Proprietarul camerei era încă în pat. Ochii lui erau ațintiți asupra draperiei prin care răzbăteau razele de soare. Se mișcă leneș, simțind sursa de căldură din spatele său, și brațele puternice care-l cuprindeau până aproape că-l acopereau cu totul cu trupul său mare.
Se simțea de parcă era rupt în bucăți.
– Ți-e foame?
Vocea guturală din urechea sa, împreună cu respirația pe care o simțea pe obraz, îl făcură să-și miște gâtul pentru că-l gâdila. Băiatul aprobă din cap și-și închise ochii când fu sărutat. Dean îi atinse fruntea și gâtul și răsuflă ușurat. Măcar nu avea febră.
– Așteaptă, mă duc să cumpăr terci. Din fericire, în fața apartamentului lui Pharm este un magazin de unde să-și cumpere ce are nevoie. Tânărul înalt se mișcă și se dădu jos din pat, dar fu tras de braț. Se uită la fața roșie a băiatului și ridică din sprâncene întrebător. Îl ținu până când îl făcu să se aplece spre el.
– Mmm, Pharm încercă să împingă fața celeilalte persoane dar Dean îl sărută până nu mai putu să respire. Trupurile goale se atinseră ușor și treziră ceva ce nu trebuia trezit.
– Ajunge … Dean. Pharm își întoarse fața după ce fu sărutat pasional și-l lovi cu amândoi pumnii pentru că-i furase un sărut.
“Sunt un om mort.” își spuse Dean în gând,
– Așteaptă o clipă, mă duc să cumpăr micul dejun. Vrei să te duci la baie? Se scuză el. Când Pharm scutură din cap, se ridică luând de pe podea o pereche de pantaloni și se îmbrăcă cu ei. Se uită din nou la iubitul său și luă portofelul și cheile.
Odată plecat iubitul său, Pharm se afundă în visare din nou. Băiatul își îngropă fața roșie în pernă, în minte apărându-i amintirile de seara trecută. Atingerile celeilalte persoane erau încă vii pe trupul său.
“Foarte jenant” își spuse el cuibărindu-se precum o minge și se lovi peste obraji.
Deja a făcut-o, chiar a făcut-o de-adevăratelea. Aruncă și lovi perna până când se liniști, apoi se ridică din pat încet.
“Au …” strânse coapsele. Toată căldura și durerea din spate dispăruseră și spera că va fi în regulă.
Pharm se ridică și se ghemui punându-și fața pe genunchi, ochii săi privindu-i trupul și zâmbind când mângâie patul gol. Inima-i era plină de fericire. Încă de când avea 15 ani mama sa avusese o discuție serioasă cu el despre sex. Dacă se gândea să aibă o relație serioasă, trebuia să folosească protecție și să nu o facă doar în joacă. Mama lui este o femeie modernă care nu i-ar fi interzis niciodată fiului ei să facă sex pentru că știa că este ceva ce nu poate interzice. Aseară s-a decis să o facă parțial din cauza lui Dean, care întotdeauna i-a dat sentimentul de siguranță în relația lor. Parm știa că dacă el chiar nu vrea să o facă, iubitul lui nu l-ar forța. Și, mai important era faptul că Dean era chiar îngrijorat în legătură cu corpul lui. Atât de îngrijorat încât a pregătit și protecție, și gel pentru a reduce durerea, lucruri pe care el nu se gândise să le cumpere.
Gândidndu-se la toate acestea, obrajii iar i se îmbujorară, gura încleștată și roșind doar la acest gând.
[amintește-ți că noi nu am făcut doar sex] vocea joasă care-i șoptea când se mișca.
[?…] Pharm făcu o față mirată, încruntându-se, și gemu când simți cum trupul se mișcă iar[…Dean]
[ce facem noi se numește a face dragoste* …. înseamnă a o face cu dragoste]
[ah!! Dean!]
A face dragoste este o activitate plină de iubire între doi oameni.
“Of, ajunge, destul, ai luat-o razna Pharm” se foi și se forță să coboare din pat. Deși se simțea obosit și tremura, se duse să se privească în oglindă de data asta. Urme de la sărutări erau pe tot corpul dar părea că Dean evitase zona gâtului. Nu se putea duce să se întălnească cu unchiul lui într-o asemenea stare.
Atătau ca niște pișcături de țânțari … nu? Erau asemănătoare cu semnele de pe trupul lui Team.
– Pharm, te simți bine? Se auzi un ciocănit în ușa băii care-l trezi din gânduri. Parm răspunse repede și termină ce avea de făcut.
Mirosul apetisant de terci de la magazin se răspândi în toată camera. Dean curăță un ou fiert și-l puse în castronul cu terci pentru Pharm ca să mănânce, apoi prăji pâine. Scoase dintr-o pungă mare piept de pui moale, șuncă și cârnați.
– Ooo… Dean a fost la cumpărături? întrebă Pharm așezându-se la masă. Azi Dean îl servea el, ba îi puse și gem pe pâine și apoi făcu cafeaua. Băiatul deschise punga de pe masă în secret. Zâmbi larg când văzu marca sa preferată de înghețată pe care Dean o cumpărase pentru el, și fu pe punctul de a o pune în frigider când deschise o altă pungă. Pe chip se zări o privire confuză văzând ce este înăuntru.
– Ce este asta? Spuse el scoțând un tub cu unguent și apoi fața i se făcu roșie când văzu că este un antipiretic, un gel, antibiotice, și pastile calmante.
– Să nu iei medicamentele pentru febră. Poți să iei antiinflamatorul. Trebuie să-ți aplici și gelul? Fața persoanei care întreabă este foarte serioasă, dar ascultătorul este atât de jenat încât îi vine să se ascundă sub masă. Parm scutură din cap că nu-l doare așa de tare.
– Dean s-a dus să cumpere toate astea? Spuse luând tubul cu pastile și tabletele pentru durere. Întrebă fără să fie nevoie de un răspuns.
Dean nu răspunse, doar zâmbi și sorbi tăcut din cafea. În inima lui îl înjură pe seniorul din camera de alături care era adevăratul proprietar al medicamentelor. Era foarte probabil că Sin cumpărase medicamentele și le agățase de clanța ușii pe afară cu un bilet pe care scria,
Fii blând cu Pharm, Dean, nemernicule.
Uitase că pereții erau așa de subțiri. Cu siguranță auzise ce făcuseră. Ar fi fost păcat să-i spună lui Pharm adevărul pentru că ar fi fost prea jenat și nici nu ar fi vrut să mai iasă din cameră.
Băiatul începu să mănânce micul dejun. Când ochii lui îi întâlniră pe cei ai iubitului său, se foi pe scaun de parcă l-ar fi durut. Dean se încruntă și-i puse din nou mâna pe frunte.
– Chiar ești bine, da? Își aminti că aseară a sângerat puțin, dar după aceea a fost în regulă.
– Nu am nimic, se grăbi el să răspundă. Cum i-ar putea spune că este de fapt pe dos. Of Dean, nu întreba!!
Cu fața stacojie, luă o lingură de terci și refuză să se uite la fața persoanei de lângă el. Persoana care întrebase rămase tăcută când Parm mâncă. Azi aveau toată ziua la dispoziție să stea împreună așa că, cel puțin își dorea să profite la maxim.
Încleștare.
– Azi se face deja un an de când suntem împreună!!
De când se iubesc unul pe celălalt.
– Te iubesc, Korn.
Își petrec timpul împreună.
– Ce faci?!!
Și apoi … se despart.
– Dean.
Dean tresări. Clipi când văzu că iubitul lui stătea deja lângă el dar nici măcar nu-și dădu seama când a făcut asta. Pharm îi ținea fața în mâini și era îngrijorat. Dean deschise brațele zâmbind și le încolăci în jurul mijlocului lui Pharm îmbrățișându-l. Își îngropă fața în abdomenul celuilalt și inhală mirosul de proaspăt cu care era obișnuit.
– Pharm, să nu pleci nicăieri, da? Spuse cu vocea tremurândă.
Pharm îl privi pe bărbatul care acum se purta ca un copil. Îl îmbrățișă la rândul lui și-i zburli părul.
– Unde m-aș putea duce …, spuse îmbrățisându-l și mai strâns …când sunt aici cu tine.
Dean își ridică privirea, închise ochii și-și țuguie buzele cerșind un sărut de la Pharm. Buzele se atinseră ușor temătoare parcă.
– Indiferent ce se întâmplă , mâna mare îi mângâie obrazul, apoi se opri la tâmple,
– Amintește-ți că Dean este aici. Să te gândești la Dean, ok?
– Mă voi gândi întâi la Dean, glumi Pharm și apoi țipă când acesta îl învârti, roșindu-se tot. Două persoane care se îmbrățișează o vreme și apoi se așază să se uite la televizor.
Pharm se sprijinea de pieptul cald în timp ce urmărea serialul preferat strâns îmbrățișat de persoana din spatele lui. Când li se făcu foame, încălziră mâncarea cumpărată dimineață. Apoi mâncă înghețată hrănindu-l pe Dean. Când i se făcu somn se cuibări pe canapea și se întoarse pentru un sărut.
Era o atmosferă caldă doar cu ei doi. Era ceva ce nu se regăsea în amintirile lui Korn și In pentru că au fost nevoiți să-și ascundă relația. Nici nu se punea problema să urmărească filme împreună. Nu puteau sta sau mânca împreună. Pentru cei doi (Korn și In) doar să fie împreună o perioadă scurtă de timp era deja minunat.
Duminică dimineață, Dean îl rugă pe Pharm să-l aștepte în holul apartamentului. Parm părea foarte nerăbdător, iar în noaptea aceea nu putuse să doarmă deloc. Azi ochii nu-i străluceau ca de obicei. Mama-i spusese lui Pharm că verișorul său va veni să-l ia, dar el nu-l văzuse niciodată pe acesta. Dean era îngrijorat, așa că s-a decis să rămână cu el și să-l însoțească până când vine persoana cu care avea întâlnire.
– Mâinile tale sunt reci, tânărul mai mare-i strânse ușor mâna. Pharm se întoarse și-I zâmbi timid și ușor jenat. Apoi privi în jos, spre degetele de la picioare.
– Nu m-am întâlnit niciodată cu verișorul meu, nici cu unchiul, nici cu bunicul. Mama a spus că l-am întâlnit când eram copil, dar eu nu-mi amintesc nimic.
– Oricum, sunteți rude, n-ar trebui să fie nici o problemă. Dean îi mângâie părul și se aplecă să-l sărute pe frunte ca să-l facă să uite de griji. Pharm îi reaminti să nu iasă prea mult din cameră, iar băiatul obraznic doar ridică din umeri și zâmbi.
– Ți-e teamă că nu cunosc pe nimeni? spuse băiatul, jucându-se cu mâna iubitului său. Chiar își dorea să-l ia pe Dean cu el, dar ar fi jenant să-l aducă pe același iubit în fața rudelor tatălui său pe care nu le mai întâlnise de 10 ani.
– Numărul meu este trecut la numere de urgențe, da? Dacă se-ntâmplă ceva, sună-mă. Voi fi acasă toată ziua. Când auzi asta, Pharm se simți ușurat. El se uita la ceas deja a treia oară, ceea ce-l amuza pe Dean.
– La sfârșitul anului, în vacanță, hai să mergem în America. Tu i-ai spus deja mamei tale.
De data asta, reacția a fost imediată.
– Serios Dean? Spuse întorcându-se către iubitul său cu brațele larg deschise.
– De fapt, le-am spus mamei și tatei și au spus că vor și ei să meargă. Nu e bine să-i refuzăm pe părinți. S-ar putea să vină și bunica. Spuse el zâmbind către Parm,, care spuse.
– Vine și Anh, Ali… hei! Vine și mama? Familia iubitului va veni împreună ca să-i viziteze familia în America.
– Adulții au spus că îl plac atât de mult pe copil încât se simt și ei responsabili, râse Dean văzând fața roșie a lui Pharm. El își aminti cuvintele bunicii sale după ce a sunat-o ca să-i spună despre reacția părinților lui față de Pharm. Tata știa că bunica este capul familiei, așa că ar vrea să o roage să meargă să-i viziteze familia lui Parm în America.
De fapt, mai era un lucru pe care Dean avea de gând să i-l spună lui Pharm. El intenționa să-și schimbe numele de familie și să-l folosească pe cel al bunicii lui, ‘Chatpokin’ pentru că nu mai era nimeni care să aibă numele acesta pe linia de sânge. Nu dorea să dispară numele iubitului lui Korn. Acest lucru va fi o surpriză pentru Pharm.
– Au trecut deja 15 minute, se plânse Parm pentru că așteptase atât de mult încât era tensionat.
– Mama nu mi-a dat numărul lui de telefon. Își dorea să o sune pe mama lui în America dar nu era o oră potrivită.
– Dacă nu vine într-o oră, te duc acasă. Dean zâmbi dar ochii lui spuneau că nu avea intenții curate. Pharm nu știa dacă ruda lui va veni sau nu, și era în regulă să meargă cu Dean pentru că îi era dor și de de Anh.
– Eu am ajuns aici de multă vreme dar, când v-am văzut împreună, nu am vrut să vă deranjez, se auzi din spate o voce. Pharm se făcu roșu ca focul și se întoarse panicat către persoana a cărei voce tocmai o auzise.
Persoana înaltă și subțire îi zâmbi. Ochii îi străluceau și zâmbi când îi văzu pe cei doi. Ridică din sprâncene și-i salută.
– Bună, vere. E momentul să-ți întâlnești unchiul.
– Sin!!!!
Mașina sport cu două uși alunecă pe drum. Pharm stătea țeapăn pe scaunul de lângă șofer fără a avea curajul să spună nimic. Era deopotrivă speriat și șocat. Se uită din nou la șofer, gândindu-se că semănau cumva dar la o privire mai atentă, aproape că nu aveau nimic în comun.
În special sex-appealul lui.
Întrebându-se dacă nu cumva fusese prea evident, Sin râse și-și aranjă ochelarii.
– Ești șocat?
Pharm aprobă. La început, lui Dean nu-i venea să creadă, dar după ce a văzut că acesta nu glumește, a fost nevoit să-l lase să plece cu Sin.
– Și tu tocmai ai aflat că suntem veri? Spuse cel mai în vârstă continuând să conducă în afara orașului. Destinația sa era un restaurant micuț unde el și tatăl său intenționau să-l ducă să ia masa împreună, pentru a-l face să se mai relaxeze întâi.
– Dar tu de când știi?
– Mmm… făcu o expresie gânditoare, în lift când ai spus numărul camerei. Camera aceea a fost cumpărată pentru sora mea mai mică.
– Ooo, dar asta a fost acum mult timp. De ce nu mi-ai spus? Fratele cel mare* din camera de alături pe care-l știa de ceva vreme și cu care era în relații bune, se dovedi a fi verișorul său.
(* termenul original este phi chay , phi : cineva mai în vârstă, chay : de sex bărbătesc)
Fața șoferului era interesantă sub ochelari. Părul era negru și ondulat, strâns în codiță la spate, și un gât sexy care-l făcea pe Pharm să saliveze când se uita la el. Sin deschise muzica, pentru a schimba puțin atmosfera. Bătea cu degetele în volan în ritmul muzicii.
– Tata a cumpărat două camere. Cea mare unde stai tu acum era inițial pentru mine și fratele meu mai mic, iar cea mică de alături pentru sora mea. Dar când am absolvit eu facultatea, am vrut să cumpăr camera de la tatăl meu. Fratele meu mai mic a dat examen la o facultate în provincie iar sora mea nu are voie să locuiască singură încă. Așa că a rămas liberă camera de lângă mine. Când mama ta a sunat și a spus că Pharm dă examen la universitate în oraș și caută cazare, tata i-a oferit camera aceea, pe motiv că e mai bine decât să rămână goală, i-a spus el lui Parm toată povestea.
– Prin urmare … Sin este spionul mamei!! Nu e surprinzător că mama știe totul despre Dean și despre tot ce au făcut ei.
– În schimbul unei colecții de pantofi din America, răspunse mândru Sin, fără să-i pese de cum se simțea Pharm.
– Nu ți-am spus de la început pentru că mi-a fost milă, spuse el întinzând mâna să-l mângâie pe cap pe Pharm, în timp ce acesta strigă.
– Dacă știai că sunt vărul tău, Dean nu ar fi îndrăznit să te mănânce niciodată nae nae*.
(*nae nae este doar un mod de a tachin pe cineva, uneori neavând o traducere exactă)
– Eeei!!! Strigă Pharm roșu la față.
– Adică, tu știi? Îi venea să se târască în spatele mașinii și să-și ascundă fața în rucsac.
– Pereții camerei sunt destul de groși să înăbușe zgomote dar ușa din sticlă de la balcon nu. Și, întâmplarea face că îmi place să fumez pe balcon în fiecare seară.
Uaaaau… țipă Pharm în mintea sa. Privi în jos la mâinile sale care se încleștaseră de pantaloni până când boțiră de tot. Își dădu seama că ardea tot de roșu ce era.
– Dean nu ți-a spus că medicamentele erau de la mine? spuse Sin cu privire surprinsă. Sări peste explicația că, atunci când iubitul lui s-a dus să cumpere mâncare, el însuși i-a agățat punga de mânerul ușii.
– Nu mi-a spus. De data asta și-a ridicat mâinile spre față pentru că lui chiar îi venea să plângă. De ce Dean nu i-a spus nimic? El a presupus că Dean le cumpărase, of, îi vine să moară!!!
– Dean nu a fost dur cu tine, nu-i așa? Ai avut febră sau nu? întrebă calm. Dar aparent nu fu satisfăcut și-și întinse mâna să-I atingă fruntea lui Pharm.
– Nu a fost dur, și nici nu am febră, răspunse el repede pentru că-i era teamă că Sin l-ar putea confrunta pe Dean.
– Atunci e bine. În noaptea aceea, dacă tu continuai să țipi iar el nu se oprea, eram hotărât să mă cațăr pe balcon, spuse Sin serios. Pharm nu putu decât să-și înghită saliva. Fiind născut primul și neavând un frate mai mare care să-l apere, Sin îl făcea să se simtă bine într-un mod ciudat, pe care nu știa să-l explice.
– Sin … ce fel de om este tatăl tău? Întrebă el după ce se mai obișnuise cu atmosfera. Chiar nu și-l putea imagina pe fratele tatălui său. Dacă unchiul său ar fi ca și tatăl lui, ar fi grozav. El era un om simplu, blând cu proprii copii.
– E fost polițist, comandant, un tip nebun, mai dur decât un conducător. Întotdeauna mîrîie la copiii lui, dezvălui Sin ce gândește despre tatăl său, și că îl urăște.
– Este un bătrân nebun. Întoarse mașina către un restaurant unde avea întâlnire cu tatăl lui. După ce parcă mașina, aruncă o privire către Pharm care stătea palid lângă el.
– Dar este un tip rațional, își iubește familia și un unchi bun la suflet, serios. Îl zburli pe Pharm. Râse de băiat care se strâmbă și-i spuse.
– Hai, vino să-l întâlnești pe tata.
Parm își aranjă părul, își încleștă pumnii și-și închise ochii. Se găndi la cuvintele iubitului său, nu-ți face griji Parm, dacă este ceva în neregulă, Dean îți va fi mereu alături.
Băiatul deschise ochii din nou și coborî din mașină, apoi intră în restaurant fără să ezite.
Ceainăria Forever, situată în inima Siamului. De obicei se deschide pe la ora 11, dar acum este abia 10 dimineața și deja este un vizitator care a venit să vorbească cu proprietarul la etajul doi.
– Sin este verișorul lui Pharm? Son ridică din sprîncene pentru că tocmai auzise și el despre asta.
– Sin nu ți-a spus niciodată? Dean părea foarte stresat. Își ținea ambele mâini strânse deasupra mesei, ochii lui frumoși fiind îngrijorați.
– În mod normal, lui Sin nu-i pasă niciodată de familia lui, dar înțeleg de ce ești atât de îngrijorat. Persoana făcu un ceai rece și-l strecură, luă o înghițitură, puse restul intr-un pahar și apoi se mută în fața celeilalte persoane ca să se relaxeze puțin.
Dean privea la vaporii care se condensară pe pahar. Își aminti toate îndoielile cu care se confruntase. De fapt, odată suspectase că tatăl lui Parm avusese relații cu Korn. Dar numele de Triwinij nu era în amintirile lui așa că renunțase la ideea asta. Cu alte cuvinte, nu-și amintea numele de familie al lui Korn și totul era în ceață.
Dacă ar fi auzit din nou numele, Dean era sigur că și l-ar fi amintit.
– Sorn … care este numele de familie al lui Sin? întrebă tânărul, în ciuda amintirilor care-i erau asemeni paharului din fața lui, deși el nu-și dorea asta.
Sorn puse pe masă paharul gol și-și mai turnă niște ceai.
– Nu l-ai auzit? Tatăl lui Sin a apărut adeseori la TV.
Cum își poate aminti cineva numele cuiva care nu-i este apropiat?
– Chiar nu știu.
– Numele lui Sin este …
—
– De ce nu ți-e teamă de mine?
– De ce mi-ar fi? Ești o fantomă?
– Dacă mi-ai cunoaște numele de familie, nu ai mai spune asta, oftă Korn, obosit că va trebui să vadă din nou aceeași reacție când cealaltă persoană află cine este.
Ascultătorul își înclină capul,
– De ce nu-l știu? Întrebă el înainte de a zâmbi.
– Păi, numele meu este Korn Ariyasakul, da?
—
– Numele lui Sin este Ariyasakul …
Poc!!
Paharul din sticlă se făcu țăndări. Lichidul auriu se împrăștie pe podea. Sorn se ridică șocat.
– Dean! Hei! Ce s-a întâmplat?
Prietenul său din copilărie își ținea capul în mâini, torturat. Sprâncenele negre se împletiră, venele de la tâmple-i zvâcneau.
– Mă doare capul.
Durerea era atât de puternică încât simțea că-i explodează capul. Atât de puternică încât își încleștă fălcile inconștient și-și încordă tot corpul, amintirile sale adânc închise acum se zbăteau să iasă la suprafață. Se simțea de parcă tot corpul se chinuia să se rupă pentru a forma un corp nou. Adevărul pe care-l căuta, acum era aproape vizibil.
Deci, asta era motivul pentru care Sin se implicase în cercetările despre Korn și In, și faptul că Sin spusese că el nu putea face cercetări despre Korn, era pentru că informațiile erau blocate.
Cine bloca toate aceste informații? Sin le-a acoperit? Atunci cum rămâne cu Parm care azi se va întâlni cu unchiul lui?
– Sat! te-ai rănit la gură, hai să mergem la spital. Spuse Sorn grăbindu-se să-l sprijine. Strigă la lucrătorii din restaurant să vină să-l ajute.
– Pharm …, spuse Dean suspinând, sufocându-se. Vocea îi tremura. Era foarte îngrijorat că Pharm nu va putea face față. Dacă are iar o criză? Mai ales în urma unui astfel de impact psihologic serios.
Intouch … nu-l răni pe Pharm. Nu-i lua viața.
– Păstrează-ți calmul. Nu se va întâmpla nimic. Când tânărul se urcă în cele din urmă în mașină, Sorn îl duse repede la cel mai apropiat spital.
Nu ne despărți din nou …
Băiatul își înghiți saliva. Stătea înțepenit, cu spatele drept, temându-se de persoana care stătea în fața lui. Bărbatul de 50 de ani părea încă tânăr.
– Tată, de ce te uiți așa la Pharm? Sin, care stătea lângă Pharm, văzu că acesta părea că suferă. Când tatăl său vedea ceva interesant, întotdeauna avea privirea aceea.
– Nu l-am mai văzut pe nepotul meu de aproape 10 ani, nu pot să mă uit la el? Vocea joasă profundă parcă îl copleși pe fiul său. Ochii săi întunecați îl priveau intens pe nepotul lui.
– Ăăă … Pharm nu părea că înțelege.
– Unchiule…
– Spune-mi unchiul Krit! Chiar semeni cu mama ta. Ea nu poate veni? Mormăi unchiul, fără însă să-și ia privirea de la el în timp ce se rezemă de spătarul scaunului.
Își pierduse tatăl când avea doar 10 ani, așa că nimeni nu-i mai spusese de multă vreme că seamănă cu tatăl sau cu mama lui. Oamenii spuneau că fratele lui mai mic, Phoom, era acela care semăna cu ea. Așa că, pe scurt, nimeni nu semăna cu tatăl lui?
– Relaxează-te, unchiul nu te mușcă. Ne-am întâlnit aici ca să ne cunoaștem mai bine înainte de a ne întâlni cu bunicul. Unchiul Krit zâmbi și-și arătă ridurile care-l făceau să arate mai fioros.
– Ultima oară când te-am văzut a fost la înmormântarea tatălui tău.
– Unchiul a venit la înmormântare? Făcu ochii mari Parm amintindu-și că nu l-a văzut la înmormântare.
– Bineînțeles că am venit. A fost fratele meu mai mic, până la urmă. Chiar și bunicii tăi au venit. Pare că am făcut lucruri fără să spunem nimic. Mâna mare se întinde peste masă, chiar pare că este cu adevărat unchiul meu. Ochii lui Pharm strălucesc pentru că este tratat ca un nepot și se simte ușurat.
– Din nefericire, băiatul este plin de regrete pentru că vrea să știe mai multe despre familia tatălui său.
– Mama nu mi-a spus niciodată nimic despre familia tatei. Am vrut să știu dar nu am avut curaj să întreb. Cu un pahar în mână, pe care-l tot învârtea, se simțea ciudat când unchiul și-a întins mâna și l-a mângâiat pe cap, ceea ce i-a dat un sentiment de căldură și l-a făcut să se gândească la tatăl lui care murise cu mult timp în urmă.
Unchiul Krit râse.
– Nu e nimic ciudat, pentru că tatăl tău și bunicul tău nu s-au înțeles niciodată. Era intolerant și încăpățânat. S-a căsătorit și și-a schimbat chiar și numele după cel al mamei tale.
– De ce tata nu l-a plăcut pe bunicul? Pharm nu putea înțelege ce poveste dureroasă s-a întâmplat încât tatăl său a tăiat toate legăturile cu părinții lui.
– Pentru că bunicul l-a făcut să piardă pe cineva pe care el l-a respectat cel mai mult. Privirea unchiului era pierdută și băiatul își strânse buzele simțindu-se vinovat pentru că a întrebat despre această chestiune.
Cea mai respectată persoană pentru tatăl său … cine ar fi putut să fie?
– Dar mama mi-a spus despre unchiul, schimbă el repede subiectul pentru a mai destinde atmosfera.
– Mama mi-a spus că tata mi-a dat numele după unchiul.
Unchiul Krit își ridică sprâncenele arătând cu degetul spre el însuși.
– Unchiul l-a dat?
Băiatul aprobă
– Numele meu, Pharm înseamnă putere, iar cel al fratelui meu mai mic este Phoom, care înseamnă pământ.
Auzind asta, unchiul a făcut ochii mari și a zâmbit.
– Așa cred.
Pharm oftă ușurat când auzi asta. Dacă unchiul nu și-ar fi amintit de asta, sigur și-ar fi pierdut încrederea. Dar conversația nu s-a încheiat.
– Unchiul este cel care a dat numele Phoom, cât despre numele Parm …. este un alt unchi care l-a dat. Krit închise ochii, rememorând amintiri din copilărie. Ziua aceea, când doi frați se băteau pentru o prostie.
—
– De ce familiei noastre îi place să dea nume care încep cu aceeași silabă? Este foarte jenant.
Cei doi tineri se întoarseră să se uite la fratele lor mai mic ce începuse să se plângă de îndată ce intrase în casă.
– Ba nu este deloc, este bine. Arată clar că suntem frați. Krit, care stătea întins pe jos, se ridică ca să răspundă. Fratele lui avea doar 15 ani așa că începea să aibă probleme.
– Ba nu e bine. Dacă o să am copii nu o să-i numesc niciodată așa. Kann, cel mai mic dintre frații familiei Ariyasakul, își aruncă geanta pe jos și se îndreptă spre fratele cel mare.
– De ce citești atât de absorbit? El nu înțelegea. Cartea de engleză este atât de amuzantă? Care e partea amuzantă?
Fratele cel mare nu-i răspunse, doar zâmbi în colțul gurii în loc să-i dea un răspuns.
– Să vedem, când o să ai un copil, vreau să-l botez pe nepotul sau nepoata mea. Krit îl împinse pe fratele său să se așeze pe podea și-i strânse capul până simți că-i pocnește.
– Ăăă, cum pot fi sigur că nu o să-l botezi după o găină. Stai, trebuie să mă gândesc întâi la un nume. Copilul făcu în curând o față serioasă, gândindu-se ce nume o să-I dea fratele său mai mare copilului din viitor. Nu e corect.
– Pharm …
Krit și Kann se uitară spre fratele lor mai mare care pusese deoparte cartea. Fața lui era frumoasă iar ochii lui priveau în gol.
– Ce?
Kann repetă de parcă nu auzise bine.
– Pharm?
– Îhî, Pharm înseamnă putere. Fiul tău va avea puterea să înfrunte orice. Așa că, dacă vei avea un fiu să-i dai numele Pharm. Puterea de învinge obstacolele, puterea de a nu renunța, puterea de a-și îndeplini visele.
– Îi ceri să lupte, nu? Kann, trebuie să ai doi fii. O să-ți dau un nume pentru celălalt fiu. Ce-ai zice de … Phoom. Cum sună? Are aceeași silabă, hahaha, râse Krit fără să se poată controla, făcându-l pe fratele mai mic să se simtă mai bine.
– Lasă că o să vedeți voi!!! Nu voi folosi niciunul dintre nume!!
—
După conversația ridicolă din acea zi, ei nici nu s-au gândit că într-o zi acele nume vor fi reale.
Numele … are ca semnificație legătura dintre rude.
