochii îi strălucesc imediat. De data asta, Dean a fost de acord să facă orice pentru a sta împreună. Dar încă-i era frică de trecut, așa că nu avea curaj să facă un pas înainte de teamă că oamenii din jur nu-I vor accepta. Îi era teamă că îl va face să-și piardă viitorul. Dar nu-i mai păsa de nimic. În tot acest răstimp, tânărul a insistat că trebuie să fie împreună în viitor.
Dean nu este ca phi Korn.
Dean a dovedit că își dorește să fie cu el și că îl dorește, gata să înfrunte obstacolele din calea lor. Dacă în trecut Korn ar fi avut încredere, atunci cei doi nu s-ar fi gândit la sinucidere.
– De ce plângi? Vocea groasă dar blândă îl face să-i dea lacrimile. Pharm se opri și râse.
– Împreună, zici, așa ca o căsătorie? Spuse timid, apoi se grăbi să ia o lingură de orez . Dar bomba scăpată de băiat îl face să se înece cu orez, apoi cu apă, apoi lăcrimează.
– Nong, la naiba, cu genul asta de lucruri nu te poți juca !!
– Mama este la New York. Dacă-ți amintești acolo sunt legale căsătoriile între persoane de același sex. Ia și mănâncă.
– Nu schimba subiectul. Asta este o chestie importantă. Nu se lăsă Dean.
– Povestea dintre noi este problema, nu-i așa? Spuse Pharm privind în jos, în timp ce Dean se panică văzându-i expresia feței.
– Mama are dreptate. Înghiți crevetele pe care tocmai îl băgase în gură. Nu se gândise că că-l va face pe un bărbat să se căsătorească în timpul cinei. Inima-i sări din piept, ieși din cameră, apăsă pe butonul liftului, și se duse până la apartament.
– Oprește-te, spuse Dean hotărât. Băiatul care nu e în stare să vorbească rămâne tăcut.
– Este timp să ne gândim până la absolvire. Atunci, dacă nu ne răzgândim … te voi întreba din nou. Ok?
De data asta, tânărul dădu ușor din cap. Pharm își coborî privirea și se concentră pe orezul din farfurie. Nu îndrăznește să se uite la persoana care stă în fața lui. E un sentiment ciudat, e timid dar blând, nerăbdător dar speriat. Această iubire este foarte dificilă.
După ce și-au umplut stomacul stau în camera de zi și urmăresc doua episoadele dintr-un serial. Amândoi fac duș pe rând. Pharm iese din baie și ia un prosop pentru Dean. Se așază pe canapea, deschide televizorul, zâmbind încontinuu,simțindu-se relaxat pentru că fusese toată ziua cu Dean.
– Oare ce sacoșă nu am desfăcut încă, zise el căutând până a găsit-o. Ochii îi căzură pe o pungă din plastic care era pe podea. Se dădu jos de pe canapea și se târî să ajungă la ea. Luă o sticlă roșie și se uită la forma rotunjită dar numele firmei și descrierea … gel lubrifiant?
Stai puțin. Dean a cumpărat-o!?
Deodată își aduse aminte. Cu gura căscată și cu mâinile tremurânde se grăbi să îl îndese înapoi în pungă. Dar cutia pătrată din pungă îl făcu să se mire și mai tare.
Aruncă cutia din mână și se retrage. Apoi își acoperă fața care-i roșie ca focul. Ideea de a fi atins de Dean îi tot vine în minte, și-l face să ardă tot până când își ridică mâinile să se calmeze.
“Respiră adânc” își spuse privind din nou la problema din pungă. Trebuie să o ascundă ca să nu o găsească Dean. Se târăște din nou până la canapea. De data asta ia cutia de prezervative, o aruncă în pungă și e pe punctul de a o ascunde în dulap, dar curiozitatea îl oprește.
Ce mărime are Dean?
Curiozitatea îl împinge din nou. Ezită din nou dar se dă bătut. Ia cutia de prezervative, o întoarce pe dos, scrie … mărimea
– Ce s-a întâmplat? Se auzi o voce groasă care-i șoptește în ureche și o mână mare care-i cuprinde mâna lui Parm ce era încă pe cutie.
– Dean.
Vocea-i tremura. Spatele-i este aproape de pieptul lui Dean, care acum îl ține în brațe. Mirosul de săpun de la picăturile de apă ce se preling din păr îi dau fiori fierbinți.
– Ah, le-ai găsit? Luă cutia din mâna lui Parm și-l sărută pe obraz până când băiatul îngheță.
– Ăăă, când le-ai cumpărat?! Încercă el să le ia și să le pună înapoi în pungă. De data asta nu le va pune doar înapoi ci le va arunca ca coșul de gunoi.
– Când te-ai dus să arunci paharul cu ceai, răspunse Dean.
Parm se înroși tot și fugi, dar fu prins de o mână puternică ce se încolăcise în jurul mijlocului și nu-l lăsa să plece nicăieri.
– Dean, de ce ai ținut asta secret? strigă Pharm înainte ca niște buze fierbinți să-I atingă gâtul.
– Secretul a fost dezvăluit, așa că trebuie folosite. Spuse el luând cutia și cărându-l pe Pharm pe umăr.
– Așteaptă puțin Dean, dă-mi drumul, strigă Pharm când fu aruncat pe patul moale. Apoi fu ținut în loc de un trup mare care se uita la el cu pasiune.
– Au, nu, televizorul este încă deschis. Încercă Pharm să se scuze dar tânărul nemilos doar ridică din umeri.
– Lumina este aprinsă. Mai veni Pharm cu încă o scuză.
– Păi, te pot vedea clar.
Dar nu vreau să fiu văzut !! țipă Pharm în mintea lui. Când au făcut-o pe plută era semi-întuneric. Dar acum era lumină.
– Ai promis că o facem vineri, se mișcă Pharm care se afla în brațele unui adult în toată regula.
– E trecut de miezul nopții, așa că este vineri, se aplecă Dean și-l sărută pe frunte, pleoapele închise fiind semn că se simțea “speriat.”
În timp ce dădea din cap spuse încetișor
– Pe internet au spus că doare. Și o să sângerez, Pharm întinse o mână și o strânse cu buzele roșii și fierbinți în timp ce Dean îi depuse un pupic pe nas.
– Ai căutat pe internet? ridică Dean din sprâncene. Nu credea că Pharm ar căuta genul ăsta de informații înainte.
Băiatul se grăbi să se ducă pe cealaltă parte a patului, obrajii lui fiind vizibil îmbujorați “ca să fie pregătit …așa că ..” își ascunse fața în pernă.
Aș vrea să dispar de aici.
– Pharm, îl strigă o voce.
Se întoarse încet, buzele subțiri devenind stacojii, ceea ce nu făcea decât să-l facă să vrea să încerce.
– Îți mulțumesc. Mulțumesc pentru că ai considerat asta un lucru important. Îi sărută ușor buzele. Se uită în ochii lui tremurând, plin de neliniște. Oare Pharm știe că acest gest nu-l face decât să fie și mai nerăbdător?
Băiatul ezită înainte de a decide să-și încolăcească brațele în jurul umerilor, ținându-l strâns și îngropându-și fața în umerii lui. Își puse buzele pe gâtul lui, sărutându-l ușor.
– Nu va durea prea tare, șopti Dean.
Dean zâmbi și-i cuprinse obrajii ca să-l sărute. Când zări gura iubitului său, se aplecă și-i dădu un sărut dulce în loc de scuze.
– Voi încerca.
Pe un pat mic, acum sunt două trupuri goale. Pharm își ridică brațele, își apropie fața și respiră cu greu printre răsuflari fierbinți. Tresare când Dean își folosește dintii ca să-i prindă sfărcurile între ei și apoi să le posede cu limba.
Își reținu gemetele. Cele două puncte fierbinți de pe piept fură stimulate până când simți durere. Cu cât I le sugea mai tare, cu atât I se -ncorda spatele.
– Dean .. nu face asta … doare, spuse el încercând să-I îndepărteze fața de pieptul său. Dean respiră adâns cu ochii pofticioși privindu-și iubitul care nu se lăsa îmbrățișat.
– Unde te doare? Mormăi el și o luă de la capăt până când trupul din mâinile sale tresări.
– Durerea este în piept.
Dean refuză să se uite la fața stacojie. Zâmbi și-l mângâie, atingând trupul iubitului său cu blândețe.
– Pe mine mă doare mai tare decât pe oricine altcineva. Îl tachină el.
– Este umed tot.
– Dean, perversule! Ah !!
Se aplecă dar nu putu face prea multe. Două mâini mari se grăbiră să-l țină strâns ca pedeapsă și-l apăsară cu degetul mare.
– Dean, Dean, nu face asta. Spuse Pham, prefăcându-se că refuză. Își ascunse fața lipindu-se de gâtul alb și sugând până se învineți pielea. Mâinile se plimbă pe tot trupul ostaticului care este conștient pe deplin.
– Întâi scoate-l., îl sărută cu putere.
Respiră cu greu, geme, tremură când mâinile se mișcă mai repede. Pharm strânse cu putere brațul iubitului său, și după puțin timp tresări, îl eliberă și murdări mâna lui Dean. Băiatul stă întins, respirând cu greu, își ridică mâinile ca să-și acopere fața pentru că-i este rușine de ceea ce tocmai a făcut.
De data asta Dean știa că a avut emoții. Atingeri ciudate care-i alunecă pe fese îl fac să-și deschidă ochii larg. Și aproape îi vine să plângă când șoldurile i-au fost lipite de piciorul celuilalt. Ceva care seamănă cu un gel lubrifiant îi este uns pe canalul din spate și este introdus cu vârful degetelor.
– Nu te apleca.
Dean freacă canalul cu vârful degetelor când îl atinge, simțindu-l pe Pharm cum tremură. Pharm întinse mâna cu care își acoperise fața, lăsând să se vadă privirea îngrijorată.
– Nu-ți face griji, spuse după o clipă și apoi își introduse din nou degetul în canalul din spate. Gelul făcea să nu fie prea dureros dar se încruntă de parcă-I venea să plângă.
Dean împinse degetul mai adânc până când gaura se mai lărgi. Apoi introduse două degete și la al treilea deget îi strigă lui Parm
– Nu-ți acoperi fața.
Dădu deoparte perna cu care Parm își acoperise fața. Se aplecă, sărutând gura cu buze subțiri și roșii, introducând vârful limbii și absorbind dulceața durii sale.
– Uf .. Dean .. Uf. Deschise gura pentru a accepta sărutul fierbinte. Limbile se încolăcesc în timp ce șoldul se mișcă și se contractă când degetele sunt introduse adânc. Aproape că țipă când Dean îndoi degetul și-i atinse peretele moale din interior. Băiatul încercă să-l implore pe iubitul său cu lacrimi în ochi.
Președintele clubului de înot slabi tensiunea când simți că orificiul este suficient de moale. Reuși să rupă prezervativul cu dinții, apoi și-l puse, Pharm întinzându-și mâinile pentru a-l implora pe iubitul său ca să-l îmbrățișeze.
– Dean.
Dean puse picioarele pe umeri, apoi se aplecă și-l sărută din nou. In același timp lucrul fierbinte se împinse în canalul îngust odată cu sărutul.
– Uf !! suspină Pham, înfingându-și unghiile în umerii lui Dean. Se îmbujoră , oftând și strigă.
– Dean…. doare, Dean … Of !!! Pharm își ridică privirea și țipă când Dean își împinse șoldurile în jos și nu se opri. Apucă și celălalt umăr, suspinând. Băiatul simțea că-i vine să moară. Gemu și încercă să-și miște abdomenul pe care-l contractase, dar nu-i putu rezista iubitului său. După puțin timp, simți că-i umpluse canalul.
– Ești un băiat bun.
Îi sărută tâmplele umede și-i șterse lacrimile. Știa că-l doare dar, dacă s-ar fi mișcat încet ar fi fost mult mai dureros. Așa că Dean a decis să o facă repede.
– Nu te mișca încă. Dean se opri. De îndată ce nu îl mai duru la fel de tare, începu să se miște din nou.
Sunetul unui pat care scârțâia se auzea la fiecare mișcare. Sticla de gel era consumată mai mult de jumătate acum pentru a reduce durerea persoanei care gemea. Când a intrat complet, șocul este din nou mare.
– Au ….. Dean.
Băiatul încă încearcă să împingă abdomenul celuilalt pentru a reduce impactul. Când Dean se mișcă și atinse ceva înăuntru, și curând durerea fu înlocuită de ceva plăcut înăuntru.
El mângâie, sărută fața roșie care are ochii închiși și apoi reușește să-și tragă ambele mâini ca să-I cuprindă umărul. Apoi l-a penetrat mai adânc. De data asta, țipă mai tare.
– Mai repede .. Dean.
Persoana care vrea să-l protejeze pe iubitul său nu mai este. Dean făcu ce-i spuse iubitul său. Deodată mișcările deveniră din ce în ce mai rapide.
– Ah !!! Dean- uf… , răspunse Pharm limbii care-i explora gura. Sărutul este mai pasional decăt oricând. Atingerile sunt mai profunde decât oricând.
– Pharm …, spuse Dean și-și încordă maxilarul. Sprîncenele negre se împletesc atunci când atinge punctul culminant și-și folosește o mână pentru a atinge ‘măciuca fierbinte’ a iubitului său, apoi se apleacă să-I lingă cireașa de pe pieptul deja înroșit.
– Da, nu, nu pot face asta, spuse Parm care-și supse vârful degetelor. Contracțiile îl fac pe Dean să realizeze că e pe punctul de a ejacula.
– Aahh… Dean… îmi vine, strigă Pharm scuturând din cap, coapsele strângându-i ‘membrul fierbinte’ înăuntru și devenind și mai încins. Nu după mult timp băiatul ejaculă, lăsând lichidul alb călduț să se prelingă pe abdomen, în timp ce el ejaculă înăuntru.
Dean se aplecă și sărută buzele drept răsplată înainte de a-l prinde pe Pharm și de a-l întoarce și a-și scoate prezervativul. Pharm îmbrățișa strâns perna fără nici cea mai mică dorință de a face vreo mișcare. Ochii i se măriră când penisul fierbinte este introdus din nou cu un prezervativ nou.
– Ah !!!
– Încă nu am terminat. Mai rezistă puțin, șopti Dean înainte de a începe din nou să se miște.
Băiatul gemu, neînțelegând cât de bun este Dean. Sau poate el nu poate îndura destul, dar cu siguranță nu va sta în poziția aceea.
– E foarte adânc !!
Voi muri, mâine sigur voi muri !!!
