După haos, totul a revenit la normal. În timpul vacanței lungi dintre semestre, Pharm a decis să nu se ducă în America să-și viziteze familia, ci să participe la un curs de vară la universitate, împreună cu prietenii lui din gașcă, ManNow, Del și Team. Asta pentru că, după ce scurt metrajul clubului de teatru care obținuse premiul al doilea a încurajat mulți studenți să se înscrie în club și, recomandarea făcută clubului de deserturi Thai, unde este membru Pharm, a atras câțiva membri noi.
Azi, clubul de gătit mâncare Thai a făcut o demonstrație pentru studenții noi. Pharm și președintele clubului fac o demonstrație despre cum să gătească orezul. Multe dintre metode, de la alegerea orezului, spălatul, fierberea, până la gătire, cauzează haos. El le-a arătat fiecare etapă în detaliu folosind mâinile pentru a-l amesteca. Zâmbi larg când mâncarea avu gust bun. Personal, Pharm era mai interesat de demonstrația despre cum se fac deserturile Thai.
– Pharm, laptele de cocos este gata, spuse Dech, băiatul solid care turna jeleu în mod constant în laptele de cocos. Azi a amestecat crema de cocos cu apa cu aromă de pandan pentru a face ca mâncarea să aibă un miros delicios, acesta este suc din frunze de pandan, spuse el mutând apa verde închis într-o parte.
Pharm se uită la sucul de pandan și nu se poate abține să nu râdă. Își amintise de tânărul solid care-l ajutase să stoarcă sucul de pandan până când făcuse mizerie peste tot.
– Azi vă voi arăta cum să faceți un desert care este mâncat de obicei după amiaza. Acest desert se numește inthanin. Este un desert tradițional Thai greu de găsit, spuse Pharm începând demonstrația prin a turna făină de tapioca, apoi sucul de pandan și amestecând până devine verde deschis.
– De fapt, nu mai este nevoie de alte ingrediente, dar cel mai dificil este să amesteci făina până se coace, pentru că necesită mult timp. Odată ce amestecați făina bine cu apa, turnați totul într-o cratiță din alamă. Amestecați cu grijă făina. Aroma frunzelor de pandan este atât de plăcută încât îi face pe membrii clubului să-și frece stomacul.
Dintr-un lichid opac ce este ușor de amestecat, devine un amestec închegat ce se transformă într-o cocă transparentă, vâscoasă de culoare verzuie.
Când aluatul devine transparent, opriți focul și adăugați zahăr, spuse el în timp ce adăugă zahărul și amestecă până se dizolvă amestecându-se cu aluatul.
– După ce terminați, scoateți coca și puneți-o în gheață. Se va răci și se va întări, adăugă Pharm mutând coca și așteptând să se răcorească. În timp ce aștepta să se răcească aluatul, pregăti o ceașcă mică din plastic și puse niște lapte de cocos înăuntru.
– Puneți bucăți mici, de mărimea unei lingurițe. Se spălă pe mâini cu grijă și apoi rupse coca vâscoasă cu degetele. Puse bucățile în laptele de cocos care era deja pregătit în cești.
– Adăugați puțină nucă de cocos și apoi adăugați niște gheață și va fi delicios.
Dech puse gheață în ceșcuțe înainte de a distribui tuturor ca să guste. Aroma de frunze de pandan împreună cu gustul dulce este atât de tentant pentru cei care mănâncă asta pentru prima dată.
Aluatul și nuca de cocos proaspătă sunt atât de moi încât aproape că nu este nevoie să le mesteci. Mulți au ridicat mâna ca să mai ceară până când desertul s-a terminat.
Au dispărut și toate ceșcuțele cu desert. După ce s-a terminat demonstrația și toată lumea s-a dus să se odihnească, Pharm s-a așezat și și-a deschis caietul, gândindu-se la ce va prezenta săptămâna viitoare. Să facă deserturi și activitățile de la club îl ajută să se concentreze mai mult asupra lui însuși și să se întrebe despre propriile sentimente.
Timp de aproape 3 luni, Dean nu a venit niciodată. Dar i-a trimis mesaje zilnic în care-l întreba chestii generale cum ar fi dacă a mâncat, a dormit, sau cum se simțea. Dean este încă Dean, chiar dacă îi lasă spațiu să se gândească la el însuși. Pharm îi răspunde mereu la mesaje în fiecare zi, și uneori îi trimite o poză cu deserturile.
E ca și cum s-ar fi cunoscut abia recent. Team îi tachinează mult spunând că se poartă ca niște persoane care doar flirtează unul cu celălalt.
– Pharm … și Dean sunt încă împreună, da? spuse Dech în timp ce strângea ceșcuțele goale și veni să se așeze lângă juniorul lui. Trecuse ceva vreme de când nu-l mai văzuse pe iubitul juniorului său, ceea ce era neobișnuit și nici Pharm nu-l menționa niciodată.
Pharm răsfoi caietul și pe prima pagină găsi un mic post-it cu câteva cuvinte nostalgice scrise de mână. După aproape un an, îl păstrase bine încă de prima dată când îl primise împreună cu o sticlă de suc de portocale drept mulțumire.
– Eu și Dean nu ne-am despărțit niciodată.
(*despărțire în această propoziție înseamnă separare, în timp ce în capitolul anterior înseamnă a lua o pauză sau a păstra puțină distanță pentru o vreme, nu despărțire)
Termenul de ‘despărțire’ (ħãng) unul de celălalt nu înseamnă a se separa. Nu înseamnă a renunța și a nu mai ține legătura (leik), ci înseamnă a păstra distanța pentru a se gândi la modul în care se simt.
– Spune-mi, Dech, ce desert crezi că vom face săptămâna viitoare? schimbă el subiectul. Dech își descrețește fruntea și îl mângâie pe cap pe juniorul său punându-i o hârtie în mână.
– De ce nu întrebi persoana care mănâncă desertul? dădu el din cap spre Pharm.
Pharm aruncă o privire asupra bucății de hârtie îndoite , și se opri când văzu scrisul de mână familiar ca cel de pe post-it.
Să nu uiți niciodată. (mi khey leum)
Buzele sale subțiri se strânseră. Închise ochii și-și reținu roșeața din obraji.
– Deja știu ce să fac, spuse el și puse hârtia în caiet. Intenționa să găsească niște lipici ca să atașeze hârtia la post-it.
Dech ridică din sprâncene și-i zâmbi.
– Ce?
– Vreau să fac leum gleun.
—
Cu câteva zile înainte de sfârșitul vacanței de vară, se întâmplă ceva ce i-a șocat pe membrii găștii. Del le șopti că a fost de acord să se întâlnească cu Alex. Fata cu frumoșii ochi gri-verzui le-a spus cu un zâmbet mare că la început Alex a venit să se plângă de Dean și că, în secret, căuta să afle slăbiciunile fratelui său apropiindu-se de sora mai mică a acestuia.
Au vorbit, s-au certat, și ușor-ușor s-au cunoscut unul pe celălalt, apoi și-au dat întâlnire ca să ia masa împreună, să meargă la filme și treptat s-au simțit bine împreună.
Ea a mai observat și că Dean și Don au început să se înțeleagă, și joacă multe jocuri împreună.
Când cea mai bună prietenă i s-a confesat că nu mai este singură, ManNow a ridicat mâna și a recunoscut că și ea ‘vorbește’ cu un băiat de la clubul de înot. Era rezultatul vizitelor frecvente la clubul de înot pentru a-și susține prietenul. S-a ales cu un senior din anul patru care era atât de bun precum ‘un cadou gratuit’. Team doar zâmbi și se gândea să-l tachineze pe senior până când acesta se va simți jenat să mai vină la club.
– Bine Pharm, spuse Team când își aminti de acea persoană. Ezită în timp ce-și ținea geanta pe umăr, dacă să o deschidă sau nu.
– Ce? spuse Pharm ridicând privirea din telefon.
– Leum gleun pe care ni le-ai dat, cei de la club ți-au mulțumit foarte mult, spuse el și decise să deschidă rucsacul și să mănânce trei bucăți înainte de a închide bine geanta la loc.
– Aaa… mmm … zâmbi el și-și mută privirea din nou la mesajul de pe Line. Aplicația care tocmai apăruse pe ecran arată o poză cu nostalgica gustare leum gleun din partea unei persoane nostalgice. Obrajii albi se îmbujorară de la complimentul trimis de Dean.
Inima-i bate cu putere.
—
În mijlocul unui vis, un băiat stă lângă el. Începu să tremure când realiză unde stătea acesta. Canapeaua aceea, masa aceea … nu se șterseră niciodată din memoria lui.
Camera lui Korn și In.
Pharm tremură. Îi este teamă. Nu era pregătit să vadă iar acea imagine. Dar apoi a tresărit când a auzit zgomotul unei uși care se deschide. Băiatul suspină când văzu pe cineva intrând în cameră.
Trupul înalt râdea în timp ce cealaltă persoană era gălăgioasă și autoritatră. Amândoi se certară o vreme apoi se îmbrățișară cu fețele zâmbitoare.
Korn și Intouch …
Nu mai sunt amintiri urâte de care să se teamă băiatul, în schimb este multă fericire.
Băiatul simte și el fericire înainte de a fi întrerupt atunci când Intouch se uită în ochii lui. Pharm privește la stânga și la dreapta sa ca să se convingă că Intouch chiar se uită la el.
Intouch își îmbrățișează cu putere iubitul și-și sprijină fața de umerii lui, privirea sa fiind ațintită asupra băiatului din fața sa, apoi îi zâmbește blând. Buzele sale par să articuleze un cuvânt dar fără sunet, iar acel cuvânt răsună în mintea lui Pharm.
Mulțumesc.
Pharm îi zâmbește în loc de răspuns. Curând imaginea din fața sa dispare treptat. Ochii îi ard și se umplu de lacrimi, rostogolindu-se pe obraji de parcă s-ar fi despărțit de propriul sine din trecut. Sentimentele de bucurie și de tristețe se amestecă. După o vreme, imaginea devine clară din nou. În celălalt colț al camerei, îl vede apărând pe omul său iubit care-l privește, ca de obicei, cu ochi blânzi. Lacrimile alea nenorocite nu se mai opresc.
Se gândi și rememoră. Acum avea răspunsul, și era sigur că îl iubea pe acest bărbat.
– Dean…
Suspină.
Băiatul visător se trezește din vis. În camera întunecată, era doar o lumină de la ceasul care arăta ora 2 dimineața. Își atinge obrajii și simte că sunt umezi.
Ești atât de drăguț în hainele astea.
Cu fața supărată arăți ca un pește balon.
Ai încredere în Dean?
Te așteaptă de multă vreme … așa că el nu vrea să mai aștepte.
Promisiunea.
Dean îl iubește pe Pharm.
Parm nu va pleca nicăieri.
Șoaptele răsună în camera spațioasă. Mâna băiatului strânge colierul metalic primit de la iubitul său. Lacrimile-i curg pe haine.
– Unde m-aș putea duce …repetă Parm propriile sale cuvinte, când îti aparțin ție, Dean.
Pharm se uită fix la lanțul din argint de pe deget cu ochii în lacrimi. Se gândea la ziua când a mers să-l vadă pe Dean, care era la facultate în mijlocul prietenulor săi ce l-au tachinat. Firul roșu pe care l-a ales și care era, în mod accidental, legat de degetul mic al lui Dean.
Chiar sunteți o pereche.
Își aminti că cineva a spus asta. Băiatul ținea colierul în mână.
Când se va rupe vechiul fir, ce-ar fi să legăm un fir nou …
…..
Dădu pătura la o parte și coborî grăbit din pat. Aprinse lumina ca să-și găsescă cheile mașinii și telefonul. Nu-i pasă cât este ceasul acum. Vrea doar să-l vadă pe Dean. Vrea să-și vadă iubitul. Ar vrea să-i spună lui Dean toate sentimentele sale.
Când găsi ce căuta, se duse grăbit spre ușă. Dar când deschise ușa, se lovi de un piept solid și aproape căzu, dar din fericire cealaltă persoană îl prinse de braț la timp.
Băiatul făcu ochii mari când văzu cine-l vizitează în miez de noapte. Scăpă din mână cheile mașinii, ale apartamentului și telefonul și uită de ele. Pharm sări în brațele tânărului înalt și-l ținu strâns cuprins de sentimente nostalgice.
– Dean!! strigă el, în timp ce cu ambele mâini ciupi fața acestuia ca să se asigure că nu visează.
– Mi-e dor de tine, Dean, spuse el ștergându-și lacrimile.
– Te iubesc, Dean, te iubesc atât de mult, spuse el aceste cuvinte de dragoste în timp ce suspina prostește.
Dean își îmbrățișă strâns iubitul, acoperindu-i fața cu sărutări. Și el îl visase pe Korn care-l îmbrățișa pe Intouch. Cuplul zâmbea fericit. Apoi Korn ridică ochii către el și-l fixă cu privirea, zâmbi și dispăru treptat transformându-se în imaginea lui Pharm. Inima lui Dean tresări. Sentimentul de nostalgie îl sufoca până când simțea că nu mai putea suporta, făcându-l să conducă grăbit ca să-l întâlnească pe Pharm. Nu mai putea aștepta, deja îi dăduse prea mult timp.
– Și eu te iubesc Pharm, și mie mi-a fost dor de tine, spuse el închizând ușa și ducându-l pe Parm înapoi în cameră. Nu mai pot să aștept, nu mai rezist. Își lipi buzele de buzele moi până când Parm nu mai putea respira. Buzele lui sunt roșii.
– Știu … Îmi pare rău. Pharm închise ochii când căzură amândoi pe pat. Pijamaua alunecă de pe corp cu îndemânare de către persoana care se așeză deasupra sa. Își deschise buzele pentru a răspunde limbii fierbinți. Vor să se atingă unul pe celălalt pe săturate.
Mâinile lui Pharm tremură în timp ce încearcă să scoată cămașa iubitului său. Cei doi se ajută reciproc să-și scoată hainele. De îndată ce trupurile celor doi sunt goale, tânărul îl strânge în brațe pe băiat.
Mâna lui Parm mângâie frenetic spatele lat. Atingerea lui îi trezește un sentiment de nostalgie, iar parfumul degajat de trupul lui îl face să simtă fiori fierbinți prin tot corpul. Sărutul dulce aproape că-l îneacă. Se ating și se mângâie pe rând unul pe celălalt.
– ahh…
Sprâncenele i se împletesc atunci când buzele fierbinți ale lui Dean îl sărută de la buze, coborând spre abdomen. Limba lui Dean descrie cercuri și apoi îl mușcă, făcându-l pe Pharm să tremure din tot corpul. Tânărul cu pieptul lat se joacă cu sfârcurile, strângându-le până se înroșesc.
– Dean … , geme Pharm cu răsuflarea tăiată. Își împinge trupul spre iubitul său plin de dorința de a simți mai mult. Gestul acela nu face decât să-l stimuleze pe atacator să-l ‘atace’ mai mult.
Abia așteaptă să-l iubească. I-a fost un dor nebun de el.
Băiatul își întoarce fața și țipă când o limbă firbinte și umedă îi atinge canalul din spate. Își ridică șoldurile și se simte atât de rușinat încât nu îndrăznește să se uite în ochii celuilalt. Trupul i se încordează atunci când limba fierbinte îi invadează adânc interiorul canalului în locul degetelor unse cu gel. Dean continuă să folosescă limba până când se umezește și apoi introduce degetul atingând locul sensibil, ceea ce îl face pe Pharm să se încordeze. Dean simte ca și cum degetul său ar fi înghițit complet.
Dean introduce în gură vârful juniorului lui Parm și se apleacă să-l cuprindă în întregime mângâindu-i abdomenul cu mâinile. Se opri când simți că acesta își încordează coapsele.
– Uf… Pharm
– De ajuns, se roagă Pharm de iubitul lui, rușinat și roșu la față. Apoi îi spuse poticnindu-se.
– Dean … bagă-l înăuntru, și cu degetele apucă membrul extrem de tare al iubitului său.
Dean își împinse imediat penisul fierbinte în orificiul mic și îngust din spate. Pharm își mușcă buza până la sânge pentru a-și reține țipetele. Îl doare, dar este fericit, și simte o fierbințeală în tot corpul.
– Ține-mă în brațe … ține-mă strâns în brațe. Pharm se agață cu ambele mâini de gâtul iubitului său, degetele zvâcnind și strângând umerii când simte durere.
Dean își împinge penisul cât de adânc poate. Suspină și rămâne nemișcat o vreme. Brațele îl țin strâns pe băiat până când acesta își ridică corpul din pat, ca un copil care caută căldura unui trup.
– Este iubire … îi șoptește o voce joasă în ureche.
… apoi începe să se miște din nou.
Patul îngust scârțîie, împreună cu gemetele și șoaptele celor două persoane din el. Pharm își ascunde fața în pernă, gemând, tremurând, și țipând sub trupul iubitului său care-i invadează locul sensibil până când își arcuiește tot corpul pentru că nu mai poate suporta senzațiile. Mărimea considerabilă a juniorului iubitului său îi provoacă spasme, dar tot simte că nu este de ajuns.
– Dean … mai adânc … mai adânc, spune băiatul care nici nu își dă seama că asta trezește dorințe și mai puternice iubitului său.
Dean îndepărtează mai larg coapsele și se apleacă să-l sărute pe iubitul său încăpățânat. Își introduce limba în gura lui Pharm și o explorează de jur împrejur. Sunetele sărutului îl fac să se simtă jenat. Băiatul își duce o mână spre locul unde sunt conectate trupurile în partea de jos. Simte umezela și mișcările intense.
Vor să se îmbrățișeze cât mai strâns.
Vor să se iubească cât mai mult posibil.
Brațul lui Pharm îl ține strâns în jurul iubitului său. Dean e plin de sudoare și-i atinge gura roșie cu vârful degetelor simțind cum se încordează canalul îngust. Grăbi mișcările însoțite de geamătul ascuțit al persoanei care-i cuprinde umerii. Pharm are fața îmbujorată, încordată, și printre gemete și țipete rostește în mod repetat numele iubitului său.
– Dean … uf … ahhh!! strigă el cu putere, mișcându-se rapid în timp ce se eliberă.
Pharm nu distingea prea clar imaginea din fața lui. Închise ochii, respirând sacadat, simțind căldura lichidului ce fu eliberat înăuntrul lui. Penisul fierbinte al lui Dean este încă înăuntrul lui, erau conectați încă.
– Ești bine? spuse Dean în timp ce-i săruta obrajii umezi de transpirație și ajutându-l să se așeze ușor pe pat.
Tânărul îl privi pe băiatul moleșit, dar își ridică din nou iubitul în brațe.
– Îmbrățișează-mă.
Îmbrățișează-mă, să nu ne mai despărțim.
Lumina pătrundea prin storuri. Dean trase de șnur și strânse draperia ca razele soarelui să lumineze camera. El și Pharm nu dormiseră deloc. Se îmbrățișară, privindu-se unul pe celălalt, și în loc de cuvinte vorbiră sărutările repetate.
– Vrei să dormi? Dean mângâîe cu blândețe ochii injectați de oboseală.
Pharm scutură din cap și-și îmbrățișă strâns iubitul căutându-i căldura corpului. Dean spuse că va rămâne cu el până începe semestrul viitor. Se întrebă dacă Del îl va tachina din nou.
– Mi-a fost dor de tine, Dean, spuse el ușor dar e cât pe ce să izbucnească în plâns.
– Pharm este cel care a cerut să luăm o pauză, spuse Dean cu o față fioroasă ce-l făcu pe băiat să se cuibărească sub pătură, uitându-se la el pe furiș.
– Pentru că atunci … eram confuz, încercă el să se scuze.
– Și acum? se lăsă el pe spate trăgându-l pe Pharm deasupra lui.
– Nu mai sunt, zâmbi larg Parm iubitului său.
– Îl iubesc pe Dean, se ridică și-i depuse un sărut pe buze.
– Și eu te iubesc Pharm, spuse el mângâindu-l pe creștet și apoi se opri deodată amintindu-și ceva. Se ridică în șezut, încă ținându-și iubitul în poală.
-În trei luni extrem de lungi m-am gândit și eu la o mulțime de lucruri. Își rezemă bărbia de umărul micuț și-l cuprinse cu brațele pe Pharm.
– Mi-am schimbat numele de familie.
– Ce? Parm făcu ochii mari și se întoarse confuz spre iubitul său.
– L-ai schimbat? De ce? Pentru ce?
Gestul exagerat al lui Pharm îl făcu pe tânăr să zâmbească.
– Nu mai sunt Ratthanon Wongnate, ci Ratthanon Chatpokin
…
Chatpokin
…
– Dean …, articulă el fără să-i vină să creadă.
– Ca un mod de a-mi cere iertare de la tatăl lui Intouch. Să-i cer iertare lui In … , depuse el un sărut pe dosul palmei lui Pharm. Nu plânge.
Pharm, care plângea, acum aproape că râde atunci când aude astfel de cuvinte reconfortante. Se bosumflă și apoi își îmbrățișă iubitul din nou.
– Mulțumesc.
Dean îl mângâie pe spate cu blândețe. Ochii săi frumoși zăriră portmonneul său care se afla pe marginea noptierei. Îl strânse pe Pharm în poala sa și-i spuse.
– Dă-mi portmoneul.
Deși este confuz, Pharm se mișcă și-i dă portmoneul. Se încruntă ușor când simte senzația de usturime între coapse. Senzația dintre picioare îl face să se simtă rușinat și obrajii lui sunt roșii ca focul. Se pare că Dean știe și îl masează cu blândețe.
Au pierdut socoteala de câte ori au făcut-o aseară.
– Deschide-l.
Băiatul nu se gândește la nimic. Pharm îl deschide ca să se uite înăuntru și se îmbujorează când vede vechiul post it pe care-l scrisese.
– Știai că sunt eu? își aminti el acea zi din bibliotecă, atunci când nu-și scrisese numele.
– Bineînțeles, spuse el sărutând tâmpla lui Pharm.
– Deschide buzunarul pentru monede, spuse el sprijinindu-se de Pharm.
Pharm îl deschise și încercă să scoată ce se afla în spațiul acela îngust. De îndată ce atinse cu degetul obiectul acela, se opri și se uită ezitant la iubitul său.
-Dean.
– Scoate-l.
Ochii aceia frumoși au privirea atât de plină de afecțiune încât o face să tremure pe persoana care se uită la el. În cele din urmă, degetul său lung scoase obiectul.
Era un inel din aur cu un model vechi. În interior, era gravată o literă. Pharm se uită o clipă și apoi își aminti că acest inel îi aparținuse… cu mult timp în urmă.
Era inelul lui Intouch.
– L-am luat de la bunica Anh. Este inelul familiei Chatpokin, care este transmis fiului cel mare al familiei. Acum eu sunt fiul cel mare.
Puse portmoneul deoparte și luă mâna lui Pharm pe care o sărută cu blândețe.
– Nu pare mult, dar acesta este cel mai important și mai prețios obiect pe care-l am acum. Dean îi puse inelul pe degetul inelar și-i sărută mâna din nou. Zâmbi și lacrimile începură să-i curgă pe mâna lui Pharm printre suspine.
Pharm se grăbi să-l îmbrățișeze din nou, cu lacrimile șiroind pe obraji. Își ascunse fața în umerii largi, neștiind cum să-i arate celeilalte persoane cât de mult o iubește.
– După absolvire, hai să locuim împreună, spuse Dean mângâindu-l ușor pe spate.
Băiatul încuviință.
– Îhî.
– Să rămânem împreună pentru totdeauna.
– Îhî.
– Să nu ne mai despărțim niciodată.
– Niciodată …
Promite că ne vom căuta până ne vom găsi unul pe celălalt.
Promite-mi că vom fi împreună pentru totdeauna.
***
După absolvire Dean și-a luat diploma de master la aceeași universitate timp de doi ani și a început să lucreze la compania tatălui său. Tânărul a încercat din greu să învețe meserie, și nu s-a folosit de drepturile speciale în calitate de fiu al proprietarului companiei. Dar ceea ce s-a schimbat în viața lui a fost că acum erau mai mulți oameni importanți în jurul său. Când au vacanță, Dean nu uită niciodată să-l viziteze pe unchiul Kritt cu Pharm. Chiar dacă se supără când îl tachinează Sin, poate accepta asta. Uneori împrumută cărțile lui Korn pentru a le citi. Probabil că asta aveau în comun, plăcerea de a citi. Asta le place și lui și lui Korn.
Cât despre Pharm, după moartea bunicului său, când a fost citit testamentul, terenul unde era vechiul apartament al lui Korn și In i-a revenit lui în proprietate. Unchiul Kritt și bunica, au demolat vechea clădire cu banii lor pentru a curăța zona și a le construi o casă. Dean și Pharm s-au certat cu bătrânii multă vreme până au ajuns la un compromis. Bătrânii le-au construit o casă cu 2 etaje, nu prea mare, iar Dean a împrumutat bani de la tatăl său ca să construiască un restaurant în aceeași zonă pentru iubitul lui, așa cum i-a promis. Bineînțeles că Pharm a insistat să muncească pentru a câștiga bani ca să-i returneze socrului său cât de curând posibil.
Până când Pharm a absolvit facultatea, totul a fost pregătit pentru a începe o viață nouă. Un restaurant Thai de mărime mijlocie, nu prea departe pe alee, cu 5-6 locuri de parcare, întotdeauna aglomerat deși nu i-au făcut prea multă reclamă. Dar vestea s-a răspândit din gură-n gură și oaspeții care veneau să manânce des, adeseori sunau să-și facă rezervare din timp, pentru că mâncarea în acest restaurant era gătită meticulos și era gustoasă. De multe ori clienții puteau gusta deserturi exotice, tradiționale tailandeze care se terminau foarte repede.
Deserturi precum leum gleun, lookchub, hom hwan, bulan dan mekh, phra pai, și minunatul și deliciosul chor muang.
Restaurantul nu are mulți angajați dar toată lumea muncește din greu. După ce i-a învățat pe angajații din bucătărie tot ce trebuie să știe până când a putut avea încredere în ei, a reușit să-și găsească timp și să se relaxeze. De la a se trezi la ora 4 am pentru a pregăti totul la bucătărie, acum are timp să se trezească târziu și doar să pregătească micul dejun pentru iubitul său.
– Mmm …
Vocea somnoroasă era a trupului mare care încă stătea întins în pat. Aerul răcoros de la aerul condiționat se pierde din cauza căldurii, rămânând doar răcoarea ventilatorului din tavan. Dean se ridică și se întinse spre pat în căutarea trupului de lângă el. Iubitul său se trezise de ceva timp.
Tânărul, acum în vârstă de 28 de ani, tocmai a terminat să se pregătească pentru o nouă zi. Mai trebuia doar să-și pună costumul și cravata. Terminând pregătirile pentru a pleca la muncă, Dean coborî scările îndreptându-se spre bucătăria de la parter. Aroma cafelei și a micului dejun îl făcură să mărească pasul.
– Te-ai trezit?
Persoana din bucătărie îl salută, deși era cu spatele încă. Tocmai mută un castron cu orez fierbinte pe care l-a scos din cratiță, și-l pune pe masă.
– Ești treaz deja, se aplecă Dean și-i depuse un sărut blând pe buze. Apoi se așeză și-și sorbi întâi cafeaua. Aroma de zahăr brun face cafeaua să aibă gust mai catifelat.
După absolvirea facultății, Pharm i-a cerut mamei sale să vină în America să se căsătorească cu Dean. Bunica sa a făcut totul de bunăvoie. Au avut o ceremonie simplă la New York la care au participat părinții și prietenii apropiați.
Ei doar au făcut schimb de inele, fără a sărbători prea mult. Inelele au un design simplu, nu e nimic să sară în ochi. Dar Pharm tot insistă să poarte și inelul familiei Chatpokin. Așa că e un pic haotic atunci când face deserturi Thai pentru că trebuie să-și scoată 2 inele.
Când abia a fost construită această casă, au făcut 2 dormitoare. Au încercat să o invite pe bunica Anh, dar aceasta a refuzat sub pretextul ca trebuie să aibă grijă de casa ei. Așa că Pharm a decis să meargă la bunica în fiecare săptămână sau să se ducă să manânce împreună. Cât despre cealaltă cameră disponibilă, fratele mai mic al lui Pharm se va întoarce în Thailand ca să meargă la universitate.
După câțiva ani, Del, care lucra ca actriță, și-a anunțat căsătoria cu Alex, cu care se întâlnea din facultate. S-a luptat cu cei doi frați ai ei până când aceștia au cedat pentru că nu puteau face altceva decât să accepte realitatea.
ManNow lucrează ca stewardesă. Se distrează zburând în jurul lumii și încă mai este în relație cu seniorul de la clubul de înot până acum.
Vice președintele clubului de înot, după absolvire a fost trimis să obțină diploma de master în Anglia timp de doi ani și apoi s-a întors pentru a continua afacerea familiei. Capul cu păr auriu a fost nevoit să-și vopsească înapoi părul negru. Cerceii au fost scoși, ceea ce l-a făcut să protesteze luni de zile.
Între timp Team s-a alăturat echipei naționale de înot și s-a dedicat total înotului. Bineînțeles că încă este înnebunit să mănânce chipsuri de cartofi.
– Dean grăbește-te sau vei întârzia, spuse Pharm când văzu că acesta ciugulea din orezul fiert.
Pharm are acum 26. Arată mult mai matur, mai hotărât, mai curajos, și, mai important, mult mai lacom până când lui Dean îi dă dureri de cap perversitatea lui Pharm care crește cu fiecare zi. Se iubesc foarte mult unul pe celălalt.
Dean se uită la ceasul de mână. Când se făcu deja foarte târziu, se grăbi să mănânce în liniște.
– În seara asta vreau să mănânc Tom Yum. Sin și Sorn au spus că vor veni în vizită în seara asta să mâncăm împreună.
Se ridică în picioare ca Parm să-i lege cravata. Parm legă cravata cu pricepere, apoi spuse cu un zâmbet larg.
– Ok, ești așa de frumos. În seara asta voi face tom yum, așteaptă. Concentreză-te la muncă, spuse el și apoi se ridică pe vârfuri ca să depună un sărut pe bărbia iubitului său, ceea ce-l făcu pe Dean să se simtă bine și să se aplece pentru a se lupta să-i sărute limba lui Pharm. Pharm se dădu înapoi și-i zâmbi cu ochii sclipind.
Dean arătă cu degetul , așteptând să-l pedepsească pe iubitul său dar apoi fu împins de acesta ca să se grăbească spre muncă.
Mașina argintie, marcă europeană se îndepărtă de casă. După ce absolvise universitatea, vechea mașină neagră fu vândută și părinții săi îi făcură cadou de absolvire una nouă. Dean asculta un cântec, bătând ritmul ușor cu degetele în volan. Străzile din Bangkok sunt încă aglomerate ca de obicei dar s-a obișnuit deja cu asta. E norocos că locuința sa nu e departe de birou.
Semaforul s-a făcut roșu, mai sunt 120 de secunde.
Dean se lasă pe spate, intonând cântecul fericit. Telefonul care era lângă el bipăi, indicând că a primit un mesaj.
Tânărul apăsă butonul și deschise aplicația verde. Sprâncenele întunecate se ridicară întrebător și începu să râdă în hohote când văzu ce primise.
– Mare poznaș.
Simți căldură și iubirea-i umplu sufletul. Indiferent de câți ani trecuseră, nu scăzuse în intensitate.
Iubire.
Iubire.
Iubire.
Și ne vom iubi întotdeauna.
#Ph@m# *trimite fotografie*
Precum un vis ce dispare dimineața, precum un vers dintr-un cântec.
Precum un fir roșu ce leagă iubirea noastră.
Dacă în această viață nu putem sta unul lângă celălalt , vom lupta ca visul nostru să devină realitate.
Când ne vom naște din nou, te rog fă ca dragostea să ne lege neîncetat.
–SFÂRȘIT–
