Până la tine – Capitolul 34 partea 1

Ultima scadență

Ceasul arăta 11 și jumătate. Saitharn se întoarse în camera lui încruntându-se ușor în timp ce era pe punctul de a folosi cartela de acces pentru a deschide ușa.

Dar descoperi că ușa era încuiată pe dinăuntru.

 Cioc cioc cioc!

– Hei, m-am întors!

Bătu la ușă și strigă surprins.

– N-ai spus că pot să mă întorc și să dorm cu tine indiferent la ce oră mă întorc, indiferent cât de târziu e? Că pot face orice? Atunci de ce ai încuiat ușa așa?

Cioc cioc cioc!

–Dormi? Atunci mă duc să dorm în…

Scârț!

Ușa se deschise încet, oprindu-l la jumătatea propoziției anterioare. Saitharn ridică din sprâncene înainte de a împinge ușa cu mâna și de a întra în cameră. Sila nu era acolo, nici măcar o umbră nu se vedea pe pat, nici pe canapea, nici în balcon. Camera părea goală până când instinctul îi spuse micuțului om să se întoarcă și să se uite în spatele lui. Acolo, prima persoană pe care o vedea în fiecare dimineață și ultima persoană pe care o vedea înainte de a adormi stătea cu o față severă ținând în mână un buchet mare de flori legat cu o fundă de un roșu aprins contrastând complet cu imaginea intimidantă a lui Pa Liang, proprietarul fermei.

– M-am dus și am ales câteva și le-am aranjat într-un buchet pentru tine.

– Mulțumesc.

O spusese cu un aer jenat….jenat?

Așa e, nu ar fi trebuit să fie jenat pentru cineva cu care făcuse sex de nenumărate ori, dar acum amândoi se comportau ca niște începători fără experiență. Saihtarn întinse mâna să primească buchetul înainte de a privi în jos cu interes. Un mic zâmbet îi apăru pe buzele deschise la culoare când îl inspectă și constată că nu era un buchet de flori ci salate . Sila îi făcuse un buchet din salatele de la ferma lui Phu Saeng Dao, exact ca cele pe care le culesese pentru el înainte.

– Mulțumesc, mai spuse el încă o dată apoi așteptă o vreme.

Cum bărbatul mai în vârstă nu spunea nimic, Saitharn era pe punctul de a se întoarce ca să se ducă să facă un duș. Atunci fu strigat și oprit.

Sila ridică întrebător o sprânceană și-l înlănțui cu brațele. Apoi își sprijini bărbia de umărul lui Saitharn, frecându-i obrajii fini cu vârful nasului. Șopti o propoziție scurtă care făcu  inima pisoiului să bată mai repede. Stomacul pisoiului se strânse de parcă mii de fluturași își întinseseră aripi în stomacul lui.

– Nu mai vreau să o fac.[1]

– …

– Suntem îndrăgostiți.[2]

Saitharn era cineva care cunoștea deja dialectul nordic într-o oarecare măsură, dar nu știa de ce, de fiecare dată când îl auzea din gura lui Sila, era atât de diferit. Se simțea ca un balon umplut cu gaz. Corpul său părea să plutească, picioarele parcă nu mai atingeau pământul. Dacă nu ar fi fost stăpânul căldurii care îl ținea pe loc, Saitharn era sigur că s-ar fi ridicat și ar fi rămas lipit pe tavanul acelei camere, în loc să stea acolo cu buzele strânse.

– Ăăă...

Pentru că era prea timid ca să răspundă, nu putu decât să scoată un geamăt ușor. Totuși, bărbatul mai în vârstă nu își dorea doar asta și întoarse cu fața spre el. Privirile adânci care se întâlniră fură ca un fitil făcând inima mică să-i tremure.

–  Suntem îndrăgostiți.

– Da…

– Suntem îndrăgostiți.

– Bine!

– Suntem în…

– Am spus: Bine…și ce dacă?!

Sila nu se gândise niciodată că dacă l-ar face pe tânărul său iubit să-și piardă stăpânirea de sine s-ar simți atât de bine. Fața și corpul bărbatului cu pielea albă deveniseră roșii. O căldură puternică i se răspândise în tot corpul. Nu știa cum fusese posibil… poate că nu avusese niciodată curajul să ajungă în punctul acesta.

– Ce este?

– Păi…suntem iubit și iubită.

Ajunsese în punctul în care își dorise cu adevărat să-și deschidă inima în fața acestui pisoi sălbatic. Saitharn iar voia să-l evite, dar pentru că brațele bărbatului mai în vârstă îl îmbrățișau strâns, o lăsă baltă. Ochii pătrunzători care îi întâlniră privirea îl reflectară în acei ochi. Una dintre mâinile mari se ridică pentru a cuprinde obrazul neted și curat.

–  Da, suntem îndrăgostiți.

Tânărul Pa Liang de la ferma Phu Saeng Dao se aplecase și îi șoptise fraza aproape de buzele lui subțiri, ca și cum ar fi vrut să-i întipărească o amintire, ca și cum ar fi vrut să-i întipărească acele cuvinte adânc în inimă. Saitharn închise ochii când crezu că bărbatul înalt era pe cale să îl atingă cu afecțiune, dar apoi totul o întorsătură complet diferită.

– Ce faci?…De ce închizi ochii?

– Nu…nu…

Întrebarea persoanei din fața lui îl făcu pe cel cu pielea albă să deschidă ochii larg și să vorbească. Imediat, zâmbetul viclean fu primul lucru pe care îl văzu când deschise ochii să se uite la sila. Nu știa că în acel moment era încolțit și abia când își dădu seama că era tachinat, în momentul acela vârful nasului proeminent și buzele fierbinți ale lui Sila coborâră și îl atacară lăsând o urmă pe gâtul lui subțire.

Smack!

– Aahh…

Sunetul pe care îl auzise îi făcu stomacul să tresară. Sute și mii de fluturi încă zburau în jur, refuzând să plece. Saitharn se încordă inconștient ridicându-și ușor fața în timp ce vârful nasului lui Sila și respirația caldă îi cădeau pe pielea netedă.

– Vrei să facem un duș împreună?

Întrebarea îl făcu pe Saitharn să ridice din sprâncene înainte de a împinge pieptul puternic al persoanei mai înalte.

– Facem doar duș? întrebă Saitharn trecându-și degetul peste tivul cămășii.

Voia să-l tachineze pe bărbatul mai în vârstă. Când văzu că Sila scrâșnea din dinți cu maxilarul ușor ieșit în evidență, bărbatul cu chip dulce zâmbi fericit.

– Ce zici? Dacă e doar un duș, e bine, dar dacă vrei mai mult de atât… sunt obosit.

Pisoiul alb se cuibări în îmbrățișarea caldă, de data aceasta fiind rândul lui Sila să rămână fără cuvinte. Pa Liang se uită în jos la persoana care spusese toate acele cuvinte cu o voce blândă. Își vorbeau încet unuia celuilalt, gândindu-se că poate erau nebuni. Chiar dacă Saitharn nu făcuse mare lucru… inima lui era așa… ca năvala unui vârtej…nici nu o menționase când se comporta copilul ăsta ca un răsfățat. Pentru acest băiat el ar fi făcut multe. Dacă ar avea o mașină probabil că ar vinde-o, dacă ar avea o casă o va vinde și pe aceea, dacă ar avea un hotel îl va vinde, dacă ar avea o fermă o va vinde pe toată…Toate acestea… pentru cel mic.

– Destul…dacă vrei ceva, spune-mi doar un cuvânt.

– De ce taci? Sau vrei să…

– Vreau…vreau doar un duș…sunt de acord.

NOTA TRADUCĂTOAREI

[1] Dialect nordic care înseamnă : Nu vreau să mai aștept.

[2] Dialect nordic: Suntem iubiți.